luni, aprilie 19, 2021

La Committee on Social Thought, despre „Diavolul in Istorie”, Hotel Lux, Steinhardt si nu numai

Am vorbit luni la University of Chicago despre Gulag si Holocaust, despre Lenin, Stalin si Hitler, despre mesianisme revolutionare si asasinate in masa, despre Raul radical si Raul banal, despre dezastrele totalitare ale veacului XX. Leszek Kolakowski a fost membru al acelui grup select care se numeste Committee on Social Thought. Francois Furet a fost presedintele acestui nucleu intelectual de la University of Chicago. Saul Bellow a facut parte din el. La fel, prietenul sau Allan Bloom. La ora actuala, presedinte este filosoful politic Robert Pippin. Profesorul Toma Pavel face parte din Comitet. Este asadar un loc cat se poate de adecvat pentru a vorbi despre “The Devil in History”, o carte care se ocupa exact de rolul ideilor in constructia si functionarea sistemelor totalitare, despre similitudinile dintre proiectul comunist si cel fascist. Mai ales ca titlul este ecoul unui celebru interviu al lui Kolakowski de la inceputul anilor 80, luat de George Urban, pe atunci director al “Europei Libere”, transmis in limbile in care emitea acest post de radio, publicat in extraordinara revista care a fost “Encounter” si inclus de Urban in esentialul sau volum sau de dialoguri despre stalinism.

Am fost onorat de invitatia de a prezenta ideile-cheie din carte. Am avut sansa sa dialoghez cu Nathan Tarcov, Thomas (Toma) Pavel si Bernard Wasserstein, autorul unei monumentale istorii a Europei timpurilor noastre purtand titlul „Barbarism and Civilization”. Am petrecut o zi minunata, am discutat cu filosoful originar din Romania, Vlad Niculescu, profesor la Bradley University, autor al unei carti impresionante despre Origen. Impreuna cu Vlad am mers la expozitia Picasso de la Chicago Institute of Art. Am discutat depre lumea de azi, dar si despre viziunea despre viata si moarte a vechilor greci.

Intrebarile care au urmat prelegerii mele au fost cat se poate de incitante. Avea Hitler un proiect bine inchegat de exterminare a evreilor inca de la inceputul dictaturii naziste? Nu riscam sa construim o teleologie de tip hindsight? Mergand pe linia contrafactuala, putea fi gandit un “revizionism nazist” similar cu acela marxist din Europa de Est de dupa moartea lui Stalin? Un “Raport Secret” despre “Cultul personalitatii lui Hitler si consecintele sale”? Care a fost rolul violentei din Primul Razboi Mondial in crearea unui climat barbar? Cum au putut atatia intelectuali sa se lase inselati de cantecele de sirena ale ideologiilor redemptiv-totalitare? Care este raspunsul liberalismului la sfidarile totalitare? Ce legatura exista intre mitul progresului si utopiiile “purificatoare”?

http://www.youtube.com/watch?v=6s1Ra1QXmeU

Seara am stat de vorba cu un profesor de studii ruse, Robert Bird, specialist in Tarkovski, despre filmele lui Aleksandr Sokurov pe teme legate de dictatori (“Moloch” despre Hitler, “Taurus” despre Lenin). Un profesor german de filosofie si literatura (Christian Benne, specialist in Nietzsche) mi-a vorbit despre filmul “Hotel Lux”. Pe scurt, am avut parte de una din cele mai fructuoase experiente de calatorie academica. Am avut norocul sa discut pe indelete cu Toma despre N. Steinhardt de care a fost atat de apropiat (tatal sau a a fost avocatul lui Steinhardt in procesul lotului Noica-Pillat, iar mama sa, istorica de arta Amelia Pavel, exegeta lui Tonitza si a lui Victor Brauner, era si ea buna prietena cu Steinhardt).

Imre Kertesz despre razbunarea privighetorilor : „Stiti ca Lenin gonea cu pietre privighetorile? S-a petrecut intocmai, am vazut la televizor intr-un film realizat de un tanar regizor rus. Fotografii-document despre Lenin paralitic, cu chipul incremenit. L-au dus undeva in Crimeea, primavara, pe malul unei ape, in lumina soarelui, ca sa incerce sa se simta bine acolo. Dar privighetorile il trezeau din somn in fiecare dimineata. Intr-una din dimineti, a alergat val-vartej in gradina si a inceput sa goneasca privighetorile. A adunat pietre ca sa aiba cu ce le lovi. La un moment dat, a simtit ca nu mai poate sa ridice pietrele, nici mana nu si-o mai putea ridica: paralizase. Privighetorile s-au razbunat pe marele revolutionar care nu le suporta trilul, o razbunare eleganta, delicata, asemenea unei adieri, dar avand consecinte de granit. Razbunarea artistului”. (Imre Kertesz, „Altceva. Cronica schimbarilor”, trad. rom. de Anamaria Pop, Humanitas, 2004, pp. 33-34)

N. Steinhardt la inchisoare, chemat sa depuna marturie contra lui Alexandru Paleologu, ori sa dea informatii. Prin 1962. Doi stabi mari din MAI ii spun ca daca accepta colaborarea isi va putea revedea tatal (trecut de 75 de ani, foarte bolnav), va fi el insusi tratat medical etc Steinhardt asculta politicos, apoi, cu voce blanda, dar categorica, spune: „Va rog sa inchideti ferestruica de sus, ma trage curentul”. Atat si nimic mai mult. Securistii erau sa faca apoplexie.

http://www.bloomberg.com/news/2011-11-02/stalin-cavorts-with-hitler-in-communist-comedy-hotel-lux-movie-review.html

http://russianfilm.blogspot.com/2011/03/alexander-sokurov-taurus-2000.html

http://www.dailymotion.com/video/xj4nms_moloch-by-aleksandr-sokurov-1999_shortfilms

http://ceeres.uchicago.edu/content/vladimir-tismaneanu-%E2%80%9C-devil-history-20th-century-lesson%E2%80%9D

O prima versiune a acestui articol a aparut pe platforma „LaPunkt”. Recomand calduros texte de Ioan Stanomir, Ioana Parvulescu, Marius Stan, Ioana Both, Raluca Grosescu, Eugen Stancu, Cristian Vasile, Ravan Paraianu, Radu Vancu, Adrian Romila, desi lista este mai lunga.

http://lapunkt.ro/2013/02/20/hugo-pratt-cartea-genezei/

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Istoria parea a fi de cele mai multe ori un mit, o poveste si de prea putine ori realitatea insasi. La cate abordari, atatea variante. O insiruire de fapte nu e suficienta pentru a avea o concluzie corecta. Cauzele reale care conduc la producerea unui eveniment istoric major nu sunt usor de identificat, mai ales atunci cand lipseste o „metoda”. Abordarea in aceste cazuri ar trebui sa conduca spre rigoarea si precizia unui chimist sau fizician, mai degraba decat spre imaginatia sau fantezia unui istoric sau scriitor. Asa cum fizica e una si aceasi atat in Romania cat si in America, tot asa ar trebui sa fie si cu istoria, daca bineinteles consideram istoria o stiinta…

    • „please allow me to respectfully disagree”….istoria ESTE o insiruire de fapte, documente si declaratii oficiale. Interpretarea istoriei, concluziile interpretarii apartin analistilor, politologilor, etc. O metoda stiintifica de interpretare a istoriei poate fi un lucru folositor, dar la fel de usor poate fi folosita in scopuri revizioniste de oameni lipsiti de scrupule. Se spune cinic ca „istoria e scrisa de invingatori”….si e bine stiut ca falsificand, ignorand faptele si documentele; sau aservind „logica” (metoda) unor interese, se poate ajunge la o concluzie gresita.
      Un model valid de interpretare a istoriei poate fi unul similar cu metodele dreptului penal; in linii mari, o metoda de interpretare a istoriei ar trebui sa se supuna strict regulilor eticii si moralei, altfel ar fi doar propaganda, revizionism si incercare de justificare a intereselor (fascism, etc).

      :) e probabil insa ca ce am scris e un fel de „preaching to the choir” :)

  2. Amuzant e ca s-ar fi potrivit si decorul ales de Dan Pita pentru „Hotel de lux”, Megacasa, mai ales ca viitorul aici e sumbru, in lumina miscarilor de cadre de la Tribuna clujeana.
    Româneste, poezie se invata de la Ion Pop, iar proza de la Ion Vlad. Totusi, uitându-se zicatoarea ca inlocuitorii pot fi adesea nechezoli, din Cotidianul de la unspe februarie aflam ca:
    …domnii astia ”plini de merite” de care doar ei sunt constienti se cred de neinlocuit. Insa e plin cimitirul de oameni de neinlocuit. Când i-am dat afara pe Ion Vlad si Ion Pop din consiliul stiintific, au luat foc. Nu si-au dat demisia, mint, i-am dat afara, cum am dat afara inca vreo 9, nu mai stiu.
    Un fel de revolutie culturala fesenista: ICR, IICCMER, Arhivele Nationale, TVR Cultural, Festivalul George Enescu, Tribuna… Careia i se poate opune o indârjita rezistenta prin cultura, cu supravietuire prin aranjamentul individual.

  3. Felicitari dl.Tismaneanu!

    Minunat, este un izvor generator de energii, si nu numai, un asemenea eveniment!
    Exista un spatiu al normalitatii, al dezbaterilor si asta da putere – asa imi pare!
    Oare ma insel?

    Toate bune!

  4. „Intrebarile care au urmat prelegerii mele au fost cat se poate de incitante. Avea Hitler un proiect bine inchegat de exterminare a evreilor inca de la inceputul dictaturii naziste?”
    Domnule Profesor, este o intrebare pe care si eu mi-am pus-o de cate ori am citit despre Holocaust. Din cate am citit despre perioada nazista, despre Hitler, dar si din filmele transmise de National Geografic in seria „Apocalipsa dupa Hitler”, eu consider ca Hitler nu a avut de la inceput ideea Holocaustului. Eu cred ca ideea a avut-o dupa ce Occidentalii au declarat razboi Germaniei, fapt la care el nu se astepta dupa atacarea Poloniei pentru a recuceri Dantzigul. El a considerat ca atacul a fost determinat de evreii cu influenta asupra lui Churchill indeosebi.
    – Care a fost concluzia la care s-a ajuns in urma discutiilor generate de prelegerea dvs? A fost o concluzie unanuma? Au fost opinii similare cu a mea?
    Va multumesc anticipat pentru raspuns.

    • Va multumesc pentru comentariu si intrebare. In discutia de la Chicago am reamintit cele trei etape ale politicii radical-antisemite a regimului nazist in perspectiva propusa de Daniel Jonah Goldhagen in cartea sa „Hitler’s Willing Executioners”: excludere, eliminare, exterminare. Regimul NSDAP nu a pornit din primul moment pe linia exterminarii, dar chestiunea anularii drepturilor civice ale evreilor germani era esentiala in doctrina si practica national-socialismului. Cosmologia rasismului hitlerist, formulata de Hitler in „Mein Kampf”, dar si de Alfred Rosenberg in „Mitul secolului XX”, ii definea pe evrei ca sub-oameni, ca rasa inferioara, ca agent poluant si dizolvant in raport cu ceea ce ei socoteau a fi Volksgemeinschaft. Recomand cele doua volume pe subiect datorate profesorului Saul Friedlander:

      http://www.harpercollins.com/browseinside/index.aspx?isbn13=9780061980008

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro