luni, mai 23, 2022

Jurnal de cărți

Valoarea unei sinteze așteptate

În fața unei lucrări de dimensiunile, dar, mai ales, de consistența și importanța Panoramei comunismului românesc (Editura Polirom, Iași, 2020, editor: Liliana Corobca), recursul la numere și cifre se impune de la sine în spațiul oricărei recenzii.

E vorba despre un volum masiv, format mare- 1150 de pagini-, conținând 54 de studii semnate de 47 de contributori. În marea lor majoritate istorici tout court, dar și istorici ai literelor, ai presei, ai artelor, ai cultelor, politologi, cu toții recrutați din instituții de învățământ superior sau din mari institute de cercetare de rang academic din România sau din Republica Moldova. Unii dintre ei rezumă cu această ocazie cercetări proprii anterioare, dar și deja consacrate și validate prin recenzii și comentarii, alții au propus studii pe teme abordate acum pentru întâia oară.

Cert e că  aproape că nu există domeniu sau aspect al vieții din cei aproape  50 de ani de comunism de care  au avut parte România și românii care să nu fie analizat, cercetat, descusut, întors pe toate fețele în cartea care, dincolo de inexactitățile, micile erori de documentare, de informare (uneori explicabile prin precaritatea surselor ori dificultatea accesului la acestea, câteodată, din păcate, prin graba, superficialitatea și suficiența intelectuală a autorilor) înseamnă un mare eveniment editorial. Nu, cine se așteaptă la cine știe ce mari noutăți ori dezvăluiri senzaționale sau senzaționaliste nu va prea avea motive de satisfacție. Nu acesta era, de altfel) obiectivul  cărții.Avem de-a face cu  sinteză, declarat supusă unor constrângeri și rigori de ordin tipografic care își propune să pună la dispoziția cititorilor un număr și util, și semnificativ de informații, analize și interpretări care să-i clarifice aspecte esențiale ale istoriei secolului al XX lea.

Sigur, am avut și până la apariția cărții coordonate de Liliana Corobca cercetări cu valoare de sinteză (ca să nu vorbes despre studii și cărți consacrate unei teme anume), însă este pentru întâia dată că între copertele unui astfel de proiect editorial se găsesc și studii aplicate dedicate nu doar istoriei economice, politice, sociale, ci și politicilor culturale (Cristian Vasile), dinamicii literaturii (Bogdan Crețu), Școlii de literatură Maihai Eminescu (Răduț Bîlbîie) artelor (teatrul, filmul, muzica, artele plastice,  arhitectura, despre care scriu Miruna Runcan, Daniel Iftene, Ladislau Csendes, Cosmin Năsui, Augustin Ioan),, sportului (Pompiliu- Nicolae Constantin) presei scrise (Marian Petcu), radioului (Răduț Bîlbîie) și televiziunii (Alexandru Matei), din țară sau de dincolo de fruntariile țării- cazul/fenomenul Europa liberă (Sergiu Musteață), frământărilor din interiorul exilului românesc (Andreea Iustina Opriș), relațiilor acestuia cu țara ca și amestecului serviciilor secrete în activitatea lui.  Panorama comunismului românesc  se mai evidențiază și prin faptul că înglobează pertinente analize despre rolul, rostul și dinamica unor instituții ( ca, de pildă, Academia de Științe Sociale și Politice), ori despre fenomene absolut particulare (precum acumularea progresivă de putere de Elena Ceaușescu, ambele teme fiind acoperite cu profesionalism de Cosmin Popa) ce au conferit o anume individualitate, dar și o specificitate negativă stalinismului pentru eternitate din România. Socotesc a fi extrem de utile analizele dedicate destinului minorităților naționale, cultelor religioase și destinului lor de multe ori dramatic, sistemului de supraveghere și de coerciție, închisorilor,cenzurii, seviciilor secrete, deportărilor în Bărăgan,  constituțiilor, simbolurilor naționale, științelor sociale și istoriei, propagandei, politicilor demografice,muncii patriotice, educației și învățământului,  omului nou , ș.a.m.d. Scriu despre ele Marius Gabriel Neculae, Liliana Corobca, Ioan Stanomir, Florea Ioncioiaie.Flori Bălănescu, Ionuț-Alexandru Popa,  Claudia-Florentina Dobre, Florin S. Soare, Gabriel Moisa, Dorin Dobrincu. Etc, etc. Despre regimul Gheorghe Gheorghiu-Dej se pronunță Elis Pleșa, iaraspectele fundamentale ale regimului Ceaușescu sunt surprinse în capitolul întocmit de Manuela Marin. Despre relațiile internaționale ale României ne oferă o utilă sinteză Florin –Răzvan Mihai, despre relațiile cu exilul scrie Andreea Iustina Opriș, aspectele complexe ale pactului Molotov-Ribbentrop sunt elucidate de Ion M. Anghel, în vreme ce despre complexele și contradictoriile relații româno-sovietice ne propune un studiu cu multe note personale Vasile Buga.  

Nu mi se pare nicidecum nefiresc ca într-o carte ce se numește Panorma comunismului în România să figureze două studii care examinează Contextul interbelic al comunismului românesc (crearea PCdR, intimele lui relații cu Moscova și supunerea obligatorie la ordinele acesteia) sau Instaurarea comunismului în România. Le semnează doi binecunoscuți cercetători ai domeniului- Emanuel Copilaș, respectiv Virgil Țărău. Alte trei studii, plasate în partea finală a cărții – Eșecul unui regim și revolta asupriților (decembrie 1989), Cercetarea și memorializarea comunismului românesc și Trei decenii de postcomunism, studii scrise de Constantin Corneanu, Cosmin Budeancă și Cristian Preda, dau seama despre finalul tragic și costisitor din toate punctele de vedere al aventurii comuniste și păstrarea memoriei acesteia. Poate că la o viitoare ediție se va găsi loc și pentru o analiză a tendințelor nostalgice, dacă nu cumva chiar și negaționiste care, e drept, mai timid decât în alte zone ale Europei dau semne că există și în România. Fiindcă, nu-i așa?, avem și noi faliții noștri. Cred că nu ar fi fost nepotrivit să ne fi fost puse la dispoziție și studii despre sindicate, despre alte „organizații de masă și obștești”, FUS, FDUS, ODUS, despre pionieri și Șoimii patriei. Toate subordonate PCR și conducătorilor acestora.

 Firește, e foarte bine că este inserat în carte un articol scris de Octavian Roske despre Colectivizarea agriculturii în România. între ideologie și pragmatism, însă cred că nu doar în numele unor principii de simetrie era obligatoriu să ni se pună la dispoziție și un capitol despre naționalizare și, în general, despre ostilitatea cu care comuniștii români au privit ideea de proprietate privată. De aici rapida încheiere a poveștii mandatarilor ori tratamentul discriminatoriu de care au avut parte micii meseriași.

E greu într-o recenzie să surprinzi esența celor 54 de studii. Toate documentate, argumentate, bazate pe fapte, pe documente, pe analize pertinente. Pe un echilibru al analizei, pe grija pentru caracterul științific. Nici unul dintre aceste studii nu e nici polemic de fațadă, nici nu aspiră la statutul de manifest anticomunist. E misiunea cititorului, el este cel solicitat și invitat să tragă concluzii. S-au strecurat și unele erori fie de denumire, fie de datare a unor evenimente. Nu mi-ar fi deloc dificil să le semnalez măcar pe o parte dintre acelea din unele centrate pe teme de artă, presă și cultură. Nu o fac tocmai fiindcă știu cât de precare rămân chiar și astăzi posibilitățile de acces la informațiilor din domeniile în cauză. Cu toate acestea, mi se pare impardoabilă plasarea celebrelor Teze din iulie 1971, în aprilie. Mai ales că avem de-a face cu o recidivă deranjantă. Errare humanum est, perseverare autem diabolicum.  Eroarea este însă Inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât provine din partea cuiva cu aură de mare specialistă, cu fumuri și care conduce-cum altfel? – teze de doctorat.

Liliana Corobca (editor)- PANORAMA COMUNISMULUI ROMÂNESC; Editura Polirom, Iași, 2020       

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Vastitatea problematicii abordate nu poate avea un caracter exhaustiv. Relevanta spetelor abordate ramane sa fie apreciata de fiecare cititor in parte [cu precadere cei care am trait si experimentat perioada 1944-1989]
    Punctul de inflexiune ramane „Tezele din aprilie 1964” si eliberarea tuturor detinutilor politici in acel an…

    • Dumneavoastră faceți referire la așa-numita Declarație din aprilie 1964. In carte, dar si eu, ca și autoarea gravei confuzii cu repetiție facem referire la Tezele din 6-7 iulie 1971. Teze cu caracter ideologic. Reluate în noiembrie același an.

      • Corect. Nu am citit cartea si nu cunosc despre ce este vorba. Am subliniat doar faptul ca politica PMR, in anul 1964, s-a schimbat radical si a fost o initiativa – a lui Dej.- pozitiva. Tezele PCR din 1971, initiate de Ceausescu, au avut urmari nefaste….
        Multumesc pentru raspuns. Intrr-adevar Declaratia nu are nimic comun cu Tezele!!

    • @ Pop Sever-Augustin ,
      ma scuzati, dar cam incurcati borcanele declaratiei din aprilie `64, cu eliberarea detinutilor politici din vara aceluiasi an.

      • Evenimentele au avut loc in anul 1964.Declaratia s-a refeit la politica PMR privind politica externa,in special in relatia cu URSS. Eliberarea detinutilor politici a fost un act de politica interna. Cu tot respectul, nu vad cum am incurcat borcanele??!!

    • Detinutii politici au fost eliberati dar urmarirea lor stricta si mai ales intimidarea lor,prin emiterea ordinelor de arestare,care nu s-au executat,a continuat pana in 1989.Chiar si acum sunt institutii ale statului dominate de gandirea comunista.CNSAS face un joc de glezne penibil in acest sens,dar nu dezvolt aici.Degeaba incercam sa imitam diverse institutii democratice din vest:la noi functionarii numiti pe pile trateaza petitionarii cu dezinteres si nesimtire.Oare sunt instruiti asa de cineva sau o fac din proprie initiativa,pentru ca asa simt si gandesc?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro