luni, aprilie 22, 2024

Judecățile de valoare ale bancherilor centrali

Note de lectură: Valentin Lazea O istorie morală a politicilor monetare și fiscale -Publica, 2023

Cu excepția celor două mari crize ale acestui secol (criza financiară din 2008 și pandemia globală din 2020), lumea trăiește în cadrul unor instituții economice și sociale create și ameliorate în ultimul secol și jumătate. A fost o perioadă în care aceste instituții „au influențat – și au fost influențate de – moralitatea, care la rândul său și-a pus amprenta asupra politicilor monetare și fiscale.” (p. 17-18). În anii 1980 și 1990, de exemplu, economiștii au  demonstrat empiric existența unei legături între independența băncii centrale și stabilitatea prețurilor, iar politicienii din diverse părți ale eșichierului politic au acceptat ideea că băncile centrale sunt cele care au reușit să controleze inflația, au promovat cooperarea economică internațională și au permis guvernelor să ducă politici fiscale relaxate, de natură să stimuleze creșterea economică.

În cartea sa, Valentin Lazea, un renumit economist român, care a jucat un rol activ în conceperea și aplicarea politicii fiscale și monetare în România postcomunistă, apreciază contribuția băncilor centrale, însă subliniază, de asemenea, incursiunile și imixtiunile lor adesea mai puțin reușite în politica fiscală.

Autorul scrie cu o exemplară obiectivitate, remarcabilă onestitate intelectuală și deosebită claritate. El citează multe lucrări de referință în domeniu, însă prezintă și unele istorioare instructive. În plus, așa cum se cuvine unui economist implicat timp de două decenii și jumătate în elaborarea politicii fiscale și monetare în România postcomunistă, autorul analizează cu luciditate implicațiile istoriei universale și naționale asupra controverselor actuale cu privire la politicile economice.

Această carte de istorie este scrisă pentru vremurile noastre, dar spune multe despre modul în care politica monetară și politica fiscală s-au combinat în epoca modernă, inclusiv, cel mai recent, în timpul crizei din 2020, care este probabil cea mai reușită colaborare între acestea de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Cartea recenzată aici este o prezentare succintă a istoriei economice, în care sunt evidențiați tehnocrații și politicienii receptivi la recomandările lor de politică economică și care respectă independența băncii centrale. Autorul este convins că există răspunsuri politice la problemele economice – reacții care, din punct de vedere moral, sunt bune sau rele.

În lucrare se sugerează că bancherii centrali nu sunt actori politici. Astfel, autorul scrie: „În acest nou context, unii politicieni nu privesc cu ochi buni independența regăsită a băncii centrale. Apare posibilitatea unui conflict între ministerele de finanțe (promotoare ale unor politici fiscale laxe) și băncile centrale (adepte ale unor politici monetare ferme).”( p.167).

Aceasta este, după părerea noastră, principalul aspect discutabil al demonstrației sale. Lucrarea prezintă numeroase exemple de politicieni preocupați de considerente pe termen scurt, pe când asigurarea și menținerea stabilității prețurilor necesită o politică pe termen mediu și lung. De aceea, este necesar ca deciziile băncii centrale să fie scoase, pe cât posibil, de sub influența procesului politic general și încredințate tehnocraților, ale căror eventuale erori sunt determinate, în principal, dacă nu exclusiv, de incapacitatea de a-și exercita independența pe care statutul lor o permite .

După părerea noastră, realitatea este mai complexă. Autorul arată, pe bună dreptate, că bancherii centrali și colaboratorii lor tehnocrați au fost adesea obiectivi în recomandările pe care le-au făcut cu privire la politica fiscală, însă este mai puțin convingător când lasă să se înțeleagă că ei sunt total apolitici. Este vorba aici despre o problemă fundamentală. Nu are importanță faptul că unii conducători ai băncilor centrale au fost membri ai unui partid sau altul și că, odată numiți în funcție, au părăsit formal partidele respective. Ceea ce contează este că ei pot avea concepții diferite cu privire la rolul, orientarea și instrumentele politicii monetare și fiscale și că aceste viziuni diferite provin din modalitățile diferite în care reduc complexitatea lumii printr-o anumită teorie economică, ideologie sau morală, care toate facilitează această simplificare.

Autorul analizează cu o mare acuitate implicațiile istoriei și moralei asupra politicilor monetare și fiscale, inclusiv a celor actuale. Misiunea băncilor centrale și a guvernelor este, printre altele, să procedeze la simplificări asemănătoare cu cele amintite mai sus. În perioada 2007-2013, de exemplu, când în țările dezvoltate au început să fie practicate dobânzi real negative, concomitent cu ample programe de relaxare fiscală, lupta de idei teoretice, morale și ideologică s-a intensificat. Situația este similară în perioada 2020-2023, când băncile centrale au decis să majoreze ratele dobânzilor, ca răspuns la inflația record, iar guvernele au continuat să aplice noi și ample programe de stimulare fiscală. Mizele au fost în ambele cazuri foarte mari și nu doar în plan științific sau profesional.

În lunile și anii care vin, bancherii centrali și guvernanții vor fi nevoiți, probabil, să facă judecăți de valoare și opțiuni tehnice similare, dar în condiții de incertitudine sporită. Cartea lui Valentin Lazea este o referință esențială pentru decidenții români, care se vor confrunta, probabil, cu aceste provocări. Ea îi va ajuta foarte mult să înțeleagă importanța rolului politic pe care îl au de jucat în acest complicat proces.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. Am mai citit o prezentare a cartii, insotita de un interviu al autorului, supusa la numeroase critici.
    Chiar si umilul de subsemnat a contribuit la criticile respective.
    La dvs. totul apare in roz.
    E si asta o arta.
    Revin la ideile mele: din punct de vedere istoric, delimitarile perioadelor puteau fi mai bune. Si pe plan extern si -mai ales- intern.
    In rest, cum ziceti dvs.
    Cred ca bancile nationale trebuie sa fie idependente, dar mai cred si ca proprietatul nu trebuie sa fie statul, ci persoanele fizice si juridice din tara; trebuie o dezetatizare, prin vinzare de actiuni la romani si firme romanesti. (Pastrind statul ca patron unic, lupta dintre Guvern/BNR este sigura si continua.)
    Parerea mea!

  2. Chestia asta cu moralitatea Băncilor Centrale m-a distrat teribil. Deja le putem considera catedrale păstorite de Duhul Sfânt!…
    Părerea mea este că TOT sistemul bancar mondial, inclusiv Băncile Centrale, așa zisa „finanță mondială”, este cea mai mare rețea mafiotă din Istoria Lumii.
    Iar despre BNR nu voi aminti decât crahurile bancare de prin anii ’90 și coordonarea deloc morală a BNR în predarea sistemului bancar românesc către finanța mondială, astfel încât azi aproape 70-80% din capitalul bancar este capital străin.
    Nu laude trebuie să-i aducem BNR ci blesteme….

  3. hmmm, mare academician trebuie sa fii ca sa mentii cursul valutar si sa aspiri banii muncititi prin inflatie (tiparire de bancnote fara acoperire). am mai zis pe aici, bnr este monopol de stat iar trepadusul (cu toata cohorta de „economisti”) din fruntea ei nu este bancher ci un functionar al statului (in cazul Romaniei, unul (statul) cleptocrat si inept). un covrigar n are nevoie de academicieni/economisti de carton sa i dezvolte pravalia! de el (covrigar) si efortul lui depinde succesul/insuccesul si nu de politruci sau banksteri de carton. altfel vorbim de pcr/socialism si sleahta de jivine (bugetare) ce prospera fara munca si fara riscuri sugind la tita tarii (jecmanindu i pe adevaratii creatori de plus valoare)

  4. Cineva spunea ca banul nu are miros si a-si continua, bancile nu au moralitate, moralitatea fiind atributul unei persoane insasi viitorul Mesia daramand tarabele celor care se ocupau cu schimbatul banilor considerandui amorali.
    Potrivit relatării din Evanghelia lui Matei, „Isus a intrat în templu, i-a aruncat afară pe toți cei care vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și băncile celor care vindeau porumbei”.
    In credinta islamica este interzisa camata, s-au adaptat, ii lasa pe crestini sa se ocupe de afacerile banesti,
    Ce se intampla o data cu introducera banilor virtuali ? se poate discuta de o moralitate, moralitate care intre timp este preluata de algoritmii. Sunt programatorii amorali ? IA sau alte masini.

    • Nu băncile duc lipsa de moralitate ci indivizii din ele . E cazul tuturor instituțiilor bugetare . Majoritatea programatorul pe au comportament profesional imoral sau amoral . Unii realizează ( alții nu ) că ceea ce ,,creează,, Sint instrumente satanice . Și în credință ortodoxă cămătăria este neacceptarea dar guvernele vor legifera întotdeauna imoralitățile care pot aduce bani la bugete publice prin taxare . Pentru că bugetele publice Sint teicile de unde se imbuiba bugetarii .

  5. Care „decidenți români” din politica monetară? La noi nu există decât Mugur Isarescu, care a devenit (felicitari) cel mai longeviv guvernator din istoria băncilor centrale. Până acum câțiva ani topul era luat de guvernatorii din țari nordine (Danemarca, Norvegia) în anii 60-70, dar acum România are cel mai longeviv guvernator din istorie. Oare nu există nimeni altcineva care să ghideze politica monetară? Care apropos este „inflation targeting” la noi, din 2005. Întrebare: de câte ori a atins ținta de inflație BNR din 2005 încoace? O dată din zece, sau 10% din timp. Iar când inflația e prea mare, guvernatorul ne îndeamnă se bem niște ceai de tei să ne calmăm. Obiectiv vorbind, credibilitatea BNR este foarte joasă. Din fericire pentru BNR românul mediu nu știe să gândească în termeni economici ca străinii și astfel nu prea contează cât de bine reușește BNR să inducă stabilitatea prețurilor. Bine măcar că reusește să țină euro/leu sub 5 că altfel chiar ar suferi populația. Deși cât oare mai poate cu deficitul de cont curent uriaș? Vom vedea.

    • Cam asta este și opinia mea . Faceți referire la romanul mediu dar exista 1500000 de români sub mediu . Mă refer la cei ținuți captivi peste tot cu salariul minim pe economie .

  6. Daca ni-se va explica pe intelesul nostru de poporani morometieni in ce consta subtila strategie politico- financiara a domnului guvernator al BCR de a temporiza iminenta intrare a Romaniei in zona € si cum sunt valorificate competentele fostul premier Viorica Vasilica Dancila de catre expertii BCR, vom putea opta in relativa cunostinta de cauza pentru binecuvantari sau blesteme.
    Sigur este ca in ziua in care Romania va ingropa Leul, pompele funebre vor inregistra cea mai mare cifra de afaceri la sicrie din carton presat accesibile clientilor pauperizati.

    • Poporanii Sint buni numai să plătească taxe stabilite de tilharii . Bugetele publice tilharite Sint constituite nu pe cerere și ofertă ci prin sula in coaste . Guvernul nu întreabă cetățenii atunci cînd împarte bani luați cu japca legală . Mai ales că e fluturat un principiu bugetar imbecil ; al neafectați .

  7. Printr-un recent amendament bugetar, guvernul Frantei a decis, fara consultare publica, sa permita bancilor ca o parte din fondurile deponentilor pe carnetele de economii ( tip A) sa finanteze industria producatoare de armament.
    Sursa : Ouest-France, Marti 26 Ianuarie 2024

  8. Este o carte uşor de citit şi de înţeles, cu foarte multe idei în cele 19 materiale care pot să îi ghideze pe cercetătorii amatori de istorie economică. Iar la sfârşitul cărţii sunt câteva pagini unde cititorul îşi poate consemna observaţiile sale, pentru o eventuală aprofundare a cercetării în diferite direcţii. Felicitări autorului!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro