sâmbătă, iunie 15, 2024

Mai degrabă, noaptea cea mai nebună

În urmă cu mai bine de zece ani, atunci când comentam un alt spectacol cu Nunta lui Figaro (cel de la Teatrul I.D. Sîrbu din Petroșani, regizat acolo de Alexandru Dabija), observam că nu cred să existe vreo Istorie a literaturii franceze care să nu menționeze detaliul, semnificativ de altfel, că atunci când Beaumarchais și-a citit piesa (1782), în fața Regelui Ludovic al XVI lea, acesta a respins-o categoric spunând că ar trebui să fie distrusă Bastilia pentru ca reprezentarea ei să nu însemne un act primejdios.

Totuși, Nunta lui Figaro a fost reprezentată, după o aprigă luptă a dramaturgului cu cenzura, dar și după ce acesta a făcut câteva concesii făcute de acesta. Acțiunea a fost mutată în Spania, s-a mai tăiat din replici, a rămas însă intact celebrul monolog în care Figaro denunță inconsecvențele interesate ale justiției, făcute nu doar fiindcă aceasta era coruptă, ci și pentru că ținea cont de dorințele claselor sus-puse. Monologul există și în spectacolul Teatrului Szigligeti și este rostit cu mare patos de excelentul interpret al rolului titular, Sebestyén Hunor, la ora actuală, indubitabil, vedeta masculină a trupei. Et pour cause. Adică, pe bune!

Beaumarchais a mai plătit reprezentarea cu un oarecare timp petrecut la închisoare, însă, până la urmă, a avut satisfacția de a-și vedea jucată scrierea cu un succes nemaipomenit, chiar în fața victimelor satirei sale.

Între aprilie 1784 și februarie 1785, spectacolul a avut parte de 75 de reprezentații. Bastilia a căzut în 1789, iar din 1989 încoace  Revoluția franceză are parte de un noian de reevaluări critice. Mai mult decât binevenite.

Critica literară tradițională a fost sensibilă la ceea ce se cheamă “încărcătura ideologică”  a piesei. Sainte-Beuve a văzut în Figaro un “Gil Blas revoluționar”. Jean Fabre a spus că Nunta lui Figaro sau Ziua cea (mai nebună) este “ o comedie totală” și am toate motivele să cred că același lucru l-au gândit atât conducerea Teatrului Szigligeti cât și regizorul Botoș Bálint. Nu e lipsit de importanță să spun că premiera a avut loc în seara de 31 decembrie, iar beteala care întâmpină spectatorii la intrare se regăsește ca atare și în decorul primei părți a spectacolului. E vorba despre un decor creat de Golicsa Elöd. În partea a doua, care se petrece noaptea în grădină, decorul e făcut din franjuri. Printre acestea mișună, se ciocnesc, se ascund unul de altul personajele. Ideea nu e rea, contribuie la sporirea tonusului spectacolului. Care, la drept vorbind e mai degrabă, Noaptea cea mai nebună. Formula de teatru în teatru la care s-a optat în prima parte, o parte nițeluș cam ternă, cam molatecă și cam fără ritm și care e salvată în partea ei de final de peripețiile deliciosului Cherubino, admirabil interpretat de foarte tânărul actor Scurtu Dávid, va fi în partea a doua abandonată. .

Costumele imaginate de Jeli Luca Sára țin și ele cont de diferențierile sociale. Almaviva, jucat mereu în forță de Szabó Eduard e îmbrăcat în alb și are cizme negre. De stăpân. Contesa, cu talentul și eleganța-i recunoscute adusă pe scenă de Tasnádi- Sáhi Noémi, e înveșmântată într-o rochie roșie și poartă o perucă blondă, în vreme ce marea majoritate a celelaltor personaje sunt îmbrăcate într- un fel de halate. Cu excepția, desigur, a lui Marcelline (Firtos Edth), a lui Bartholo ( Kardos M. Róbert își va arăta adevărata sa valoare în partea a doua a montării), a lui Antonio veșnic în stare etilică (Szotyori József) și a așa-numitelor Frumuseți ale locului (Barkoczi Réka,, Kerekes Dalma, Törteli Dalma) care ne invită nu doar la spectacol, ci și în spațiul în care ar urma să se petreacă întâmplările din ziua cea mai nebună. Nebunia s-a manifestat și în reprezentația văzută de mine, sau, mai corect spus, înaintea ei căci pricini trecătoare și omenești au impus înlocuirea rapidă a interpretei lui Suzanne. Trabalka Cecilia a preluat curajos rolul, a făcut-o bine și a adus pe scenă o Suzon frustă,  categoric deloc dispusă la negocieri.

Aceeași Trabalka Cecilia a creat muzica de spectacol. Amestec de clasic și modern. Din când în când sunt introduse citate din celebra operă a lui Mozart, mai ascultăm și prelucrări interpretate live ale unor șlagăre de azi. Partea a doua se deschide cu o arie mozartiană cântată de Kardos M. Róbert, evacuat din scenă de Barabás Hunor (Simple Main și Double Main).

Cum spuneam, această a doua parte, lucrată într-o cheie voit parodică, e cea care convinge. Actorii deja numiți devin mai dezinvolți, mai siguri pe ei, întră în relație, Figaro e net mai vizibil, Cherubino e încă și mai savuros. Rosine devine parcă mai elegantă și mai înțeleaptă, Suzon e mai tranșantă, Almaviva e aproape comparabil cu Matamore din lluzia comică, Marcelline e mai complexă, Bartholo  e desenat în aqua forte. Dobândește pregnanță și Bazil (Balogh Attila).

 Vin și remarcabile întăriri actoricești. În primul rând, povoacă adeziunea publicului și –de ce nu?- și a criticului Kovács Levente care aduce pe scenă un Brid’Oison scăldat într-un ridicol absolut. E incapabil să scoată un cuvânt, pe gură îi ies doar sunete, onomatopee, dă din mâini. E asemenea unei marionete. Marchează și foarte tânăra Bennczi Tekla (Fanchette), și veteranul trupei Hajdu Géza (Pedrille).

Și chiar dacă pe scenă nu se rostește celebra replică Tout finit par des chansons, avem parte și de un izbutit cântec de final intrepretat cu suflet de toată distribuția. Cu un apreciabil moment solistic susținut de  Sebestyén Hunor. Nu de alta, însă până la căderea Bastiliei toată lumea râde, cântă și dansează. Iar de dansurile de acum s-a ocupat Györfi Csaba.

Regia: Botos Bálint

Dramaturgia:Dálnoky Réka

Decorul: Golicza Előd

Costume:Jeli Luca Sára

Coregrafia::Györfi Csaba

Mișcare scenică:Botos Bálint

Muzica:Trabalka Cecília

Sound designer:Hodu Péter

Distribuția::

CONTELE ALMAVIVA:Szabó Eduárd

CONTESA:Tasnádi-Sáhy Noémi

FIGARO:Sebestyén Hunor

SUZANNE: Kocsis Anna/Trabalka Cecília

MARCELLINE: Firtos Edit

ANTONIO:Szotyori József

CHERUBIN:Scurtu Dávid

BARTHOLO: Kardos M. Róbert

PEDRILLE:Hajdu Géza

DON GUSMAN BRID’OISON:Kovács Levente

FANCHETTE :Benczi Tekla

FRUMUSEȚILE LOCULUI: Barkóczi Réka, Kerekes Dalma, Törteli Nadin

BAZIL:Balogh Attila

SIMPLE MAIN și DOUBLE MAIN:Barabás Hunor

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. ,,Et pour cause. Adică, pe bune!”
    ,,Et pour cause” nu înseamnă asta. Înseamnă ,,Și pe bună dreptate!”
    Voi reveni. Deocamdată, în paragraful al doilea, se găsește o stângăcie de redactare care se poate ușor scoate, de autor, firește. Este acum 1:55 noaptea de 16/17 ianuarie și cred că articolul abia a fost publicat. Iată despre ce este vorba: ,,Totuși, Nunta lui Figaro a fost reprezentată, după o aprigă luptă a dramaturgului cu cenzura, dar și după acesta a făcut câteva concesii făcute de acesta ”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro