Mai bine gras… Despre drept și morală

Mai bine tinar, bogat si sanatos decit batrin, bolnav si sarac..
Filozofic vorbind, daca te ingrasi, si f multi filozofi sunt grasi, nu deranjezi pe nimeni, poate doar in avion cind ai locul din mijloc. Mai mult, ii fericesti pe multi doctori, bucatari, croitori. Ca pin la urma la asta se restringe toata povestea, in ce masura atitudinea ta ii deranjeaza pe altii sau le face bine!

Cind politicienii fac reguli, legi, nu se gindesc sa-ti faca tie bine ci lor.
Despre supliciul ingrasarii http://la-neamtu-tiganu.blogspot.com/2022/08/efectele-nedorite-modificarii.html

Nicidecum ”? Atit legea cât și morala nu sunt sisteme normative asociate cum dealtfel nici religia nu poate fi asociata, in totalitate cu morala , decit daca ea se refera la morala crestina care este cu totul altceva decit morala universala .Morala nu este valoarea ce capata mereu atribut de adevar ea se regaseste doar in mintea cetateanului si este diferita de la caz la caz . Morala poate fi adevar sau nu functie de cel care incearca sa constate acest „ atribut ” in diferitele prilejuri ce tin de existentialism .A fi moral nu are nici o legatura cu a fi legal .Incercarile ce au tinut ,in trecut si care mai exista si azi , ce compun efectul putinitv al moralei este departe de ceea ce legea ne ofera azi tuturor celor ce traim in lumea asa numita „ civilizata ”. Doar legea poate pedepsi . Morala nu o poate face . Practic morala nu poate transcede nevoii de adevar .Morala este parte a sentimentelor rostite si nerostite ce formeaza caracterul unui om .Legea este cea care judecata fapte ,in masura in care ele sunt prezentate instantelor de judecata si nicidecum prezumtiile morale sau moraliste atit de dragi unora dintre noi .Legile moralei nu sunt altceva decit expresia de moment a trairilor societatilor in ansamblul lor . Ele isi modifica permanent partea de adevar pe masura ce cunosterea fiecaruia dintre noi capata consistenta . Vedem, cu usurinta cum morala se schimba si ceea ce ieri parea a fi adevarat acum se dovedeste a fi o imensa eroare .Dar”? Tot atit de aadevarat este ca legea urmeaza ,de foarte multe ori , directia pe care morala o impune ca si realitate si nu pe aceea ce contine dogmatism si misticism in multe dintre componentele ei .Personal consider ca tot ceea ce este omenesc este si moral dar evident legea nu prevede in totalitate omenescul firii umane ea isi raporteaza decizia doar la partea cunoscuta a faptelor .Asadar pentru unii moralitatea va fi intregul in timp ce legea cuprinde doar partialul dar asta doar daca luam in calcul partea buna a moralitatii ea avind in sibsidiar si o parte rea .Morala cea rea este cea care ne deranjeaza .

Morala e individuală, preceptele religioase pot fi urmate sau ignorate. Majoritatea musulmanilor din Europa de azi nu trăiesc conform Coranului, la fel cum majoritatea creștinilor de azi nu trăiesc conform Bibliei.

Spre deosebire de morală, legea ajunge de multe ori să fie aplicată într-un mod absurd. Astfel încât inclusiv unii dintre cei care se ocupă de aplicarea legii (polițiști, procurori, judecători) își folosesc propriile valori morale pentru a împiedica abuzurile ”cu legea în mână”.

Morala e mai importantă decât legea, în timp ce ”dura lex sed lex” e deviza unor regimuri tiranice. În situațiile din viața reală, oamenii ajung uneori să se solidarizeze împotriva legii, iar în multe situații chiar asta e soluția corectă.

Nu este despre drept sau morala. Este despre libertatea de a gandi, de a vorbi, de a trai, de a critica si satiriza, de a scrie din cultura Occidentala ( democratia liberala) vs intoleranta religioasa a fanaticilor musulmani.

Povestea cu imoral, ilegal sau ingrasa parca a fost zisa de unul Louis-Ferdinand Celine. Daca nu ma inseala memoria.
In rest… fiecare cu opinia sa.
Dar nu uitati ca romanul are o vorba:” Trebuie sa faci ce zice popa, nu ce face popa.”

Cu permisiunea autorului, mai e o distinctie intre legea lumeasca si morala religioasa, anume gradul de complexitate/stufosenia/numarul/aplecarea spre detalii in „favoarea” legii lumesti (valabil pentru riturile crestine; pentru islamism si iudaism nu stiu daca se aplica, dar ele par a fi destul de stufoase si avocatesti).

La mintea mea, o parte din ipotezele si concluziile studiului sunt gresite

Legat de a preferința de a fii gras:
Avem un record negativ cu bolile de inima si o rata mare de deces rezultat al intoxicației cu alimente si al lipsei de efort fizic
Așa ca nu pot fi de acord cu ceva care oricum slăbește si distruge națiunea, respectiv opțiunea de a fi gras

Iar la aplicarea legii si moralei stam foarte prost datorită incompetentei membrilor autoritatii legiuitoare, combinata cu incompetenta forurilor colective de conducere ale bisericii noastre naționale
Un exemplu bun este hotărârea CEDO in cauza Pastorul cel Bun împotriva României si efectele negative produse de la data hotărârii Marii Camere pana in prezent

Ar mai fi aplicarea deficitara a legii începând cu vârful sistemului judiciar si terminând cu ultima judecătorie din cea mai redusă circumscripție a patriei

Cum s-a ajuns aici si spre ce ne îndreptam ?

Infractorii dovediți dau lecții de morală, interpretare a legii si stil de viață prin controlul direct asupra multora din mijloacele de comunicare: televiziuni, ziare, radiouri, etc
Aceiași infractori controlează si manipulează in mod deșănțat opinia publică, așa ca națiunea a ajuns sa voteze cu ochii larg închiși, iar rezultatele se văd in fiecare zi

Nu contează decât îmbogățită rapida si satisfacerea cât mai rapida a cât mai multor pofte, eventual dacă sunt si ilegale cu atât mai bine – ca asta ne învață conducerea tarii si a bisericii

In orice caz, tot un murphysm este si: fiecare om creste pana ajunge la propriul nivel de incompetenta

Romanii au cucerit lunea cu legea si cu sabia
Pe de alta parte, societatea umană, așa zis civilizata, a ajuns unde este azi prin reguli si respectarea lor
Lipsa regulilor duce la anarhie si dezastru
La fel, istoria ne spune ca o societate care pune in centrul idealurilor ei prea mult poftele si nevoile individuale se îndreaptă spre colaps

Istoria e plină de popoare care au dispărut complet in negura istoriei deși erau cei mai avansați tehnologic fata de popoarele din jur : atlanți locuitori ai Atlantidei, sumerienii, akadienii, hitiți, arameii, etc

Suntem si gândim ca urmași ai civilizației grecești care a pus in centrul ei omul si nevoile sale
Poftele umane si satisfacerea urgentă a acestora a ajuns idealul de dezvoltare pt multe comunități si națiuni
Deși ne proclamăm creștini – creștinism care pune baza pe legea mozaică si studiul Vechiului Testament = tradus mai corect, relativ recent inclusiv de traducători romani, ca Vechiul Legământ – traduceri efectuate de unii din membrii colegiului Noua Europa a lui Andrei Pleșu

Numai ca o analiza serioasă a modalității de traducere a textului Vechiului Testament in limba greaca (traducere numita Septuatinginta si care a stat la baza tuturor traducerilor ulterioare in limbile evropene începând cu latina si toate limbile evropene) releva erori grave intenționate de traducere din ebraica veche in limba greaca
Pt consideratii punctuale asupra unor erori de traducere din ebraica in română : http://www.dvartora.ro

Așa ca in loc de concluzie, la mintea mea nepriceputa, modalitatea intentionat frauduloasa de legalizare a marii majoritați a infracțiunilor in Noul Cod penal combinata cu o politica deficitara de aplicare a pedepselor începând cu Înalta Curte ne-a adus unde suntem azi,
Si viitorul nu suna bine

De câteva zile s-a publicat Volumul I al Rechizitoriului din Dosarul Revoluției, concluzia e ca am fost vânduți rușilor si o grămada de oameni au fost omorâți ca sa se creeze in conștiința colectivă a națiuni o justificare pt preluarea puteri de către niște criminali și trădătorii de țară

As încheia cu poezia lui Goga numita 1916
https://anonimus.ro/2013/09/octavian-goga-despre-politicienii-romani/amp/
Dar îmi amintesc, cu regret, de legile rasiale date de guvernul goga înainte de ww2

Iubesc tradarea dar urăsc pe tradatori

Interesantă discuția.

Aș introduce niște distincții. Intâi despre lege: se raportează diferit la morală in funcție de creatorul ei: dictator, parlament, cetățeni (in democrația directă, adică extrem de rar, mai exact doar in Elveția). Legea, in general, urmează morala.

Morala nu este nici unică, nici imuabilă. Intr-o democrație o minoritate zgomotoasă și energică poate forța schimbări radicale in morala publică ce vor determina, mai devreme sau mai târziu, și schimbări legislative. Un exemplu: feminismul radical a reinterpretat noțiunea (legală) de consimțământ și a reușit să creeze aparența unei moralități in extinderea consimțământului la raporturile sexuale ca și când acestea ar fi un soi de raporturi de drept civil unde cele 2 părți (sau mai multe) sunt privite ca părți contractante. Sexul devine astfel o negociere urmată de o tranzacție consfințită in ceea ce norma de drept a statuat deja (in Suedia și recent in Spania) a fi „consimțământul explicit”. Ce înseamnă asta, pe românește? că orice femeie se poate considera (post-factum) agresată de partenerul sexual fără a fi existat violențe fizice și poate obține o condamnare pentru viol a „agresorului” care ori nu a știut de lege ori nu a știut cum să obțină „consimțământul explicit”. Sunt suficiente declarația ei și lipsa unei dovezi a exprimării consimțământului. Este practic o lege a castrării ce a consacrat o nouă normă morală in care morala nu are nicidecum vreo aderență in societate (nu numai bărbații, ci mai ales femeile sunt jenate de verbalizarea și oficializarea prealabilă a dragostei; in fapt marea majoritate a femeilor vor considera simpla întrebare „domnișoară, doriți să facem sex diseară, normal și oral? am formularul și prezervativele la mine” ca fiind o brutalitate, o mitocănie, o insultă chiar). Legea castrării și-a făcut deja efectele in Suedia, astăzi o națiune de onaniști: a condus la apariția unui nou fenomen – turismul sexual (in care bărbații suedezi care-și permit trec gârla in Danemarca și Germania ca să-și potolească niște nevoi…imorale). In plus s-a umplut țara de violatori (desigur, statisticile sunt false, căci se bazează pe efectele unei legi imorale in care niște nevinovați sunt condamnați doar pentru că morala unei minorități falsifică însăși noțiunea de viol), unele agresiuni fiind pe bune (că deh, nu toți bărbații își permit excursiile la bordel și nu toți participă la viața socială ce așază in centrul ideii de distracție alcool sau un drog).

Dacă morala mai vârstnică își pierde aderenții (prin banalizare, de pildă), in special dintre acei informali lideri de opinie ce există intr-o democrație, oricînd morale mai tinere își pot face loc dînd puternic din coate in peisajul pestriț și populist al politicii și vor provoca conflicte de ordin etic intre norma ce satisface minoritatea și morala ce incă animă o majoritate.

Pai daca exercitarea suveranitatii consta in acceptarea unei propuneri , propunere ce poate fi intentionat rau-voitoare si eficient inselatoare…. avem o problema. Mare. Definitia ”suveranitatii”.

Distincțiile propuse sunt foarte interesante. Deși nu mi-e foarte clar în ce măsură tipologia suveranului influențează legătura cu morala. Adică Regele Soare a cam ignorat morala (vremii), Hitler a propus o morală orientalistă, Stalin a promovat inițial morala omului nou pentru a propovădui apoi panortodoxismul… Nu reușesc să găsesc un factor comun.
Parlamentul este, de regulă, conservator, pentru că este alcătuit din persoane care au ajuns acolo prin convingerea unei majorități a votanților. Dar, așa cum explicați și Dvs., el poate fi convins de o minoritate să adopete reglementări novatoare în anumite contexte. Și dacă Suedia este un caz aparte, nu putem bănui Spania de un reformism generalizat…
Cât despre democrația directă (din Elveția), cred că acolo ideea că legea respectă morala este cel mai clar reprezentată la nivelul comunităților mici (pentru că ei aprobă prin referendum și reglementări locale sau regionale). Atunci când se dorește o reglementare federală, lucrurile devin neclare (a se vedea referendumul cu vaccinarea anti-Covid).
Aș zice că morala este mai degrabă baza de discuție pentru lege, în sensul în care se pornește dezbaterea de la standardul moral (predominant) și apoi se vede dacă merită să fie generalizat sau modificat.

Statul si legile lui au legatura cu etica, nu cu MORALA – exista mai multe etici in varii domenii de interes.
(Etica protestanta, Etica in AFACERI… ar trebui si o Etica in adm si conducerea statului, n-asa)
Legile au valoare de intrebuintare universala in orice societate, deoarece nimeni nu poate trai in vreo comunitate furand ca in codru, ucigand, violand, exploatand si robind pe altii – cel putin nu pe termen lung.
https://www.youtube.com/watch?v=Exv0oUIOsiQ
https://www.youtube.com/watch?v=OO8rbycnzys 41:30, 46:48

Nu numai la evrei, ci in toate societatile si culturile ´traditionale´ Legea se confunda practic cu religia, cu ´traditia´, ´venea de sus´, revelatia e initial sinonima cu Legea. Apoi, preotii o interpretau si o dezvoltau sau o complicau, punandu-i omului in carca mult mai mult decat i-a pus Dzeu, si asa a luat nastere, odata cu legea, si birocratia functionarilor ceresti, dupa modelul ingerilor care te halesc pana la Cel de sus. Senatul era pretutindeni un consiliu al batranilor si al inteleptilor , un fel de instanta deliberativa ultima si consultata mai mult degeaba, ca sa nu se spuna ca n-a fost. Dedublarea a doua legi, sacra si profana, spirituala si temporala, pare a se stabiliza odata cu dualismul medieval al ´puterilor´, cum s-a remarcat, un conflict intre doua tipuri sau conceptii de ´sacralitate´, regala-romana ( si aristocratica) si sacerdotala ( de origini neclare, din flori ).
De la Aristotel stim ca politica e mai universala decat ´etica´, ca un cadru pt. aceasta si de aceea ´anterioara´ dar problema e destul de ambigua si la el ( oricum avea o conceptie f. diferita despre politic decat politica modernilor – ce se trage de la divinul vir-us florentin ). Importanta e conceptia despre ´dreptul natural´ sau ´comun´, tratata mai mult aluziv de Stagirit ( aruncand peripatetic cu piatra in lac, cum ii era obiceiul) si care a primit interpretari f. diferite. Pt. antici nu exista, desigur, nicio difereta intre etica si morala, cele doua desemnand fix acelasi lucru, in greaca si latina. Abia apoi, cu diferitele sisteme de ´etica´, kantian, pana la etica profesionala, ´deontologica´, exobiologica, etc.
Cel mai simplu, s-ar putea spune ca morala este ´pozitiva´ sau imperativa si se adreseaza omului individual, pe cand legea e generala, negativa ca forma si se adreseaza comunitatii. Cel putin asa stau lucrurile in societatile moderne liberale, noi fiind in ele ca pestii in apa, zicem ca asa trebuie. ´Statul etic´ sau pedagog ( Super-egoul, zicea Freud ) invadeaza spatiul individual sau privat si de aceea devine ´totalitar´ pretinzand, total aiurea, ca s-ar intoarce la o situatie premoderna, medievala sau antica ( de ex., Maurras, care era ateist si pozitivist, isi zicea aristotelian, invocand anterioritatea statului si a ´politicii´ asupra individului, de unde respingerea feroce a ´individualismului´, dar si asupra Bisericii ). Statul fascist, desi foarte ´modernist´ sau tocmai de aceea, se imbraca, ca la opereta, in haine antice si imperiale ( mai putin fesul Ducelui ), dar era o religie politica nihilista ce nu avea nimic in comun cu conceptiile antice, s-ar putea spune, supermorale, despre ´politica´, ca institutie sacra si ´divina´.
Atat legea moderna cat si ´morala´ sau ce-a mai ramas din ea, daca a mai ramas ceva in afara de numele, pastreaza reminescente religioase, prin multiple fire, dar probabil ca fundatia reala e aceea clasica, greco-romana, din care Crestinismul insusi s-a inspirat, mult mai mult decat din Iudaism ( preluat formal si literal, prin cartile indesite in ´V. Test´ vazute nu ca traditie vie si legislatie, ci ca istorii profetice interpretate dupa pofta noilor interpreti, de unde si ostilitatea reala fata de Iudaism ca religie si fata de evrei ca oameni ). In definitiv, problema relatiei dintre legea generala si morala e aceea a relatiei dintre societate si individ, o vexata quaestio, – in cultura moderna, fundata in Iluminism, s-a stabilit ca individul e ´anterior´ – sa zicem asa, ontologic ( nu temporal ,´contractele´ fiind descrieri alegorice, dupa moda cam francmasoana a vremii ) – societatii si deci ca drepturile lui, conforme unei ´legi naturale´ universale si nescrise, sunt supreme si inviolabile, un fel de corespondent modern al ´tablelor legii´. ´Morala´ e restransa la spatiul privat al individului – la camaruta lui, cu oglinda si sertare , impreuna cu ´religia´ cu care ajunge uneori sa se confunde ( fie si sub forma unei/unor religii profane sau, in fine, a ceea ce-i place fiecaruia sa numeasca religie, gusturile nu se discuta), ca o problema ce tine de constiinta individuala si de relatia nemijlocita a individului cu Dzeu, cu ´Cerul instelat de deasupra noastra´, cu extraterestrii sau cu alte ´entitati´, evident, dupa un model protestant caci, cum stia si Hegel cu cucuveaua lui, suntem intrati de-acum bine in epoca de pe urma, cica a Spiritului.
Aristotel atrasese deja atentia ca legea schimbata prea des isi pierde autoritatea. Din batrani mai umbla vorba ca e o panza de paianjen in care se prind doar musculite si alte gaze. Dar problema acum e nu doar ca se schimba la turbo, uneori ´noaptea ca hotii´, dupa fel si fel de principii de cartel, ci ca aceasta institutie sacra a ajuns la mana unor cefe late de tractoristi, strungari cu liceul la 40 de ani la seral si cu facultatea de drept la 43, alti specialisti in scule, samani, prostanaci, sau alte vietati nearticulate si fara ocupatie certa, ´politicieni´ prin nastere sau de dinastie, clociti prin Primaverii si mositi de organele statului, spre disperarea Elitelor scolite la Paris care pretind, intru mantuirea noastra, a gura casca, o mai directa legatura la Divinitatea vie adica, sa ne intelegem, la Mantuitorul lIisus.

@Radu Rizoiu 27/08/2022 At 12:20
Va multumesc pentru raspunsul la intrebarile (oarecum) off-topic.
Inteleg ca Dvs. sunteti preocupat de un singur aspect problematic, lipsa de experienta/impostura/stupiditatea/delasarea.

Eu nu cred ca asta este singurul motiv care contribuie la subrezirea statului. Conflictul de interese e mult mai grav si mai insidios (atasat fenomenelor „revolving door” + „lobby”; unii, peste ocean si la noi, cred ca au deja 2 schimbari de sens pe traseul stat-privat si viceversa). Da, conteaza nivelul decizional la care au acces acesti „unii”.

Pana si viata privata(rude, prieteni) a celor din domeniul juridic/justitie(si nu numai ei), care lucreaza pentru stat (mai ales cei cu acces la nivel decizional inalt), are nevoie de (auto)cenzura pentru protejarea balantei de putere si a interesului public.
Un exemplu de asa nu: Laura Vicol.
Oportunistii santajabili si imorali sunt mult mai periculosi decat delasatorii/lipsitii de experienta (asta fiind unul din motivele pentru care „virtuozitatea profesionala” de una singura nu inseamna merit/meritocratie).

Eu nu cred ca e o idee buna permiterea anumitor (sub)categorii profesionale(si din domeniul juridic) de a-si schimba cariera intre stat si privat (si/sau invers). In special acele persoane care au avut acces in stat la info sensibile/secrete, cat si a persoanelor care si-au dezvoltat o retea de contacte private (prin prisma profesiei, vezi Laura Vicol) in zona de „mocirla” a societatii.

pentru că vă citesc cu atenție, și pentru alțiii, care nu vor să existe ingineri care să învețe mecanică analitică etc, rog citiți versurile:
https://www.youtube.com/watch?v=xr0-iadilY0
am fost înclinat să vă spun câte ceva despre teoremele de incompletitudine și inconsistență în logica formală… dar cui îi pasă…

„Eu aș avea altă întrebare: de ce trebuie membrii clerului să aibă contract individual de muncă? De ce trebuie ei supuși unui raport de subordonare laic?”

Deoarece asa s-a negociat in 1989 , cu pistolul si sacul de bani spaga pe masa. Asa retoric si eu pot intreba de ce nu se retrocedeaza averile detinute in 1628. Sau in anul 31 era noastra. Sau de ce trebuie sa existe asigurari obligatorii si de ce trebuie ca asiguratorii sa fie straini. Sau de ce o sucursala a Bancii Centrale Europene – o banca privata – poarta fraudulos denumirea de Banca Nationala a Romaniei cand nu este nici nationala si nici a Romaniei. Sau de ce s-a obligat Romania sa restituie un imprumut plus dobanda aferenta la miliardele respective care nu au ajuns niciodata in Romania , stiti dvs cand , in 2008. Sau de ce s-a pierdut contractul cu Bechtel. Ce s-a intimplat cu Dosarul Microsoft. De ce exista sintagma „incalcari grave” , incalcarea Constitutiei ne este in sine cea mai grava abatere comisa de garantul dumneaei Constitutia ?
Raspunsurile le stiti foarte bine si dvs si unii dintre noi. Asa si eu pot pune o intrebare retorica: o fi oare din cauza ca platim tribut pentru ca ni s-a facut onoarea de a fi trecuti strada cu forta ? Si din cauza ca trebuie sa fim tinuti pe partea aia cu orice pret – si in special sa-l platim tot noi ? Pe pret adica.

@Radu Rizoiu 02/09/2022 At 16:15
„Eu doar am vrut să spun că nuanța de perfecțiune pe care comentariul Dvs. inițial o sugera este iluzorie.”

De acord, cerintele trebuie sa TINDA la perfectiune, pentru ca:
– negociem cu cei care au macar un varf de deget pe unul din talerele puterii reale(daca ar fi cu adevarat niste pragmatisti morali, negocierea nici macar nu ar avea loc, ci ei ar actiona sau nu, cand e cazul, in spiritul win-win in mod constant)
– situatia din Romania e de-a dreptul hada/distorsionata profund in toate directiile.

Noi/restul/votantii/ DOAR SUFLAM o data la 4-5ani asupra UNEI PARTI DIN balanta de putere si, eventual, le umplem (doar unora dintre ei) inboxurile, urechile si frigiderele(metaforice si reale) la mult prea desele abateri de la fair-play si pragmatism moral (revedeti conceptul Phronesis; la asta faceam trimitere in comentariul legat de norme/reguli „tehnice”; conceptul asta ar trebui sa se regaseasca in toate deciziile implementate de stat).
E de ajuns sa considerati ce se intampla acum (legile justitiei, legea invatamantului, legile serviciilor secrete, legea avertizorului de integritate), ca sa intelegeti ca fara a cere perfectiune, nu vom obtine nici macar decenta.
=====================================

„…noi ne face că avem reguli, dar nu le respectăm și deci nu avem nici dorința să le schimbăm pe cele care nu funcționează că oricum le ignorăm (pe majoritatea).”
Din nou, de acord. Ok, am constatat, si?
De ce nu se inaspresc consecintele pentru nerespectarea regulilor/legilor, daca se doreste un stat(o societate) moral(a) si pragmatic(a)?! (nu pot sa concluzionez decat ca nu se doreste, nu ca nu se poate, dupa cum am zis mai sus)
Altfel spus, de ce nu devine batul buzdugan aplicat cu celeritate, constant, exhaustiv si impartial cand regulile si legile sunt incalcate, mai ales pentru (b)elita de facto, cu care trebuie sa inceapa schimbarea?! (Nu, nu cer „civilizarea a la Singapore/Lee Kuan Yew” a (b)elitei de facto romanesti, desi acolo a functionat civilizarea cu bata, dar numai in tandem cu ajutorul/consilierea economica primita SI de la Albert Winsemius).
==============================

„…eu mă cam tem de „interesul public” pentru că de multe ori este o perdea de fum în spatele căreia se ascunde interesul unui grup sau al unei instituții (chiar al statului), iar nu al publicului.”

Si eu, dar asta-i doar o consecinta a la „stan patzitu”, nu un motiv pentru a nu cere perfectiune intr-o negociere in care trebuie sa smulgi cu clestele decenta/bunul simt, cand acest lucru ar trebui sa fie oferit liber/neconstrans/voluntar.
==============================

Intrebati daca interesul public e servit in Singapore si Elvetia. Cum aflam? Pai, asa cum ziceam intr-un comentariu mai sus: sunt morcovul si batul percepute de votanti ca echitabile si generatoare de stabilitate/robustete statala?