duminică, mai 9, 2021

Jurnal de cărți

Cinematografia românească în anii socialismului dinastic

Dispuneam până mai deunăzi doar de două cărți consacrate deslușirii migăloase a  raporturilor complicate și foarte adesea contradictorii dintre cinematografie, politică și istorie în România secolulului al XX lea. Și una, și cealaltă văzând lumina tiparului în anul 2011.

Prima, intitulată Filmul surd în România mută. Politică și propagandă în filmul românesc de ficțiune, îi aparține jurnalistului, scriitorului și filmologului Cristian Tudor Popescu (Editura Polirom, Iași), cea de-a doua i se datorează Aureliei Vasile. Redactată în limba franceză, apărută la Editura Universității din București, lucrarea Aureliei Vasile- Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentations de l’histoire nationale– nu a avut, din nefericire, parte de ecourile binemeritate. Lor li s-a alăturat în primele luni ale anului 2021 cercetarea Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film scrisă de istoricul Bogdan Jitea (Editura Polirom, Iași).

Asemenea suratelor sale, scrierea lui Bogdan Jitea este o investigație de factură academică ( cartea fost la origine o foarte bine articulată, documentată și nicidecum scorțoasă teză de doctorat) care are avantajul apreciabil de a pune la îndemână celor interesați de aprofundarea subiectului numeroase referințe și o foarte bogată și utilă biografie.

Care sunt premisele de la care pronește în cercetarea sa Bogdan Jitea ? Care sunt temele și ideile forță ale volumului ?

1. Spre deosebire de alte țări din Europa răsăriteană, țări care la finele celui De-al Doilea Război Mondial vor deveni parte a lagărului sovietic, cinematografia românească este relativ debilă. În august 1944, ea se poate lăuda cu foarte puține producții, încă și mai puține fiind cele cu adevărat notabile.

 2. În consecință, baza materială de care va dispune în primii ani de existență noua cinematografie socialistă, strict, programatic și pe față orientată ideologic și, în consecință, influențată de piruetele politice ale noilor conducători politici, va fi cum nu se poate mai precară.

 3. În primii ani ai așa-numitei puteri populare și în cinematografia românească, asemenea tuturor altor domenii, lumina, vorba lui Sadoveanu, venea de la Răsărit. În consecință, noii conducători au ținut cont de învățătura leninisto-stalinistă care miza mult pe capacitățile de a pătrunde în mase, de a le convinge, ale filmului. Filmul era considerat o artă de mase, asemenea teatrului. De aici și controlul sporit de care va avea parte. De aici nenumărate, repetate organizări și reorganizări, de aici frecvente schimbări de personal la nivelul decidenților, de aici și o parte din luptele fratricide din interiorul breslei, dar și ciudate alianțe de conjunctură.  

4. Orice producție cinematografică era menită să slujească, în anii stalinismului, luptei de clasă așa că nici nu poate fi vorba, cel puțin în primii ani de regim dejist, de căutări formale. Ca și în teatru ( a se vedea în acest sens prețioasele mărturii ale regizorului Valeriu Moisescu, în  anii 50 ai secolului trecut, student la I.A.T. C. și apoi angajat al Teatrelor din Oradea și Galați, mărturii din cartea Persistența memoriei, Editura Fundației Culturale Camil Petrescu) formalismul era socotit un păcat de moarte, pedepsit foarte adesea drastic de forurile de control ideologic tot mai vigilente și mai numeroase.  Maxima severitate în cenzurarea oricăror abateri era regulă de bază.

5. Înțelegând ce poate oferi arma filmului pe tărâm ideologic, dar și din motive de un subiectivism atroce (între care și veleitățile artistice ale uneia dintre fiicele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, e vorba despre Lica, pe care o vom găsi până în 1965 pe nenumărate generice) autoritățile comuniste au aprobat investiții consistenteîn vederes dotării Studiourilor de la Buftea.

6 .Această dotare performantă nu doar că a oferit premisele necesare pentru coproducții (o modă a anilor 60), ci și pentru încheierea contra valută a noilor spații de producții.

7. Toată producția de film din România comunistă fiind atent controlată și cenzurată , nu s-a putut sustrage capriciilor frontului ideologic. 8. Renunțarea la internaționalismul proletar și redescoperirea vocației naționale a avut consecințe imediate și în cinematografie, încă din vremea domniei lui Gheorghiu-Dej atenția deplasându-se spre istorie. O primă producție, Tudor, realizată cel puțin în primă fază cu consilieri sovietici (de aici și frecușuri, și întârzieri) a fost urmată de multe altele, în felul acesta dobândind pregnanță opțiunea pentru așa-numita epopee națională, intens ilustrată până în ultimele zile ale dictaturii.

8. Respectiva producție devine în anii socialiasmului dinastic una servil, chiar grotesc subordonată național-comunismului ridicat de Nicolae Ceaușescu și bodyguarzii lui ideologici la rang de politică de stat.

9. Filmul cu caracter mistificator-istoric este mult mai intens reprezentat numeric decât producțiile de actualitate. Motivul ? Cenzura era mult mai agresivă și mai primejdioasă în acest din urmă domeniu. Reconstituirea fiind o adevărată traumă nu doar pentru regizorul Lucian Pintilie, ci pentru întreaga breaslă. Faptul ajunge de la un moment dat încolo să îngrijoreze nu doar cineaștii, ci și înalții decidenți Semn că niciodată, nimeni nu era considerat garantat sigur. Nimeni nu era iertat de suspiciuni și de binefacerile supravegherii

10. Aprobarea sau cenzurarea unor producții ținea foarte adesea și de luptele intestine, pentru putere din rândul tovarășilor cu munci de răspundere.

11. Nicolae Ceaușescu vedea, pesemne, toate producțiile cinematografice, de aici și rolul său în interzicerile de difuzare răsunătoare (Reconstituirea și Faleze de nisip).

12. Pe lângă ciracii politici și ideologici, controlul producției cinematografice era exercitat și de oamenii Securității. Care au încercat să aibă un control cât mai amplu și mai fără fisură asupra nu doar a producției, ci și asupra minții creatorilor. De aici o bogată rețea de informatori care cuprinde și nume răsunătoare (Alexandru Tatos).

Cele aproape 450 de pagini ale cărții și cele patru capitole ale sale (Propaganda, Controlul, Direcțiile, Rezistența) urmăresc cu maximă atenție, cu o benefică insistență asupra detaliilor, cu nuanțe, premisele, ideile-forță enunțate mai sus. Astfel se face că volumul  Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film este unul de maximă importanță. El documentează și cu ajutorul câtorva elocvente studii de caz (Drumeț în calea lupilor, Reconstituirea, De ce trag clopotele, Mitică ?, Croaziera, Glissando, Tudor, Puterea și adevărul, etc) capriciile, revoltele, conformismul, disidența, supunerea, refuzul, prudențele, revoltele din care s-a constituit la urma urmei istoria industriei de film în perioada ceaușistă. De semnalat deopotrivă atenția acordată relației dintre protestatari și autoritate ale regizorilor ce au constituit așa-numita “grupare Daneliuc”.

Bogdan Jitea- CINEMA ÎN RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de film, Editura Polirom, Iași, 2021 rch

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Sa nu uitam totusi filmele vremurilor Moara cu noroc aparut in 1955 in regia lui Victor Iliu (ce film exceptional ) si nu stiu de ce amintesc de – Stejar extrema urgenta aparut – in 1974 in regia lui Dinu Cocea , film pe care doar la nivel personal l-am apreciat chiar daca partea comunista a istoriei era si ea usor falsificata . Este insa evidenta perceptia intregii societati atunci cind ne raportam la filmele romanesti din acele inceputuri . Cu mici exceptii ,prezentate de catre autorul textului , in marea lor majoritate erau filme aservite propagandei comuniste . Tot atit de adevarat ca si foarte multi intelectuali (poeti scritori , dramaturgi actori etc )au cochetat cu ideea comunismului , dar unii dintre ei au renuntat la un moment dat a mai sustine asta . Unde sunt totusi poetii si scriitorii (parte dintre ei )ce faceau capul de afis al timpurilor . Opera multora ramane necunoscuta tinerilor din zilele noastre si multe dintre scrierile lor nu au trecut testul timpurilor .

    • Nimeni nu contestă in integrum valoarea cinematografiei post-belice. Avem Reconstituirea, avem 100 de lei. Chiar si acest Stejar, extremă urgență, deși virusat de ideologia comunistă a fost salvat de actori precum Ion Caramitru, Irina Petrescu, Constantin Diplan. Dar avem si multă maculatură, toxiinfectii ideologice care trebuie oprite de la difuzare. Nu difuzate in prime time de TVR.

      • In totalitate de acord cu ceea ce ziceti dar hilarul lucrurilor nu se opreste aici . Nu numai ca mostruzitati ,transformate in valori , sunt difuzate la TV dar ele sunt reluate si reluate mai peste tot in grila TV ca si cind ar face parte din panoplia de valori universale . Dincolo de toate si teatrul romanesc a avut valorile lui de neuitat de la Geoge Vraca si Vasiliu Birlic la Irina Petrescu sau Maia Morgenstern si desigur multi multi altii .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro