La antipozi, in România anului 2018

Marți seara la Brașov s-a înregistrat un fapt banal. Un deces ca atâtea altele. O moarte care nu avea în ea nimic suspect. Despre decedat se știa că este demult bolnav așa încât medicii legiști nu au avut nici cea mai mică problemă în a întocmi certificatul de deces. Rutina zilnică, parafa, semnătura…
În meseria aceasta ca să supraviețuiești trebuie să îți pui între paranteze sensibilitatea, nu prea ai voie să te emoționezi nici măcar atunci când știi că decedatul era tânăr și aproape că nu avusese timp să se lămurească foarte bine despre cum stau lucrurile cu ceea ce se numește îndeobște bucuriile vieții.
Despre cel care s-a ridicat la Cer marțea trecută se mai știau încă câteva lucruri. Că se numea Călin Fărcaș. Că avea nevoie de un transplant pulmonar, o operație complicată, însă nu imposibilă, care nu se realizează însă în România. Că încercase să își găsească salvarea mai mult decât posibilă într-o clinică din străinătate. Că i se spusese că toate astea costă, dar și că făcuse rost numai el, familia lui și alți câțiva oameni care i-au stat în preajmă știu cum de cei 200.000 de euro necesari. Un singur lucru i-a lipsit lui Călin ca astăzi să se mai afle în viață. Acceptul unei clinici din străinătate, clinică ce trebuia să îl primească și să îi facă contra cost, pe bani buni, bani europeni, intervenția salvatoare. Nu a fost primit din motive strict birocratice. România are un acord de principiu cu Eurotransplant, numai că acest acord este insuficient. Fostul ministru al Sănătății, extraordinarul, minunatul om care este Vlad Voiculescu, a explicat pe pagina lui de facebook că situația seamănă cu aceea a tuturor românilor din primii ani de după 1989. Teoretic nimeni din România nu îi mai împiedica să circule, cu toții aveam în buzunar câte un pașaport însă pentru a putea pătrunde în țările miraculosului Occident aveam nevoie de vize. Care ba se dădeau, ba nu se dădeau fiindcă mai era nevoie și de acorduri bilaterale de a căror încheiere era direct și unic responsabil în primul rând Statul român.
În cazul lui Călin Fărcaș nu au făcut nimic în acest sens nici premierii Sorin Grindeanu, Mihai Tudose și Viorica Vasilica Dăncilă, nici miniștrii Sănătății Florian Bodog și Sorina Pintea. Problema lui Călin Fărcaș, și nu mă îndoiesc că mai sunt oameni în situația lui, s-a complicat și din cauza unor atitudini și declarații iresponsabile ale unui anume domn Narcis Copcă, managerul clinicii Sfânta Maria, și ale primăriței generale a Capitalei, numita Firea Gabriela.
Doamna Pintea a comentat destul de sec decesul, a spus că situația lui Călin era extrem de complicată, greu de deslușit și s-a angajat că legislația privind transplantul va fi actualizată într-o lună. Adică încet, încetișor că oricum nu e nici o grabă. Ce contează câți oameni vor mai muri din cauza incapacității, vitezei de melc cu care se mișcă autoritățile românești?
Să ne întoarcem acum cu vreo două săptămâni în urmă. Joi, 21 iunie, la orele serii, după vreo două amânări, un complet de judecată dădea, în sfârșit, verdictul în cazul angajărilor fictive de la Consiliul județean Teleorman. Fostul președinte al respectivului CJ, din vremea în care s-au petrecut faptele, nimeni altul decât dl. Liviu Nicolae Dragnea, astăzi președinte al PSD și președinte al Camerei Deputaților din România, a primit, în primă instanță, o condamnare la închisoare de 3, 6 ani cu executare. Fiindcă niciodată nu se poate ști ce se întâmplă la recurs (DNA l-a declarat și a cerut o pedeapsă mult mai mare decât solicitase inițial), dl. Dragnea și amicii, subordonații, slugile, complicii lui din coaliția PSD-ALDE au pus de o sesiune extraordinară a Parlamentului și în numai trei zile au adoptat toate modificările dorite la Codul penal. Așa încât să îl facă scăpat atât pe dl. Liviu Nicolae Dragnea cât și pe colegii lui, pușcăriașii (măcar Elena Ceaușescu se lăuda cu colegii ei, academicienii), cărora președintele PSD le-a cerut în urmă cu ceva timp scuze.
Nici el, nici ceilalți mari dregători cu sânge pe mâini, cu cel puțin o viață pe conștiință din guvern și din Ministerul Sănătății nu și-au cerut, în schimb, nici un fel de scuze lui Călin Fărcaș și njci familiei sale.
Deșteaptă-te, Române!