sâmbătă, iunie 15, 2024

La nuntă cu șeful

E vorba, desigur, de șeful neveste-mii, nu de-al meu, că n-am; am povestit altundeva* cum a fost la nunta ceea, nu mai reiau, nu vă obosesc cu supă re-ncălzită. Altceva am de spus.

Din vorbă-n vorbă, șeful și-a amintit de alte nunți la care luase parte, în lunga lui carieră de nuntaș. De nunțile alor săi nu-și amintea cu plăcere, că pleca totdeauna flămând (belgienii nu fac nuntă cu dar, ca noi esticii, așa că la nunțile lor nu se prea dă de mâncare: doi morcovei și-o tulpină de țelină. Cine pune și-un sosuleț pe masă e deja boier!), dar povestea de bază a fost cea a unei nunți de bogătași chilieni. Zicea șeful că l-au invitat și pe el, printr-o conjuctură stranie: nuntă pe iaht d-ăla marele, trei ținute schimbate pe zi, nuntă de-o săptămână. Fiță grea! El se dusese ca burlac (probabil de-aia îl și invitaseră, spunea el, că erau multe femei nemăritate acolo: de-alea pretențioasele!), și-a avut cazare într-o vilă de pe uscat, nu într-una din cabinele din iaht. Toți burlacii au fost cazați în vila respectivă, unde dormeau noaptea, că ziua petreceau pe iaht și le dansau pe nemăritate.

Și de-aici am început să râd. Șeful povestea cu năduf, dar eu nu mă mai puteam opri din râs, aveam lacrimi pe toată fața: vila era eco. Adică eco 100%: toată electricitatea era furnizată de panouri solare. Nu exista generator cu gaz, benzină sau motorină, nu exista deci niciun fel de sistem de back-up, sau cum s-o numi. Ziua, în vilă era curent electric, frigiderele răceau berea, aerul condiționat funcționa, înăuntru era răcoare și bine; dar înăuntru nu era nimeni, burlacii petreceau pe iaht. Ajungeau seara la cazare, obosiți, transpirați, vai de ei; ar fi băut o bere, ar fi dormit, s-ar fi refăcut pentru următoarea zi. Dar nici vorbă de așa ceva!

Pentru că nunta era undeva la tropice. Peste noapte, vila se transforma într-un iad fierbinte. Fără aer condiționat, burlăcimea europeană rătăcea din cameră în cameră ca un cârd de stafii sufocate, neavând la-ndemână altceva decât berile deja calde din frigiderele fără curent. Nici dușuri nu puteau face, pentru că – evident! – nu funcționa nici apa, din moment ce pompele n-aveau electricitate. Le era pur și simplu rău de căldură, rău fizic, ajungeau dimineața pe iaht galben-verzi la față și se culcau imediat ce găseau cabine libere, adică eliberate de nemăritatele care dormiseră buștean și-i așteptau proaspete la dans. Azi așa, mâine așa, până când atitudinea gazdelor chiliene s-a schimbat radical. Au dedus că invitații europeni sunt alcoolici care beau toată noaptea, văzându-i în ce hal ajungeau dimineața la petrecerea care abia începea… „și uite cum”, povestea șeful, fals-cătrănit, „niciunul dintre noi nu s-a-nsurat cu vreo moștenitoare bogată de-acolo! Ne-am întors la noi în Europa și fiecare s-a descurcat cum a putut”, zicea el, șugubăț, sărutându-i mâna neveste-sii, o superbă rusoaică din Kiev. Care, desigur, nu moștenise nimic, în afară de frumusețe, tinerețe, sănătate, bună-dispoziție, instinct matern și putere de muncă. Estică de-a noastră!

N-am îndrăznit niciodată să comentez articolele domnului profesor Constantin Crânganu, pe principiul „vezi-ți lungul nasului”. Nu am nici pregătirea, nici ascuțimea de minte care să-mi permită să emit păreri competente (sau măcar inteligente) în această dispută între activiștii eco și geologii/geofizicienii de meserie – sau, ca să fur termeni** mai preciși de la domnul Crânganu, dintre „profeții apocaliptici” și „vrăjitorii tehnologici”. Pot doar reproduce (ceea ce am și făcut) această poveste simpatică auzită la o nuntă, și fiecare să-nțeleagă ce vrea; ca reporter, eu treaba mi-am făcut-o. Dar ca turist, am ceva de zis. Ceva al meu.

Motocicletele, motoretele, ATV-urile și mașinile sport. Astea mă ucid, mă demantelează psihic. Decibelii pe care îi produc, în orașele strâmte ale Europei, depășesc cu mult nivelul de suportabilitate al creierului meu de țăran. Am avut un drum la Geneva și pot spune cu mâna pe inimă că e greu de imaginat un oraș mai civilizat decât acela – doar că, din motive probabil financiare, centrul orașului e terorizat de tineri indecent de bogați (după aspect, din țările arabe), care turează neîncetat motoarele mașinilor de sport (extrem de scumpe, îmi imaginez) și pe ale motocicletelor foarte puternice. Se învârt iar și iar pe străduțele pline de turiști, ambalând și iar ambalând acele motoare Otto teribil de performante, gândite special să producă cât mai mult zgomot (nu motoarele în sine, ci sistemele de evacuare ale gazelor arse). M-am întors de la Geneva făcut piftie, dorindu-mi cu disperare un singur lucru: ucaz! Ucaz pentru motociclete electrice! Pentru super-mașini sport electrice! Pentru ATV-uri electrice (astea mă terorizează în România, când merg pe munte. Pe vremea mea nu erau, acum mișună, sunt puzderie!).

Înțeleg perfect că libertatea mea încetează acolo unde începe libertatea beizadelelor din Golf. Înțeleg deasemeni că soluția este foarte simplă: nu-ți place la Geneva, domnu’ Buzea? Nu te duce! Vrei liniște? Du-te la țară, paște-ți oile, fii fericit!

Cuget totuși că poate – poate! – disputa dintre motorul electric și motorul cu ardere internă (cel puțin acela în doi timpi) e cumva mai complexă decât pare. Adică există mai multe puncte de vedere care merită discutate, în cazul în care disputa se dorește onestă. Dar ce mai e onest când oamenii se inflamează ideologic?


NOTE:

*https://portal.revistatimpul.ro/timpul-belgia/gara-din-est/

**https://www.contributors.ro/profe%C8%9Bi-%C8%99i-vrajitori-intre-eco-apocalips-%C8%99i-tehno-optimism/

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Pana cand nu va aparea un film la Holywood in care sa se explice artistic cu subiect si predicat cum scapi dintr-o apocalipsa zombie cu o masina electrica, nu imi voi cumpara una.

    • Daca zombiile stiu sa aplice un EMP, nu scapi nici cu o masina normala cu motor cu ardere interna.
      Exista solutii la dilema EV/ICE dar ele se regasesc in tehnologiile disruptive in care oricum nu crede nimeni pentru ca „nu am invatat la scoala despre ele”.

    • MadMax și cisterna cu combustibil!
      Mai realist ar fi sa scapi de zombies cu un bibiu electric. Într-o lume post-apocaliptică stațiile de alimentare cu carburant ar fi mai degrabă o excepție. Mai probabilă este deplasarea cu un autoturism care se încarcă de la soare. Componentele sale sunt mai puține și deci mai fiabile si mai putin sensibile la praf sau alte impurități. Și are și accelerație mai performantă decât cel cu eșapament. În orice film Hollywood se pune accent pe primii 3-4 cel mult 10 km de urmărire. Dacă ai scăpat acolo, restul drumului este excursie de concediu. Drum bun!

      • „Mai probabilă este deplasarea cu un autoturism care se încarcă de la soare.”
        In aproape toate filmele apocaliptice pe care le-am vazut cerul era plumburiu, ploile acide și aerul îmbâcsit de cenușă. In celelalte, seninele, până și scenariștii de holiud înțeleseseră că atât bateriile cât și panourile au o durată de viață redusă și nu se pot ‘repara’ și nici recicla in condiții de colaps economic. Dar, e drept, aceste surse verzi de energie pot înlocui in viitor cu oarece succes o lumânare…

        • Cer plumburiu și aer cu cenușă? Sună a revoluție industrală în UK. Ploi acide? Actualitate în China. O încântare să locuiești acolo!

          Nu știu cum se face, dar in cam toate filmele apocaliptice de referință (Zombieland, A Quiet Place, I Am Legend, Waterford, Mad Max, Edge Of Tomorrow) peisajele sunt de obicei calme, fie cu orașe năpădite de vegetație, fie cu dune de nisip sau cu valuri, dar neaparat insorite sau măcar temperate. Sunt și excepții, nu zic nu (The Day After, The Last Of Us), dar astea rămân doar excepții. Iar mijlocul principal de transport în cele două, ca în majoritatea filmelor de altfel, este piciorul. Asta dacă nu cumva inventivitatea oamenilor nu reușește să pună la punct mijloace „verzi” de deplasare, de exemplu cărucioare cu vele (mad max), baloane cu aer cald, catamaran (waterworld) și mai rar șoseaua și carburatorul (Zombieland, Edge Of Tomorrow), în care cilindreea este mai degrabă un clișeu tributar convingerii plenare privind mijlocul rapid de deplasare, decât ca o soluție a scenaristului la problemele iscate de modernitatea excesivă.

        • Ah, aproape că uitasem de „colapsul economic” al dumneavoastră. Apocalipsa alternativa adică, cea cu care ne amenință constant ideologii eșapamentului negru.
          Dacă producția de bunuri post-apocaliptica se bazează in fapt doar pe căutarea și utilizarea rablelor și relicvelor de dinainte, care mai sunt cât de cât funcționale, atunci panoul solar, eoliana, celula electrolitică și pila de combustie au șanse mai mari decât motorul Otto sau Diesel. Ultimele necesită nu doar întreținere intensivă, dar mai ales carburant. Nu e de mirare că în lumea holiudiana supraviețuiește întotdeauna ultimul meseriaș cu atelier într-un șopron și care descoperă un tanc petrolier abandonat într-o parcare montană, în afara oricăror rute altădată intens folosite. Căci pentru litrul ala de benzină din rezervor ar trebui mai întâi prospectat, extras, transportat, rafinat, din nou transportat, pompat. Toate aceste activități sunt imposibile „în condiții de colaps economic”. Iar motoarele au nevoie de ulei și lichid de răcire, filtre de aer si de carburant, bujii, curea de distribuție, cutia de viteze necesita ulei de transmisie șamd. Ca să nu mai vorbesc de segmentare, rectificare, honuire, lepuire, ventile, arbori cu came. O eoliană e mai ușor de construit și asamblat din varii piese recuperabile, iar un generator electric este mult mai rezistent datorită construcției sale incapsulate. La fel o stație de electroliza, oricât de rudimentara, poate nu atinge decât 50% eficiență, dar e oricum mai mult decât motorul cu combustie internă cu doar 15-20% si asta în conditii optime.
          Producțiile Hollywood sunt ficțiuni, dar dacă vreți una cât mai realistă și nu neapărat cu flagrant tradițional, atunci sursele regenerabile de energie sunt definitiv preferabile.

  2. Ceva similar am văzut în 2018 prin centrul Londrei: arabi cu Lamborghini sau Ferrari în culori stridente (mai ales gold) care turau la maxim motoarele acelor mașini și făceau un zgomot de îmi deveneau simpatici cocalarii cu BMW de pe plaiurile noastre.

    Nu cred că problema o constituie existența acelor mașini ci a unora dintre posesorii lor care au reale dificultăți de adaptare în tranziția de la cămilă la autoturism.

    În România e acelasi fenomen (la scara mai mică deoarece nu prea am vazut Ferrari prin zona) mai ales in lunile de vara cand o bună parte din diaspora își face simțită prezența în locurile de proveniență. Cand spun „isi face simtita prezenta” am in vedere lucruri „normale” precum X5-uri sau X6-uri cu volan pe dreapta turate când orașul e aglomerat, claxoane, amenințări in trafic si tot tacâmul. Se pare că modelul românilor din străinătate nu e tocmai cel italian, britanic sau francez.

  3. Perfect de acord. Daca ar fi dupa mine as interzice motocicletele si scuterele cu motor termic de maine. Mai ales pt ca majoritatea lor folosesc uleiul in benzina ca sa-si faca ungerea ceea ce inseamna niste gaze arse extrem de poluante si inecacioase de-a dreptu’. Exista deja scutere si motociclete electrice, nu sunt scumpe, deci daca vrei pe 2 roti, hai cu solutia nepoluanta. Si nici nu vor pati ca sefu’ cu vila ecologica. Apropo, vila aia ar fi putut sa-si dubleze nr de panouri si sa-si puna o baterie. Ca sigur isi permiteau.

  4. Mi se pare o decizie justa ca n-ai comentat articolele domnului profesor Constantin Crânganu, desi e, pe undeva, o lasitate. Cam ti-a fost frica sa fii cumva bagat in vreo categorie si astfel sa-ti pierzi admiratorii. Desi parabola cu nunta te cam tradeaza, totusi.

    Mai grava e povestea cu rusoaica frumoasa, si chiar si harnica, din Kiev. Asta chiar se poate interpreta.

    Nu tot ce e electric e silentios, sa vorbim de ex. de bormasina, ce ar mai ramine dintr-un viteaz locuitor la bloc daca i-ai lua Bohrmaschina? Nici boxele nu sunt cu motor cu ardere interna. Nici sotiile, nici tramvaiele, nici trenurile.

    Apropos, nici la tara nu e liniste, incep gistele, cocosii, ciini, pisici, si chiar si motocoasele.
    Liniste e doar in mormint!

    • Pozitionarea, mai mult, sau mai putin ferma intr-o anumita tema, iti aduce automat stampile.
      Ori esti putinist, liber schimbist, platit de cineva, petrolist, comunist, sau invers, anticomunist, umanist, sau invers.
      Pt ca asta e cultura conversatiei in Ro si mai ales pe aceasta platforma, sub privirile ingaduitoare ale cenzurii, cenzura care in alte cazuri e extrem de dura.

  5. Păi, nu înțeleg de ce atîta supărare! Vila aia a fost făcută pentru zmardoii cu bani, care noaptea bat barurile și cluburile și dimineața vin acasă să se dreagă cu o șămpănică cu căpșuni după care se duc să se culce la răcorică. Numai sclaveții dorm noaptea, boiarii dorm schimbul 1 și 2 și noaptea intră la schimbul 3, cu băute și vînătoare de gagici. Idioți au fost chilienii care nu respectă programul de muncă pentru baștani și fac chiolhane în miezul zilei la tropice, pe căldură ca proștii din Bărăgan. ” Du-te la țară, paște-ți oile, fii fericit!”- complet greșit! Eu stau între țărănoi care trăiesc din ciobănie și furat de lemne și toți au ATV-uri cu care pîrțîie zi și noapte pe coclauri, fără să mai pun la socoteală zbîrnîiala continuă a motocositoarelor. Noroc cu băutura, e singura care a mai reușit să facă curat printre ei, în doi ani au murit vreo cinci, care căzuți prin rîpe, care cu creierii întinși pe bordură. Unul singur a avut sub doi la mie, ceilalți erau îmbibați între 2,5 și 3,5, așa că de cînd ATV-ul e noul măgar la noi și Lamborghini e noua cămilă prin Golf, slabe speranțe să avem parte de liniște, nici la țară, nici prin cele străinătățuri de fițe.

  6. Dat fiind că auto electrice sunt foarte ” tăcute” , ceva tovarăși de la UE au prezentat deja o cerere ca aceste mașini să producă și ele ceva zgomot.
    Că cetățeanul cu telefonul in mana și căștile pe urechi, când trece strada ( oricare și oriunde) nu aude bestia tăcută și ca atare riscă să fie lovit de mașina mută.
    Și asta nu e bine tovarăși.
    Daca se adoptă normativa, să vedeți concurs de montat pe mașini electrice mega difuzoare care să reproducă un zgomot, oricare.
    De la rafala de AKM , la ambalarea motorului unui jet militar.
    Atunci va fi distracție. Pe viu. De la întins pe burta la sărit inima din piept. 😀😀Ecologiștii ( încă) nu au luat atitudine.
    Practic sunt ca vițelul la poarta noua. 😀😀

  7. „Le era pur și simplu rău de căldură, rău fizic, ajungeau dimineața pe iaht galben-verzi la față și se culcau imediat ce găseau cabine libere, adică eliberate de nemăritatele care dormiseră buștean și-i așteptau proaspete la dans.” QED! Ar trebui ca fiecare ecologisto-marxist inflacarat si speriat cu apocalipsa climatica sa petreaca macar doua nopti intr-o casa din asta „eco”. Apoi te miri ca te judeca chilienii ca ai baut noaptea si mai ramai si neinsurat… Eu as scrie o poveste de dragoste sau drama romantica pe tema asta si i-as da titlul ceva de genul „Nunta in Chile” sau „Nopti (eco) fierbinti”.

  8. Totul se reduce la: „Live and let live.”

    Problema apare atunci când intră-n scenă apostolii binelui cu de-a sila care știu ei mai bine ca oricine ce trebe musai să facă ăialalți ca să dea p-afară fericirea universală.

    P.S.: Are și beizadelele ciuhăbești curse de mașini electrice:

    https://youtu.be/mgbC2k5XDcA

  9. Acuma na, ma bag si eu ca musca in lapte sa stric nunta omului, ma rog a sefului, a sefului nevestei. Nu va suparati pe mine. La cum vad eu lucrurile intre nunti si incalzirea globala trebuie sa existe o legtura. Ne-o explica o reclama la Ice tea: „Antonio fa caldo” si dupa aia (dupa un ice tea), „Antonio fa fredo” zicea mandra respectiva din reclama. Deci, cu temperatura nu te joci!
    Acuma ce desprind eu din articol este ca s-ar putea ca legatura sa fie una biunivoca. Cat era tropicu de tropic, yahtul de yaht sau vila de vila, la temperatura inadecvata, au ramas doamnele din Chile „nedansate”.
    Pe partea cu motorul, lucrurile stau cam tot asa, ambalezi, ambalezi sa paraie si sa carie , sa se-auda „peste sat” ce masina si-a laut tanrul print.
    Orice printesa insa, daca ai intreba-o, ti-ar pute explica ca unealta care conteaza cu adevarat, aia care nu te lasa la geu, niciodata, este deja electrica. Si nu s-a pus problema vreodata sa fie facuta cu motor cu „ardere interna”. Din punctul lor de vedere petrolul este in siguranata acolo unde este el ingropat.
    Cred ca subiectrul exista pentru scriitori, deci: La treaba!

  10. Ciudate si cam naive nemaritatele alea bogate din Chile, la targul de burlaci se petrece noaptea si se doarme ziua. altfel e petrecere de copii cuminti de clasa a 8a care la ora 21:00 isi iau la revedere si se duc acasa unde-i astepta parintii cu un ceai de tei si ii trimit la culcare.
    Casa aia eco este un exemplu tipic de prostovani cu bani care au facut un sistem complet insa au uitat e partea de stocare in baterii absolut necesar in zone izolate. E cam la fel cu o casa alimentata de la un grup electrogen la care nu stochezi ceva motorina pentru continuitate in alimentare ci dai telefon la furnizor abia cand cade alimentarea si astepti sa vina cisterna dupa patru zile. Daca nu te duce mintea niciun sistem nu functioneaza cum trebuie, fie el eco sau murdar.

    Insa povestea belgianului pare aproximativa si probabil auzita de la altii.
    De ex un frigider nu se dezgheata complet in cateva ore si nici berile reci din interior nu se pot incalzi la nivel de ciorba. Probabil ca respectiva casa a becherilor era un mic bungalow fara pretentii pe o insulita izolata u de mai acosteaza din cand in cand bogatanii veniti la bunga-bunga.

    • Ei, frigiderul se poate dezgheta si in mai putin de o ora daca incerci sa faci racoare in incapere tinand usa deschisa!

  11. Trei erori! Atâtea majore conține textul, că dintr-alea mici și mijlocii (ca imemeurile) sunt mai multe. Sa vedem:

    Prima ar fi că au fost alese pentru exemplificare două cazuri foarte particulare: vila eco, dar nefuncțională și Geneva saloanelor auto de excepție. Există și vile 100% eco, dar perfect funcționale (fostul șef al meu are un Blockhaus autarhic în care ne-a invitat să îl sărbătorim când a ieșit la pensie) și există și orașe foarte bogate unde liniștea și aerul nemurdarit de eșapament sunt cele mai importante opțiuni (Oslo, Copenhaga, Oulu).

    A doua eroare e aspirația pentru un ucaz indirect, care să interzică ceva (motoarele cu ardere internă) pentru a obține altceva (confort acustic). Cel mai corect ar fi să fie interzise surse de zgomot peste x dB.

    Ultima eroare este încadrarea dezbaterii în context ideologic. A menține mediul la niște parametrii cât mai apropiați de cei naturali nu este ideologie, ci o absolută necesitate. Doar astfel procesele care se desfășoară în acest mediu sunt sustenabile. Devine clar pentru oricine că ecologia este la fel de importanta ca Decalogul (să nu ucizi), neputând fi încadrată ideologic nici la stânga, nici la dreapta, nici la roșii, nici la galbeni, verzi, negri sau albaștri.

  12. ”Ucaz pentru motociclete electrice! ”
    Din păcate, nu va rezolva problema zgomotului.
    Am avut de multe ori „plăcerea”, când mă plimbam prin Parcul Tineretului, să întâlnesc fie un biciclist, fie o gașcă de trotinetiști electric, cu boxa portabilă în funcțiune.
    Când vor avea ATV-uri electrice pe munte, vor lua cu ei o boxă să se audă motorul (ca înainte) sau melodiile de suflet.
    Evacuarea prin eșapament va fi înlocuită cu evacuarea din boxa reîncărcabilă.
    Atât se poate…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Buzea
Mihai Buzea
Mihai Buzea este arborist și scriitor. Cea mai recentă carte publicată: „Tarot”, editura Polirom, 2023.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro