marți, septembrie 28, 2021

Jurnal de cărți

Pe mișcătoarele nisipuri ale capodoperei

La finele anului 2017 aveam surpriza de a citi romanul Dincolo de farmecul nopții, apărut la editura Vremea. Surpriza venea doar în parte de la persoana autorului- Andi Ștefănescu. Actor de profesie, mult mai cunoscut mie grație pseudonimului Horia Costescu, pseudonim sub care l-am ascultat vreme de vreo 16 ani adresăndu-ni- se de la microfonul Europei Libere. Acolo unde a lucrat mai întâi în calitate de crainic (a fost nu doar una dintre cele mai frumoase, ci și una dintre cele mai personale, mai penetrante voci ale postului) apoi în aceea de redactor la Serviciul de știri . Dincolo de farmecul nopții era ceea ce se cheamă un roman bun, ferit de stângăciile debutului. Romanul lui Andi Ștefănescu era, este literatură în toată legea, creația cuiva căruia îi erau perfect cunoscute absolut toate legile policier-ului cult, de factură superioară.

 Nu, Andi Ștefănescu nu debuta în literatura română printr-o carte autobiografică, nu ne împărtășea în cartea lui nimic din experiența exilului, nu se răfuia retroactiv cu lumea comunistă, nu făcea nici o dezvăluire senzațională din culisele Europei Libere.  Dincolo de farmecul nopții era ficțiune pură cu toate că ceva-ceva din scriitură nu putea să nu te ducă cu gândul la profesia inițială a autorului. Scriam atunci în însemnările nu degeaba intitulate Romanul unui om de teatru că “Dincolo de farmecul nopții este o bună, o notabilă carte de ficțiune pură, un roman de aventuri nocturne, o pătrundere cu pași fermi și siguri în lumea vieții de noapte și în universul interlopilor bucureșteni. Amestecați cu traficanții ucraineni de mașini furate, cu falsificatorii de valută, cu cei ce o plasează pe piața neagră”.

Iată că în 2021 a venit și vremea autoficțiunii. Edward, roman apărut tot la editura Vremea, este ceea ce aș numi o discretă, o bine, inteligent temperată și, mai ales, o savuros -delicată autobiografie. Scrisă însă nu la persoana întâi, ci la persoana a treia. Același autor omniscient, perfect cunoscător al legilor narației, al modului în care se introduc ori se anunță introducerea unor noi personaje și al altor și altor întâmplări care mai de care mai pline de umor și de vervă (un umor stimulat de o fabuloasă, inepuizabilă autoironie) ne împărtășește povestea vieții celui numit în acte Edward, dar pe care mai toată lumea l-a apelat Edi. O poveste care începe la câțiva ani de la instaurarea comunismului. Familia lui Edi a fost jefuită cu doar câteva luni înainte de nașterea protagonistului cărții de tot ceea ce avea, adică „de fabrică, de moșie, de case, automobil, cal de curse și de ce mai agonisise după o viață de muncă ”. Familiei nu i-a mai rămas decât speranța. Dar și iluzia. Iluzia că…vor veni americanii. Așa se face că cel născut la doar câteva luni după naționalizare a fost botezat Edward. Copilul trebuia să fie pregătit pentru mult așteptata întâlnire cu eliberatorii. Cu americanii. Care erau așteptați să descindă din cer mâine, poimâine.  Însă respectivii și-au tot amânat sosirea din motive politice, geo-strategice, de menținere a coexistenței pașnice, etc, etc așa că Edward nu avea să-i întâlnească decât câțiva zeci de ani mai încolo, atunci când, odată ajuns în Germania, avea să lucreze într-o redacție în care își va începe muncă în fiecare zi fix la ora 5 și 2 minute. Naratorul se dovedește, hélas, din cale afară de discret atunci când poate că am fi dorit să ne ofere amănunte despre respectiva redacție. O vor recunoaște doar cunoscătorii,  adică cei ce știu ce înseamnă Englischer Garten, șeful securității postului de radio ce se afla acolo, șef care a trebuit să găsească soluții pentru ghinioanele, pierderile și necazurile de început în noua lume ale  lui Edward și o vor identifica și cei care mai știu și cine se ascunde în spatele prenumelui Armand. Nimeni altul decât Armand Gurian, adică Ion Turcu, de fapt Armekian Kurdîghian, și el actor de meserie, devenit vocea de identificare a redacției, voce ce a putut fi auzită zilnic chiar înainte de a fi ora 5 și 2 minute. Discret, aș zice chiar parcimonios, e vorba însă despre o parcimonie muiată în cerneala bunului simț, se dovedește naratorul și atunci când vine vorba despre colegii de teatru ai lui Edi. Și uite așa iar e nevoie să fii ceea ce se cheamă un connaisseur  pentru a ști cine au fost sau cine sunr Goange, Toca sau extraordinarul Vasilică. Acesta din urmă un mare, un imens regizor, creator de școală de teatru, director de companie, desenator și pianist extrem de talentat, chiar dacă numai unul de ocaziei.

 Roman aubiografic, bildungsroman ar putea să îl numească unii, Edward  rezumă toate etapele vieții protagonistului. E alcătuit dintr-o succesiune de capitole care pot fi lesne citite și ca micro-povestiri de sine stătătoare. În care ne întâlnim nu doar cu succesivele vârste și peripețiile, adică cu ghinioanele, pagubele, episoadele mai mult sau mai puțin hazlii din viața lui Edward pe care Edward a avut, pesemne, înțelepciunea să nu le ia drept catastrofe iremediabile, cu ce a fost bine și cu ce a fost rău. Ci și cu sânii Claudiei Cardinale, cu cea cu mare tandrețe supranumită Sfânta Vineri,  cu tot felul de cerberi mai mult sau mai puțin fioroși de la intrarea pe stadioane, Ateneu sau Sala Palatului, cu suedeze și cu înotătoare, cu olteni care rivalizează în felul lor propriu cu cei din clanul sicilienilor, cu povestea celor trei sandale, cu locotenentul Gheorghiță și cu colonelul Gologan, zis și Moș Trotil, cu fomista Beatrice. Iarăși, un indiciu autobiografic nedeghizat în șuvoiul povestirii. Povestire care e de o fluență cuceritoare. Ne întâlnim și cu restaurantul El Rectoret, cu pisici, dar și cu la început enigmaticul, deconcertantul Jurnal de grădinită. Adică cu Itzuki, cu Tiger și Otzi. Interstiții din ce în ce mai simpatice și pline de schepsis.

Dincolo de lumina nopții a fost, cum spuneam, ceea ce se cheamă un roman bun. Insuficient băgat în seama de critica noastră literară aflată, asemenea aceleia de teatru, în stare de extjncție. Aceasta poate sau chiar în primul rând din cauza luptei dintre tabere. Edward este mult mai mult decât atât. Infinit mai mult decât un roman bun.  Este o carte fabuloasă. Este, cum bine spune Horațiu Mălăele într-un text publicat pe coperta a patra, „un document excepțional așezat pe mișcătoarele nisipuri ale capodoperei ”.

Andi Ștefănescu- EDWARD; Colecția Autori Români, Editura Vremea, București, 2021     

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.