joi, mai 19, 2022

Legea plafonării prețurilor la energie – câteva probleme

Legea prin care se plafonează prețurile la energie electrică și gaze naturale, aprobată zilele trecute și trimisă la promulgare, a fost din păcate scrisă pe genunchi și riscă să distorsioneze pe termen lung piețele de energie. Nu voi face aici calculele pe facturi, pentru că despre asta s-a mai scris și există de altminteri și o Anexă la lege cu astfel de calcule. Oricum acesta pare să fie singurul efect al legii pe care l-a luat cineva în calcul, deci sper că măcar aici nu s-a greșit grav, deși unii specialiști nu sunt de acord nici cu asta. Pe mine mă interesează mai curând efectele de ordin doi sau trei, ce se va întâmpla cu piețele de energie, cu actorii principali și dacă nu cumva ne săpăm singuri o groapă din care nu mai putem ieși ușor.

Pe scurt, avem o lege care plafonează prețul gazului și energiei electrice la un nivel maximal pentru toți consumatorii casnici (+alții) și compensează o parte din factură pentru consumatorii care consumă mai puțin, sub un anumit număr de kWh sau m3. Furnizorii emit facturile pentru acești consumatori la prețurile pe care le plătesc consumatorii și Guvernul plătește diferența – Ministerul Muncii compensarea, Ministerul Energiei plafonarea. Calculul banilor e făcut de ANRE. Ca să facem rost de bani la buget, se aplică niște impozite ”suplimentare” pe unii producători de energie electrică. Consumatorii mai beneficiază și de niște reduceri de taxe (TVA) și sunt scutiți parțial și de alte componente de preț (certificate verzi). În principiu, schema e simplă și n-ar trebui să fie greu de aplicat. Totuși:

1. Nimeni n-a făcut niciun calcul de impact bugetar. De pildă, ne vom putea permite să susținem schema și dacă prețurile ajung de la 450 la 1000 lei/MWh? La 2000? Nu de alta, dar numai prețul energiei-marfă, fără tarife de rețea, a cam tot sărit zilele astea de 1000 în bursa de energie. La fel pentru gazele naturale. Sunt banii suplimentari care vor fi încasați la buget din aceste creșteri de prețuri suficienți pentru a acoperi creșterea facturilor? A făcut cineva calculul cât trebuie dat de la buget și cât se încasează, pe niște ipoteze de preț? Nu cred. Motivul pentru care nu cred este tocmai bâlbâiala cu ”impozitul suplimentar”. Pe scurt, producătorii de energie electrică sunt impozitați cu 80% între diferența între prețul de vânzare a energiei electrice (cât va fi) și 450 lei/MWh. Adică dacă vinzi cu 600, plătești un impozit de 80% pe ce depășește 450, respectiv 120.

Unde e problema? Păi în primul rând, banii în cauză oricum intrau aproape toți la bugetul statului, că Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Elcen, CE Oltenia șamd au 80% acționariat de stat, deci profiturile suplimentare oricum se duceau deja în buget și fără ”impozitul suplimentar”. Singurii care sunt impozitați în plus sunt regenerabilii mai mici, eolian, solar, singurele capacități care nu-s de stat în piața de energie de la noi. Aceștia mai sunt penalizați încă o dată prin scutirea consumatorilor de plata certificatelor verzi.

În al doilea rând, sunt convinsă că n-au făcut calcule pentru că legiuitorul e atât de leneș încât nu e în stare decât să dea copy paste. ”Impozitul suplimentar” e copy paste după impozitul din OG 7/2013 de la liberalizarea pieței de gaze și același copy paste fără cap a omorât și investițiile în gazul offshore. E copy paste fără cap pentru că se consideră așa, veniturile alea suplimentare din vânzarea energiei se fac fără niciun cost suplimentar pentru producător, doar pentru că crește prețul energiei, nu? Tot așa cum la vremea liberalizării și a OG 7/2013 prețurile din calendarul de liberalizare creșteau administrativ, fără costuri suplimentare, nu?

Ei, până la urmă noroc că s-au prins cei de la Elcen să facă niște scandal că da, prețul energiei electrice o fi el bun, dar și costurile au explodat, că producem pe gaze și acolo e marea problemă cu prețurile, adică în niciun caz nu făceam profituri nesimțite. Cam tot așa și producătorii pe cărbune, că și lor le-au crescut costurile cu combustibilul.

Drept urmare, parlamentarii și ministrul energiei s-au scărpinat un pic sub bască și au gândit: hai să exceptăm producătorii pe combustibili fosili, că aici e problema. ”Fosilitatea” combustibilului, nu distincția venit-profit. Probabil s-au gândit chiar că UE e de vină că nu ne lasă să-i protejăm mai mult pe fosili, nu că un impozit care ar trebui să strângă caimacul de pe profiturile excesive ar trebui aplicat pe profituri, nu pe venituri. Și așa, iese o lege care arată ca o penalizare temporară a energiei fără emisii, pe argumentul că fosilii trebuie protejați, de se crucesc toți oamenii zdraveni la cap.

2. Nimeni nu s-a gândit la dificultățile practice ale aplicării schemei. Cum se acoperă diferența de preț la furnizori, între ce e facturat clientului cu plafoane și discounturi și costurile reale ale furnizorului cu energia? Furnizorul face facturile și trimite dosar cu șină la ANRE în fiecare lună, cu documentele doveditoare pentru diferențele de decontat. ANRE verifică și trimite la guvern. Guvernul alocă banii din buget – din două surse, Ministerul Muncii pentru compensare, Ministerul Energiei pentru plafonare. De unde vin banii? Din impozitele suplimentare, din impozitele normale pe profiturile companiilor din energie, din dividendele încasate de la companiile de stat. Chiar presupunând că sunt corecte calculele și tot – chiar nu vedem niște probleme de timp? Furnizorul acoperă din buzunar, apoi depune hârtiile și își așteaptă banii de la stat. Hârtiile trebuie verificate, asta poate nu durează mult – dar banii de la stat trebuie întâi colectați, apoi alocați bugetar către cele două ministere și abia apoi se pot plăti la furnizori. Undeva, cineva va avea o problemă majoră de cash flow – fie furnizorul, dacă statul așteaptă să ia banii întâi, fie bugetul, dacă e nevoit să se împrumute temporar ca să plătească furnizorii la timp (”în 30 de zile”) niște sume pe care nici măcar nu le-am calculat, că n-am făcut impactul bugetar.

3. Cea mai mare problemă, totuși, cred că e ignorarea totală a efectului acestei legi asupra pieței de energie. Cumva, legiuitorul a gândit că ”se dă” o piață de energie în care se produce X, prețul e Y, ce vedem azi, iar legea nu va influența deloc X și Y. Tratăm niște simptome: vedem niște prețuri care cresc, cumva din senin, fără vreun motiv real, și încercăm să dăm niște bani unor consumatori ca să-și acopere prețurile astea inexplicabile. Problema e că prețurile acelea nu cresc din senin – ele sunt semnul unui dezechilibru major între cerere și ofertă pe piața de energie, pur și simplu cantitatea de energie din piață e mult prea mică față de cât se cere, iar consumatorii se bat pe ea. Legea ajută o parte dintre consumatori să se bată ceva mai bine pe cantitatea limitată de energie, adică să aibă un avantaj competitiv față de ceilalți consumatori care nu sunt sprijiniți – de exemplu, consumatorii industriali.

Problema structurală din piață care împinge prețurile în sus – dezechilibrul cerere-ofertă – se poate rezolva în două feluri:

  • fie crește oferta – motivul pentru care prețurile mari nu împing oferta în sus sunt legate de rigidități ”fizice”, Petrom, Romgaz, CE Oltenia, Hidroelectrica sau regenerabilii nu pot crește acum cantitatea de energie electrică și gaze din piață mai mult decât o fac deja că n-au suficientă capacitate să crească producția mai rapid, nu că n-ar fi încurajați de prețurile din piață să vândă mai mult, o-ho.
  • fie scade cererea – dacă vrei să consume energie consumatorul casnic, să nu stea în frig, trebuie să accepți că reducerea să vină de la alții, măcar de la unii consumatori industriali; nu se poate să consume și casnicii, și industrialii toată energia de care au nevoie dacă fizic se poate produce doar, să zicem, 80% din ea.

Legea cu plafonarea și compensarea omoară creșterea ofertei – penalizând tocmai producătorii de energie de care am avea nevoie ca de aer ca să ieșim din groapa în care ne aflăm acum, supraîncălzind în schimb cererea – menținându-i pe consumatorii casnici într-o licitație pentru energie în care n-ar fi făcut față fără ajutor. Urmarea va fi, în primul rând, accelerarea creșterii prețurilor pentru energie electrică și gaze. Mai mult, sporește foarte mult riscul unui blackout – când nimeni nu renunță la cerere și producția e cât e, la un moment dat s-ar putea să pice și curentul, și gazul, dacă nu clipește primul vreun consumator.

Evident, consumatorii trebuie protejați pe cât se poate de această creștere rapidă a prețurilor și consumatorii casnici sau mici sunt mai vulnerabili decât alții. Dar cel mai probabil, singura variantă prin care puteam s-o facem era o compensare financiară de la buget pentru consumatorii industriali să-și reducă cererea. Nu e un lucru simplu și nici ieftin, ar fi trebuit gândită bine și discutată îndelung, pentru că reducerea producției industriale se duce în reducerea PIB și anul viitor în inflație; dar cred că și așa tot pe acolo ajungem, pe căi ceva mai ocolite. În acest moment, cu avantajarea consumatorilor casnici, prețurile la energie pe care această măsură le crește și mai mult se sparg oricum în capul consumatorilor industriali, fie le cresc costurile, fie ajung în punctul în care energia devine atât de scumpă încât oricum pun lacătul. Cred că o astfel de măsură ar fi trebuit discutată în general în Uniunea Europeană, pentru că în această privință nu suntem singurii care s-au gândit doar la cum să cârpească factura de azi a consumatorului casnic.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Se vor gasi banii, sau se va gasi o formula. A lasa oamenii in frig nu e deloc o solutie si o stie oricine doreste sa guverneze, e prea riscant pentru ei (exista riscul sa te trezesti acarul Paun, la explozia mamaligii).
    Nu m-as grabi sa contez prea tare pe UE, sunt principalii artizani ai crizei energetice, prin gargaunii verzi & relatia love-hate pe baza de gaz DE- RUS. Sunt gata sa-si sacrifice pur si simplu cetatenii pentru himerele ecologiste. Din fericire/nefericire natura & realitatea nu rezoneaza deloc cu ideologiile „progresiste”.
    Cum foamea trece prin stomac si intentia de vot prin calorifere, ma astept ca la un moment dat visatorii vestici sa se trezeasca si in pur spirit european sa rastoarne caruta literalmente peste noapte.
    Toti care tot cantam pe aici impotriva religiei verzi nu o facem pentru ca ne uram planeta, ci pentru ca stim cum functioneaza realitatea. Stim sa recunoastem o utopie, fie ea una comunista sau verde, revolutie culturala sau mai stiu eu ce heirupisme riscante.
    Era simplu sa tinem de nucleara pana puneam la punct energii verzi avansate si fiabile DAR verzii vor revolutie, nu evolutie ceea ce comporta riscuri enorme…
    Regret ca ma incing atat, dar trebuie sa compensez cumva frigul din calorifere.

    • Toti care tot cantam pe aici impotriva religiei verzi nu o facem pentru ca ne uram planeta, ci pentru ca stim cum functioneaza realitatea.
      Sunteți adică experți. Iar ăia cu “himerele verzi” or fi proști. Realitatea funcționează cam așa: tehnologiile pe bază de cărbune otrăvesc cel mai abitir planeta. Dacă inițial erau bune si au făcut posibila revoluția industrială (ale cărei beneficii nu le contestă nimeni), cu timpul acumulările de co2 si alte impurități din atmosferă, haldele de “steril” care se scurg in râuri si panza freatica produc mai multe pagube. Nici gazul sau petrolul nu sunt prea departe, dar reprezintă “dieta” la care trebuie să apeleze diabeticul si astmaticul mediu terestru pentru a evita crizele, până la găsirea unor medicamente. Nimeni nu o dorește dacă nu ar fi necesară, dar este inevitabilă raționalizarea consumului de combustibili fosili, exact ca pâinea pentru diabetici si alcoolul pentru hipertensivi.
      Rezolvarea problemelor de mediu nu se poate face spontan. Asta o știe oricine. Și tot oricine știe că in agenda actorilor economici grija pentru mediu este doar declarativ inclusă. Realitatea aia, pe care susțineți ca numai toți iubitorii de planetă cu care vă asemănați o cunosc, e puțin diferită: privatizarea profitului si socializarea pierderilor, la ultimele fiind incluse si politicile de mediu. Chestiile ce necesita efort si câștig necuantificabil in bani sa le facă alții, ne interesează doar profitul imediat. Un adevărat braconaj ecologic! Ori exact ca si in acest caz, succesul unui program de stopare a otrăvirii mediului poate fi întrevăzut abia când braconierii înșiși vor accepta să fie paznici.
      Costurile confortului actual al societății NU se regăsesc doar in moneda pe care ne-am obișnuit să o consideram măsura tuturor lucrurilor, ci și in deficit de mediu, costuri pe care le-am ignorat până acum. In plus, corect ar fi nu doar sa fie plătite deșeurile deversate in atmosfera, ci si ca acestea să nu depășească o anumită cantitate. Cu măsură! Un pahar de vin, nu o vadră si două felii de pâine, nicidecum un cuptor odată. Pentru ghiftuire, trebuie găsite alte resurse. Dar nimeni nu le va căuta dacă nu ar fi nevoit sa plătească ȘI pentru deficientele de mediu pe care le cauzează. Asta e realitatea pe care “experți” precum dumneavoastră nu reușesc să o înțeleagă.

  2. Pe termen scurt mi se pare ca legea plafonării prețurilor e nesperat de bună. Pe termen lung cred că e nevoie de un nou market design al pieței de energie la nivelul UE. Ar trebui să fie limpede pentru majoritatea decidenților că o piață de energie 100% liberalizată și lăsată de capul ei, fără să aibă în vedere cum se va ajunge la decarbonizare și cu ce costuri va implica costuri economice și sociale foarte mari care vor duce la disensiuni inclusiv în cadrul UE.

    Nu sunt de acord că legea plafonării penalizează energia fără emisii. Energia asta e produsă la cele mai mici costuri pentru producători. Chiar și impozitarea cu 80% pentru prețurile ce depășesc 450 lei/MWh lasă producătorii cu un profit nesperat de bun. În plus, pe termen scurt și mediu, avem nevoie (și) de energia produsă de combustibilii fosili și avem nevoie de ea la un preț acceptabil.

    Strategia UE este să investească masiv în energia eoliană și solară. Dar ce ne facem pe timpul nopții când nu bate vântul? Și aici UE vine cu alte strategii chiar și mai costisitoare de genul bateriilor, ”hidrogenizarea” energiei etc. Energia nucleara este practic scoasă din schemă deși raportul OECD ”Costurile decarbonizării„ menționează cât se poate de clar că o strategie de decarbonizare, dacă se are în vedere costuri cât mai reduse, trebuie să aibă în centrul ei energia nucleară și nu cea eoliannă și solară. Tot în acel document se propune și noi variante de market-design al pieței de energie electrică.

    În perioada 2009 – 2020 România a acordat subvenții de 5 miliarde de euro producătorilor de energie eoliană și solară (prin certificatele verzi). Și cu toate astea nu am putut renunța la centralele pe cărbune, importurile de energie electrică s-au mărit, prețurile la consumator s-au mărit și ele din motive evidente legate de intermitența energiei eoliene și a celei solare. Și atunci vin și întreb nu mai bine alocam 5 miliarde de euro construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și ne asiguram încă 1400 MW de energie electrică securitară, la un preț acceptabil și fără emisii?

    • – de acord total cu paragraful I si II
      – paragraful III comporta multe neintelegeri ale strategiei UE: intermitentele regenerabilelor, de mult, se recomanda a fi gestionate prin stocare-inclusiv energie termica, prin integrarea pietelor de caldura, prin interconectare, etc..insa, intr-adevar „hidrogenul verde” pentru energie este o prostie termodinamica…in ce priveste „verdele”energiei nucleare este f.f.dubios…probabil dvs. vorbiti numai de productia in sine a electricitatii din CNE, dar, aici, trebuie sa vorbim de intregul ciclu nuclear !…iar aici lucrurile se schimba la 180 gr. (sa ne reamintim cite zeci de ani a functionat Centrala Halinga pe carbuni ca sa produca D2O), producerea de comb nuclear, decomissioning, gestiunea deseurilor, etc., etc. (vedeti ce implica reabilitarea U-1 la cernavoda…personal, ma ingrozeste…nu numai dpdv al costurilor, dar, nu se prea vorbeste despre toate astea…)
      – paragraful IV: daca facem centrale de cogen de mica/medie putere pe biomasa (ca in Ausrtria, Germania, Scandinavia, etc.) valorificind macar 50% din cele 20 mill. t lemn de foc CARE SE ARD DEJA anual in RO, (vezi statistica INS) atunci, vom avea cel putin echivalentul electricitatii a 1 grup nuclear (PLUS CALDURA AFERENTA !), la un cost de 1/10 dintr-un grup nuclear…
      Dar, toate astea fac parte din asa-numitul „integrated resources least cost planning”, pe care tot hulita Comisie Europeana il recomanda de multi ani statelor membre sa-l faca …iar in RO, nu s-a facut niciodata !
      Finalul este ca, daca s-ar face, s-ar putea sa constatam ca nu prea am mai avea nevoie de fosili (poate pt. industrie !)…asa insa, stam si plingem ca n-avem gaze si electricitate…si plafonam preturi…si dam subventii

      • De acord că sistemul energetic național s-ar putea eficientiza prin interconectare, cogenerare de biomasă și altele. Deși, în privința biomasei, mă tem că noi am ajunge rapid în cealaltă extremă și anume să tăiem păduri sănătoase pentru a le folosi ca bioamasă.

        În ce privește energia nucleară mă bazez pe expertiza unor instituții precum Nuclear Energy Agency sau Joint Research Center.

        ”The Costs of Decarbonisation” (OECD-NEA) compară energia nucleară cu cea eoliană și solară mai mult din perspectiva costurilor de construcție, operare și a emisiilor de CO2. Concluzia lor este că dacă producția de energie intermitentă depășește 10% din totalul producției, costurile de integrare cresc semnificativ, prin urmare recomandă folosirea energiei nucleare ca principala sursă de producție. Raportul face referire și la un alt studiu efectuat de MIT pe două sisteme reale din SUA: ERCOT și ISO-NE. Concluzia celor de la MIT este similară: pentru a avea emisii minime și costuri de asemenea minime energia nucleară trebuie să reprezinte cel puțin 60-70% din totalul producției, iar restul să provină din cogenerare, energie solară și eoliană. Studiul arată că ERCOT ar putea integra (la costuri rezonabile) mai multă energie intermitentă decât ISO-NE, dar nu mai mult de cca 20% – 25%.

        ”Technical assessment of nuclear energy with respect to the ‘do no significant harm’ criteria of Regulation (EU)” al JRC analizează energia nucleară comparativ cu alte surse de energie inclusiv sub aspectul resurselor materiale și poluării mediului pe tot parcursul ciclului unei centrale, adică de la construcție, trecând prin producție, managementul deșeurilor și terminând cu decommissioning. Citez din principalele concluzii:

        ”— Average lifecycle GHG emissions determined for electricity production from nuclear energy are comparable to the values characteristic to hydropower and wind (see Figure 3.2-6 of Part A);
        — Nuclear energy has very low NOx (nitrous oxides), SO2 (sulphur dioxide), PM (particulate matter) and NMVOC (non-methane volatile organic compounds) emissions. The values are comparable to or better than the corresponding emissions from the solar PV and wind energy chains (see Figure 3.2-8 and -18 of Part A);
        — With regard to acidification and eutrophication potentials, nuclear energy is also comparable to or better than solar PV and wind (see Figure 3.2-9 and -10 of Part A);
        — The same is true for freshwater and marine eco-toxicity (see Figure 3.2-11 of Part A); ozone depletion and POCP (photochemical oxidant creation potential, see Figure 3.2-19 of Part A);
        — Land occupation of nuclear energy generation is about the same as for an equivalent capacity gas-fired power plant, but significantly smaller than wind or solar PV (see Figure 3.2-15 of Part A).”

        • ma rog, inteleg tot ce spuneti, am citit si rascitit rapoartele JRC si multe multe altele, nu contest deloc unele merite ale CNE, dar, ca individ chiar de formatie initiala de CNE (culmea..tehnologie CANDU)-deci, inteleg si am practicat energia nucleara, (nu sunt din cei care vorbesc DESPRE energie nucleara), totusi, in prezent, sunt de opinia ca Romania nu are nevoie sa dezvolte tehnologia nucleara ci doar sa mentina ce are si voi incerca sa argumentez de ce:
          1. ca structura macroeconomica „nu suntem potriviti”…ne asemanam mai degraba cu India si Pakistan, decit cu SUA, UK, Franta, etc. suntem o tara in care 60% din case au toaletele in curte, 40% se incalzesc cu lemne, elemente de infrastructura d ebaza lipsesc semnificativ: alimentari cu apa, canalizare, chiar si electrificare…DAR AVEM CENTRALE NUCLEARE !…ceva imi suna discrepant aici…
          2. Costuri: optiunea nucleara nu este deloc optiunea de ‘”least cost” pentru Romania !…cu 8-10 miliarde USD, pentru 1400 MW capacitati amarite disponibile dupa 2031 este, dupa mine un dezastru financiar…cu 1/10 din aceasta suma, pot obtine min 3000 MW in 2-3 ani prin „repowering” (tot americanii au inventat si gaselnita asta)
          3. pe linga ca las urmasilor o datorie mare , in plus, de rambursat, le mai las si problema „decomissioning”, deseuri, etc., etc., de ale caror costuri, nimeni nu prea vorbeste…
          4. Romania este atit de bogata in resurse, inclusiv regenerabile, incit, toate analizele de „least cost development of the power system”, facute obiectiv, exclud optiunea nucleara…pur si simplu „nu intra” in simulare !
          Cam acesta sunt opiniile personale ale unui inginer…culmea, de centrale nucleare !…format la scoala unor eminenti profesori: Purica (senior), Leca, Stefanescu, s.a. ale caror statui pot fi vazute in curtea Politehnicii de astazi .
          Optiunea nucleara in Romania, avea o logica la nivelul anilor ’60-70’, dar, ACELE CONDITII nu mai sunt aceleasi astazi !…iar a ramine „intr-o inertie” nu stiu daca e bine pentru generatiile viitoare…

        • Nu contest experienta dvs in domeniu, dimpotriva. In mod normal nu as sustine investitiile in reactoare nucleare, doar ca nu prea vad alte solutii de productie pentru a ajunge la tintele ambitioase de emisii de CO2 ale UE.

          De exemplu Germania a investit peste 150 mld. euro in energia eoliana+solara. In 2019 energia eoliana+solara a reprezentat 28% din totalul productiei (172 TWh dintr-un total de 608 TWh). Cand nu bate vantul si nu e nici lumina necesarul de energie e compensat de combustibilii fosili si importuri. Media emisiilor a scazut in ultimii ani (la cca 400g CO2/KWh), dar tot e de vreo 7 ori mai mare decat in Franta unde energia nucleara a fost de 70% din totalul productiei (399 TWh dintr-un total de 570 TWh). Daca Germania si-ar fi propus o tinta de 300-400 g CO2/KWh, fara indoiala ca investitiile in energia regenerabila ar fi fost o solutie adecvata din cele mai multe puncte de vedere. Dar daca tinta devine mult mai ambitioasa (50->15->1 g CO2/KWh) si se investeste aproape exclusiv in regenereabile, costurile tind sa creasca exponential si se apeleaza tot mai mult la curtailment. Cel putin asa arata rapoartele NEA, MIT si proabil si altele.

          Pe de alta parte, in cazul energiei nucleare ramane problema deseurilor. Dar raportul JRC arata ca se pot gasi solutii si aici, inclusiv de reciclare a deseurilor daca ar exista o strategie la nivelul UE in acest sens.

          In ce priveste Romania, cred ca decidentii nostri ar trebui sa sustina includerea energiei nucleare in taxonomia UE (pe considerentele de mai sus) si sa obtina finantare pentru reactoarele 3 si 4 de la Cernavoda sau pentru centrale nucleare modulare. Iar daca demersul nu reuseste, atunci cel mai bine e sa investim in orice fel de sistem pentru care UE ofera finantare.

  3. In principiu sunt impotriva interventiei statului in piata. Se pot da nenumarate exemple, nu neaparat din epoca impuscatului, ci chiar din trecutul apropiat al tarilor asa zis democratice, si cu piata libera, cind aceste interventii au avut efect contrar.
    Desigur, exista exceptii, catastrofe naturale, virusi, cind statul actioneaza ca o firma de asigurari care
    plateste, pe o perioada limitata, in caz de incendiu, inundatii etc. Din pacate, si in aceste cazuri, o parte importanta din fonduri intra in buzunarele baietilor destepti. Germania duce o lupta eroica cu acestia, cu un succes extrem de limitat.

    Ne asteapta vremuri grele! Faceti rost de lemne.

    P:S In Ge deja o multime de firme de distributie energie, gaze etc. refuza sa mai incheie contracte cu clienti noi. Dar nu-i bai, ne da Ursula si Greta.

  4. Citeam ca Alro se plangea ca pe OPCOM reglementarile lasa de dorit, si ca au cumparat energie inexistenta, adica traderii vand energie in speranta ca la ora la care se executa ordinul vor face rost de energie mai ieftina, ceea ce incurajeaza specula, bubble style.
    Pe factura noastra, aprox 30% o reprezinta distributia (daca nu mai mult). Cat e de justificat pretul asta ? ANRE chiar reglementeaza sau e mana-n mana cu niste isteti ?

    Lasand la o parte alte chestii (OUG 114, care a fost o mizerie) de ce nu se face nimic pentru marirea productiei energetice? Cred ca CE Oltenia functioneaza la max 60% din capacitate, unde sunt reactoarele alea de la Cernavoda, a pus cineva o caramida la ele sau nu?
    Citeam si ca la hidro o sa avem probleme in curand, fiindca imbecilii n-au mai decolmatat lacurile (per ansamblu, nu numai cele folosite la hidro) de zeci de ani. Astept prima rupere de baraj, unde un penelist habarnist de la ape o sa ne dea din umeri.

  5. Sa nu uitam niciodata atunci cand luam decizii ca suntem datori cu o garantie morala.

    Poporul roman nu da dovada de aceasta garantie pentru ca cetatenii si conducatorii irosesc „energia”.

    Este bine ca intervine Uniunea Europeana pentru a sprijini dezvoltarea unor tari inundate de incapabilitatea cetatenilor ei. Speranta sta tot in companiile care muncesc cu adevarat si construiesc ceva bun in societate.

    Majoritatea cetatenilor ei stau si privesc fara sa realizeze cat de incapabili sunt, cat de usor sa lasa pacaliti si cel mai important ca nu fac nimic in directia buna. Nici macar sa ii recunoasca si sa ii aleaga pe cei capabili.

    Toate cele de mai sus le stim dar oare cati le intelegem si acceptam cu adevarat! Aici includ toti cetatenii.

    Toate acestea vor persista mult timp si vor deveni mascate. Traim in secolul incertitudinilor si daca constiinta morala iti spune sa nu te lasi pacalit atunci de ce stai acasa si te hranesti cu televizorul expunand mai departe in scris sau prin vorbire pareri cum ca tu sigur ai un loc de munca care aduce un beneficiu societatii cand de fapt doar lucrezi in echipa manipularii care se invarte in jurul axei denumita lene. Intre timp altii precum chinezii muncesc cu adevarat si se dezvolta. Vei intalni din ce in ce mai multi pe strada. In momentul ala nu ii privi cu ura ci felicita-i caci in timp ce ei au muncit tu ai mimat munca crezand ca faci minuni si lamuresti societatea cat de needucata este.

    Te face sa te intrebi daca nu cumva needucatii sunt mult mai harnici decat educatii dar nu stiu sa aleaga. Asa ca este necesar spre binele tau sa ii ajuti sa aleaga cum trebuie altfel se duc multe de rapa.

    Una din solutiile zilelor noastre este sa echilibrezi cererea prin cresterea preturilor si directionarea surplusului de bani catre categoriile vulnerabile. Cu totii au nevoie sa se incalzeasca. Ei nu au nevoie ca tu sa mimezi munca.

    Comentariu destinat oricui isi regaseste doza realista de responsabilitate morala.

  6. Dupa umila mea parere sunt 2 scapari in politica energetica a Romaniei:
    a) nu ese luata in considerare diversitatea surselor, descentralizarea productiei de energie
    b) nu este luat in considerare conceptul de micro-grid (alaturi de cel de prosumator)

    ===

    Mai adaug si o apetenta pentru spatii de locuit mult prea mari, dupa mine.
    Mai pun si excesul de spatii de birouri.
    n aceste excese un cuvant greu de spus il au politicile ce influenteaza cererea de energie,

    ===
    Pe scurt, avem o politica ramasa in urma cu cel putin 20 de ani.

    ===
    Este un enorm formalism in tot ce am citit in materie de politica a energiei in ROmania (din pacate si din UE).

    Sigur, nu sunt un specialist si poate nu inteleg eu meandrele concretului din energetica, dar parca se bate prea mult apa in piua. Cum se face insa ca articolele de pe Contributors sunt clare si la obiect (inclusiv cel comentat), in timp ce documentele guvernamentale sunt un fel de imbarligatura fara noima?

    Cum sa ajunga Romania la un liman, cand habar nu are care e limanul la care vrea sa ajunga?!

    • Stimate Domn – Sa ne lamurim pe rand : 1/ Descentralizarea productiei de energie – Pai eu cand ard lemne in soba mea – am si descentralizat productia – Dar vorbind serios – productia de energie – termica ESTE descentralizata – caci en termica nu se poate transporta pe mari distante . Si productia de en. electrica ar trebui – corect vordind rational distribuita pe suprafata unui sistem energetic (Grid) Din pacate in Romania nu „prea” este a/ Avem concentrari mari de producatori in Dobrogea (CEN-Cernavoda si eolienele) si in Oltenia b/ Nu avem producatori importanti in Moldova, Transilvania si Banat-Vest Romania – 2 – Conceptia de „micro-grid” nu este utilizabila in cadrul sistemelor energetice mari La acestea se pot separa – in caz de nevoe – portiuni de retea-grid prin deconectare controlata sau automata. 3 – proconsumatori – Mica influenta in economia unui sistem – Trebue utilizati – mai mult pentru economii la consumator. 4 – Ref. la spatiul de locuit … m-ati adus in anii socialismului din Romania : * mp de persoana ; garsoniere comfort 3 ….. Pai de cer dreaq mai muncim ca ocnasii daca IAR ne inghesuiti – ba ne si recomandati o haina mai groasa pe noi si o alta patura in pat (da – in timpul ;ui Dej – 48 – 55 am dormit in frig, dar aveam o duna de puf si …. o pisica pe pst de buiota !! Zau vrem si altceva mai …. bun si bine ! Nu stiu daca avem o politica ramasa in urma cu 20 de ani – dar DV ne recomandati politica lui Pingilica de acum 40 de ani !!! Lasati „meandrele concretului in seama lui Ilici (stiti Dv. care !) si hai sa incercam sa fim mai aproape de lumea normala – cel putin lumea pe care am vazut-o dupa 1990 cand am plecat sa muncesc (nu la capsuni – ci in meseria mea ) si am vazut ca se TRAIESTE MAI BINE ! In concvluzie – In Romania avem MARI PROBLEME energetice datorita NOUA si INCOMPETENTEI celor care se infig la conducere : De ce n-am inceput exploatarea gazelor naturale din M. Neagra ? Shparlamentul si guvernul Zdragnea S-A OPUS cu legislatie gresit scoasa ! De ce nu am cautat surse noi de gaze naturale – GAZELE (zise) DE SIST ? A existat o incercare a unei firme americane – si americanii sunt CEI CU EXPERIENTA in gaze se sist – USA a devenit MARE PRODUCATOR de gaze DE SIST ! Au fost RIDICATI oamenii de la sate ca ii omoara gazele … Iar Micinosul National – Ponta a oprit explorarea (Oare cu indicatii de la Moskva – GAZPROM – Putin ??)

  7. Cei de sus nu sunt intratat de prost pe cat credem, au si reprezinta alte interese de multe ori incompatibile cu ale noastre, e simplu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Otilia Nutuhttp://expertforum.ro
Ana Otilia Nuţu este analist de politici publice in energie si infrastructura la Expert Forum.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro