joi, mai 19, 2022

Lansez un concurs creativ (și constructiv) – cum să se numească Ministerul Finanțelor?

Olanda, țară celebră, printre altele, pentru cultura intensivă a coalițiilor politice, are, de la începutul anului, un nou guvern, cu patru noi poziții ministeriale, câte unul de fiecare partid: pentru Locuință și Planificarea Teritoriului, pentru Politici anti-sărăcie, participative și de pensii, pentru Climă și Politici Energetice, pentru Natură și Politica azotului. Par insolite aceste titluri compuse, mai ales dacă suntem obișnuiți cu imaginea tradițională de MINISTER: ce va să zică să fii, spre exemplu, ministrul Azotului, când poți să fii, la modul general, ministrul Mediului? Zice însă, pentru urechile alegătorilor/contribuabililor, ale investitorilor ba chiar și ale organismelor de la Bruxelles, zice că la probleme noi e obligatoriu să cauți formule noi! O țară ca Olanda nu are nevoie să reinventeze, spre exemplu, ministerul Finanțelor (cu mici adaptări, își poate păstra statutul de nod financiar global), dar are mare nevoie să arate că tratează chestiunea oxidului de azot, gazul care nu mai provoacă deloc râsul, ba dă grozave migrene politice: cum să rezolvi criza emisiilor toxice ale puternicului sector agro-alimentar, fără să sufoci economia națională?

După această scurtă escapadă în Țările de Jos, e natural să ajungem și la întrebarea: dar o țară plină de crize, care nu e nici nod financiar, nici putere agricolă ș.a.m.d., cum ar trebui să-și numească ministerele, pentru a începe să le spună … ceva nou alegătorilor/contribuabililor, investitorilor, ba chiar și organismelor europene?

În aceste zile, la ministerul Finanțelor Publice e în dezbatere proiectul de HG ”de modificarea și completarea HG34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și completarea HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF”.

Primul punct este tocmai schimbarea titlului HG din 2009 ”privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor”. Implicit, așadar, noua denumire a instituției din Bd. Libertății 16 devine  Ministerul Finanțelor și atât. Actuala Coaliție consfințește, astfel, denumirea dorită și de precedenta Coaliție, în acel ”rebranding” lipsit de imaginație de la sfârșitul lui 2020 (când Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și-a schimbat denumirea în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației).  

În rest nu găsim niciun rând, în nota de fundamentare, care să ne dea un mic indiciu despre spiritul acestei operațiuni de tăiere a cozii ”Publice” introduse acum 20 de ani de guvernul Năstase și întoarcere la forma clasică, cunoscută în România sub toate regimurile și epocile. Tăierea să fie recunoașterea că acest minister se ocupă, practic, de finanțele fiecăruia? Să fie semnalul că, de-acum, interesele private sunt la fel de importante precum cele publice? Să fie doar un capriciu politic? Crede fiecare ce vrea.

Rândurile explicative ar fi fost necesare în primul rând pentru susținerea următoarelor 7 pagini de măsuri de reorganizare! Aș vrea să fiu bine înțeles – nu spun nici că măsurile din cele șapte pagini sunt corecte, nici că sunt greșite per se. Pot fi și una, și alta, într-o logică a administrației românești prea puțin schimbată de-a lungul regimurilor și epocilor. Ce spun doar e că aceste măsuri eșuează să transmită, ele singure, acel CEVA NOU așteptat.

Când administrația se pregătește de dispute …

Fraza-cheie din toată nota de fundamentare mi s-a părut acesta: ”La nivelul conducerii ministerului se previzionează o însemnată creștere de activitate și în ceea ce privește domeniul juridic”. Pariez că oricărui contribuabil i-ar fi plăcut să descopere apoi și un răspuns la întrebarea ”De ce se previzionează această însemnată creștere?”, dar lucrurile ar fi chiar prea simple, nu-i așa? Ar trebui să ne mulțumim să aflăm că ”În acest context, se justifică menținerea Direcției generale juridice”.

Acum că lucrurile sunt clare, mergem mai departe. Se statuează că activitatea de soluționare a contestațiilor se mută de la ANAF la MF. Așa cum sugerează și nota de fundamentare, exista până acum  un potențial conflict de interese, atâta timp cât de contestațiile la actele de control se ocupau tot organele emitente ale actelor respective. Și este bine că se face această împărțire a apelor, mai ales în condițiile în care MF-ul are, ca emitent al textelor legislative, o marjă mai mare de acțiune în rezolvarea unei spețe în acord nu doar cu  litera, dar și  spiritul legii.

Și totuși, doar cu o mutare de deschidere, oricât de bună, nu se termină jocul! Contribuabilul britanic, spre exemplu, nu are neapărat o problemă că de rezolvarea contestației lui se ocupă tot Fiscul/HMRC: pentru că, dacă e în continuare nemulțumit, are la dispoziție culoarul unei instanțe specializate în rezolvarea spețelor de fiscale (First-tier Tax Tribunal) sau a unui sistem alternativ de rezolvare a disputelor, în care se poate ajunge la soluții pragmatice de compromis [1]. Or asta am fi așteptat, mai degrabă, să ni se povestească despre un nou sistem integrat și funcțional de soluții puse la dispoziția contribuabilului, dacă tot se așteaptă să crească (din diverse motive) disputele cu Fiscul.

Mai vin cu un exemplu, un detaliu care face diferența între un tip de administrație și altul: există și la noi, prin Codul de Procedură Fiscală, așa-numita Soluție fiscală individuală anticipată (SFIA), actul administrativ în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare.

Prin proiectul de reorganizare de care vorbim ni se spune doar că ”Direcția de prețuri de transfer și acorduri de preț în avans (APA) se va reorganiza la nivelul intern ANAF, predând (MF) atribuțiile de emitere a SFIA și preluând atribuțiile cu privire la combaterea erodării bazei impozabile”.

Din nou, nu ne putem pronunța anticipat despre acest aranjament predare-primire între cele două părți administrativ afiliate. Așa cum nici Fiscul nu se poate ante-pronunța doar pe baza unei raportări despre un aranjament între filiala și compania-mamă din grup (e nevoie de investigații pe caz, de explicații pe context etc.) Și apropo, termenul aranjament n-are nicio conotație, acesta e echivalentul utilizat de directiva supra-transparenței DAC6 pentru tranzacțiile caracterizate de anumite semne distinctive, una din acele multe noi directive prin care contribuabilului i se cere să-și explice și intențiile în ceea ce (nu) a făcut.

Revenind la substanța aranjamentului – Unde sunt semnele că, de-acum, chiar se va  debloca emiterea de SFIA și APA (Acorduri de Preț în Avans), adică vom avea nu doar pe hârtie aceste instrumente uzuale (la alții) prin care contribuabilul își câștigă dreptul la predictibilitate fiscală? Fiindcă la acest moment, programele SFIA si mai ales APA nu prea funcționează cum ar trebui, din păcate. Mai are rost să spunem că pe simplul contribuabil (de la mic la mare) asta îl interesează: să vadă că i se îmbunătățește, efectiv, viața de contribuabil? În rest, dacă interesele administrative o cer, predare-primire să fie!

… iar contribuabilul încă își dispută un loc în inima administrației!

Interesele administrativului sunt legitime, asta e limpede! Dar poate găsim și noi o chimie între „realizarea eficientă a funcțiilor autorității”, cum spune nota de fundamentare a HG, și respectarea intereselor legitime ale contribuabilului, acel „personaj” care, o spun toate analizele serioase, are nevoie și de încredere pentru a-și exercita funcția de plătitor de taxe!

Când contribuabil apare practic doar în sintagma ”direcția generală de administrare mari contribuabili”, dați-mi voie să repet – n-aș ști să spun dacă, după reorganizare, va fi mai bine ca înainte. Va fi mai bine cu o direcție generală ECOFIN ruptă din direcția generală relații financiare internaționale, formându-se acum două direcții generale? Poate, dacă noua DG ECOFIN va putea, spre exemplu, să prezinte periodic buletine publice cu tendințele în materie de directive fiscale europene și să ajute mai bine contribuabilul român să se pregătească pentru ce vine [2]

Ce putem spune altceva decât că sună bine că ”se înființează Serviciul coordonarea și monitorizarea implementării componentei Ministerului Finanțelor din PNRR”. Da, PNRR-ul acela, de care acum toată lumea vorbește, are o miză importantă pentru Finanțe, cuprinzând ”5 reforme și 8 investiții, cu un buget total de 371,8 mil. euro”. Dar dacă tot suntem la cifre, n-ar fi fost bine să citim, în acea notă de fundamentare, că ne pregătim să facem și noi ca italienii care angajează 500 de ”profesionisti (specialiști) pentru a trece mai cu spor la treabă cu PNRR-ul lor?

Că veni vorba, nu ne spune mai nimic faptul că în prezent MF are un număr aprobat maxim de posturi de 1.715 (exclusiv demnitari) sau că la ANAF sunt 22.244 (inclusiv demnitari). E mult, e puțin? Întrebarea e în raport cu ce măsurăm? În raport cu obiectivele, în raport cu deficitele? În raport cu funcția autorității sau cu nivelul de încredere a contribuabilului (dacă se gândește cineva să măsoare așa ceva)?

Pot spune însă că 8 posturi, din care două vacante acum, alocate pentru soluționarea contestațiilor marilor contribuabili (adică a celor care asigură la 40% din încasările la buget, sursa aici) sau că 17 posturi alocate pentru emiterea SFIA (adică a acelui instrument necesar unui mediu fiscal predictibil), ei bine … acestea sunt date extreme, cum spunem în studiile de comparabilitate internațională. Ce să mai povestim aici că, în HMRC, este alocat un customer compliance manager pentru fiecare mare contribuabil!

Închei cu un semn al schimbării, poate cel mai promițător de până acum –”cea mai importantă cale de a reforma ANAF este formarea și perfecționarea personalului”, drept pentru care se va înființa ”Școala de Fiscalitate”. Sper doar ca primul curs, cu prezență fizică și generală, să fie Contribuabilul: Ce este și cum se tratează!

PS.Declar deschis concursul de rebranding, cu speranța că propunerile primite vor avea legătură cu dezideratele noastre, nu cu starea de fapt actuală. Mai jos, câteva variante, cu scurte explicații.Trec repede peste ministerul Economiei și Finanțelor (Italia, Franța). Transmite viziunea unei abordări unitare, integrate, dar e nefezabil, în condițiile algoritmului politic (deși, în Olanda, ca să rămânem la exemplul nostru, titularul Finanțelor este acum de la un partid,  iar responsabilul pe fiscalitate, de la altul). Așadar, mai pot fi încercate:

  1. Ministerul Finanțelor și al Funcției Publice. (Spania). Avantaj – funcția publică e un concept mai modern decât autoritatea publică. Riscuri – MLPDA devine doar MLPD. Sau MDPL?
  2. Ministerul Finanțelor și al Noilor Tehnologii. Avantaj – transmite direct mesajul că abordarea fiscală vrea să fie una de ultimă oră, la pachet cu introducerea tehnologiei (inclusiv inteligență artificială). Riscuri – presupune desființarea portofoliului separat al Inovării (orice s-ar spune, inovarea trebuie să aibă un țel concret, altul de a fi minister separat).
  3. Ministerul Finanțelor și al Bunei Guvernanțe. Avantaj – țintește sus, în linie cu direcțiile europene de echitate fiscală, semn de conștientizare a nevoii de parteneriat autoritate-contribuabil. Principii cerute și de OECD, iar dacă tot se spune că suntem în prag de aderare…. Riscuri – să nu ajungem victima propriului succes, cum aud că se întâmplă cu PNRR-ul.  

Note:

[1] Pe această temă, vezi și Campanie TPS – pe urmele recomandărilor FMI! ”Fiscul să aibă posibilitatea de a negocia cu contribuabilii!”, din ianuarie 2017

[2] Până una-alta, nota de fundamentare a rămas ușor în urmă cu evenimentele – ”la nivelul Comisiei Europene se remarcă inițiativa de a elabora o propunere de transpunere a normelor model OCDE privind Pilonul 2 în legislația europeană”. De fapt, s-a remarcat, s-a bifat și deja avem de o lună propunerea de directivă de impozitare minimă efectivă a marilor grupuri cu filiale europene. La reuniunea ECOFIN (a miniștrilor Finanțelor și Economiei din statele membre) din ianuarie, Franța a vrut adoptarea directivei până la jumătatea anului, dar jucători ca Polonia, Ungaria, Estonia, ba chiar și Bulgaria mai temperează entuziasmul, căutând să negocieze tratamente favorabile în alte direcții (vorbesc de direcții europene, nu departamentale). Pentru că nu vine peste noi doar Pilonul Doi, cei curioși pot consulta opisul (încă în lucru) aici. Iar despre mecanismul și impactul Pilonului Doi, am vorbit aici

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Eu zic că ar fi suficient să tăiem o literă ca să fim în trendul în care toți finanțiștii sînt puși pe tăietea și să-l numim ”Misterul Finanțelor”, pentru că nici dracu’ nu știe ce fac ăia p-acolo, cu atît mai puțin onorabilii care se află în treabă prin birourile alea. Marele magician Cîțu ne-a făcut datori pe trei generații cu împrumuturile lui și la plecare a lăsat în birou doar niște sacoșe goale în care ar fi trebuit să vedem și noi ceva cumpărături. Ce a făcut cu banii e un mister, de ce nu e în pușcărie, alt mister. D-aia zic…

    • Votez pentru Misterul Finanțelor!
      (Culmea e că în finanțe sunt o mulțime de experți care nu știu de fapt cum funcționează finanțele. Când l-au interogat pe mega-escrocul Madoff, omul a mărturisit că nu știa și că nimeni nu știa cum funcționează labirintul hiper-ramificat al banilor. Nici bursa nu mai există fizic, ci există calculatoare și algoritmi.
      Cel mai mare mister, pentru mine ca cetățean este că dacă rămân dator către stat 5 lei și nu plătesc, mă trezesc cu poprire pe conturi, în timp ce o companie mare ajunge să cumuleze datorii istorice. De ce nu sunt lăsat și eu să fac istorie?)

  2. Ministerele Suediei (jumatate din ministri sint femei, de multa vreme):
    1. Ministerul Justiției
    2. Ministerul Afacerilor Externe
    3. Ministerul Apararii
    4. Ministerul Afacerilor Sociale
    5. Ministerul de Finante
    6. Ministerul Educației
    7. Ministerul Mediului
    8. Ministerul Comerțului și Industriei
    9. Ministerul Culturii
    10. Ministerul Muncii
    11. Ministerul Infrastructurii

  3. Conteaza numele ? sau organizarea interna eficienta ? Ne omoara birocratia, lipsa linilor clare de competenta prin care se pot usura procedurie dar mai ales eliminarea procedurilor complicate pt cetateni si firme.
    Poate ar ajuta digitalizarea in acest domeniu cu toate ca exista situatii in care ar mai fi si de oameni nevoie care ar putea clarifica cate ceva, expunerea exclusiva pe seama calculatoarelor avand destule pericole.
    E greu pana la imposibil implementarea unor sisteme simple si mai ales pe intelesul tuturor, de legile stufoase si complicate raspund cei care le elaboreaza, parlamentul, guvernul, ministerele.
    Legi se produc pe band rulanta, ele se suprapun cu altele si altele, aceste proceduri ar trebui interzise astfel incat daca este intradevar nevoie de ceva nou, inaintea implementarii sa fie verficat impactul cu ce exista.

  4. Laudabila intentia de a face o analiza a finantelor publice si institutiilor sale. Dar in Ro avem o problema cat casa data de organizare adm teritoriala depasita din 1968 si legislatie proasta, inclusiv Codul Fiscal. Ministerul de Finante poate fi redus la jumatate si asociat cu ministerul economiei. Finantele trebuie sa deswrveasca economia. Daca ar fi 8 regiuni, ar exista doar 8 agentii fiscale, bine organizate digitalizate, dotate cu tot ce trebuie. Legislatia aplica un sistem de impozitare uniform, dar ar trebui fiscalitate redusa in regiunile f.sarace ca sa le poti ridica. Ceea ce a facut ca milioane de romani sa plece din tara este tocmai aceasta fiscalitate paguboasa in dauna micilor antreprenori. Companiile mari, multinationsle sunt mangaiate pe crestet, acceptate tot felul de evaziuni fiscale, iar micul antreprenor primeste suturi fiscale.

  5. Lipsă totală de imaginație… 👀

    Dacă ar fi să fim creativi și curajoși și lipsiți de inhibiții, apoi ar trebui să luăm exemplul Maicii Rusii. Krăkănel impus revenirea la tabelul cinurilor al lui Petru cel Mare. Cu uniforme pentru slujbașii statului și tot tacâmul. Și în România cred că ar merge binișor întoarcerea la rădăcini. Ministerul finanțelor ar trebui denumit „Vistieria”, iar ministrul aferent „Mare Vistiernic”. Dotat obligatoriu cu caftan, cucă, burtă, iar chelie are deja.

    La urma urmei sistemul fiscal e destul de apropiat ca număr de biruri de cel din vremea lui Caragea Vodă. Corupția la fel. Mai rămâne doar ca gradul de colectare să ajungă la nivel fanariot.😀

  6. In anii ’80 circulau urmatoarele sugestii populare venite din dragostea noastra pentru vecinii bulgari, ca mai puteam sa vedem si noi un film RDG-ist si un meci international de fotbal la canalele lor 1 si 2:
    1. Ministerul agriculturii – Arpagicata minister
    2. Ministerul aparari – iatagansky minister
    3. Vagon de dormit – tolanitalnaia haraba
    :))

  7. Sunteti un om vesel de felul dumneavoastra sau calitatea pe care o detineti in cadrul EUJTPF face ca aveti o expresie atat de fericita in fotografie?
    Personal, articolul mi-a dat o stare de inconfort spre angoasa.
    De unde vor gasi juristi specializati in finante care finante sunt si acestea de felurite soiuri?
    In 2023, cand datele Recensamantului comandat de CE se vor centraliza la Brussel, platitorii romani de bir, cum ziceau parintii nostri, vor intelege de ce occidentalii isi angajeaza un contabil pentru a le completa fisa de impozite.

  8. Intrucat „Finantze” incepe cu fin-, sugerand ceva fin, finetze, departe de realitate, eu as propune „Ministerul Durantzelor” consonant cu faptul ca majoritatea noilor hotarari/masuril/reglementari etc. dureaza mai putzin decat timpul alocat implementarii lor. Cuvantul nu e in DEX, dar poate aduce un suflu nou ( in limba romana, nu in MF)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca, 43 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este membru non-guvernamental supleant in cadrul Forumului Comun al preţurilor de transfer de pe lângă Comisia Europeană (EUJTPF) fiind totodata nominalizat pentru lista de persoane independente eligibile in cadrul Comisia de arbitraj pentru liminarea dublei impuneri la nivelul Uniunii Europene. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro