duminică, mai 22, 2022

La moartea unui dictator comunist

E mult mai ușor să fim solidari cu un criminal care a ucis în numele unor idealuri bune, pretinzând că ne ajută, decât cu un om curat care ne cere să renunțăm la ambiții nemăsurate, la orgolii, să trăim responsabil.

În criminal găsim toate compromisurile și mizeriile pe care le-am făcut și noi la scară mai mică. Cinstindu-l pe el ne cinstim pe noi. Legitimând crimele lui hrănim egoismul nostru nemăsurat.

Comunismul este o apoteoză a egoismului și mândriei.

Despre ce ne-au vorbit comuniștii ? Despre altruism și dreptate, despre drumul sigur al istoriei cunoscut în mod obiectiv, științific.

Idealul cunoasterii obiective ne vine ca mutație culturală prin greci. Dar generalizarea sa ca normă epistemică la scară socială, ca un consum de lux pe scara larga, vine din valorizarea iudeo-creștină a fiecarei persoane si e practic posibilă numei prin creșterea resurselor disponibile.

Despletirea acestor fire economico-științifico-religioase înseamnă distrugerea funiei civilizației. Comuniștii au despletit această funie și ne-am prăbușit în barbarie cu toții.

Altruismul nu poate fi decât personal. În termeni economici acțiunea civică altruistă este un consum de lux al resurselor personale.

La fel este si evaluarea obiectivă a relatiilor dintre tradițiile religioase si cultura seculară, sau a unor figuri publice cum e cea a lui Fidel Castro.

Comportamentul de acest fel reduce eficiența instrumentalizării private sau de către stat a spațiului civic ori a temelor publice sau imaginii persoanelor publice respective, în scopuri adesea opuse, fiecare cu sistemul moral subiacent caracteristic.

El este mecanismul socio-cultural prin care pot coexista atitudini incompatibile fără a se ajunge la violență. Are implicații morale fără să fie în mod necesar motivat de idealuri morale explicite. Distrugând spațiul civic comuniștii au instaurat violența.

Nici democrațiile liberale nu sunt ferite de acest pericol. Oriunde democrația liberală scârțâie piața de lux a cunoașterii obiective se micșorează. Săracirea în masă e un factor favorabil al acestui proces. Un altul este politizarea sau militarizarea subterană a instițutiilor responsabile pentru producerea cunoașterii obiective. Actorul civic potențial e transformat astfel in militant sau agent de influență.

Stanga raționalistă moare la propriu si la figurat pe zi trece. Lumea se redeschide ca o floare.

Viitorul este informulabil, dar știm ce ne ghideaza: bunul simț, curajul, moderația. A spune adevărul despre nedreptate cu tact. A acționa cu măsură.

Poți spune adevarul cu tact doar atunci cand nu mai suferi interior, chiar daca obiectiv vorbind nu s-a schimbat nimic.

Și poți sa nu mai suferi când te ridici în alt registru interior. Nu e o acceptare a suferinței de pe acelasi palier cu ea, ci o raportare reflexivă asupra ei, o luare în proiect pentru un scop altul decat anularea ei. Astfel capata o valoare pozitiva, devine o un serviciu existențial, un fel de barometru al stării lumii tale în raport cu lumea altora. Civilizarea către asta duce, către delicatețe bazată pe luarea în proiect a propriilor emoții si sentimente, controlându-le.

Comunizarea este antonimul civilizării, exacerbarea urii, brutalitatea exprimării. Adevarul spus neelegant e cu rol de îndreptățire sau apărare, de eliminare a unei nedreptați locale din lume sub masca unui discurs generalizat pentru omenire. Este să trag spuza pe turta mea. spus elegant vizeaza imbunatatirea structurala a relatiilor dintre lumile oamenilor. Acesta e un bine public.

Politicienii seriosi se ocupa cu binele public. Un om necivilizat, brutal, nu poate fi un politician serios. Doar un stăpân de sclavi.

Cât de jos suntem dacă moartea unui om care a facut mult rău ne provoacă atâta tulburare. A murit de fapt un rău din noi.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Draga domnule autor,
    Va rog sa nu jigniti barbarii din Europa comparandu-i cu bolsevicii.
    Despre alti barbari ,din alte zone geografice, nu prea m-am informat.
    Altfel,frumos articol.

  2. Se prea poate ca și eleganța să fie relativă, astfel în interioriul unei grupări (partid, la limită) totul să fie în regulă, însă discuțiile reale interpartinice să fie imposibile.

  3. Cand va incepe “decastrizarea”?! In US, “destalinizarea “ a inceputl a peste trei ani de la moartea lui Stalin, si, cu urcusuri si coborasuri, nu s-a terminat nici pana-n ziua de azi! Putin este cel mai bun exemplu…

  4. Toată Europa e plină de comuniști virtuali, inclusiv România. În vest va urma într-adevăr o perioadă ceva mai normală, lumea s-a cam săturat de Obama și de Merkel, dar pe ansamblu mentalitatea socialistă rămâne extrem de larg răspândită. Vorbe goale, taxe aberante și măsuri fiscale draconice, asta e baza și viitorul.

    Pentru cine mai ține minte anii ’80, Statele Unite și Germania începuseră să revină la realitate după preluarea puterii de către Ronald Reagan și respectiv Helmut Kohl, dar pentru România avea să urmeze cea mai dificilă perioadă, măsurile regimului aveau din ce în ce mai puțină legătură cu necesitățile economice reale. Exact asta se întâmplă și în prezent, fiscalitatea furibundă și ostilitatea fățișă a ANAF față de antreprenoriat și față de contribuabil sunt semne dintre cele mai rele. Iar justiția teleghidată de SRI e parte din același peisaj.

    • Foarte greu se schimbă mentalitatea. De exemplu abia acum îmi dau seama că mereu am construit echipele de cercetare prea egalitarist, să aibă fiecare o șansă, etc. Cei foarte buni au tras pentru cei care nu puteau ca să trăiască toți cât de cât. Iar la prima oportunitate de a face bani altfel ni s-a întors spatele. De acum mai bine nu mai aplic proiecte decât să trag targa pe uscat. A durat 20 de ani.

      gânduri bune,

      • Mi s-a întâmplat și mie la firmă, când eram în RO. Și lecția pe care am primit-o a fost destul de șocantă: cei favorizați nu apreciau faptul că restul echipei muncește și pentru ei. Dimpotrivă, considerau că asta li se cuvine și găseau frecvent câte ceva în plus de revendicat. Asta în timp ce restul înțelegeau că treaba trebuie totuși dusă la bun sfârșit și își asumau sarcini în plus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro