Astazi, cursul de referinta anuntat de Banca Nationala a Romaniei a atins un nou maxim. Marti, BNR cota moneda nationala la un curs de 4,4684 fata de euro, usor mai depreciata fata de nivelul de luni cand nivelul ajunsese la 4,43/euro. Dupa cum era de asteptat, inversarea trendului privind evolutia monedei nationale s-a produs pe fondul disputei politice declansate in urma cu doua zile, realitatea demonstrand cat de senzitiva este practic economia la miscarile factorului politic. Economistii spera ca amanarea aprobarii primei evaluari a acordului cu FMI va avea un impact relativ limitat asupra pietelor financiare, in speta pentru ca acordul cu institutiile internationale este de tip preventiv, iar angajamentele pana la urma vor fi respectate sub o forma sau alta. In plus, toata lumea, nu numai economistii, spera ca impactul instabilitatii politice asupra economiei sa fie doar o chestiune de moment.
Din cauza „euroizarii” economiei romanesti, continuarea deprecierii leului va fi resimtita insa destul de puternic. Un leu mai slab va insemna inflatie mai mare, importuri mai scumpe, o povara mai mare pentru romanii care au credite in valuta (sunt deja 700.000 de romani restantieri la credite), cresterea ratei creditelor neperformante (ajunsa deja la un record nedorit de 25%), o datorie publica mai mare, toate acestea avand impact negativ asupra stabilitatii macroeconomice.
Intrebarea este cum poate o disputa politica traita live la televizor sa aduca in timp real un leu mai slab, echivalent practic cu mai putini bani in buzunare? Simplu. Nivelul cursului de schimb dintre leu si euro (sau alta valuta) este determinat de doua categorii mari de factori. Prima categorie se refera la fundamentele economice ale economiilor celor doua monede, de tip crestere economica, productivitate, dar si nivelul de lichiditate a pietei, interventiile pe piata valutara, nivelul inflatiei sau nivelul dobanzilor, etc. Din perspectiva influentei pe termen mediu si lung, fundamentele economice ale economiilor sunt cele mai importante, fiind de natura permanenta. De altfel, pe termen lung, cursul de schimb tinde sa se stabilizeze in jurul valorii sale de echilibru, valoare care reflecta, de fapt, puterea reala de cumparare a fiecareia dintre cele doua monede.
A doua categorie se refera la factori care nu sunt neaparat de natura economica, ci mai degraba de natura emotionala, psihologica – sentiment de neincredere al investitorilor, incertitudine determinata de instabilitatea politica, etc. Volatilitatea indusa cursului de schimb este de data aceasta temporara, deoarece factorii sunt de natura temporara, nu permenenta. Pe termen lung este evident ca imbunatatirea fundamentelor economiei reprezinta solutia optima de sustinere a cursului de schimb, umbrela care ar trebui sa protejeze o economie, indiferent de ce tip de socuri apar, interne/externe, de natura economica sau nu, permanente/temporare, etc.
Pe scurt, miscarile pe pietele financiare sunt in aceeasi masura dependente de fundamente economice (obiective), cat si de factori emotionali, de natura psihologica (subiective). Altfel spus, investitorii pot actiona atat in urma unei analize pertinente a indicatorilor macroeconomici ai unei tari, dar si ca urmare a unui sentiment de (ne)incredere, (in)certitudinii, sau a unui mediu politic (in)stabil.
In acest context, deprecierea leului nu a fost o surpriza pentru economisti. Cu toate astea, desi temporare, influentele asupra cursului de schimb determinate de disputa politica nu sunt de neglijat. Totul depinde de cat de mult se va prelungi show ul. Evidentele empirice arata insa ca negestionata corect, o supraevaluare/subevaluare temporara se poate transforma intr-una permanenta, cu consecinte directe asupra echilibrelor la nivel macroeconomic. In plus, contextul international nu ne ajuta deloc. Cronicizarea crizei zonei euro a accentuat deteriorarea increderii investitorilor, la care se adauga incertitudinile legate de continuarea planurilor de austeritate fiscala impuse in continuare in tarile europene, epuizarea instrumentelor de politica monetara a BCE, etc. Instabilitatea politica declansata peste noapte in Romania risca practic bruma de stabilitate macroeconomica pe care reusisem sa o acumulam, tendinta de crestere economica si, sentimentul ca lucrurile incep sa intre pe un fagas normal.
Echipa lui Ponta a trecut la atac
No sh*t. Eu cred ca proasta guvernare concretizata prin descentralizare si dezechilibrul care se prefigureaza la orizont prin marirea pretului benzinei va avea efecte mai mari decit cearta de forma intre basescu si prim-plagiatorul tarii ponta.
„deteriorarea increderii investitorilor” – draga doamna, pai asta s-a produs cind ponta a preluat puterea in Ro. Uitati-va pe ce grafic vreti, dar nu pe unul facut de sotul d-voastra.
„fagas normal” nu se numeste atunci cind esti condus de echipa ponta + dragnea + … ///
In traducere (nu chiar asa de) libera:
Basescu e de vina!
Tiranul monstruos si infama lui camarila comploteaza de unul singur zi si noapte fara incetare impotriva celorlalti 19 999 999 de romani pe care vrea sa ii duca la pierzanie unicamente pentru a-si satisface capriciile politice!
Trebuie oprit cu orice pret! Acum!
Cetateni! Oameni buni! TOVARASI!
Nu-l lasati pe mirsavul dictator sa ne priveze bunastarea care ne asteapta! (pe unii)
Trebuie demis, spinzurat si transat in bucati de urgenta, iar ramasitele lui infipte in prajini la intrarile orasului, sa treaca pofta oricui indrazneste sa mai unelteasca impotriva guvernului si a planului sau cincinal de propasire economica (a membrilor guvernului, nu a tarii, if we’re honest… but we’re not).
…daca dl. consilier Socol (sau altii) a hotarit ca timpul domniei sale poate fi petrecut intr-un mod mult mai productiv decit facind (degeaba) propaganda pe net, cineva trebuia sa ii ia locul, nu?
Ghici ciuperca cine?
Asta chiar ca-i la mintea gainii si explica limpede fiinda inca i se permite, nicio grija, apare si cocosu-ntrajutor, e drept ca mascat, dar apare.
Toate efectele pozitive reale sau promise isi au sorgintea-n inca neandeajuns apreciatele actiuni ale armadei virilului carmaci Monta, care-ncearca neostenit sa ne-o dea pe aia de-o socoteste ca are dreptul in calitate de ales.
La ce sa ne asteptam de la Aura Socol consilier al vicepresedintelui Autoritatatii de Supraveghere Financiara?
Stimata doamna Socol,
Am avut ocazia sa cunosc personal vreo doi bancheri, un broker (de origine romana, dar activand pe piata londoneza) si cativa investitori – ce-i drept, nu dintr-aia mari, strategici, ci mai maruntei (tactici?).
Spre alinarea insomniilor dumneavoastra, absolut toti erau persoane extrem de calculate, dotate cu sange rece si utilizatori de instrumente predictive sofisticate, insensibile la secretiile hormonale.
Nu de alta dar daca erau labili si „nevricosi” nu faceau cariera in domeniul financiar, fiind obligati sa se multumeasca cu un post de consilier, eventual al primului ministru.
Sunt convins ca enuntul din titlu e serios. O dovedeste continutul articolului.
Dar razand sa spunem adevarul:
„La ce sa ne asteptam de la leu”?
Sa miaune.
La asa economie si la asa guvernanti…
o prezentare pe larg gasiti, precum si datele pe care se fundamenateaza raspunsul, la https://docs.google.com/document/d/1FNH6_fFdUMd82NC368Q1ulCy_tzIm_A77krwrpcTMyY/edit?usp=sharing
D-voastra spuneti “…cursul de referinta anuntat de Banca Nationala a Romaniei a atins un nou maxim”, o afirmatie care nu este neaparat falsa dar nici adevarata, caci daca ne referim la evolutia din ultima luna a cursului de schimb ron/euro este adevarat ca acesta este un maxim local insa daca extindem doar putin perioada putem observa (vezi Grafic 1) ca suntem inca departe de maximele de anul acesta de 4.55 sau de cele de anul trecut de peste 4.6.
Dupa cum sigur stiti analiza direct pe evolutia cursului de schimb nu ne ofera suficiente informatii caci o crestere de 10 bani la un curs de 4 lei/euro este diferita procentual de aceiasi crestere la 4.5 asa ca va propun sa vedem ce se intampla cu rentabilitatea (calculata ca logaritm din raportul cursului din perioata t si perioada t-1 ).
In figura 2 se vede evolutia rentabilitatiilor pentru perioada 2012 – prezent, doar analizand descriptiv putem observa trei perioade caracterizate de volatilitate ridicata a cursului: iunie-septembrie 2012; decembrie 2012 – februarie 2013; iunie -iulie 2013. Exista posibilitatea de a intra intr-o noua perioada de volatilitate ridicata insa e prematur, din datele disponibile acum, sa facem aceasta afirmatie.
Cat despre afirmatia “In acest context, deprecierea leului nu a fost o surpriza pentru economisti. Cu toate astea, desi temporare, influentele asupra cursului de schimb determinate de disputa politica nu sunt de neglijat” , va propun sa ne uitam la mediile mobile pe 5 zile, respectiv 10 zile si sa vedem daca intr-adevar am intrat intr-o perioada de depreciere a leului? (vezi Fig.3.)
In concluzie as adauga ca e prematur sa facem afirmatii pompieristice de genul “Instabilitatea politica declansata peste noapte in Romania risca practic bruma de stabilitate macroeconomica pe care reusisem sa o acumulam, tendinta de crestere economica si, sentimentul ca lucrurile incep sa intre pe un fagas normal., in special cand nu doar ca nu arde focul dar inca nici fum nu a iesit.
multumesc pt comentariu. personal, sunt un fun al analizelor tehnice, profesioniste. intr un astfel de demers, cum este cel de pe contributors nu mi permit insa sa fiu cat de tehnica as vrea intrucat publicul platformei nu e format neaparat numai din economisti.
pe fond, suntem de acord, nu trebuie dramatizat. insa, asa cum scriam, exista studii stiintifice care demonstreaza cum un episod temporar (cum avem noi deocamdata) negestionat corect se poate transforma cu succes intr-unul permanent.
miza articolului a fost insa sa se traga un semnal de alarma, departe de a fi populisto- propagandist, cu care cred ca toti ar tb sa fim de acord, indiferent de culoarea politica (desi vad ca in unele cazuri am fost inteleasa gresit, prin asociere).
nu cred ca suntem inca constienti de cat de senzitiva e economia la factorul politic. ceea ce nu e de dorit, dar se intampla.
In tot manifestul asta propagandist in numele sotului si stapinilor dumnealui, aveti si dv dreptate o singura data: intradevar sunteti „fun” (gluma) al analizelor tehnice (alea presupun instrumente matematice si modele de predictie sofisticate, si nu impresii ori extazieri feminine la politicile economice ale unui mediocru fara nici un fel de caracter, ce-i drept sfatuit de sotul domniei voastre…asa cum dealtfel puncteaza si domnul IosifP foarte plastic un pic mai sus)
Si inca o observatie: cred ca in titlu era mai indicat sa folositi „tigrul” si nu „leul”…
Citeva observatii cit se poate de non-tehnice:
Aura Socol a spus:
„nu cred ca suntem inca constienti de cat de senzitiva e economia la factorul politic. ceea ce nu e de dorit, dar se intampla.”
Daca intr-adevar credeti in afirmatia de mai sus, cel mai probabil ar trebui sa va concentrati interventiile si puterea de convingere in alta directie. Directia de pe partea cealalta a baricadei. Recte, nu inspre public, ci inspre factorii de decizie, caci ei sint cei care au facut economia praf. Ma indoiesc ca cititorii acestor pagini sint cei care ar putea „gestiona corect” evenimentele (?!)
Dar asta ar insemna ca fluxul informatiei sa circule in sensul exact invers celui de acum.
In alta ordine de idei, recunosc ca sint putin confuzat cind spuneti ca „nu trebuie dramatizat” dar e nevoie „sa se traga un semnal de alarma?” Adica sa ne alarmam in liniste? Cum ar veni, un fel de „keep calm and panic?” Iar miza reala a articolului e sa „pupat toti piatza…”?
Ca sa raspund in acelasi spirit: nu-s curios, dar tare as vrea sa vad cum o facem si p-asta.
problema pe care eu o ridic tine de felul in care functioneaza pietele bancare caci daca intr-un cinematograf o persoana striga foc, lumea se panicheaza, vin pompieri analizeaza si constata ca totul e in regula si totul revine la normal; in timp ce pe pietele financiare strigatul „foc” poate da nastere unui incendiu ;)
de aceea cred ca in primul rand noi (cetateni, reprezentanti ai cetatenilor) trebuie sa dam dovada de retinere.
Inr-un cadru mai larg legat de bugetul statului, astept cu nerabdare un articol care sa trateze si efectul de multiplicare al investitiilor statului in economia romaneasca asta pentru a lamuri odata pentru totdeauna cat de eficiente sunt cheltuielile statului in economie, un bun punct de pornire ar fi http://www.econstor.eu/bitstream/10419/25053/1/501729771.PDF
Citez din recentul articol al domnului Miron Damian:
„Președintele statului nu poate bloca, efectiv, bugetul – așa cum nu poate bloca nicio altă lege. O poate trimite spre redezbatere parlamentului, o singură dată, iar parlamentul poate să decidă să nu dezbată nimic și s-o trimită înapoi la promulgare.”
Bun, domnul MIron Damian stie asta, acum o stim si noi datorita articolului in cauza (cei care n-o stiam deja, desigur). In schimb, marii jucatori pe pietele financiare sunt mai batuti cu lëuke (echivalentul leucii) in zona occipitala si habar nu poseda pe ce legislatie traiesc, asa incat sunt subit picniti de „factori care nu sunt neaparat de natura economica, ci mai degraba de natura emotionala, psihologica”.
Pai bine, daca astia sunt talambi, n-au si ei acolo un consilier de nadejde, sa le iesplice cum devine de se-ntampla? Uite, bunul nostru premier beneficiaza de asa ceva, dovada masurile inspirate (de ins pirat) pe care ba le adopta, ba nu le adopta.
Par iegzample, sa mareasca acciza la combutibili ca sa construiasca cinci milioane de salarii minime mai mari, pe care sa se poata plimba inflatia BNR fara teama de intersectia cu ridicolul.
Hai ca m-am inervat: merg sa-mi torn un paharel de whisky (de contrabanda) si sa-mi aprind o tigareta (dintr-un pachet fara eticheta, ca etichetele nu se fumeaza).
A, nu. De fapt piata pune in practica cursul Eur/Ron luat in calcul de catre Guvern la calculul accizelor (indexat cu inflatia). Sic!
M-ar amuza sa am bani (a la Soros, nu a la Patriciu) si sa cumpar RON „en masse” exact cu o zi inainte de stabilirea cursului de referinta pentru calculul accizelor.
Eventual, sa aduc cursul pe la 4.20, profitand de factorii aia „de natura emotionala, psihologica”.
Sau vorba reclamei: Pierderea mea – vreo 8%. Castigul populatiei – cam 1%. Mutra lui Isarescu – priceless!