luni, aprilie 15, 2024

Llosa: politică și literatură

O consistentă și mai mult decât binevenită Introducere: Mario Vargas Llosa la Princeton datorată lui Rubén Gallo detaliază  o seamă de aspecte importante în vederea corectei contextualizări a cărții Conversație la Princeton, apărută și în limba română în anul 2023, grație traducerii Tudorei Șandru-Mehedinți, în seria de autor de la editura bucureșteană Humanitas Fiction.

Se clarifică multiple aspecte ale istoricului relațiilor academice și profesionale ale marelui scriitor  de origine peruviană cu celebra Universitate americană, raporturi începute chiar înainte ca Llosa să fi devenit un autor de Nobel. Se lămurește felul în care s-a născut volumul deliberat pus în relație încă din titlu cu una dintre cele mai celebre, nu neapărat și accesibile cărți ale acestuia. Se anunță marile subiecte ale conversațiilor dintre Llosa și Rubén Gallo. Literatura și politica. Ni se explică faptul că respectivele conversații înseamnă concretizarea faptică și intelectuală a sejurului din anul 2015 la Princeton al lui Mario Vargas Llosa, venit acolo în calitate de profesor invitat.

Odată lectura începută, cititorul se va lămuri repede că sus-menționatele mari teme sunt dezbătute în strânsă legătură cu biografia personală și de creație a invitatului.  

Llosa s-a născut într-o Americă latină dominată de dictatură. Era cum nu se poate mai firesc ca scrierile sale să încerce să îi deslușească mecanismele. Conversațiile le supun la o nouă analiză, bazându-se pe felul în care au fost ele surprinse în cărțile Conversație la Catedrala și Sărbătoarea Țapului. Acțiunea primeia se întâmplă în Peru, în vremea dictaturii lui Odria, în vreme ce povestea din cea de-a doua carte vorbește cu lux de amănunte, adesea dure, pe alocuri chiar incredibile (Llosa a fost acuzat că exagerează, iar acuzațiile au venit uneori chiar din partea unor inși ce i-au slujit scriitorului drept martori), despre Republica Dominicană din timpul sângerosului, bizarului și sângerosului Trujillo.

Scenariul analizelor, păstrat ca atare și în discuțiile centrate asupra altor cărți precum Istoria lui Mayta, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, în linii mari chiar și asupra cărții cu cel mai apăsat caracter autobiografic, Peștele în apă, ce se referă la condițiile candidaturii eșuate la alegerile prezidențiale a lui Llosa, prevede mai întâi un comentariu detaliat al acțiunii. Comentariu în economia  căruia un loc de cinste revine deslușirii originilor, a operațiunii de documentare, stabilirii raporturilor dintre realitate și ficțiune. Ocazie pentru Llosa ca, la un moment dat, să ne reamintească o cărticică a deja cvasi-uitatului Claude Simon în care acesta invocă o revizuire a conceptului de realism. Susținând chiar inexistența de facto a realismului. Sunt întoarse apoi pe toate fețele cele mai importante personaje, rolul și misiunea acestora. Interesantă, de pildă, comentarea felului în care s-a ajuns la sporirea ponderii personajului feminin, îndeosebi a Uraniei Cabral, în Sărbătoarea Țapului. Un al treilea moment e constituit de discuții și întrebări. Auditorii, de bună seamă în majoritate studenți, cu toții bine informați, cu lecturi atente și la zi, solicită informații suplimentare. Legate și de acțiune, și de context istoric, și de proces de creație, și despre felul în care scrie Llosa.

Până la urmă, cel puțin de data asta nu Diavolul stă în detalii, ci felul în care scriitorul percepe lumea, a înțeles,  a trăit și reflectat în cărțile sale istoria, s-a raportat la ceea ce Camus numea odată trăitul în vremuri interesante. Și tot de data asta, repetițiile, concretizate în reiterarea unor idei despre felul de a fi al dictaturii, despre dinamica istoriei, despre diferențele dintre jurnalism și literatură, despre condiția de jurnalist care foarte adesea ucide scriitorul, ș.a.md. sunt cum nu se poate mai profitabile.

Llosa a trăit, cum spuneam, vremuri interesante. A căror uvertură a fost reprezentantă de scurta apartenență la micuțul partid comunist peruvian, de deziluzia ce a urmat, de stabilirea în Europa. Urmată  de evenimentele din Cuba și de revoluția din 26 iulie 1953 condusă de Fidel Castro. Care la început nu s-a revendicat în nici un fel din comunism. De aici susținerea ei de către intelectuali, de aici speranța pentru un viitor mai bun pentru America Latină, de aici chiar o anume susținere și simpatie din partea SUA. Llosa va ajunge în Cuba de abia în 1962 și ceea ce va găsi acolo va însemna spulberarea definitivă a iluziilor. Scriitorul se va ciocni la fața locului cu ravagiile cenzurii. Despre cenzură, cenzori, autocenzură putem citi lucruri interesante în Conversație la Princeton. Am făcut-o cu o persistență senzație de déjà vu. Un déjà vu care l-a completat și pe cel legat de dictatură. Care, ideologizată sau nu, tot nu poate admite gândirea și cuvântul libere.

Interesant a fost și peisajul literar în care s-a format scriitorul Mario Vargas Llosa. Dominat în Europa, la Paris, de lupta dintre formula noului roman de care astăzi s-a ales praful și pulberea și care nu l-a prea convins nici măcar la vremea respectivă pe Llosa (există totuși în Conversație la Princeton câteva observații interesante asupra formulei ca și despre romanul lui Alain Robbe-Grillet La jalousie) și modelul reprezentat de romanele lui Sartre. Care la început l-a cucerit pe Llosa pentru ca mai apoi să intervină dezvrăjirea. Acesta, adică Sartre,  ‘’era o mașină de gândit și de aceea romanele lui par eseuri’’. Cărțile lui Sartre, spune Llosa, “sunt o adunătură de idei, subiecte în chip de roman, dar fără nici unul dintre elementele care fac ca un roman să fie bun”. De fapt, lui Sartre nu i-a lipsit doar grandoarea, ci și, cum spune tot Llosa, lacrimile, dragostea, pasiunea. Altfel spus, existențialismul său nu a fost nicidecum un umanism. În pofida a ceea ce a susținut cel surprins atât de bine de Boris Vian în L’écume des jours.

Povestea aceasta a receptărilor diferite ale romanelor sartriene deschide ampla temă a timpului. A timpului lecturii și al relecturii. Dar și a felului în care apare timpul în literatură. Nu, nu de la Shakespeare încoace, deși celebra lui Poveste de iarnă este în primul rând o piesă despre timp, ci de la Flaubert cu relativitatea punctului de vedere,  Proust, Hemingway, Faulkner. Adică marile modele pentru Llosa.

Conversație la Princeton mi se pare a fi, printre altele, o excelentă introducere în literatură. În realitățile și miracolele acesteia.

Mario Vargas Llosa – CONVERSAȚIE LA PRINCETON cu Rubén Gallo; Traducere de Tudora Șandru Mehedinți; Editura Humanitas Fiction, București, 2023   

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. In Spania, Portugalia si tarile latino-americane, numele de familie este compus din primul nume de familie al tatalui (Vargas, in cazul de fata) si primul nume de familie al mamei (Llosa). Este incorect sa folositi doar „Llosa” ca nume de famile, si in general suparator pentru persoanele din aceste zone geografice.

    Mario Vargas Llosa este fiul lui Ernesto *Vargas* Maldonado si Dora *Llosa* Ureta…

  2. Banuiesc ca e vorba de une faute de frappe in titlu (Istoria lui Mayta), ceea ce ma nemangaie este ca s-a optat in traducere pentru Istoria… si nu Povestea…; personal sint mai dispus sa cred ca Llosa/romanul sau povesteste mai degraba decit istoriseste (chiar daca unii au libertatea sa creada ca e o chestiune de „pelicanul sau babita”)…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro