România este țara în care întâlnim adesea amânarea, tocmai atunci când o solutie la o chestiune veche și îndelung dezbătută tinde să apară.
Mă gândesc că, cel mai recent exemplu, este cel al Legii Transporturilor rutiere de persoane, care ilustrează, parcǎ, amânarea ca o soluție pentru o situație care pare că nu își mai găsește drumul către rezolvare.
Legea Transportului de persoane este o lege votată de Parlament încă din primăvara trecuta și a fost gândită pentru a deschide treptat piața de transport de călători după model occidental, dar și pentru a integra reguli clare de concurență și siguranță. Actul normativ se află, încă și de peste jumătate de an, în sertarele birocrației. Din diverse motive, observăm că legea votată de Parlament își găsește loc lunar pe lista de amânări a Curții Constituționale.
Documentul votat în Parlament este, totuși, unul important pentru industria de transport și pentru mobilitatea românilor. De ce este atât de importantă această lege? Prin măsurile propuse și votate în luna mai 2023 se dorea crearea unui mediu concurențial sănătos în transportul cu autocare și microbuze, cu reguli clare și siguranță sporită pentru călători. În lipsa deciziei CCR ne aflăm într-un vid legislativ, care nu face decât să prelungească monopolul unor companii de transport și să lase autocarele să îmbătrânească pe străzi, fără o presiune legală pentru investiții în vehicule noi și mai puțin poluante.
În acești 10 ani de când luarea unor decizii privind transportul de persoane întârzie, licențele au fost prelungite automat, fără criterii clare și fără a permite concurența în această piață, deși problema a fost sesizată de Consiliul Concurenței de multe ori în ultimii ani.
Avertismentele Consiliului Concurenței au trecut neobservate și, în lipsa unei legi, pentru a nu bloca piața de transport de persoane, în continuare vedem că Ministerul Transporturilor a venit cu o nouă amânare de prelungire a valabilității licențelor și programelor de transport rutier cu încă 6 luni, până la finele lunii iunie 2024. Argumentul este unul bine cunoscut – expirarea licențelor ar bloca deplasarea călătorilor și ar afecta drepturile constituționale, iar prelungirea este necesară pentru a preveni practicile ilicite.
Efectele blocării pieței s-ar vedea și în bugetul de stat care ar putea fi afectat de neplata taxelor și impozitelor aferente activităților de transport de persoane, în condițiile în care operatorii ar funcționa fără licențe de traseu. Prejudicii vom vedea nu doar în rândul călătorilor, ci și la nivelul întregii economii.
De 10 ani transportul de persoane așteaptă o împrospătare a cadrului legal, care să aducă și în România o piață deschisă și concurențială, o piață în care investițiile să devină obișnuință și nu doar excepție, în care companiile să fie tot mai performante pentru a-și câștiga clienții prin calitate, siguranță și confort.
Primul semn pentru o schimbare ar putea veni pe 30 ianuarie 2024, la noul termen înaintat de CCR pentru analiza Legii de Transport votată în mai 2023. Atunci am putea vedea fie o lege care să primească girul pentru promulgarea Președintelui, fie o solicitare de schimbare a variantei votate pentru o mai bună punere în practică în concordanță cu Constituția.
Așadar, încă puțin și ne lămurim pe ce drum o va lua sectorul transporturilor de persoane, care își așteaptă rândul de un deceniu pentru a trece la nivelul următor.
Fenomenul descris de dv.nu este singular. Exista si alte domenii unde nu se doreste a se face reforme reale. Acesta pentru ca sunt acceptate legile care ascund interese ale unora in detrimentul majoritatii. De asemenea sunt sustinute legi care aduc voturi. Astfel, nu avem o lege pentru medici de a alege sa lucreze la stat ori in privat, un registru clar al spatiilor verzi care sa puna frana betonarii datorate afacerilor imobiliare, nu avem o lege in care orice constructie ca unitate turistica sa detina proiectul unui arhitect si inginer si nu in regie proprie. Nu avem o lege ca marile malluri sa fie la periferiile urbane iar in spatiile centrale si semicentrale mici magazine private, de artizani si producatori agricoli. Si exemplele sunt cu sutele.
In localitatea unde traiesc exista o singura firma de transport persoane care ofera servicii de transport catre alte localitati . Cu mintea mea nu inteleg neam de una singura . De ce sa nu fie doua , trei care sa se concureze intre ele la tarife la conditii de transport la orele de plecare . Cui ii pute concurenta ?
De la transportatorii manevrati de americani s-a prabusit regimul democratic din Chile si au intrat in cea mai neagra dictatura, de la transportatorii manevrati de rusi a prins avant revolutia romana si am intrat in epoca actuala, deci mare atentie cu transportatorii si cu ce pot face ei daca se supara!
Daca transportatorii din turism se asociau cu toti transportatorii din Ro si puneau toti de o greva generala de 48 de ore, doar atunci guvernulcse misca sa faca ceva. Dar daca fiecare este cu capraria lui, atunci nimic nu se va face. Toate guvernele au profitat de lipsa de asociere si de coeziune si au facut ce au vrut si cum au vrut. Ne lipsesc niste actiuni de anvergura ca in Germania, Franta, Olanda, Italia, etc.