marți, august 3, 2021

La moartea unui dictator comunist

E mult mai ușor să fim solidari cu un criminal care a ucis în numele unor idealuri bune, pretinzând că ne ajută, decât cu un om curat care ne cere să renunțăm la ambiții nemăsurate, la orgolii, să trăim responsabil.

În criminal găsim toate compromisurile și mizeriile pe care le-am făcut și noi la scară mai mică. Cinstindu-l pe el ne cinstim pe noi. Legitimând crimele lui hrănim egoismul nostru nemăsurat.

Comunismul este o apoteoză a egoismului și mândriei.

Despre ce ne-au vorbit comuniștii ? Despre altruism și dreptate, despre drumul sigur al istoriei cunoscut în mod obiectiv, științific.

Idealul cunoasterii obiective ne vine ca mutație culturală prin greci. Dar generalizarea sa ca normă epistemică la scară socială, ca un consum de lux pe scara larga, vine din valorizarea iudeo-creștină a fiecarei persoane si e practic posibilă numei prin creșterea resurselor disponibile.

Despletirea acestor fire economico-științifico-religioase înseamnă distrugerea funiei civilizației. Comuniștii au despletit această funie și ne-am prăbușit în barbarie cu toții.

Altruismul nu poate fi decât personal. În termeni economici acțiunea civică altruistă este un consum de lux al resurselor personale.

La fel este si evaluarea obiectivă a relatiilor dintre tradițiile religioase si cultura seculară, sau a unor figuri publice cum e cea a lui Fidel Castro.

Comportamentul de acest fel reduce eficiența instrumentalizării private sau de către stat a spațiului civic ori a temelor publice sau imaginii persoanelor publice respective, în scopuri adesea opuse, fiecare cu sistemul moral subiacent caracteristic.

El este mecanismul socio-cultural prin care pot coexista atitudini incompatibile fără a se ajunge la violență. Are implicații morale fără să fie în mod necesar motivat de idealuri morale explicite. Distrugând spațiul civic comuniștii au instaurat violența.

Nici democrațiile liberale nu sunt ferite de acest pericol. Oriunde democrația liberală scârțâie piața de lux a cunoașterii obiective se micșorează. Săracirea în masă e un factor favorabil al acestui proces. Un altul este politizarea sau militarizarea subterană a instițutiilor responsabile pentru producerea cunoașterii obiective. Actorul civic potențial e transformat astfel in militant sau agent de influență.

Stanga raționalistă moare la propriu si la figurat pe zi trece. Lumea se redeschide ca o floare.

Viitorul este informulabil, dar știm ce ne ghideaza: bunul simț, curajul, moderația. A spune adevărul despre nedreptate cu tact. A acționa cu măsură.

Poți spune adevarul cu tact doar atunci cand nu mai suferi interior, chiar daca obiectiv vorbind nu s-a schimbat nimic.

Și poți sa nu mai suferi când te ridici în alt registru interior. Nu e o acceptare a suferinței de pe acelasi palier cu ea, ci o raportare reflexivă asupra ei, o luare în proiect pentru un scop altul decat anularea ei. Astfel capata o valoare pozitiva, devine o un serviciu existențial, un fel de barometru al stării lumii tale în raport cu lumea altora. Civilizarea către asta duce, către delicatețe bazată pe luarea în proiect a propriilor emoții si sentimente, controlându-le.

Comunizarea este antonimul civilizării, exacerbarea urii, brutalitatea exprimării. Adevarul spus neelegant e cu rol de îndreptățire sau apărare, de eliminare a unei nedreptați locale din lume sub masca unui discurs generalizat pentru omenire. Este să trag spuza pe turta mea. spus elegant vizeaza imbunatatirea structurala a relatiilor dintre lumile oamenilor. Acesta e un bine public.

Politicienii seriosi se ocupa cu binele public. Un om necivilizat, brutal, nu poate fi un politician serios. Doar un stăpân de sclavi.

Cât de jos suntem dacă moartea unui om care a facut mult rău ne provoacă atâta tulburare. A murit de fapt un rău din noi.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Draga domnule autor,
    Va rog sa nu jigniti barbarii din Europa comparandu-i cu bolsevicii.
    Despre alti barbari ,din alte zone geografice, nu prea m-am informat.
    Altfel,frumos articol.

  2. Se prea poate ca și eleganța să fie relativă, astfel în interioriul unei grupări (partid, la limită) totul să fie în regulă, însă discuțiile reale interpartinice să fie imposibile.

  3. Cand va incepe “decastrizarea”?! In US, “destalinizarea “ a inceputl a peste trei ani de la moartea lui Stalin, si, cu urcusuri si coborasuri, nu s-a terminat nici pana-n ziua de azi! Putin este cel mai bun exemplu…

  4. Toată Europa e plină de comuniști virtuali, inclusiv România. În vest va urma într-adevăr o perioadă ceva mai normală, lumea s-a cam săturat de Obama și de Merkel, dar pe ansamblu mentalitatea socialistă rămâne extrem de larg răspândită. Vorbe goale, taxe aberante și măsuri fiscale draconice, asta e baza și viitorul.

    Pentru cine mai ține minte anii ’80, Statele Unite și Germania începuseră să revină la realitate după preluarea puterii de către Ronald Reagan și respectiv Helmut Kohl, dar pentru România avea să urmeze cea mai dificilă perioadă, măsurile regimului aveau din ce în ce mai puțină legătură cu necesitățile economice reale. Exact asta se întâmplă și în prezent, fiscalitatea furibundă și ostilitatea fățișă a ANAF față de antreprenoriat și față de contribuabil sunt semne dintre cele mai rele. Iar justiția teleghidată de SRI e parte din același peisaj.

    • Foarte greu se schimbă mentalitatea. De exemplu abia acum îmi dau seama că mereu am construit echipele de cercetare prea egalitarist, să aibă fiecare o șansă, etc. Cei foarte buni au tras pentru cei care nu puteau ca să trăiască toți cât de cât. Iar la prima oportunitate de a face bani altfel ni s-a întors spatele. De acum mai bine nu mai aplic proiecte decât să trag targa pe uscat. A durat 20 de ani.

      gânduri bune,

      • Mi s-a întâmplat și mie la firmă, când eram în RO. Și lecția pe care am primit-o a fost destul de șocantă: cei favorizați nu apreciau faptul că restul echipei muncește și pentru ei. Dimpotrivă, considerau că asta li se cuvine și găseau frecvent câte ceva în plus de revendicat. Asta în timp ce restul înțelegeau că treaba trebuie totuși dusă la bun sfârșit și își asumau sarcini în plus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Rateurile realității

          Cu ocazia actualei pandemii, unii — mai cu seamă cei cu probleme cronice de sănătate și,...

Despotismul statal, lichidarea libertăţii şi tentaţia utopiei

Pentru creatorii de utopii statul, cu  despotismul său birocratic implacabil, este instrumentul ideal de acţiune. Nivelarea pe care o presupune atingerea perfecţiunii...

Pensionarea anticipată este un drept care trebuie respectat!

Majorarea vârstei de pensionare, asumată pe șest de Guvern prin PNRR și comunicată aiuritor și contradictoriu de aparatnicii zilei ridică nenumărate probleme....

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Interviu cu analistul Armand Goșu. A fost lăsată Ucraina la mâna rușilor? De ce întâlnirea dintre Merkel si Biden e mult mai importantă decât...

Pe 15 iulie a.c. cancelarul german Angela Merkel s-a întâlnit cu Joe Biden la Casa Albă. Presa a vazut această întâlnire...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro