luni, ianuarie 18, 2021

La Chișinău a început goana după “voturile de aur”

Rezultatul alegerilor parlamentare din Republica Moldova din 28 noiembrie nu a adus o rezolvare crizei politice începute imediat după închiderea urnelor în scrutinul din 6 aprilie 2009, nerezultând nici de data aceasta o majoritate clară de 61 de mandate din 101 câte numără Parlamentul de la Chișinău, necesară alegerii Președintelui țării.

Partidul Comuniștilor (PCRM), condus de Vladimir Voronin, a obținut 42 de mandate (cu 6 mai puțin decât la precedentele alegeri repetate, din 29 iulie 2009), Partidul Liberal Democrat (PLDM), al premierului Vladimir Filat, a obținut 32 de mandate (+14), Partidul Democrat (PDM) condus de Marian Lupu, are 15 (+2), iar Partidul Liberal (PL), condus de actualul președinte al Parlamentului și șef interimar al statului, Mihai Ghimpu, 12 (-3).

Un calcul rapid arată că cele trei partide ale fostei coaliții de guvernare Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) – PLDM, PDM și PL – au obținut împreună 59 mandate, cu două mai puțin decât majoritatea necesară alegerii Președintelui Republicii.

Comuniștii, care rămân cel mai numeros partid din Parlament, deși au obținut cel mai slab rezultat în ultimii 12 ani, nu renunță la ideea revenirii la putere și practic singura lor opțiune realistă este o alianță cu PDM (partid care este din nou în poziția de a deține balanța puterii), condus de un fost deputat PCRM și președinte al Parlamentului între 2005 și 2009. Problema PCRM este că împreună cu PDM au doar 57 de mandate, fiindu-le deci necesare patru mandate de la PLDM/PL pentru alegerea președintelui.

Variante politice

Ideologic și realist vorbind, e mai ușor ca PLDM-PDM-PL să obțină două voturi “de aur” de la PCRM– în jargon politic chișinăuian – decât PCRM-PDM de a obține patru de la PDM-PL.

Între PCRM și PLDM/PL este o barieră foarte greu de trecut, dată fiind chestiunea identitară – PCRM este un partid românofob, pe când PLDM este un partid pro-românesc moderat, iar PL un partid naționalist românesc, condus de un unionist.

Rămâne partidul tampon PDM, partid pro-moldovenesc, dar nu românofob (cel puțin nu deschis), care ar putea atrage câțiva deputați din PCRM. Deja se vehiculează numele lui Igor Dodon, fost prim-vicepremier în cabinetul condus de Zinaida Grecianîi între 2007 – 2009. Dodon este cunoscut ca un “moderat” în PCRM, deși o vizită pe blogul său îi dezvăluie moldovenismul agresiv și românofob.

Un alt potențial candidat la “trădare” – alt termen uzual la Chișinău (dar folosit și la București) – este deputatul Eduard Mușuc, un fel de Coriolan Drăgănescu al politicii din Republica Moldova. După ce s-a plâns că a fost persecutat ani în șir de regimul Voronin, Mușuc a făcut pasul logic în 2009, după ce a fost debarcat din fruntea Partidului Social Democrat,  și s-a înscris în PCRM, fiind ales deputat la 6 aprilie 2009 pe lista acestui partid.

Au mai fost menționate și numele lui Sergiu Stati și Veaceslav Bondari, doi oameni de afaceri aleși pe listele PCRM, care teoretic ar fi mai ușor de atras de tabăra “pro-europeană”.

Dar PDM, chiar dacă atrage câțiva “transfugi” din PCRM, nu se simte extrem de confortabil într-o alianță cu PL, partid strident naționalist cu accente anti-rusești, fapt confirmat și de refuzul președintelui Ghimpu de a participa la summitul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) de la Astana în Kazahstan, el cerând retragerea militară rusească din Transnistria și apelând și la sprijinul NATO în acest sens.

Iar PDM, spre deosebire de iulie 2009, are un lider de-facto în omul de afaceri Vladimir Plahotniuc, practic finanțatorul partidului, numărul doi pe listă după Lupu, ceea ce constituie o imponderabilă în plus.

Goana după normalitate

Istoria goanei după “voturi de aur” la Chișinău nu inspiră tocmai optimism. De la schimbarea Constituției în 2000 și introducerea alegerii indirecte, de către Parlament, a șefului statului, în trei rânduri – 2000 și de două ori în 2009 – majoritatea necesară de 61 de mandate nu a putut fi întrunită și s-a ajuns la dizolvarea Parlamentului și la convocarea de alegeri parlamentare anticipate sau repetate.

Doar în 2001, când PCRM avea 71 de mandate și în 2005, când avea 56 și a beneficiat de sprijinul a trei partide de opoziție, a putut fi ales Președintele.

Sigur că logică ar dicta refacerea coaliției PLDM-PDM-PL, aflată în câștig de teren politic și cu un bilanț mai degrabă pozitiv al guvernării de un an.

O asemenea coaliție nu ar fi pe placul Rusiei, marele furnizor de energie al Republicii Moldova și fosta putere colonială. Totuși, în ultimul an, deși relațiile cu Uniunea Europeană și România s-au îmbunătățit dramatic, relațiile cu Rusia nu s-au deteriorat în mod proporțional, așa cum este tradiția geopolitică în regiune.

Un aranjament similar celui din vara lui 2009 – Filat premier, Ghimpu, președinte al parlamentului, Lupu candidat la președinție – ar fi în aceeași linie a logicii politice într-un stat normal. Dar așa cum s-a văzut în atâtea rânduri Moldova, cel mai sărac stat al Europei, nu poate fi considerat și unul (încă) normal, din perspectiva logicii democratice.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Dincolo de analizele astea „de pension” (cu tot respectul de rigoare…) eu personal cred ca realitatile sunt mult mai dure.
    PDM , facand o alianta formala cu ce a mai ramas din AIE, gaseste cele doua voturi necesare „ca prin minune”, aparent cu banii lui Plahotniuc. Asa ca isi va permite sa negocieze cu partenerii de pe pozitie de forta. Lupu va lua presedentia, Filat guvernarea iar Ghimpu nu va mai primi fotoliu de „shpiker”, pe motiv ca e prea radical si recalcitrant. Presedentia parlamentului va fi data unei persoane care sa fie pe placul tuturor. Astfel vor scapa destul de usor si de PL (AMN e deja amintire).
    Dupa care urmeaza circul. Pe fondul adancirii crizei financiare globale, guvernul Filat va fi demis dupa vreo juma de an, pentru inrautatirea situatiei economice a tarii. Este nevoie doar de o majoritate simpla in parlament, care se va obtine impreuna cu PCRM. Foarte posibil ca numele urmatorului premier sa fie chiar Plahotniuc. Tot cu o majoritate simpla se va schimba si presedintele parlamentului, cel mai probabil Voronin.
    Iata-ne asadar in acelasi scenariu de dupa alegerile din 5 aprilie si inainte de 7 aprile (2009), cand a aparut o „mica problema” in planul PCRM-ului. Dar s-a rezolvat….

  2. Cum le trage din condei „aciduzzu”… Ce aranjamente face dintr-o singură frază… Se vede că-și petrece mai tot timpul vizitând forumuri din Republica Moldova…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Petru Clej
Petru Clej
Petru Clej este corespondent la Londra al redacției române a RFI. A fost jurnalist la BBC World Service, redacția română, între 1991 și 2008 (redactor șef între 2000 și 2008) și a lucrat între februarie și decembrie 2007 la BBC News Online.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.