miercuri, iulie 28, 2021

Joe și Vladimir pe urmele lui Ronald și Mihail, într-o zi fierbinte de iunie, la Geneva

„We all, when we meet, when we get together, when we talk, when we work and— strive and achieve some solutions, we all proceed from the interests of our nations and our states. And this is fundamental and is the bedrock of all our actions and intentions. And— this is the driving force and the motive for organizing meetings of this kind. And— as far as soul goes, that’s something for the church.[1]

Vladimir Putin

„La cei 1,70 metri ai săi, Putin are o înălțime sub medie, dar, cu personalitatea sa de individ dur, face tot ce poate ca să proiecteze o imagine ieșită din comun. (…) El încearcă să ne facă să-l respectăm, să tratăm Rusia ca și cum ar fi încă o putere mondială importantă, ca și cum ar fi mult mai înaltă de 1,70 metri. În numele acestei politici defensive, el se folosește, fără îndoială, de tactici agresive, dar asta nu înseamnă începutul renașterii sovietice și nici țariste – este un strigăt furios și disperat în gol, o ultimă tentativă de a nega istoria, de a pretinde că epoca superputerii ruse nu s-a încheiat.” scrie Mark Galeotti în a sa „We need to talk about Putin. Why the West gets him wrong”[2]

Nimănui nu-i poate scăpa simbolismul întâlnirii de miercuri, 16 iunie, dintre Joe Biden și Vladimir Putin de la Villa La Grange de pe țărmul lacului Geneva, la ceva mai bine de 35 de ani după istorica întâlnire dintre Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, în plin Război Rece, atunci când nimic nu părea să anunțe că între Statele Unite și Uniunea Sovietică poate fi loc de dialog și de concesii. Ce a urmat se știe și este exact motivul pentru care acordul Casei Albe și al Kremlinului pentru un nou meeting la cel mai înalt nivel în Geneva, pe fondul relațiilor tensionate actuale, nu poate fi decât încărcat de semnificații ce rămân să fie deslușite în viitor.

Joe Biden a traversat Atlanticul pentru un turneu european de câteva zile – cu o Reuniune G7 în Golful Carbis din Cornwall plină de calde momente informale și o agendă a Reuniunii NATO de la Bruxelles extrem de densă, în urma căreia a rezultat un comunicat comun în 79 de puncte – ce se va încheia extrem de sugestiv, indiferent cum vor suna declarațiile și comunicatele oficiale ulterioare, cu o reuniune tête-à-​tête între Joe și Vladimir ce nu poate fi, nu are cum să fie, doar una formală; ambii lideri (dar și echipele lor) sunt perfect conștienți de acest lucru. O singură problemă mai rămâne, dar de aceasta se vor ocupa diplomații și comunicatorii, care ține de prezentarea publică a rezultatelor meeting-ului.

Întâlnirea de la Geneva este un subiect de mare interes pentru toate cancelariile lumii, acest lucru este neîndoielnic. Dar dacă este să aleg un unghi anume din care să privesc problema, cred că interesant ar fi de discutat cum vede Beijingul reuniunea de la Geneva, ce informații are la acest moment despre agenda comună propusă, despre agendele personale ale celor doi lideri și, în fine, ce elemente de risc pentru interesele Chinei sunt luate în calcul ca ridicându-se în urma discuțiilor dintre Joe și Vladimir, dincolo de asigurările primite pe canalele diplomatice sau pe alte canale, mai puțin formale, de Xi Jinping personal din partea omologului său rus.

China este destul de confortabilă cu disputele dintre America și Rusia, pentru că cele două sunt marile puteri ale secolului XX pe care Beijingul le vede în declin (cel puțin declinul Federației Ruse nu poate fi negat nici măcar de Moscova însăși), deci tot mai puțin capabile să se opună ascensiunii chineze. Totuși, dacă America și Rusia ar găsi, în vreun fel, noi căi de a comunica și colabora, construind un nou climat de încredere mutuală, China ar trebui să se aștepte la un cu totul alt peisaj global, mult mai dificil de gestionat decât cel actual.

„De-a lungul timpului, oricât de puțin probabil ar fi putut să pară în 2019 când am consemnat acest lucru, am anticipat că Rusia va deveni un aliat cheie al Americii atunci când nivelul competiției dintre America și China se va intensifica. Țara care are cea mai lungă frontieră terestră cu China este Rusia.” atrage atenția ambasadorul singaporez Kishore Mahbubani în cartea sa „Has China won?”[3]. Dacă administrația XI este așa de performantă cum se spune, atunci nu poate fi străină de riscul emergent pe care întâlnirea lui Joe cu Vladimir de la Geneva îl implică.

Dar există semne reale, concrete, ale unei posibile apropieri între America și Rusia? este întrebarea care se pune. Așa cum arată lucrurile acum, atât observatorii cei mai informați care ar răspunde mai degrabă că da, cât și cei la fel de bine informați care ar răspunde că dimpotrivă, nu se pune problema unei apropieri americano-ruse, pot să aibă dreptate. Pentru că ambii lideri și guvernele lor au luat decizii concrete în ultimele zile care pledează pentru ideea că nu vor fi concesii importante, este mult mai tentant să mizezi pe un „nu” însoțit de un scepticism sănătos, decât să creditezi un „da” extrem de dificil de argumentat.

PIB-ul Chinei în 2019 era de 14.340 miliarde de dolari SUA, la o populație de 1,350 miliarde de locuitori. PIB-ul Rusiei era în 2019  de 1.700 miliarde de dolari SUA, la o populație de circa 145 milioane de locuitori. Economia Chinei este de peste 8 ori mai mare decât cea a Rusiei, iar PIB-ul pe cap de locuitor este de peste 3 ori mai mare. În schimb, suprafața Federației Ruse este de circa 17,13 milioane de km2, iar a Chinei de circa 9,6 milioane km2, adică de două ori mai mică. Frontiera comună dintre cele două țări este de circa 4.200 km. Toate acestea înseamnă tensiuni latente, care pentru moment sunt luate în serios în discuție doar de analiștii și planificatorii militari.

Economia Chinei este practic foarte aproape să devină prima economie a lumii în următorii zece ani, după cum se estimează (vezi graficul Nomura Hodings și anticipările FMI), ceea ce pune sub presiune atât Occidentul, cât și Rusia. Problema cea mare a Rusiei, în mod particular, este că se găsește singură într-o relație absolut disproporționată cu vecinul său de la sud-est, iar dimensiunea economiei nu o ajută să găsească argumente nici pentru o cooperare de la egal la egal și nici pentru o eventuală confruntare.

Estimare Nomura – PIB-ul Chinei îl va depăși pe cel al SUA[4]

Mai mult decât atât, escaladând într-o confruntare a ambițiilor cu Occidentul, Rusia a ajuns să expună nepermis de mult față de „prietenosul” Beijing, ceea ce o face de fapt mult mai vulnerabilă decât și-ar dori în fața Chinei, decât în fața Vestului. În situația actuală, din nefericire pentru Kremlin, o opțiune este imperios necesară, pentru că Rusia în cel mult zece ani nu va mai fi capabilă să acționeze ca o mare putere, așa cum își dorește Putin. Peste zece ani fie că vrea, fie că nu, Rusia fie va evolua alături de Occident, fie alături de China.

Sursa: Statistic Times[5]

În opinia mea, pornind de la realitățile prezentate mai sus, opțiunea Kremlinului depinde foarte mult de întâlnirea Joe – Vladimir de la Geneva. Subiectul de controversă va rămâne în continuare obsesia rusă privind zonele de influență. Despre zone de influență a fost vorba la Geneva în 1985, la fel și la întâlnirea Bush – Gorbaciov din decembrie 1989. Tot despre sferele de influență au discutat și Bill Clinton cu Boris Elțîn la Istanbul în 1999:

„I ask you one thing. Just give Europe to Russia. The US is not in Europe. Europe should be the business of Europeans. Russia is half European and half Asian. (…) I am a European. I live in Moscow, Moscow is in Europe and I like it. You can take all the other states and provide security to them. I will take Europe and provide them security. Well, not I. Russia will. … Bill, I’m serious. Give Europe to Europe itself. Europe never felt as close to Russia as it does now. We have no difference of opinion with Europe, except maybe on Afghanistan and Pakistan—which, by the way, is training Chechens. (…) Russia has the power and intellect to know what to do with Europe.”[6]

La acel moment Elțîn s-a străduit din toate puterile să-l convingă pe Bill să nu își dea acordul pentru extinderea NATO spre Est, pentru a nu interfera cu sfera de influență a Moscovei, trasând astfel o linie roșie. În plus, Elțîn pleda pentru o franșiză a apărării continentului european pe care Statele Unite să o transfere Rusiei, astfel încât, la schimb, Europa cea bogată să contribuie la redresarea economiei ruse. Liderul rus vedea și un motiv bun pentru care Casa Albă să fie de acord cu propunerea: America putea să se concentreze pe prioritățile sale interne și pe alte regiuni ale lumii, contând în schimb, în orice situație, pe Rusia ca pe un aliat „european” de nădejde.

Probabil că Elțîn era un idealist visător, poate că America învingătoare în Războiul Rece nu avea cum să accepte un astfel de târg, pe care îl considera ridicol, dar la Kremlin respingerea propunerilor lui Elțîn a înclinat balanța puterii către așa numiții „siloviki”, oamenii din structurile de forță ale statului care au ajuns să facă politică la Kremlin; este desigur și cazul lui Vladimir Putin, anterior un funcționar obscur al statului și fost ofițer KGB. Siloviki au ajuns la putere pentru că au putut argumenta că „Rusia este în pericol”, invazia țărilor NATO și distrugerea statului fiind evenimente iminente.

Vladimir Putin este absolut conștient de pericolul pe care îl incumbă strângerea relațiilor dintre țara sa și China, dar nu poate genera o schimbare dacă discuțiile cu Joe Biden nu îi vor aduce un minim de garanții că nu va insista ca Ucraina, Moldova și Georgia să intre în ceea ce Moscova numește „sfera de influență a Occidentului”; adică în cazul acestor state nu se va ajunge niciodată la integrarea în NATO și/sau Uniunea Europeană. Pledoaria lui Putin, ca și odinioară cea a lui Elțîn, va aduce argumente pentru menținerea statu quo-ului la granița sa vestică, oferind în schimb perspectiva de a coopera cu Statele Unite pentru a îndigui China. Pledoaria lui Putin va fi un exercițiu de „realpolitik” după toate regulile.

Dacă răspunsul lui Joe va fi pozitiv, nu vom ști cu siguranță în următorii câțiva ani. Dar vom putea constata din alte semne și evoluții. Ne putem baza pe Beijing că ne va oferi primele semnale în situația în care relațiile sale cu Moscova vor începe să se răcească fără veste. Alte argumente din aceeași categorie pot fi legate de dezghețul schimburilor economice ale Europei cu Rusia. Poate se vor face și concesii dragi opiniei publice, de tipul eliberării unor opozanți ai Kremlinului din închisorile ruse, undeva spre finele anului 2021, începutul anului 2022.

Istoria se va scrie sub ochii noștri la Geneva. Acest lucru este sigur, indiferent în ce fel se va scrie. Important este ca, sub avalanșa evenimentelor ce vor urma, să nu uităm acest lucru! Să le dorim celor doi lideri curaj și să mizăm pe înțelepciunea lor. Pentru binele întregii lumi.

NOTE____________


[1] Interviul acordat de Vladimir Putin televiziunii americane NBC; Moscova, 11 iunie 2021 (https://www.nbcnews.com/news/world/transcript-nbc-news-exclusive-interview-russia-s-vladimir-putin-n1270649)

[2] Hai să vorbim despre Putin! Ce nu înțelege Occidentul; Editura Humanitas, 2021

[3] Has China won? The Chinese challenge to American primacy; PublicAffairs, 2020

[4] https://fortune.com/2021/01/18/chinas-2020-gdp-world-no-1-economy-us/

[5] https://statisticstimes.com/economy/united-states-vs-china-economy.php

[6] https://icds.ee/en/clinton-archives-confirm-the-need-for-nato-enlargement/

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

  1. „Economia Chinei este de peste 8 ori mai mare decât cea a Rusiei, iar PIB-ul pe cap de locuitor este de peste 3 ori mai mare.”

    S-a strecurat o eroare in aceasta fraza.
    PIB-ul pe cap de locuitor este similar intre cele doua tari (11.6k vs 11.8k) nicidecum de 3 ori mai mare. Dar puterea de cumparare este aproape dubla la rusi decat la chinezi (1.8 ori mai mare).

    Pentru americani Rusia reprezinta o amenintare militara si nu economica, in schimb China reprezinta mai mult o amenintare economica (desi chinezii sunt foarte dotati).

    Intalnirea Vladutz – Joey este foarte vitala pentru americani ca abia ce au ridicat chinezii tonul la ei (la Anchorage in Alaska). Daca vor reusi sa ii atraga pe rusi de partea lor va fi ok, in caz contrar e foarte trist pt ca Rusia + China = cosmarul NATO.
    Pana in prezent Joey s-a aratat favorabil rusilor, dorind o cooperare mai stransa in „Libia” (de fapt trebuia sa spuna Siria). Ramane intrebarea despre ce cooperare viseaza el ca in Siria rusii sunt stapanii. Americanii l-au vrut pe Assad jos, acum il iubesc pe Assad.
    Ucrainienilor deja le-a intors spatele impreuna cu NATO (ceea ce era de asteptat) si au uitat de ratificarea Memorandumului de la Budapesta (pentru a nu stiu cata oara) la care s-au prezentat ca si parte garanta. Deci acolo a fost blat.
    Ramane de vazut ce va fi.

  2. Aveti dreptate sa priviti intilnirea Joe – Volodea din punctul de vedere al lui Xi
    Daca Biden nu ar fi cine este in realitate, si daca consilierii lui nu ar fi alesi pe criterii de ” diversitate ” si
    ” corectitudine politica „, atunci intilnirea ar putea sa dea frisoane serioase nu numai lui Xi, dar si lui Erdogan sau Ayatollahilor dela Teheran.
    Intelegind acum mai bine, imposibilitatea de a impune EU o atitudine fatis ostila Moscovei, Statele Unite ar putea intelege un lucru esential: In-o lume ce se anunta zguduita de conflicte rasiale si religioase , pe deasupra celor economice, Rusia trebuie sa fie un aliat natural si nu un adversar al EU, al NATO si al Statelor Unite.

  3. Cred ca Putin este suficient de intelept, incit mostenirea sa sa devina Rusia Europeana.Sper ca Joe sa fie suficient de intelept, incit sa cedeze ceeace i se cuvine Rusiei – adica Crimeea – care a fost intotdeauna a sa.Ca sa aiba loc aceasta evolutie, speram ca UE sa fie la fel de inteleapta, incit sa sustina parcursul RUSIEI spre Europa…

    • Se deschide cutia Pandorei.
      Acceptind Crimeea pentru Rusia, peste tratatele sec. XX, va trebui sa se accepte revenirea la granitele din ’38. Ceea ce va provoca valuri destul de mari, in est. A accepta numai pretentiile Rusiei (mai ales ca Rusia nu se multumeste doar cu Crimeea), inseamna a sustine dreptul fortei. SUA sa mentina dreptul fortei in relatiile internationale? Si NATO? Hmmmmm sunteti visator sau cinic.

    • O mica corectie: da, lumea stie ca Crimeea e a rusilor si ca e ruseasca si ca se cuvine lor….nu asta este prolema. Problema este ca au luat-o ca acum 100-200 de ani, cu japca.
      Rusia, daca ar fi evoluat si s-ar fi maturizat, ar fi „cumparat” Crimeea de la Ukraina.
      Dar egoul rusesc si narcisismul lor o sa faca imposibila o intelegere pe aceasta tema. Crimeea este de fapt cel mai important obstacol in fata posibilei aliante NATO-Rusia. Presupun ca in niste ani de zile, dupa caderea lui Putin, persoana de la conducerea lor, daca mai sunt in aceasta forma, o sa despagubeasca Ukraina in vreun fel.
      Altfel nu o sa ajunga la o intelegere.

    • cata admiratie si servilism pentru Rusia din partea dvs….

      Primim si noi tezaurul ala furat acum 100 de ani cand eram aliati? (nu ma intereseaza minciunile ulterioare cum ca ar fi despagubiri de razboi. in 1917 eram aliati!)

  4. Problema nu se pune ce vrea Putin sau Biden.
    Problema adevarata este ce vor siloviki care-l sustin pe Putin si corectele politic ce-l sustin pe Biden. Ei sunt doar exponenti. Actori mai mult sau putin talentati.
    Cred ca ati surprins esenta aratind ca Rusia, in urma sloganurilor antioccidentale, s-a apropiat periculos de mult de China. Asemenea unui piton, China va strangula si inghiti slaba economie rusa. Cam in 10 ani, maxim o generatie.
    Intilnirea este una istorica pentru Rusia, nu pentru SUA.
    Va exista sau nu, in viitor. (Ca mare putere.)
    Si pentru SUA este importanta, dar numai la nivelul cine va fi adversarul sau in viitor.
    E o intilnire asimetrica.
    Sper ca „Putin si ai lui” sa inteleaga gravitatea momentului. (Totusi, imi amintesc ca Eltin a spus „Niet” la extinderea NATO in Romania, dar Putin a acceptat, la schimb pentru Cecenia. Cine stie ce schimburi mai fac… Tocmai acest troc nelinisteste micile puteri si vecinii Rusiei.)

  5. Teza unei alianţe SUA+Rusia contra Chinei mi se pare posibilă. Şi este foarte probabil ca Biden să-i şoptească lui Putin să se alieze împreună contra Chinei. Sunt câteva imperative care pot conduce la asta:
    1) Rusia simte că pierde teren ca putere mondială. Ea trebuie să se implice cumva în bătăliile globale, dar economic nu are putere. Ştie că tot dificultăţile economice au provocat implozia URSS şi că tot acestea pot provoca o a doua implozie. Rusia ar fi vrut o joncţiune cu Europa de Vest, ca primus inter pares, dar asta nu se poate accepta de către SUA. Mai mult, Rusia de la Pătru cel Mare s-a vrut o putere europeană, cu o cultură europeană şi creştină. Aşa că în dilema China SAU SUA, Rusia va accepta o eventuală alianţă cu SUA. Cu unele compromisuri şi cedări, dar altă alternativă mai bună nu are. Mai mult, Rusia consideră China un pericol existenţial, o „îmbrăţişare” a dragonului chinezesc ar sufoca Rusia începând cu Siberia….
    2) Dar oare lucrurile sunt aşa de periculoase pentru SUA în legătură cu China încât să fie nevoită să apeleze la Rusia? Nu este suficientă alianţa cu Europa şi puterile asiatice ca India, Japonia, etc? De ce ar face SUA, ACUM, această alianţă cu Rusia? S-ar putea ca noi să nu cunoaştem prea bine cum stă treaba.
    3) În legătură cu „Europa noastră”, se pare că SUA nu o prea consideră de încredere în acest demers contra Chinei, asta ar fi un motiv să apeleze la Rusia. Adică ceva de felul cum că Europa de Vest nu are niciun interes să plece la luptă cu China, ba dimpotrivă, în schimb Rusia, ca să se salveze, ar fi foarte interesată.
    Aşa că rămâne întrebarea tulburătoare: va salva, DIN NOU, Occidentul( SUA+UK) Rusia cum a făcut-o în WW2?
    4) Această posibilitate a unei alianţe SUA-Rusia ar schimba total paradigma de securitate a ţărilor din Europa de Est ca Polonia, România, Ucraina, etc. Mă înspăimânt numai când mă gândesc la asta.

  6. JOE are toate sansele sa impace si capra si varza, deoarece spaima lui Putin de NATO este minora, dar cea de China este cit un munte, data fiind dimensiunea si interesele viitoare ale acesteia pentru zonele energetice ,,ocupate” de Rusia imperiala si de cea actuala.Peste 50 de ani cind se va desecretiza ,,tratatul SUA-Rusia”, vom afla ce anume a determinat Rusia sa revina treptat la Europa sau in prima instanta catre America!
    Putin stie bine ca poate trata cu succes orice problema cu SUA ori Europa, ceeace va fi absolut imposibil in citiva ani cu China devenita putere economica si militara mondiala!

  7. Biden prea mic pentru un razbel asa de mare…
    Insetat de ambatz Biden se va frnge de sale pe cand alalaltul…

    Biden desi a fost VP lui Obama si a raspuns de aceasta zona inca nu intelege nimica din comportamentul agresiv sovietic, caci despre asta este vorba.

    Regrete eterne si astept un Presedinte mai puternic, mai intelept din USA.
    Cu Biden putem rade dar nu face treaba serioasa in regiune – pacat.

  8. O analiza excelenta si incomparabil superioara altor comentarii exprimate pe subiect pana acum, Felicitari autorului pentru acuratete si pentru datele prezentate. Rugamintea mea ar fi sa continuati daca este posibil cu astfel de analize mai detaliate la rece despre aliantele militare ale momentului din lume, UK postBrexit sau o analiza cat mai detaliata pe toate planurile intern, extern etc a UE si a rolului sau in lume. Multumesc!

  9. Eu cred ca nu ne mai putem astepta la ceva nou dupa intalnirea celor doi. Deja dupa ridicarea sanctiunilor pentru North Stream 2 am realizat ca Biden a ajuns la o intelegere cu Rusia in privinta Europei. Biden pune in practica visul lui Eltin, acela de a apropia Europa de Rusia si de a sacrifica si calca in picioare suferintele popoarelor din Est dupa 50 de ani de comunism, totul pentru propriul interes si pentru a-si mentine suprematia in lume in fata Chinei. De altfel, interesele americane au fost cele care au modelat lumea si Europa dupa Razboiul Rece. America a profitat de o Rusie buimaca dupa colpasul URSS, avand o economie la pamant, pentru a-si declara victoria dupa 1989. La fel se intampla si astazi, cand SUA realizeaza faptul ca au un nou dusman de moarte pe care vor sa-l inconjoare si sa-l slabeasca sacrificand valorile occidentale si pe aliatii sai sinceri. Si unde putea Biden sa-si gaseasca un „aliat” de nadejde decat in Rusia? Acum cativa ani asa ceva era de neimaginat, insa acesta este tabloul momentului. Eltin avea dreptate cred. Daca SUA ar fi cedat Europa Rusiei dupa ’90, atunci n-ar mai fi existat „siloviki” si poate ca Rusia ar fi redevenit un stat mult mai apropiat de valorile occidentale, iar America n-ar mai fi fost nevoita sa ne sacrifice azi. Cum se sterge din memoria unora istoria si sacrificiile pe care unele state mici, precum Romania, le-au facut pentru America in teatrele de operatiuni pe care acum le abandoneaza…

  10. Joe nu se compara nici macar cu umbra lui Ronald… la fel cum Mihail nu se compara cu umbra lui Vladimir… s-au cam inversat rolurile… :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro