joi, martie 28, 2024

Mai putine diplome si absolventi mai bine pregatiti: cea mai buna solutie pentru Romania ?

Un cunoscut proverb românesc spune: ai carte, ai parte. 82% dintre români considera insa ca ar fi indicat sa promoveze mai putini elevi, dar mai bine pregatiti (1). Daca ne gandim ca diploma nu e decat o marturie a faptului ca „ai carte”, romanii vor astazi mai putine dovezi de stiinta de carte. De ce? Cum putem explica neincrederea tot mai mare a romanilor  fata de educatie  ?

Intr-un articol publicat recent, antropologul Vintila Mihailescu considera ca:

În curs de dezvoltare, România este, deci, în primul rînd, o societate „în curs de educare“ (spre subeducată…). O explicaţie o constituie ponderea populaţiei rural-agricole, în continuare cea mai ridicată din Europa, unde procentul populaţiei active cu educaţie terţiară este de doar 3,6% (faţă de 22,1% în urban) şi unde rata abandonului timpuriu a crescut la 30,6% (7,2% în urban). În ansamblul său, această populaţie „subeducată“ a constituit, dintotdeauna, electoratul clasei politice şi, mai recent, publicul mass-mediei. Ambele vor să facă rating, deci se vor adresa „subeducat“ unei populaţii – statistic vorbind – subeducate. Majoritatea elitelor intelectuale (în termeni de nivel de instruire) nu se implică în viaţa publică sau, pur şi simplu, pleacă din ţară. Mai ales în ultima vreme, s-a creat, astfel, un cerc vicios care reduce şi mai mult nivelul de educaţie (informală, de data aceasta) a populaţiei: atît politicienii, cît şi mass-media oferă publicului lor ţintă o „subeducaţie“, considerată potrivită unei populaţii majoritar subeducate” (2).

O confirmare a spuselor profesorului Mihailescu vine din partea directorului Fondului National Monetar, Christine Lagarde. Aflata in Romania, aceasta a fost solicitata sa dea un sfat practic guvernantilor.  Raspunsul sau evidentiaza clar importanta educatiei si a formarii profesionale:

Nu as asocia cheltuielile ineficiente cu austeritatea. Cand se fac investitii in educatie sau training profesional, se cheama ca avem de-a face cu investitii eficiente. Orice altceva trebuie studiat cu mare atentie.”(3)

Daca ar fi fost prea multe diplome in Romania si am fi avut un nivel ridicat de educatie, oare directorul general al FMI, o institutie renumita pentru politicile de austeritate bugetara pe care le impune, ar fi ales acelasi sfat pentru guvernanti ? Eu am convingerea ca nu.

Romania are intr-adevar nevoie de absolventi mai bine pregatiti, dar pentru aceasta in nici un caz nu trebuie sa  reduca numarul de diplome.

Deja „subeducata”, cum arata profesorul Mihaileanu,  Romania trebuie sa investeasca in educatie, dupa cum spune directorul FMI Christine Lagarde. Este extrem de important sa recupereze cat mai mult posibil din milionul de elevi pierduti din sistemul nostru educativ, despre care vorbea ambasadorul Frantei, in primavara acestui an (4). Fara diplome si cu un nivel de scolaritate redus la cateva clase, lucrul acesta este imposibil. Sa parasim utopiile si sa devenim pragmatici.

(1) http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15181880-sondaj-ires-82-dintre-romani-prefera-bacalaureatul-fie-promovat-mai-putini-elevi-dar-bine-pregatiti-decat-mai-multi-elevi-dar-mai-slab-pregatiti.htm

(2) http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/tara-mea-sapte-clase#

(3) http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15197473-christine-lagarde-director-general-fmi.htm

(4) http://www.mediafax.ro/social/ambasadorul-frantei-romania-are-un-sistem-educativ-extrem-de-performant-problema-este-abandonul-scolar-10786061

Distribuie acest articol

102 COMENTARII

    • Tot de la institutii private de invatamant superior provin si tineri ca persoana despre care se vorbeste in articolul de la adresa urmatoare. Ce facem cu acestia ?
      http://www.gandul.info/stiri/miracolul-invatamantului-finlandez-vazut-din-interior-banii-investiti-in-educatie-nu-se-pierd-niciodata-11121893
      In aceste conditii eticheta „absolvent al unei fabrici de diplome” devine dificil de interpretat. Asta nu inseamna ca trebuie sa incetam supravegherea prin diferite mijloace si cu tot atata rigoare a tuturor institutiilor de invatamant. Apar insa nuante care ne obliga, cred eu, cel putin sa renuntam la unele clisee.

      • Ministerul Invatamintul sau orce alta agentie guvernamentala nu trebue si nu are dreptul sa se amestece in programa academica sau in adminstrarea scolilor private. In primul rind aceste scoli sunt institutii de afaceri ce sunt orienentate catre profit prin comercializarea comoditatilor educatinjale si in competitie cu ceilalti concurenrti de pe piata libera a invatamintului. Tranzactia dintre scolile private are loc intre scoala respective si paruintii sau copii ce cumapara educatie iar pretul e stability pe principiul cererii si a ofertei.
        Daca un parinte considera ca relatia dintre pret si valoare e optina el e singurul care va decide. Rolul scolii private e de a vinde cit mai multa si cit mai buna educatie la citi mai multi student penrru a face cel mai mare profit in a plati cele mai bune salarii la cei mai buni profesori (mai mult decit competitia) si de a crea cele mai bune conditii de studiu (mai bune decit competia).
        Nu vad de ce e atit de complicat.

        • Nu ajung sa va urmaresc pana la capat rationamentul. In comentariul de mai jos faceti o pledoarie pentru privatizarea invatamantului ca solutie la toate relele, iar aici spuneti ca scolile private nu sunt preocupate decat de a vinde cat mai multa „marfa”. Nu ne convine „marfa” pe care o primim de la Spiru Haret, dar vrem sa fie mai multa si eventual mai proasta. Sa fim seriosi.

          • Nu ii convine cui: unui birocrat si unui official sau cetateanului care a cumparat educatie substandard sau diploma nerecunoscutra universal. Cumparatorul a intrat into afacere liber si nesilit de nimeni cu producatorul de educatie iar aceasta tranzactie e ghidata de regulile comertului liber in care ambele parti au anumite drepturi si responsabilitati comerciale. Daca cumparatorul e nemultumit de calitatea produsului exista deja mecanisme comerciale si juridice ce pot solutiona aceste neintelegeri comerciqale.
            a) Daca cumoaratorul de educatie a luat hotarirea sa cumpere educatie odraslei sale el ca om judicious a facut si el o mica munca de investigatie a scolilor de pe piata pentru a putea face o selectie cit mai buna si alege scoala functie de capabilitatile sale financiare, de potentialul odraslei sale si de produsul educational inclusive calitatea diplomei obtinute la absolvire.
            b) Daca cumparatorul de educatie sau parintele hotareste ca odrasla sa anu re nevoe de educatie sau ca nu e sufficient de pregatit in a face fata rigorilor educationale si ca cea mai buna alternativa e sa cumpere numai diploma cu siguranta ca va exista o multime de vinzatori de dilome dispusi sa ii ia banii.
            Scolile proivare sunt o afacere ca oricare alta cu singura diferenta e ca produsul sau comoditatea tranzitionata se numeste educatiie.
            Daca o scoala private are un produs educational mai scump sau mai de slaba calitate aceasta risca consecintele competitionale si se autoelimina de pe piata din lipsa cumparatpotilor. Regulile conpetitionale ale comertului liber sunt singurele forte ce pot inbunatatii produsul educational si nu Guvernul sau Ministerul Educatriei.
            Lasati ca scolile private sa existe, sa prospere si sa falimenteze de unele singurae conform legilor si normelor pietei libere. Ginditiva ca aceste scoli private sunt in competitive nu numai cu celelalte scoli private dar si cu scolile de stat.
            Cele mai bune scoli din lume sunt si cele mai profitabile deoarece profirul actionarilor si a copropietarilor de scoli private e factorul motrivant iar atita timp cit investitia privata din invatamint e profitabile investitorii sau detinatorii de capital vor continua sa investeasca in educatie.
            Competitia viguroasa pe piata libera a invatamintului si motivatia profitului sunt singurele forte ce vor imbunatatii educatie; asumind ca Guvernul nu are complexul de Dumnezeu si se va da laorparte din drum..

            • Nu, „competitia viguroasa pe piata libera a invatamintului” e o utopie la fel de mare ca si aceea a egalitatii tuturor din comunism. Ne ducem dintr-o extrema in cealalta si vom plati scump daca nu deschidem ochii.
              In fragmentul citat din articolul profesorului Mihailescu este arata clar situatia actuala si sunt indicati foarte bine si care sunt principalii profitori de pe urma acesteia. Mai spun inca odata, uitati-va la ce a condus aceasta utopie a competitiei viguroase pe piata libera in America latina si veti intelege poate mai bine ca este necesar sa ne pastram spiritul critic si sa nu ne ducem cu ochii inchisi in bratele niciunei ideologii.
              http://www.filmedocumentare.com/doctrina-socului/

            • Trebue sa aveti toitusi o cinsistemta rationala. Asa cum selectati lucrurile de calitate functie de pret si valoare cind faceti o investitie stiind dinainte ca pretul inseamna valoare si ca investitia iti va adduce un profit asa va trebui sa priviti si educatia.
              Va iubiti copii si vreti sa le dati o educatie cit mai buna ? Atunci trebue sa faceti sacrificii si sa platriti un pret substantial iar acest pret e stability de piata libera (de cit sunt dispusi cumparatorii sa plateasca). Nu exista educatie excelenta sau Veritas ieftin deoarece costul educational trebue sa fdie platit de careva, ca doar platitorii de taxe nu sunt obligati sa plateasca tuitia copilului dumneavoastra la MIT. Singura educatie ce se cumpara ieftin (sau gratuit) e de la scolile de stat si se numeste MEDIOCRITATE i…..cea ce aveti berechet in Romania.

            • Am impresia ca felul dumneavoastra de gindire la fel ca si a Prof. Marinescu (ce considera profitrul din scolile private e reu) prezinta obstacolul cel mai greu de trecut in reformarea educatiei in Romania.
              Vorbiti de Democxratie dar nu puteti intelege ca Democratia nu poate exista fara Capitalism si fara Piata Libera, fara competitie si fara propritate private; si ca procesul dumneavoastra de rationament e structureat de ideologiile de stinga.
              Cele mai bune universitati, cele mai bune licee si cele mai bune gradinite sunt cele private iar cu acest adevar necontestabil va trebui sa va obisnuiti.

            • Inleg ca cel maui greu obstacol in inbunatatirea sistemului educational din Romania e felul dumneavoastra de intelegere si de rationalizare a educariei si a sistemului de invatamint.
              Rolul social e un biproduct al sistemului in cazul de faca al sistelului educational iar cu cit sistemul educational e mai competitiv cu atit mai important e rolul social al cetateanului educat. Odata ce sistemul de invatamint creaza o scara valorica educationala, cetateanul cel mai capabil sau cel mai bine educat va fi mult mai usor selectionat in postrurile sociale importante si de decizie iar intreaga societate va vbeneficia ca urmare a.

            • In societatile educate exista si cele mai scazute grade de criminalitate. Cine are un avantaj de pe urma faptului ca se simte in siguranta acasa sau pe strada ? Cetateanul, societatea. Acesta e un exemplu de profit social de pe urma educatiei.

            • Acesta e cu totul alt subiect iar daca decideti sa scrieti un articol despre Delincventa promit ca voi participa la discutie.

            • Nu e alt subiect, ci unul dintre tematicile importante ale economiei educatiei.

            • Cu parere de rau dar imi pare ca autoarea articolului nu crede in selectia valorilor care se face pe o piata libera. Aceasta cred ca este problema domniei sale.

              sigur o economie de piata in invatamant este greu sa functioneze corect acolo unde economia de piata, in sine, nu functioneaza. De la 2007 cand UE ne-a spus ca avem economia de piata nefunctionala nu am reusit sa progresam prea mult si asta s-aintamplat si pentru ca avem extrem de multe limitari in ceea ce priveste sistemul privat si in ceea ce priveste modul de abordarea, rational, deschis din prisma unei potentiale economii de piata functionala.

              As recomanda iesirea din sabloane care ingusteaza modalitatea de abordare si de identificare corecta a problemelor. Un filozof american spunea ca nu politiicile publice fac minuni ci societatea corecteaza ceea ce este gresit, adica familia si cunoscutii… Uneori cultura unei societati ajuta la preintimpinarea unor erori create de politicile publice, dar in acelasi timp sec cunoste ca politicile publice influenteaza cultura si o poate reajusteaza.O noua cultura bazata pe noi valori, adevaratele valori ale culturii democratice si capitaliste, se poate impune, poate mai tarziu decat niste institutii cladite pe aceste valori, dar este nevoie de timp si de dorinta societatii de a le impune.

              Deci ce vrem fiecare dintre noi de la aceasta societate?

              La un scurt sondaj de opinie facut pe FB toata lumea care mi-a raspuns la chestionar s-a aratat oribilizata de posibilitatea de a obtine prin frauda o diploma….Teoretic se pare ca stam bine aici, dar practic nu facem mare lucru pentru a impune ceea ce dorim/asteptam…

              Acum este vremea celor care vor sa arate ca sunt mai mari si mai tari decat al mai tare si mare, fara sa aduca valoare in sistem. ceea ce este cert este ca asa nu se mai poate continua mult timp – mult success mai departe!

          • Intr-un sistem privat fiecare primeste pentru ceea ce plateste.

            Cei care au ales sa fie studenti la Spiru cred ca stiau ce vor: sa cheltuie banii parintilor si sa primeasca la sfarsit o diploma. Un fel de vacanta de 3-4 ani pe bani. Puteau foarte bine sa cheltuie acei bani in cluburi.

            Nu vad care este „pierderea” pentru sistemul de invatamant. Problema nu este a Universitatii Spiru Haret ca s-a transformat in fabrica de diplome, ci a sistemului bugetar pentru ca nu a stiut sa se „protejeze” de absolventii slabi de la aceasta universitate (daca un privat angajeaza un absolvent de la Spiru este problema lui; daca decizia este proasta, va avea pierderi).

            • Misiunea principala a institutiilor de invatamant este sa pregateasca pentru viata, nu sa dezvolte spiritul de consum de educatie de-a lungul intregii vieti. Oamenii trebuie sa ramana mai importanti decat banii. Desi introducerea unor mecanisme de piata in educatie poate produce dinamici interesante si trebuie sustinuta, nu avem voie sa reducem educatia la economie pentru ca pierdem din vedere oamenii.

            • Ceea ce spuneti dumneavostra cred ca este valabil pentru invatamantul preuniversitar. Invatamantul universitar este prin natura lui „elitist”. Trebuie sa existe o responsabilitate a celui care alege sa faca o facultate pentru simplu motiv ca primeste de la cineva (parintii sau societatea) bani pentru a isi continua studiile.

              Astazi m-am intalnit cu tatal unui coleg de gradinita a fiului meu care lucreaza la o firma de protectie de paza si povestea ca isi vede baiatul 2 ore pe zi (lucreaza si un weekend-uri). Omul acesta pana la urma plateste facultatea studentilor de astazi. Criteriile economice sunt importante. Este vorba de viata unor oameni care platesc mai mult decat primesc.

              Revenind la cazul Universitatea Spiru Haret, cred ca fenomenul s-a dezvoltat din neputinta statului de a se proteja fata de studentii slab pregatiti ai acestei universitati si de aceea nu este un caz care sa fie dat ca exemplu negativ in ceea ce priveste privatii din educatie.

              In legatura cu titlul articolului dumneavoastra, as aminti in schimb articolul din LEN care prevede pentru invatamantul universitar finantarea in functie de numarul studentilor din anul I (cel putin asa il inteleg eu), articol care nu se aplica. Atat timp cat profesorul va avea de ales intre salariu si o nota de 5 data unui student care nu merita, atunci cred ca balanta va inclina spre un numar cat mai mare de studenti slab pregatiti.

  1. Stimată doamna Gorga,

    Ideea de bază- după 1990- a fost că e mai bine să-i lăsăm subeducați. Dacă pe vremea comuniștilor- măcar teoretic- analfabetismul a fost eradicat în România, în prezent avem pe puțin 30% analfabeți funcționali. Dacă o să cereți CV-ul unor profesori de licee cu pretenții o să aveți mari surprize. Nu mai vorbesc de cereri și de imaginea personalității proprii- îmi aduc aminte de o distinsă doamnă profesor de prin Moldova care i-a adresat undeva prin 2000 o cerere ministrului Muncii de atunci să fie pusă direct pe un post de conducere în minister- pentru că era calificată- făcuse un curs de 2 săptămâni la Fundați Soroș. Lăsându-i pe comuniști deoparte și întorcându-ne în timp la acea monarhie organizată KuK vom vedea că exista un respect cert pentru omul cu carte, fie el funcționar imperial sau profesor. Era de bine, era de rău ? Singura monarhie bazată pe cultură, Austro-Ungaria ne-a învățat câte ceva- chiar și cu forța. Dacă ne uităm prin romanele lui Rebreanu vom vedea că CEL CU CARTE era un fel de mic zeu la nivelul comunității locale. Și aici includem toată lumea care avea niște studii și o slujbă bazată pe aceste studii- de la șefii de gară la ajutori de notar. Ar fi un subiect interesant de doctorat pentru antropologi decăderea civilizației (vestice) odată cu decăderea puterii cuvântului scris și un exemplu ar fi aici- de ce nu- dispariția imperiului țarist în fața forței roșii- care nu mai respecta nici un fel de document scris. Au trecut vreo 60 de ani și am descoperit că nu mai e nevoie să scriem noi- cu mânuța noastră. Pe de altă parte caracterul sacral al unui document scris de mână- fie el cerere sau testament- a fost înlocuit de caracterul impersonal al documentelor produse de tastatură-și practic cam întreaga ordine bine stabilită s-a dus naibii. Vorba președintelui nostru- la ce bun să înveți cine a fost Herodot (deși poate că citindu-l pe Herodot – măcar în traducerea românească de prin anii 60- am deveni ceva mai înțelepți) când avem Google ? Ori Google nu mai este nici cultură și nici civilizație ci cu totul altceva. Dna. Lagarde face parte din civilizația ”veche” , cea care nu observă că barbarii cu Twitter sunt nu înaintea porților- ci chiar în cetate…un comentator profețea- și sunt gata să-l aprob, că în 10 ani funcționarii publici din ROmânia nu vor mai avea minime cunoștințe de redactare a unui text- probabil că vor avea capabilități să-l citească- dar mai departe Dumnezeu cu mila.

    • „în 10 ani funcționarii publici din ROmânia nu vor mai avea minime cunoștințe de redactare a unui text- probabil că vor avea capabilități să-l citească- dar mai departe Dumnezeu cu mila.”

      Aveti dreptate, dar nu cred ca va fi o catastrofa: statul va apela la cativa functionari „batrani” si la o mana de programatori tineri pentru a crea o baza de date cu toate textele necesare unui functionar (ceva ma face sa cred ca nu sunt multe) si o aplicatie de selectare, functionarului ramanandu-i doar sarcina de a completa spatiile goale.
      Aceasta va fi aplicatia SelForm v1.0, desigur!
      v2.0 va adauga scanarea si OCR-izarea textelor primite de la cetateni
      v2.1 va include completarea automata a formularelor de raspuns pe baza documentelor scanate
      v3.0 va permite recunoasterea vocala, ca functionatrul sa nu mai tasteze putinul text ramas inca la latitudinea sa
      v3.1 va include citirea prin sinteza vocala a documentelor primite (probabil pana atunci functionari nu vor mai fi capabili nici sa citeasca)
      v4 nu va exista: pana atunci isi vor seama pana si politicienii ca functionarii au devenit inutili deci birourile functionarilor vor fi transformate in cafenele unde acestia sa poata face timp de opt ore ceea ce fac acum doar vreo tre-patru (doar nu credeati ca profetesc renuntarea la functionari, sunt o masa de manevra electorala mult prea pretioasa).

      Desigur, vor disparea si partidele politice actuale, fiind inlocuite cu UNS (Uniunea Nationala Siveco) si PUTI (Partidul UTI, desigur), la care se va adauga micul partid-balama APA (Alianta Populara Asesoft).

      Iar mila lui Dumnezeu va fi pe 128 de biti, sau nu va fi de loc!

      • Este bine asa IosifP. Sunt deacord ca partea de servicii IT va creste in viitor si teoretic aplicatiile IT sunt facute pentru a ne simplifica partea de comunicare. La fel cum partea de servicii oferite populatiei ar trebui sa se dezvolte foarte mult (transport, televiziune … ) Dar.
        As dori ca acele programe sa fie propuse, dezvoltate si realizate in Ro de catre romani in firme romanesti. Antreprenoriat si dezvoltatori romani. As dori ca partea de transport sa fie proiectata si dezvoltata de firme din Ro cu romani. Antreprenoriat si dezvoltatori, muncitori romani. Si tot asa.
        Pentru acestea, este nevoie de INVATAMANT. Invatamant de foarte buna calitate. Invatamant competitiv.

  2. Chiar la Stirile din aceasta seara a fost prezentat cazul hotilor care au ars cele 7 tablouri in soba. Nu este vorba numai o paguba in bani cat ideea unor opere distruse. Invatamantul nu trebuie sa mai insemne doar tocirea unor formule si ani de istorie. Invatamantul trebuie sa includa foarte puternic o componenta de Educatie: Cultura, Literatura, Teatru, Pictura, Muzica, Comunicare …
    Se vede clar disproportia imensa dintre educatia olandezilor (accesul foarte facil in muzeu, operele deschise simplu publicului larg, apropierea Culturii de oameni) si educatia „lupilor salbatici” din Romania. Invatamantul din Ro care nu pune deloc accentul pe ideea de valoare.
    As putea paria ca hotii romani au minim 10 clase. Si ma intreb cinic: oare ce naiba invata copii la Scoala Romaneasca? Dincolo de formule si ani – Stiinta, cred ca trebuie lucrat cu adevarat la Educatie.

    • Nu doar scoala este vinovata in cazul despre care vorbiti. Sunt sigura ca familia si mediul social in care au trait cei la care va referiti au avut un rol important. Din ce familii provin cei la care va referiti? Vor fi mers ei vreodata cu parintii la muzeu? In ce case stau? Ce prieteni au? Le-a spus cineva vreodata ce inseamna o pictura?

      • Cred ca Scoala nu isi intelege rolul complet.
        Dincolo de mediul din care provin copii, dincolo de familia in care ei cresc, Scoala ar trebui sa aiba rolul de a-i ridica din mediu, sa aiba o componenta Sociala. De a ridica standardele din toate punctele de vedere.
        Nu este scuzabil ca la terminarea Scolii absolventii sa ramana chiar mai prosti decat mediul din care provin. Nu este scuzabil ca un copil ai caror parinti au facut doar 4 clase sa fie retras de la scoala dupa 2 ani de catre parinti si pus la munca. Scoala trebuie sa aiba SI un rol Social. Nu este scuzabil ca un parinte care a terminat liceul si eventual o scoala profesionala sa declare in fata copiilor „lasa, ce atata invatatura, ca mie oricum nu mi-a folosit”!
        Da, se vorbeste despre examene, despre note, despre materie, dar cred ca Scoala si rolul ei in Societate nu sunt bine definite. Rolul Scolii este doar de a ne invata limba si literatura romana, gramatica elementara, matematica de baza, biologie …?
        Si daca Parintii si Mediul nu duce copii la muzee sau spectacole, Scoala nu ar trebui sa o faca la modul obligatoriu? (As fi curios sa stiu ce activitati extrascolare obligatorii are un copil de gimnaziu in Elvetia. Si cum se ocupa Scoala de copii imigrantilor mai putin culturalizati (e drept ca Elvetia descurajeaza imigratia). Eu stiu de la prieteni ca in Franta (Brest) si Italia (Milano) gradinitele au 1 zi pe saptamana de activitati in afara scolii: muzee, teatru, concerte …)

        • „Nu este scuzabil ca un copil ai caror parinti au facut doar 4 clase sa fie retras de la scoala dupa 2 ani de catre parinti si pus la munca.”
          Perfect de acord. Si totusi asta se intampla in conditiile in care nu facem nimic pentru a reduce abandonul scolar. Efectele sociale le vom resimti cu totii.

          Cu privire la Elvetia, nu exista un singur raspuns. Sunt, fireste, activitati extrascolare, dar cum invatamantul primar depinde de comune, iar cel secundar de cantoane, e o varietate foarte mare.

  3. NU sunt de acord cu ambasadorul Franței că sistemul educațional din România ar
    fi performant. Dimpotrivă, școala românească este o școală pentru tâmpiți.

    • Si acesti elevi provin tot din scoala romaneasca: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15198916-succes-remarcabil-elevilor-romani-olimpiada-internationala-fizica-doua-medalii-aur-trei-argint-locul-europa.htm

      Daca ne referim la asemenea elevi, sistemul romanesc de invatamant este performant. Daca insa luam in calcul elevii ceilalti, peste un milion, care au abandonat scoala, atunci exista o problema grava in educatia romaneasca. De aceea, eu sunt de acord cu ambasadorul Frantei.

      • Dna Adriana Gorga , asemenea copii sunt excepţia şi succesul lor se datorează părinţilor (care au ales să investească în ore extra) şi a profesorilor care le-au descoperit pasiunea şi oferă sprijin talentelor respective.Asta e realitatea. În spatele unui elev performant se află un profesor şi pedagog pasionat. Am avut ocazia să cunosc personal pe persoana din spatele unui recent medaliat în aur în două ediţii consecutive ale olimpiadelor de informatică internaţionale şi o pot spune a pornit de la o condiţie modestă, dar a fost serioasă la fel ca şi elevul pe care l-a descoperit. Dar după tot cum afirma ea într-un cotidian local, nu poţi să ajuţi copilul respectiv să evolueze dacă mediul educaţional universitar nu are capacitatea să susţină aceşti copii şi nici părinţii. Nu cred că unii părinţi îşi pot permite bani pentru a susţine un olimpic de talie internaţională mai târziu într-un centru universitar care excelează într-un domeniu specific. M-am şi mirat de cadoul primit de elevul respectiv din partea proprii sale şcoli, au ales să-i prezinte un dicţionar de limba română editat de o doamnă care acum iese la pensie. Mă gândeam, wtf are nevoie copilul acela de dicţionar de română…când el excelează pe domeniul informaticii…?(desigur are şi note bune la toate materiile…dar de ce nu nişte cărţi de specialitate, un echipament informatic…) Are cineva curiozitatea să facă un studiu, despre parcursul acestor elevi excepţionali 10 ani mai târziu? Nu sunt o mulţime şi ar fi interesant cum au evoluat. Şi-au găsit satisfacţia personală, au părăsit ţara, s-au plafonat, de ce s-au plafonat..sunt întrebări care ar trebui puse şi văzut unde eşuează societatea în a le oferi perspective pe măsura talentului luir. Eu sunt sceptic cu învăţământul superior românesc din simplul fapt că am avut ocazia să trec printr-o universitate considerată oarecum elită(examen cu admitere unică anterior revoluţiei, nu erau multe facultăţi în ţară unice) şi apoi să studiez un program într-o universitate din top 100 internaţional Baza mi-am format-o în ţară, recunosc, şi totuşi consider că a doua universitate mi-a oferit pe lângă accesul la o infrastructură de cunoaştere avansată şi de cursurile unor practicieni mi-au oferit şi pasiunea personală. Pe care nu am avut-o într-un context pedagogic în România, unde cursurile erau plictisitoare şi se bazau pe mecanismul repetiţiei şi cel al copierii. Profesorii erau teoreticieni în majoritate, fără experienţă în câmpul lor de activitate într-un context economic. Nu era nici o minune să observi că de exemplu un curs de entomologie era copiat din generaţie în generaţie, până şi proiectul de diplomă era copiat, ca şi structură şi mod de redactare aveam furnizat de la conducător *model*. În aceste condiţii ce originalitate, ce aprofundare ce pasiune poţi avea..pentru că dacă ieşeai din tiparele de evaluare clasice(structurarea proiectului erai penalizat, mulţi profesori erau prea plictisiţi să citească individual lucrările).

        • Lucrul cel mai simplu in Romania de astazi mi se pare a fi sceptici cu privire la invatamantul romanesc. Istoria ne invata insa ca scepticismul si disperarea hranesc manipularea.

          Cu privire la meritul pentru olimpiade, raspunsul e clasic; scolii nu i se datoreaza nimic ci indivizilor- elevi, profesori, parinti. Ca fost olimpic (olimpiade nationale), va spun ca nu e asa: pentru a exista elevi, profesori si parinti interesati de a obtine performante la diferite discipline e nevoie mai intai de scoala.

          Daca mi se pare legitim sa reprosez scolii abandonul scolar , de ce nu ar fi tot atat de legitim sa-i atribui si reusitele unora dintre elevii sai?

          • Scoala nu este singura vinovata de abandonul scolar – este un complex de factori in care si familia si mediul de pe langa famile au extrem de mare importanta, cred ca bat scoala. As dori sa pot veni cu argumente bazate pe rapoarte – am cititi ceva poate un raport mai vechi dedicat educatiei din US. (mai multe detalii mai tarziu, cu scuze)

            Tot asa scoala nu poate sa isi ia meritele de a fi cea care a influentat in mod decisiv obtinerea de rezultate la olimpiade.Daca ar fi asa cred ca numarul de olimpici ar fi mult mai mare, nu este asa?

            Daca gresesc corectati-ma ! Multumesc!

          • Dacă ne referim la şcoală ca şi sistem de educaţie , îmi pare rău, dar nu e bună. Dovadă evaluările mediei(nu a vârfurilor) produsul este problematic(competenţele evaluate în sistem PISA). Dacă vă referiţi la un subsistem care performează datorită efortului monetar şi pasional a câtorva persoane izolate, sau mă rog favorizate să producă câteva vârfuri(un sistem de selecţie elitist), da şcoala de selecţionare e bună, dar ineficientă. Produce câteva nume, care mai târziu ieşite din sistem, vor avea dificultatea mai mare de a se poziţiona în sistemul social-economic,intern. În logica asta de e bună dacă e să ne referim la un sistem de selecţionare cu criterii economice, şi Rusia pare o societate foarte bună, există produse multimiliardari, reprezentaţi de vârful elitei. Dar nu garantează că sistemul de societate e bun pentru toţi cetăţenii. AI un produs extraordinar la câteva zeci de mii de oameni ceea ce nu e îndeajuns pentru societate. O parte ţine de doctrină şi structurare. Cu tot respectul cuvenit, în România investiţiile contribuabilului în orele de religie (obligativitatea ca şi normă socială) sunt o pierdere de bani pentru buget dintr-o perspectivă de cunoaştere şi economică. Pentru elevi în general e cool, au notele maxime pentru societate câştigul e zero. Ştiu o să sară mulţi, dar acesta e adevărul pur. Nu e educaţie, e îndoctrinare, iar ceea ce încercaţi e normal, într-un sens pozitiv să creşteţi self-esteemul prin positive thinking e o strategie care funcţionează în anumite cazuri, dar are limitele ei. O abordare reală adresează probleme reale. Dacă nu sunt definite ca şi reale şi soluţiile nu sunt reale. Dacă se insistă în continuare pe teze ca şi urmaşii celor mai vitezi dintre traci, şi vai ce buni suntem ca naţiune pentru că unul excepţional a reuşit(generalizarea unei performanţe individuale la nivel naţional, deformarea percepţiei prin transformarea unui succes individual rar statistic la o medie inexistentă) eu spun că rămâneţi în aceiaşi poziţie.

      • „Medaliile de aur au fost obtinute de […], iar toti cei cinci medaliati romani sunt elevi ai Liceului International de Informatica din Bucuresti.”

        Asta inseamna probabil ca avem undeva 1-2 profesori dedicati. Si, foarte probabil, parinti care au sustinut studiul individual.

        • Inseamna scoala, scoala buna pentru ei. Trebuie sa facem insa scoala buna pentru toti. Pana si FMI ne spune lucrul acesta.

          • Aici sunt de accord. Succesul la olimpiada reprezinta un success individual, nu un semn ale eficientei sistemului. Nici pe departe.

            Plus ca nu e vorba despre eficienta invtamantului in ce priveste inmagazinarea de cunostinte.

            Cunostintele trebuie sa fie aplicabile, sa aiba corespndent in viata reala. Rezolvarea unor ecuatii complicate nu inseamana, de exemplu, ca respectivul/respective va fi un bun contabil/ buna contabila.

            Sa nu confundam eruditia cu performanta sociala.

            • Eu as spune altfel. Dincolo de a fi un merit individual, succesul la olimpiada este semnul unei eficiente unilaterale a sistemului de invatamant. Ca societate, avem insa nevoie de un sistem de invatamant eficient pentru toti.

          • Nu, nu inseamna neaparat ca scoala este buna pentru ei. Cauzalitatea nu este demonstrata. Insa nu asta e important.

            Scoala formeaza multi copii. Stiinta relevanta aici este statistica. Conteaza si varfurile, insa pentru a descrie eficienta sistemului conteaza al naibii media, media ponderata, tipul distributiei, deviatia standard, samd.

            Mai mult, ca premiile sa insemne ceva, ar trebui urmarit pe o periaoda mai lunga cati din olimpici urmeaza filiera respectiva, unde, cu ce succes, samd.

            Se mai poate intreba si ce-a facut scoala (ca institutie) ca sa-i sprijine pe olimpici, si ce va face in viitor ca sa-si sustina aceste varfuri. Si care este raportul fata de sustinerea familiala.

            In rest, absolut de acord, trebuie o scoala buna pentru cei multi.

      • Din mica mea experienta de parinte, stiu cazul concret al unei olimpice internationale la fizica ce a primit la Jacobs University o bursa mai mica decat a unui coleg de an, absolvent normal, dar cu activitati extracuriculare mai multe si mai diversificate (a ales aceasta universitate mai putin cotata fata de altele mai cunoscute unde fusese acceptata, datorita bursei si neputintei parintilor de a-i sustine cheltuielile de intretinere). Poate au fost pe domenii diferite, nu stiu.
        Ca pregatire pentru viitorul copilului meu, stiu ca pentru admiterea la o universitate „afara”, rezultatele la olimpiadele nationale/internationale sunt nesemnificative la dosar. Poate un 5%, dar nu mai mult. Conteaza enorm de ex. un semestru sau o mobilitate gen Erasmus (am inteles ca se mai practica mobilitati reciproce de 2-3 saptamani in anii de liceu prin nu stiu ce Proiecte Comenius?).
        Competitivitatea este buna, da. Dar adaptabilitatea si competentele sociale si de comunicare sunt foarte cautate.
        Da, chiar ar fi interesant de vazut parcursul acestor olimpici in primii 10 ani de la terminarea liceului (imi amintesc de colegul meu olimpic international la fizica ce a ales dupa o mobilitate de doctorat in Anglia un job de analist la o banca de acolo). Colega mea olimpica la chimia si-a echivalat medicina in Canada …
        Da, poate ca olimpicii au in comun competitivitatea si nevoia de recunoastere! Sunt calitati de luptatori. (bun, si colegul meu de mate care s-a apucat de baut dupa 10 ani de profesorat in Ro…)

  4. Fara privatizarea invatamintului (sau macar o o privatizare partial) si adaptarea loi la economia de piata nu e altceva decit schimbarea scaunelor. Invatamintul e o comoditate pe o piata libera a schimbului comercial iar parintii si copii ce sunt interesati sa investeasca in educatie fac sacrificiile necesare economisind sau imprumutinduse la banca (pe baza unui system de imprumut pe termen mai lung si cu dobinda mai mica avind statul ca garantor). Scoala de stat nu poate produce excelenta in educatie deoarece se elimina competitia educatonala creata de piata libera. Nu integ de ce parintii care nu au copii sau cetatenii necasatoriti trebuesc sa plateasca educatia copiilor celorlalti in asa fel incit parintii lor lenesi sa se mindreasca cu oraslele si sa beneficieze de pe urma lor cind cheltuelile de educatia a acestora a fost suportata de fraeri.
    Un alt aspect pe care nu il inleg e acela de burse de subsistenta din buget. Chiar ca nu face sens ca oamenii sa plateasca taxe pentru ca studentii sa poata se meargala discoteca sau sa cumoppere alcohol, tigari. si chiar casabis.
    Invatamintul actual din Romania a trecut de faza de cirpeala sau de bandaj si trebuieste trecut la reforme radicale chiar daca o multime de profesori si de administrator vor devein someri iar o parte din scoli vor falimenta.

    • Sa creasca nivelul de subeducare, asta doriti.
      Ca-i urati atat de mult pe profesori incat ii vreti someri, se prea poate explica prin eventuale experiente neplacute pe care le-ati avut la scoala, dar ce-aveti cu acei copii care ar ramane pe dinafara dupa falimentarea scolilor ? Sa nu spuneti ca se duc in alte scoli, ca nimeni nu le poate garanta ca au loc.

      • Educatorii ca si celati oameni de pe piata de munca trebue sa indeplineasca niuste conditii de angajare si trebue sa poata presta munca pentru care e platit mai bine decit ceilalti sau ramine fara loc de munca. Nu inteleg de ce educatorul e mai cu mot decit ceilalti. Nu am nimic cu educatorii ci dimpotriva cred ca munca de educator e enorm de coplexa si ca necesita cunoasteri si abilitati extraoedinare si ca nu sunt renumerati sufficient; deasemeni ca nu sunt sufficient de apreciati de societate (ca dovada prestigiul lor in societate), dar profesorii ca si toti ceilalti oameni de pe piata de munca trebue sa fie renumerati functie de contributia individuala si ca pentru acea e nevoe de un system evaluativ echitabil.

    • Ha, ha, ha. O comoditate? Invatamantul? Invatamantul ridica sau coboara o Societate in ansamblul ei. Iesiti va rog macar 4-5 zile in afara Ro si incercati sa priviti dincolo de emigrantii din servicii cu care interactionati prima data. Restul, totul, se datoreaza Societatii si Invatamantului respectivelor State. Sa luam cazul Olandei (ca tot am vorbit despre tablourile arse)? Invatamantul a ridicat Societatea inca din anii 1600-1700. Nimeni nu se putea casatori daca nu stia sa scrie si sa citeasca. Este vorba de standardul de viata, de asteptarile populatiei, de toate mecanismele sociale in ansamblu. Sa luam cazul Austriei? Unde Invatamantul era instituit obligatoriu prin Biserica Catolica?
      Cred ca nu constientizam valoarea Invatamantului pentru o Societate! Desigur ca ne putem pune senzori si incuietori de ultima generatie la usi si la geamuri si ne putem construi fortarete pentru a ne proteja de „barbari”. Dar priviti doar la problemele din centrul Londrei si rromii needucati.
      Suntem la ani distanta ca si Educatie si Cultura si nici macar nu constientizam acest lucru! E chiar trist!

        • Daca doar atat puteti sa imi raspundeti domnule „profesor” Darrell, ma voi aseza, cu tristete! (Nu ca as fi fost ridicat in picioare in dialogul cu dumneavoastra).

          • Mocking me and making disparaging remarks about my way of expressing coplex thoughts and ideas is not appreciated. But I do accept you sincere apology.

            • Sper ca am inteles. Rasul meu a fost o incercare de destindere a discutiei. Incrancenarile nu isi au rostul intr-o conversatie teoretica, dar … fiecare cum considera pentru el. Eu apreciez intotdeauna o discutie buna care ma stimuleaza.
              Sincer, va cer scuze pentru disconfortul creat. Nu asta mi-a fost intentia. Aveti dreptate in orice! O zi frumoasa!

    • Cam egoist punctul de vedere. Cum ar fi daca cei care nu au masina ar cere sa nu plateasca pentru drumuri si autostrazi fiindca ei merg cu metroul, cei care nu fumeaza sa aiba o asigurare medicala doar pentru nefumatori, samd.

      Exista tari in care daca esti student primesti bursa nerecuperabila si zau ca nici invatamintul nu e prost si si studentii sint buni … si si societatea merge bine (plus ca are un indice de libertate economica superior SUA)

      • Exact, trebuie sa tinem seama de mai multe aspecte atunci cand vorbim despre educatie, chiar si in termeni economici. Sa nu credeti ca in tarile unde primesti bursa nerecuperabila e vorba de filantropie. E tot motivatie economica la mijloc. Cu cat esti mai bine format, ai mai multe competente care-ti permit sa dezvolti diferite activitati profitabile care produc plus valoare pentru cel care da bursa (stat, regiune, etc.) in primul rand prin impozite. Stiu ca in conditiile Romaniei ceea ce spun seamana cu lupta lui Don Quijote cu morile de vant deoarece s-a vehiculat enorm de mult doar un singur model economic cu privire la educatie. Trebuie sa avem capacitatea de a ne distanta de ceea ce este si a renunta la discursul disperat pentru a cauta si gasi solutii.

      • Drumurile nu sunt gratuite deoarece se platesc tolluri iar fondurile de constructie provin din vinzarea de stock and bonds; adica acesti investitori sunt de facto copropritarii ai drumurilor si a podurilor si nu masele.
        Educatia, in special cea postliceala nu e un drept stipulat in nici o constitutie asa ca daca vrei sa devii doftor sau abogat mai bine vorbeste cu mami si cu tati si lasane pe noi ceilalti in pace.
        In ce priveste asigurarile, deasemeni fumatorii platesc un premium de asigurare mai mare decit nefumatorii iar ca urmare ei nu sunt pe spinarea nefumatorilor.

      • Cum sa fie, domnule Cazacu? Ar fi corect, logic si mai ales legitim!

        Pentru ca este incorect, ilogic si ilegitim:
        – sa platesc in mod fortat pentru servicii de care n-am nevoie;
        – sa folosesc un singur furnizor care stabileste singur tarifele si calitatea serviciilor oferite;
        – sa platesc in functie de capacitatea financiara si nu in functie de serviciile utilizate.
        Daca cele de mai sus ar fi infaptuite de catre altcineva s-ar numi jaf, abuz de monopol si fixarea preturilor. Cand le comite statul se numesc redistributie si contributii sociale.

        Democratie: sistem politic in care cei multi au dreptul sa dispuna de rezultatul muncii celor putini.

  5. „Absolventi mai bine pregatiti” – ce anume inseamna asta mai exact? Si cum se masoara? „Pregatirea” e ceva foarte interpretabil. Hai sa va dau un exemplu: am stire despre existenta unui tanar fizician nuclearist francez (format in cadrul scolii franceze; n-are nici o legatura cu Romania, alta decat persoana mea si inca vreo cativa alti romani) de mare perspectiva, cu adevarat inteligent si priceput (eu nu-s nuclearist, dar ii cred pe cei din bransa cand zic ca stie despre ce vorbeste), ce mai un viitor cercetator cu potential. Ei bine, acest model nu stie tabla inmultirii; daca il intrebi cat fac 8×8 stie ca fac in jur de 60, dar mai precis nu. Recunoaste deschis ca nu stie tabla inmultirii dar spune ca nu trebuie sa o stie, ca in meseria lui nu are nevoie de ea (are computere si tot soiul de instrumente „software” de calcul). E bine pregatit acest om sau nu? In conditiile in care la noi tabla inmultirii e vazuta ca un soi de „punte a magarului” – daca nu o stii, esti handicapat de-a dreptul…
    Sau un alt exemplu, ca tot avem presedinte marinar: un capitan de vas care stie sa calculeze pozitia vasului fara GPS (sextant, stele, soare, trigonometrie si tabele, etc) e mai pregatit decat unul care nu stie? Si aici replica sa ar fi tot ca nu are nevoie sa stie; are instrumente precise care fac mai bine treaba asta. Cum il judecam? Daca se pricepe mai bine la altceva (de ex, stie sa lucreze cu oamenii si are un stil de comanda excelent si eficient), va fi hotarator faptul ca nu stie sa calculeze pozitia vasului?
    Bottom line: a sti lucruri redundante, dar nu absolut inutile (instrumentele se pot defecta, nu-i asa?) te face mai bine pregatit sau nu? Am dat aceste doua exemple foarte specifice (unul real, altul ipotetic) ca sa intelegem ca e foarte greu sa masori „gradul de pregatire”…

    • Dle. Gogu, fizicianul dvs. are o abordare inteligentă a lumii. Creierul- deși are o mare parte din capacități nefolosite- nu e bine să-l încarci cu lucruri inutile. Chestia cu căpitanul e mai complicată, un căpitan adevărat trebuie să știe să navigheze fără instrumente automate.
      Altfel, pregătirea în viziunea mea ar trebui să includă MINIM:
      – cel puțin 2 limbi străine vorbite cursiv:
      -un curs de identificare a surselor- sunt curios câți studenți – chiar și în ultimul an- au făcut documentare la OSIM și câți știu ce e un indice CZU și cum poți căuta o carte după acest indice;
      -un curs de analiză operațională care să-i învețe pe absolvenți- inclusiv de umanioare- să înțeleagă realitatea pe care o văd;
      -un curs de modelare- poți modela orice și un model stohastic e bun la casa omului;
      -un curs de cultură tehnică- pentru facultățile cu profil tehnic- continuat cu proiectarea asistată de calculator;
      -un curs de cercetare- bazele cercetării, prelucrarea datelor statistice, raportări;
      -un curs de managementul proiectelor;
      -un curs de etică profesională- de ce nu e bine să plagiezi, etc.

      • Astfel de cursuri nu ar fi utile absolut deloc.

        Tara e plina de oameni care stiu teoretic despre e e vorba, dar care nu sunt in stare sa faca de fapt nimic.

        Societatea nu are nevoie de cetateni care sa scrie referetate pe diverse subiecte ci de brutari, ingineri automatisti, medici, contabili, zidari faiantari, avocati samd (ordinea e intentionat aleatoare pentru a nu da nastere la vreo iluzie de scara a importantei).

        • Dle. Dedalus, probabil că dvs. știți din înțelepciunea populară românească ceva care ne scapă nouă. De exemplu, eu mă refeream la persoane cu studii superioare- nu la brutari. Și continui să susțin că a memora- de exemplu- cum să lucrezi cu utilajul X – este o prostie dacă utilajul X nu va rămâne în folosință până la sfârșitul carierei profesionale. Specializări pe felie- cum a fost , de exemplu, mecanica fină- sau optica- s-au dus pe apa sâmbetei odată cu economia și cu iluziile multora. Inginerii automatiști- au din întâmplare cursurile de care am pomenit eu- cel puțin la Politehnică- în curriculă.De avocați NU AVEM NEVOIE- sunt o categorie parazită care trăiesc din mizeria umană. Medicii sunt pregătiți suficient de bine- și au și ei nevoie de 2 limbi străine, și de cursuri de cercetare și de ce nu și de analiză operațională sau de management de proiect.

          • Nu eu sau Dvs decidem de ce meserii sau calificari avem nevoie. Tocmai de-aia le-am si amestecat asa.

            Iluzia daunataore la care multi sunt victima este ca un curs intr-un anumit domeniu este util in sine. De fapt, nici un curs nu e util daca nu e operationalizat. Adica, el trebuie sa permita desfasurarea unei activitati REALE in domeniul respective imediat ce este terminat sau, oricum cu o pregatire absolut minima.

            Astfel, degeaba faci un curs de cercetari operationale sau de managementul proiectelor. Daca astea sunt de fapt despre teoria domeniilor respective, ele sunt inutile. Si, in majoritatea cazurilor cam asa sunt cursurile facute prin Ro.

            In fapt, un curs pare sa fie cu atat mai aprecait de student – si chiar de profesori – cu cat e mai theoretic, mai abstract, mai abscons. Asta e o mare problema, nu ce anume contine cursul ala sau cat de de bine documentat e.

            Altfel. dupa ce termini facultatea mai ai nevoie de inca nu stiu cati ani penru ca de fapt sa inveti sa faci ceva. Ori, in mileniul asta, nimeni nu-si mai permite sa tina un absolvent doi ani ca sa invete ceva si abia apoi sa inceapa sa produca mai mult decat il platesti.

            Invatamantul superior in Ro este lipsit de pragmatism. Dar de ce e lipsit de pragmatism sa ne intrebam?

            Programa nu are a face, subiectele tot alea sunt.

            Profesorii tot aia sunt si tot atat timp consuma.

            Atunci de ce ne incapatamanam sa livram cunostinte inutile in invatamantul superior?

            Eu cred ca asta e generat de lipsa de nevoie sociala pentru cunostinte reale pragmatic. Adica, de fapt in Ro nu sunt necsesari absolventi de invatamant superior ci, cel mult unii cu un liceu macar mediocre facut.

            Ca dovada ca de fapt cienva de pe aici de pe forum dadea drept motivatie a invatarii „posibiltatea de a gasi un loc de munca bun in UE”. Adica, sa subliniez eu mai cu curaj – adica nu in Romania!

            Din nefericire elevii si studentii au obsevat exact ce tot spun eu pe aici si nu numai pe aici… Anume ca sunt pusi sa „invete” lucruri inutile, tineretea li se duce cu prostii si minciuni. Sia-u dat sema ca noi toti – NOI TOTI- ii mintim. Adica, le spunem ca daca invata o vor duce mai bine, desi nici noi nu credem asa ceva.

            Dar astia micii au o capacitate fenomenala de a vedea cand sunt mintiti. Si se razbuna prin revolte mocnite: profesori de care isi bat joc, spaga pe la universitati, comportament antisocial de toate felurile.

            Ce spunem:
            „Invatati, ca asa va faceti oameni, cetateni utili, veti castiga bine si veti fi fericiti!”
            Ce gandim:
            „Sper sa gasim pe cineva sa va angajeze intr-un loc caldut, la stat, unde sa nu conteze ca nu prea stii despre ce e vorba. Banu’ e important, las-o naibii de invatatura!”
            Ce gandesc politicienii:
            „Ce naiba sa spun sa mai trag nite voturi si pe tema invatamantului?”
            Ce gandesc profesorii:
            „Cum naiba sa le mai spun si prostia asta, si astia de la minister parca sunt enbuni!”
            Ce gandesc funcitonarii din minister:
            „Sa termin si foaia asta cu programa sa plec naibii acasa! Sa puna mana sa invete”
            Ce gandesc parintii:
            „Ce bine invatam eu pe vremea mea! Examene, linie la palma. Acum e o debandada. Democratie…”.

            In doua vorbe, ne doare pe toti fix in … de invatamantul din Ro. Doar ca suna bine sa ne tot plangem ca nu e bun. Daca ne plangem inseamana ca am rezolvat.

            • Fals, domnule Daedalus. Și vă spun și de ce. Nu poți învăța chestii utile imediat- și ca om care a mai parcurs ceva manuale de prin toată lumea- știu că singura țară care avea ideile dvs. era China comunistă pe vremea lui Mao- unde studenții de la Politehnica din Beijing se închinau zeului polizor- pe bune. Faci un curs de managementul proiectelor- să poți conduce și un proiect de cercetare, și unul European și un grant structural.. Faci un curs de cercetare- să ai măcar o vagă idee despre ce înseamnă demonstrarea unui rezultat, un lot statistic reprezentativ, etc. Cursul de analiză operațională și cel de modelare sunt printre cursurile clasice în orice programă de unitate educațională mai răsărită din Vest. Nimeni nu te învață- dacă are un pic de decență- să programezi o mașină Samsung cu comandă numerică- pentru că o să vezi la locul de muncă dacă au Samsung sau Fujitsu. Dacă ai noțiuni generale de programare CNC te vei descurca în cel mai scurt timp cu amândouă- dacă ai învățat pe Samsung și au Fujitsu sau Siemens- nasol.
              Și pentru a vă demonstra că e așa cum spun EU, haideți să ne uităm la o școală mică, mică MIT-ul. Să vedem de exemplu ce se studiază la un program educațional interdisciplinar ”Computation for design and optimization”. Să ne mirăm că MIT-ul nu face programe orientate fix pentru ca să lucrezi de mâine pentru angajatorul tău ( Oau ! ) ci ia uitați ce se predă acolo ”The CDO program emphasizes:

              Educational breadth through introductory courses in numerical analysis, simulation, and optimization
              Deep understanding in optimization methods and numerical methods for partial differential equations
              Multidisciplinary aspects of computation
              Hands-on experience through projects, assignments, and a master’s thesis”.Adică cum ar veni analiză numerică, simulare și optimizare ? Ce crudă soartă, helas…n-o să ajungă niciodată decât cea mai bună universitate din lume.

  6. pana in 1989 la Univ.Buc era admitere ODATA LA DOI ANI la geografie, iar promotia era de 40 de „geografi”. Ba chiar si atunci nu se creau 40 de locuri de geografi la doi ani (nu apareau clase noi si nu se pensionau destui profi).
    Din unele date, azi absolva ANUAL in RO cam 760 de „geografi”. Cu ce viitor in minte se inscriu unii la geografie?
    Absolva anual cam 5000 la Medicina, dar nu se prezinta la rezidentiat decat 2500. Oare de ce se inscriu ceilalti 2500?
    Duduie facultatile de jurnalism, desi print-ul cade dramatic.
    Valuri si valuri de pshilogi si sociologi se duc sa incaseze cele sase luni de somaj dupa absolvire IN FIECARE AN.
    Procesele pt. proprietate incep sa scada numeric dar trupe de juristi proaspeti intrezaresc un viitor luxuriant.

    • Ceea ce spuneti este adevarat, trebuie insa sa decidem cu totii cum vrem sa rezolvam asemnea probleme: prin mijloace liberal-democratice sau prin mijloace autoritarist-comuniste ca pana in 1989 ?

      • DAR DE CE? ce amestec avem „noi” (stat, colectivitate, societate civila etc) in asta? daca apare o prognoza (cu toate rezervele posibile) despre piata muncii in 5 ani si apoi in 10 ani nu poate sa-si faca fiecare un plan de cariera?
        daca nr. de catedre in pre-universitar e prognozat sa scada cu X% pe an, cel ce vrea o cariera de dascal are sanse micsorate cu X% pe an sa aiba un job.
        daca meseria de inginer Y va dispare in 10 ani cel ce se inscrie la facultatea Y isi asuma riscul

        Aia cu „autoritar-comunista”si se vede ca sunteti tanara era un numar de posturi GARANTATE de stat (marele dar nu si UNICUL angajator de atunci), iar pt. aceste posturi BUGETUL DE STAT asigura invatamant gratuit.
        Statul nu mai este cel mai mare angajator asa ca e firesc sa se remodeleze mecanismul.
        Oare de ce in UK, USA, Canada nu ies licentiati cu miile in pshiho, sociologie, limba si literatura engleza, juristi, ???? pt. ca acolo cei ce intra in AVENTURA (inclusiv economica) studiilor superioare se uita la „employability/marketability”, in timp ce la noi presiunile sunt pe stat -la acele profesii.

    • Cine e de vină că în pregătirea viitorilor geografi nu sunt introduse abilități de ghid turistic ? Dacă dorim turism- ne-ar trebui și ghizii aferenți, care pot susține conversații în 2-3 limbi și știu tot ce e de interes. Mai mult decât atât, un astfel de goegraf ar putea prelua- împreună cu un absolvent de ASE Turism- coordonarea turistică a comunei X- care n-are nici, nici, nici dar ar vrea și ea să scoată bani din turism. Geograful ar trebui să poată comunica ce e de văzut în comună și împrejurimi, să inventeze evenimente, să pregătească materiale promo…sunt enorm de multe de făcut dacă vrei să faci…

      • dle ministru al invatamantului aveti ca de obicei dreptate. Dar daca se schimba profilul si viitorul geograf trebuie sa-si toceasca bocancii se mai inscrie la acea facultate?
        de fapt daca ar exista o facultate de „inspectori” cei mai multi s-ar inscrie acolo, dorinta vie fiind aceea de a avea un post de inspector.
        Cum zicea tatal lui Ion Creanga: „de atata invatatura nu o sa mai aiba cine sa ne traga ciubotele” (unde a trage insemna ungerea cu dohot).

        • Ciubotele le trag în general servitorii. Deși există și școli pentru servitori – în UK- nu cred că este chiar cea mai relevantă specializare.
          În altă ordine de idei, orice fel de calificare poate fi îmbunătățită- cu condiția să te intereseze ce faci. Un profesor va fi totdeauna mai util decât un sculer matrițer de înaltă calificare- pentru că mâine industria română dispare- a dispărut deja- dar profesorul de istorie va preda istoria- să sperăm că o face bine- și poimâine. Un ”inspector” bun e un fel de mini-procuror- și e de mare utilitate pentru România (fie ea și pitorească). Ia imaginați-vă că ar fi niște inspectori ”user-friendly” la ANAF- care ți-ar spune clar, ție patron de IMM- ce poți să faci și ce nu poți- unde trebuie să te oprești și cum poți s-ți păstrezi o anumită decență în relația cu vizirul tăietor de capete și iute suduitoriu. Nenorocirea cu inspectorii din România este că 99.9% se cred șefi- adică massa sahib iar restul lumii e format din negrișori care trebuie să-i care pe ei în spate.

          • I beg your pardon! What an utterly ridiculous comment.
            Butler is not a servant but a noble occupation that require tremendous knowledge, set of skills, manners, human qualities like trust and honor, tact and a lot of discipline.
            And I will yawn and go about my business.

  7. Da, sunt de accord si cu madam FMI si cu autoarea. Da, toata lumea are dreptate. Da, trebuie sa avem un invatamant efficient. Da, Da, Da – de zeci de ori da!

    Si?

    CE anume I-ar impinge pe elevi si student sa invete mai bine? Ca de fapt nu de diplome e vorba, ci de invatare…

    CUM ar trebui infiintat invatamantul in Romania?

    Cred ca la aceste intrebari nu exdista alt raspuns decat legarea drastica a nivelului de trai de nivelul de cunoastere. Daca nivelul de trai ar reflecta nivelul de cunoastere, probabil ca peste 90% din populatia Romaniei ar fi sub nivelul de subzistenta.

    De ce nu e asa? PAi, pentru ca intervenim excesiv cu masuri de protective sociala, cel mai grav cu masur ide protective sociala mascate in locuri de munca.

    Somajul ar trebui probabil sa fie spre 50% pentru a avea sperante de motivare sociala. La fel, mediana veniturilor ar trebui sa se situeze undeva in apropierea limitei de subzistenta, adica salariile sa scada cu peste 25%, intr-o proportie covarsitoare.

    Probelma aceste situatii este ca ar genera aproape imediat miscari sociale massive, cel putin din cauza faptului ca este foarte greu sa te trezesti ca ti-au scazut veniturile.

    Asa ca probabil o scadre gradual a nivelului de trai, neobservabila insa, este Solutia. Asta se cam intimpla, prin intermediul inflatiei reale, care e din fericire mai mare decat cea statistica. Sau asa sper eu ca e…

    Ei bine, cand inflatia va inumatati veniturile, atunci oamenii isi vor pune problema ce sa faca pentru a castiga mai mult. Si a castiga mai mult inseamna a sti mai mult.

    Pe scurt, foametea va reforma invatamantul in Romania.

    • Foametea, disperarea si lipsa de educatie ne-au adus comunismul. Foametea, disperarea si lipsa de educatie au condus la dictaturile de dreapta din America latina.
      Ca a fost rau comunismul, o stim foarte bine, cel putin unii dintre noi. Dar a fost tot atat de rau si capitalismul impus unei populatii needucate, profitandu-se de foametea si disperarea acesteia.
      Ca sa intelegeti la ce ma refer, uitati-va la documentarul de la adresa urmatoare:
      http://www.filmedocumentare.com/doctrina-socului/

      • Bun, atunci explica-mi de ce s-ar apuca de invatat cineva care are tot ce-i trebuie, asa cum se intimpla acum?

        De ce Gheorghe , Vasile, Ion, care au ce manca ce bea si o casa bine-mersi s-ar apuca sa invete? De ce ar invata Gheorghe mai mult decat Ion, daca oricum nu va avea un venit mai mare decat Ion?

        De ce invata oamenii, ma intreb – si te intreb? Care e motivul, ratiunea, scopul – pentru care Gheorghe ar decide sa invete mai mult decat Ion?

        Cat priveste a doua parte a raspunsului, nu foamea si disperarea ne-au adus comunismul. De ce atunci nu l-au adus si in Germania de Vest, mult mai chinuita de al II-lea razboi?

        De fapt, exact asta si sustin – ca e nevoie de prezenta macabra a foamei pentru ca oamenii sa decida sa actioneze. Indestulati si cu perspectiva de a trai bine indifferent daca invata sau nu, ei o vor lua obligatoriu pe calea refuzului invatarii, din simplul motiv ca e in firea omului sa evite efortul daca nu aduce nimic.

        Sigur ca fortarea e periculoasa – una din cauzele celui de-al doilea razboi a fost tocmai impunerea unor despagbiri de razboi imposibil de suportat. Da, foamea adduce totalitarism. Problema mare este pana unde intinzi aceeasta coarda. cat de mult sprijin social trebuioe sa fie pentru a nu se transforma intr-o piedica a dezvoltarii.

        In doua vorbe, vreau sa spun ca Solutia invatamantului nu e in invatamant, ci in politica de protectie sociala si in cea de sprijinire a sectorului de afaceri, in special a IMM.

        Astfel, apar:
        a) stimulentul negativ: cine nu munceste, adica cine nu invata sufficient, poate chiar sa moara de foame
        b) stimulentul pozitiv: cine stie multe poate fi recunoscut imediat si valorizat imediat de cineva (IMM in acest caz) – povestea cu recunaosterea valorii in administratia de stat e pur si simplu o poveste…

        Fara aceste stimulente, invatamantul nu are nici o forta care sa determine infiintarea sa, ci doar forte de „coafare”, adica de organizare ai mult sau mai putin eficienta a unui corps de cunostine redus si inutil.

        • Imi pare rau, dar intrebarile retorice nu pot avea raspunsuri. Uitati-va, daca doriti, la ambele parti ale documentarului si putem discuta dupa aceea.

        • Stimate Domnule,

          Aveți o idee oarecum excentrică despre ce se întâmplă în acest moment în România- așa că fie că sunteți din echipa de consilieri ai Președintelui, fie că nu locuiți în țară. În ambele cazuri poate ne povestiți cum putem stimula prin foamete și mizerie elevii de 6 ani- cred că Pol Pot stă undeva pe un norișor și vă ascultă cu atenție.
          Revenind la întrebarea dvs- cum putem stimula tinerii să învețe- răspunsul e extrem de simplu- prin oferta pe care o face învățământul (a se vedea cursurile de care avem realmente nevoie) și prin conștința că un absolvent de liceu sau de facultate își va găsi un loc de muncă apropiat calificării sale pe piața muncii din Uniunea Europeană.

          • Mergi dumeneata pe „constinta” si pe „oferta de invatamant” si vezi ce se intimpla.

            Chiar crezi ca milioane de copii si tineri fac apel la constiinta atunca cand se apuca de invatast!?

            Adica, daca ei vad ca daca nu inveti castigi si o duci foarte bine, constiinta nu ii lasa sa nu isi vada de treaba? desi de bicei ma retin de la calificari, in acest caz indraznesc sa spun ca o astfel de viziune este naiva.

            Si cum crezi ca vei putea trezi constiinta in ei? Ce anume va trezi aceasta constiinta? Predicile lungi ale parintilor? Bataia cu furca? Vizionarea obligatorie a unor filme educative?

            Domnule, apelul la constiinta nu are nici un effect in astfel de cazuri. Le placea comunistilor sa creada asta….

            Cat priveste continutul, orice manual de pedagogie va poate lamuri ca nu e determinant in motivatia invatarii. Paote fi eventual determinant intre materii, dar nu altceva.

            Mai mult inca: cum credeti ca s-ar putea ajunge la un continut acceptat si motivant? Fiecare crede, isi inchipui, ca stie cel mai bine ce ar trebui invatat la o anumita materie. Dar oricat de grozav ai fi intr-un domeniu, tot cererea de forta de munca va decide ce trebuie sa contina o programa. Acolo se face selectia, nu in biroul ministrului sau intr-un institute de cercetare.

        • „Bun, atunci explica-mi de ce s-ar apuca de invatat cineva care are tot ce-i trebuie, asa cum se intimpla acum?”
          Hm, cred ca privim putin diferit Cunoasterea. Eu am avut placerea (si privilegiul), intr-o „iesire de serviciu”, sa intalnesc oameni care au invatat si s-au schimbat toata viata . Exact asa cum spuneti si dumneavoastra, aveau absolut tot ce le trebuie, o casa buna, o slujba buna, copii crescuti suportabil. Si totusi! Invatarea si Cunoasterea este placere.
          Catre aici trebuie sa se ajunga. Oameni care la 40-50-60-… de ani invata pentru a cunoaste, cu acceasi placere cu care fumeaza seara un trabuc si beau un pahar de vin rosu. Nu pentru epatare, nu pentru demonstratii, ci pentru ei insisi. Societatea lor a ajuns la acest nivel social. Desigur, erau nativi, nu emigranti (cred ca este important din punct de vedere al „asezarii” sociale), la a 6-7 generatie de intelectuali. Nu mai vorbesc de deschiderea lor sociala!
          Ro este abia la a 2-a generatie de intelectuali (desigur, sunt si 5% exceptii). Beneficiile Invatamantului se vad pe termen lung si foarte lung.

          • Acest fenomen, asa cum spuneti, apare la o faza ceva mai avansata a societatii. Din pacate, nu cred ca putem sari peste etape.

            Poate sunt si astazi in Ro persone care invata de placere, nu neg asta. Dar chiar si in cazul acestora, nu e vorba NUMAI despre placere ci despre un raspuns social pe care aceasta atitudine il generaza, poate si despre o recompense materiala.

            In putine cazuri in Romania o astfel de atitudine declanseaza un raspuns de aprobare, de apreciere. Stiti bine asta.

            Din pacate o societate nu functioneaza pe exceptii individuale, ci pe mecanisme generalizate, care determina norma si apoi comportamentul.

            In nici un caz un invatamant puternic (= racordat la realitate) nu va functiona exclusive pe astfel de baza.

            • Aveti dreptate. Nu se poate aplica Societatii din Ro. Noi suntem inca in Evul Mediu, e adevarat. Restul e … filosofie! :D Poate trebuie vazut ce au facut tarile civilizate in Evul Mediu si cum au manageriat atunci problema Invatamantului?
              Oricum, eu nu am solutii, incerc doar sa imi protejez copii.

        • M-am uitat a documentar (numai prima parte, dar il voi vedea tot – multumesc frumos pentru link!)

          Dar fenomenul descrie este acelasi ca si in Romania de astazi: disparitia legaturii intre efort si status-ul social.

          Doar ca in cazul lui Nixon povestea asta s-a datorat si personalitatii lui absolut jalnice si abjecte, nu are nici o legatura cu vreo teorie sau doctrina.

          Influenta Scolii de la Chicago in regimurile totalitare din America latina mi se pare o supralicitare, in definitive si fara ea tot ar fi avut loc torturi etc.

          Sigur ca nu exista o ratiune in stimularea capitalismului salbatic. Docrina socului este o mare prostie cat timp isi doreste sa fie „un leac”.

          Dar la capatul opus al exagerarii este un capitalism in care succesul personal nu mai e lagat de efortul personal, in care indifferent cat de mult muncesti si inveti castigi la fel ca si unul care sta degeaba.

          Crezi ca situatia din Romania de astazi e o garantie ca nu s-ar putea repeda ce s-a intimplat in America latina? Adica, faptul ca nu exista saraci e o garantie a pacii sociale si a lipsei sanselor de instalare pentru o dictatura? Nu as fi asa de sigur. Ceea ce s-a intimplat cu PPDD demonstreaza ca nemultumirirea populara poate avea si alte surse, nu doar saracia extrema sau dictatura abjecta.

          ======

          Revenind insa la subiect, invatamantul este parte a societatii, el nu poate fi singur reformat. Iar pentru ca societatea sa determine schimbarea sa, o forta sociala obiectiva e necesara.

          Doar dorinta nu ajunge.

          Sa vrem nu e destul.

          Trebuie ca societatea sa impuna, sa oblige, sa strige „Invata sau vei suferi!”. Acum, ea striga „Nu invata! Nimeni nu are nevoie de cunostintele tale!”.

          • Nu, nu sunt intrebari retorice. Sunt intrebari la care raspunsurile sunt incommode…

            De fapt, ne este frica sa vedem adevarul. Este mult mai comod sa punem leucoplast pe rana sa nu se mai vada, decat sa o tratam.

            Cat timp ce vom tot plange ca sistemul de invatamant nu e dezvoltat si ca ar trebui sa crestem salariile profesorilor , sa le bagam pe cat copiilor mai multe cunostinte si sa crestem exigenta la examelele nationale, nimic nu se va intimpla.

            Cat timp bacteria e in organism, degeaba luam aspirina sa nu ne mai doara.

            Si cand din intamplare intrezarim cauza, adica adevarul – ala e asa de crud incat ne refugiem automat in adapostul cladut al „salariilor mai mari pentru profesori”, „camera de luat vederi in salile de examene”.

            o dezbatere reala in domeniu trebuie sa atigna cauzele crizei si modalitatile de a le inlatura. o dezbatere reala nu e aia daca examenele sunt usoare su grele. Avem curajul sa analizam puroiul asta sau nu?

            Eu am incercat, am spus ce cred. Nu am pretentia ca am Solutia miraculoasa. Dar am pretentia ca numai pe o astfel de cale o putem gasi. Nu plangandu-ne unii altora de cat de nasol e…

            Sola gratia.

            • Stimate Domnule Daedalus,

              De ce credeți dvs. că ar /n-ar învăța cineva ? NECESITATEA învățării vine de la rudele noastre primitive- nu-ți ciopleai silexul, nu consumai bizon la prânz. NECESITATEA învățării a trecut de la faza consumeristă directă- aia pe care o apărați dumneavoastră- la imersiunea într-un context cultural care te face să înveți. Pur și simplu. Evident că pe băiatul cu Audi la 15 ani n-o să-l convingem că e mai interesant să citești o carte decât să calci babalâci pe trecerea de pietoni- și nici nu urmărim asta pur și simplu pentru că mai trebuie să existe și perdanți. Dar încă din epoca comunistă eram foarte conștienți că dacă nu asimilăm cultura necesară (aici revin la comentariul meu anterior- cel cu materiile minimale care ar trebui să existe într-o programă de învățământ superior- și vă spun că niște competențe imediate le formezi și la locul de muncă- vezi exemplul dat de dvs.- brutar) vom ajunge , vorba profesorului meu de matematică din generală ”șefi pe propriul ciocan”. Un absolvent de liceu din anii 80 nu l-ar fi luat niciodată ca model pe tovarășul secretar economic de la 2- față de un elev de liceu al cărui model e Becali. De ce ? Exact pentru că majoritatea profesorilor/liceelor nu reușesc să re-creeze acest context de imersiune. Profesorii sunt săraci- pentru că sunt săraci sunt prea puțin interesați să re-creeze o lume a culturii în care nu există decât deosebiri de merit- și atunci Gigel Bolintineanul- își ia ca model pe Becali, crede că directoarea care l-a dezbrăcat e cool și n-are nevoie de cărți pentru că i-a spus președintele că Herodot ca și ceapa se pot găsi pe Google. Ciclul Nu plătești- nu ceri performanță- nu obții performanță- e cel mai normal ciclu- și din păcate cel mai greu de înțeles la nivelul țărișoarei.

          • Va sustin punctul de vedere
            „”invatamantul este parte a societatii, el nu poate fi singur reformat. Iar pentru ca societatea sa determine schimbarea sa, o forta sociala obiectiva e necesara.

            Doar dorinta nu ajunge.

            Sa vrem nu e destul.

            Trebuie ca societatea sa impuna..””

            pana aici, pentru ca as spune ca cine invata are sansa de a obtine un salariu mai mare, mai multe beneficii materiale si oportunitati.

            Si daca acum nu se poate in Ro, in afara tarii aceste lucruri sunt extrem de bine apreciate si valorificate.

            Toata lumea isi doreste sa poata avea mai multi bani, numai ca banii, cam asa este in lumea civilizata, se castiga prin munca si printr-o forma corecta de calificare/certificare.

            Mai devreme sau mai tarziu se va ajunge si in RO la recunoasterea unor lucruri extrem de simple.

            Cat timp suntem condusi si comandati de gasti, care se bazeaza pe neprofesionalism si pe nepotism, nu vom avea cum sa schimbam sistemul. Presiunea politicului si a economicului pe societate este maxima. De aceea atentie la alegerile pe care le facem si la ce valori imbratisam cu adevarat, nu numai prin cuvinte, ci si prin actiuni.

            Cred ca acesta este sensul in care trebuie citita si retinuta remarca sefului FMI.

            Este o serioasa ingrijorare pentru FMI managementul neperformat practicat in societatile cu capital majoritar de stat, iar numirea unui management privat pe criterii de nepotism nu are cum sa rezolve problemele. Si de aici si nevoia de a avea o noua intelegere cu FMI=ul.

            Baietii astia de la putere oricand pot sa derapeze, este risc intern extrem de ridicat, la care se adauga riscul extern: criza in Europa continua desi tarile afectate de recesiune par sa fie numai 2 in 2013…. Si nu as mai vrea sa comentez nimic despre riscul de contagiune de la niste prieteni din Sud….

            Acestea fiind scrise nu ramane decat sa ne mai intrebam cume ste mai bine cand dam cu stampila la votare sau cand ne implicam sau nu in declasarea unor initiative legislative cetatenesti.

  8. Dedalus, Stefan, Andrei George… foarte pasionată discuție. Fiecare dintre dvs. are dreptate, din perspectiva…proprie.

    Pentru a înțelege însă adevărata problemă a educației și a sistemelor de învățământ, v-aș sugera, cu modestie, să priviți lucrurile din perspectiva unui copil; mai întâi din perspectiva unui copil nou-născut, apoi a unui copil de 3 ani, a unuia de 6 ani, apoi a unui puber (12-15 ani cu aprox.), în fine, din perspectiva unui adolescent. Asta dacă nu ați uitat că nu v-ați născut adulți, că nu v-ați născut cu conștiința pe care o aveți azi, nici cu principiile și valorile pe care le clamați și căutați să vi le impuneți reciproc, nici măcar cu rațiune logică!. Întrebați-vă cum ați ajuns să aveți un anumit punct de vedere și nu altul, anumite valori și nu altele… cum ați învățat să vorbiți și de ce ați învățat să mergeți ( nu e mai bine să te transporte cineva cu un cărucior/vehicul decât să te obosești tu? – asta ar fi o perspectivă a adultului!, sau nu e mai bine să-ți ducă cineva lingura la gură cu mâncarea gata mestecată? altă perspectivă adultă! ). Când veți descoperi legile după care copiii care ați fost au construit adulții care sunteți ( căci dacă până și haosul are legi, nu se poate ca spiritul și procesul său de dezvoltare să n-aibă nicio lege), atunci discutați dacă un sistem de educație trebuie schimbat după cum cred unii sau alții sau trebuie construit pe baza legilor naturale ale dezvoltării indivizilor umani.

    În al doilea rând, faceți un mic exercițiu introspectiv în propria dvs. personalitate, în infinita complexitate a eu-lui dvs.și apoi schimbați brusc perspectiva și spuneți: nu sunt decât un element într-o statistică, o cifră tipărită într-un articol de ziar pe care îl folosește un oarecare locuitor din mediul rural în lipsă de hârtie igienică….
    Copiii și tinerii care sunt obligați să treacă prin școală nu sunt materie primă într-o fabrică din care ies produse proaste pentru că muncitorii/profesorii sunt nepricepuți, prost remunerați sau lipsiți de motivație. Ființele umane tratate ca produse, ca resurse pentru alții, își pierd calitatea umană, devin cifre în statistici…

    ( scuze dacă am deranjat pe careva!)

    • Pe mine nu m-ati deranjat in niciun caz. Dimpotriva, chiar imi completati foarte bine ideile. Sper ca cei carora va adresati in mod direct sa inceapa sa devina mai putin rigizi si sa-si puna intrebari cu adevarat necesare.

    • Domnule Marcel Capraru, nu cred ca v-am inteles prea bine, scuzati-ma daca voi gresi. Am incercat sa ma revad. Copilul de aproape 3 ani, „smuls” de langa bunici pentru a se „inrola” la gradinita. Somnul de amiaza, colegii de patut, chiuveta unde ne spalam toti. Cred ca nevoia de socializare si putinta de adaptare de acum si-au crescut radacinile de atunci.
      Scoala primara, 46 in clasa, statul in banca cu mainile la spate … cititul corect, tabla inmultirii … Privind inapoi cred ca deficitul meu de atentie era prezent si atunci (ca si acum), doar ca doamna invatatoare forta atentia si limitele mele. Inspre bine.
      Scoala gimnaziala, provocarea geografiei, libertatea colegilor, ambitia olimpiadelor … nu mai inteleg unde ati vrut sa ne aduceti prin aceasta incercare de regresare. Frecatul parchetului din dreptul bancilor, spalatul geamurilor, iesirea la greblat in parc…
      Da, mergeam aproape trimestrial la muzeul de istorie, la cel de stiintele naturii. Stiam toate exponatele, dar mereu aparea cate ceva nou. Excursiile erau anuale, educative, Ion Creanga, Liviu Rebreanu, George Cosbuc.
      Liceul, automat tehnic, cu practica agricola cel putin 3 saptamani, cu practica tehnica (bobine, condensatori, polizor), cu practica in farbrica 1 saptamana (cauciuc, turnatorie, electrice)..
      Reusita prin noi insine? Examenele clasa 8, 10, 12, admiterea?
      La toate acestea va refereati prin incercarea de regresie? Ancorarea invatamantului in realitatea imediata? Utiltatea, sentimentul ca a merge la scoala este firesc si normal, ca are logica, ca suntem utili si ca ne vom integra in societate?

      Despre statistici … stiu foarte bine ca soarele ar rasari la fel si maine dimineata daca eu si familia mea nu am mai fi. Ca suntem o statistica in Administratia Statului a devenit nesemnificativ in timp.

      • D-le Ștefan,
        Aveți dreptate, n-ați înțeles nimic.
        Am trei dileme: 1. să vă răspund, mi-e teamă că pierd timpul. Dar pentru că mai citesc și alții, merită încercarea; 2. nu știu cum să fac să nu vă jignesc, deoarece, pentru a vă face să înțelegeți cât de cât, trebuie să vă folosesc ca exemplu într-un studiu de caz, de aceea îmi cer scuze anticipat; 3. nu știu dacă prin faptul că vă răspund nu vă încurajez să vă băgați, în continuare, în lucruri la care nu vă pricepeți, cum ar fi educația, de ex.

        În primul rând, eu nu v-am rugat ( pe toți de pe forum) să vă revedeți copilăria, ci să priviți sistemul de învățământ din punctul de vedere al copilului; cum s-a simțit, ce trăiri a avut copilul de aproape 3 ani,când a fost “smuls” de lângă bunici? Totul s-a petrecut împotriva voinței lui, așa cum bunicii ( dacă erau de la țară) trăgeau de vacă s-o ducă la târg împotriva voinței acesteia. Află d-le Ștefan, că acea împotrivire nu era un capriciu, ci copilul era deturnat de la programul lui interior de dezvoltare, n-a mai putut să-l urmeze și a trebuit să se “înroleze” ( cuvântul e al dumitale!) în programul impus de alții, să doarmă la comandă, să se spele la comandă, nu atunci când are nevoie, etc. Rezultatul?! Concepția de azi cum că socializarea și adaptarea la societate înseamnă “înrolare “ – înregimentare, intrare în rând, înscriere într-o organizație.

        Imaginează-ți, d-le Ștefan, că eu vin la d-ta. la serviciu și, profesor fiind, strig: Ștefane, ia loc pe scaun cu mâinile la spate! Nu mișcă nimeni! Atenția la mine!

        Cum te-ai simți, d-le Ștefan? Probabil, umilit. Așa se va fi simțit și acel copil din școala primară, dar i-a trecut văzând că și ceilalți 45 erau umiliți la fel. Rezultatul?! Pierderea demnității, acceptarea umilinței, obediența față de șefii direcți. Deficitul d-tale de atenție e, de fapt, o incapacitate de concentrare care nu s-a dezvoltat atunci când era programată, pentru că cei din jur nu te-au lăsat niciodată să duci un lucru de la cap la coadă. mereu ai fost întrerupt, mereu ți s-a spus nu fă așa, ci așa, mereu când te concentrai suna clopoțelul, tipa un coleg, intervenea tovarășa…Pariez că și astăzi lași lucrurile neterminate sau resimți un efort, o oboseală în a le termina. O faci de nevoie, nu din plăcere.

        Da, la școală ai fost un elev bun la carte, printre premianți, un elev silitor și conștiincios care jinduia la “libertatea colegilor “, care a executat bine tot ce i s-a cerut de către profesori. Dacă te-ar fi înrolat în Hitler Jungend ai fi făcut la fel, ca de altfel toți pionierii și uteciștii de frunte (nu e nimic de condamnat, eu însumi am fost la fel, copiii pot fi foarte ușor îndoctrinați) Bănuiesc că sunteți angajat și nicidecum întreprinzător /antreprenor. Și nu pentru că nu ați avea cunoștințele necesare, ci pentru că nu aveți curaj să gândiți și să acționați singur, gândiți cu ideile care v-au fost induse de-a lungul școlarității obligatorii de către alții. Dar, mai ales, vă lipsește voința, ați fost ajutat să vă dezvoltați intelectual și vi s-a distrus voința. Ați fost ajutat să vă integrați într-o societate care nu vă place ( altfel n-ați critica-o pe forumuri!) . E un paradox, nu știu dacă mă înțelegi.

        Rezultatul? cei care au fost “buni “ la școală, chiar au impresia că sunt buni la toate și se bagă unde nu le fierbe oala fără să-și dea seama de superficialitatea lor.

        Pe scurt, d-le Ștefan, dacă e adevărat că, pe lângă trup și minte, omul are și suflet/spirit și că acest suflet/spirit trece, prin moartea trupului și a minții, într-o altă lume ( și multă cerneală a curs în istoria omenirii pe tema unde se duce sufletul după moarte) trebuie să acceptăm că acest suflet/spirit și vine de undeva (dar aproape nimeni n-a dezbătut această temă de unde vine sufletul). La d-ta, d-le Ștefan, ca,de altfel, la majoritatea oamenilor supuși prin educație, acest suflet/spirit e undeva adânc îngropat, învelit în betonul armat turnat de școală. Funcționează doar mintea și trupul. De-aia nu poți face o introspecție, nu mai poți vedea cu sufletul, care, atunci când ai fost copil, era singurul mijloc/mod prin care vedeai lumea.

        • Domnule Marcel Capraru, va multumesc pentru raspuns si nu am nici un motiv sa iau ceva personal. Discutia este in folosul meu si am nevoii mele de cunoastere si intelegere.
          1. daca nu mi-ati fi raspuns ati fi dat dovada de autosuficienta. Dar pariez ca tot autosuficienta m-a indemnat sa raspundeti (degeaba esti bun si stii daca ideile nu sunt expuse). Desigur, nu meritam raspunsul dumneavoastra (daca asta va satisface :D), va inteleg si va multumesc.
          2. nici o jignire, exemplele si parabolele fac ca mesajul sa ajunga mult mai bine la destinatar (cunosc teoria comunicarii).
          3. da, stiu ca romanii se pricep la de toate, fotbal, politica … desigur si invatamant. Dar imi stiu exact limitele, nu am pretins niciodata, si nu voi pretinde, ca pot oferi solutii la problemele din Educatie. Oricum, din articolele ultimelor luni doar 1 sau 2 identificau cat mai exact unele probleme ale Invatamantului (ale doamnei Gorga). Restul au fost studii, observatii, comparari, lamentari… Dar nu stabilire de diagnostic. Atata timp cat nu se reuseste identificarea cu exactitate a problemelor, nici nu se pot da solutii.

          Problema Invatamantului actual ma intereseaza in mod direct ca parinte. Cred ca este de datoria mea sa ma implic in educatia copilului meu si in absolut toate problemele care privesc viitorul lui. Implicarea mea, ca si pasivitatea, nu vor schimba cu nimic starea actuala a Invatamantului, desigur. Dar detest indiferenta mioritica! Voi putea spune: „macar am incercat” si voi dormi mai linistit :).

          Da, am inteles lectia umilintei. Aveti foarte mare dreptate. Acest tip de abordare trebuie schimbat in interiorul Invatamantului. Am evitat pentru copilul meu gradinita inregimentativa (am gresit putin la scoala primara, dar alternativele au fost foarte putine).

          Da, am inteles lectia libertatii. Am fost si sunt un „inrolat” cuminte. In aproape toate domeniile vietii mele. (si acum, vedeti?).

          Indraznesc sa inteleg din expunerea dumneavoastra (desigur, s-ar putea sa gresesc iarasi) ca nu se pune deloc accentul in Scoala pe Dezvoltarea Personala si nu este incurajata Libera Initiativa. Vorbiti de Modelul Montessori pentru Invatamant (ca idee, desigur)?

          Problema mea a fost si este teama de neintegrare, de neadaptabilitate. Chiar daca sunt un „inrolat” cuminte, integrarea este de cele mai multe ori dificila. Am inca alternativa unei casute la 50 km de oras si a 2.000 mp de pamant. Dar dupa 2 zile acolo, stiu ca nu imi doresc asta. Apartin orasului si societatii actuale, incerc sa ma integrez. Copilul meu: a nu-l integra in sistemul de invatamant traditional care inglobeaza 90% din copii creste riscul de neintegrare sociala la maturitate si neadaptabilitate. Dar nu uit ce spuneti, Invatamantul formeaza robotei cuminti … deci si copilul meu …dupa chipul si asemanarea mea …

          Si totusi, cum ar fi mai bine sa procedez ca si parinte? (Sper sa am un raspuns pana la sfarsitul „Exceptionalii”-lor lui Malcolm Gladwell). Orice sugestie a dumneavoastra este foarte binevenita!

          Credeti-ma, departe de mine a incerca sa rezolv niste probleme ale Invatamantului pe care nici Pedagogii scoliti nu le pot identifica. Eu sunt doar „buturuga mica”.

          • Relatiile dintre scoala-familie-societate sunt extrem de complexe si necesita abordari din diferite unghiuri.
            Eu nu prea inteleg de unde provine neintelegerea dintre d-l Marcel Capraru si d-l Stefan. Amandoi va referiti la scoala dintr-o perspectiva individualizanta, nu una sociala si cu atat mai putin una economica. In ce consta contradictia pana la urma ?

            • Adriana,
              Ca să vorbim de societate e nevoie de cel puțin doi indivizi umani adulți. Dacă unul dintre aceștia nu e integru ca personalitate, societatea e anormală, prin urmare singura perspectivă asupra educației trebuie să fie una individualizantă. Dacă, prin educație, fiecare individ uman se dezvoltă integru, prin intrarea în relație cu orice alt individ uman integru va crea o relație socială normală. Dar, pentru ca individualitatea și, ulterior, personalitatea, potențiale în fiecare nou-născut, să se dezvolte integral și armonios, e nevoie să fie respectate legile naturale ale dezvoltării individualității, de o ecologie a educației, de asigurarea unui mediu familial, școlar și social ecologic din punct de vedere spiritual și psihologic, lipsit de toxine psihologice, de obstacole emoționale și fizice și de prejudecăți sociale, dotat cu materiale și mijloace necesare însușirii culturii, în care spiritul copilului să fie lăsat liber. Ecologia educației e altceva decât educația ecologică. Cea din urmă încearcă să-i învețe pe copii să respecte natura, altfel specia umană are de suferit. Prima ne spune că dacă familia, școala și societatea nu respectă NATURA UMANĂ, cea de-a doua e ineficientă și inutilă

          • Oscilația dvs., incapacitatea de a lua o decizie, neputința de a vă pune hotare, cum spunea Noica nehotărârii (hotărăște-te, pune-ți hotare, zicea el) sunt consecința unei educații în care deciziile au fost luate totdeauna de alții.

            Jocul neputinței de a alege între sat și oraș a început prin acea smulgere de lângă bunici și a continuat prin aceea că niciodată nu ați fost lăsat să vă alegeți activitatea, a fost totdeauna aleasă, impusă și dirijată de alții.
            Cât despre integrarea și adaptarea copilului la societate, aceasta n-o faceți dvs,. ci el. Dvs. ați urmat școala celor peste 90% și vă e teamă de societate, de inadaptabilitate. Lăsați copiii să-și creeze propria lor societate. Concret: lăsați-l să zburde liber și la țară și la oraș și vedeți unde se simte fericit.

            • Stati putin domnule Capraru, cred ca intindeti cam prea mult coarda! Voi incerca sa nu va contrez in mod direct, chiar daca o meritati.
              In afara de repartizarea (nu admiterea) in clasa de liceu si in grupele de la facultate, absolut TOATE celelalte decizii au fost luate de mine, nu inteleg de ce ma jigniti (a, stiu, autosuficienta!). Nu va inteleg, despre ce nehotarari vorbiti? Nu am spus niciodata ca oscilez intre oras si tara, pentru ca STIU foarte bine ce mi se potriveste si am ales de foarte mult timp. (hm, nici macar nu ma cunoasteti si totusi imi puneti diagnostice!)
              Cand vorbiti de „altii care au hotarat” pentru mine, cred ca va referiti la parintii mei care m-au „smuls”, nu? As fi fost un mic salbatic cu oile la pascut fara implicarea parintilor mei in educatia mea. Probabil ca si dumneavoastra! Nu amfi avut placerea acestei discutii, cu siguranta!
              Nu sunteti multumit cu dumneavoastra insiva cel de acum? Va rog, iertati-va parintii si invatati sa le fiti recunoscator! Ca sa evoluati trebuie sa va eliberati de resentimente.
              As paria ca sunteti si dumneavoastra dintre cei 90% inregimentati. Dar desigur, fiecare dintre noi ne simtim unici si mai presus, nu-i asa? Cel mai bun, cel mai destept, cel care le stie pe toate, cel care ii cunoaste pe toti, cei care ii poate „citi” foarte usor pe toti, si tot asa.
              Aveti grija de copiii dumneavoastra, cred ca e deajuns!
              Ma voi opri aici, deviez prea mult discutia. Si daca doamna Gorga nu va dori sa posteze comentariul meu, o voi intelege. Scuzati-ma doamna! (orgoliul exista chiar si in mine, dar incerc sa il educ cat mai mult).

            • Dvs. si d-l Capraru aveti perspective diferite din care priviti functia de socializare exercitata de scoala: d-l Capraru avanseaza mai mult argumente de natura psihologica (insistand asupra rolului naturii umane, etc.), dvs. va concentrati mai mult pe argumente sociologice (in special cand criticati „inregimentarea”, pe care o vedeti ca pe o consecinta a socializarii produse in scoala). Din nou, eu nu vad contradictii majore in dialogul dvs. pentru ca vorbiti de lucruri diferite, dar complementare si in legatura cu acelasi „obiect” socializarea (sens, dimensiuni, consecinte, etc).

              Unde cred ca gresiti amandoi este faptul ca proiectati intelesul propriu asupra celuilalt. Dvs. spuneti ca d-l Capraru ar sustine una sau alta, iar d-l Capraru zice acelasi lucru despre dvs. Ca sa iesiti din acest impas, cred ca ar fi interesant sa va concentrati asupra ideilor care va unesc si nu asupra celor care va despart.

              Si mai e inca ceva, exercitiul de distantare pe care l-a propus initial d-l Capraru in mesajul care a dat startul dialogului dintre dvs. este unul extrem de dificil. Nu v-a avertizat suficient, cred, asupra acestei dificultati. Caci pentru a putea actiona pornind de la propriile experiente de educatie este nevoie sa te intorci cu mintea la cel care ai fost candva si sa fii capabil sa vezi cu obiectivitate despre ce fel de experienta de educatie este vorba, care iti erau asteptarile si cum le defineai in diferitele momente ale evolutiei tale, ce ti-a oferit scoala si ce nu, etc. Cu alte cuvinte este nevoie sa dezvolti o logica a ratiunii. Nu suntem insa obisnuiti sa folosim ratiunea cand ne intoarcem la copilarie sau la adolescenta, ci sentimentele. Multe dintre comentariile negative la adresa scolii aparute pe forumuri le inteleg pentru ca dau glas unor sentimente si frustrari, nu unor logici rationale, coerente. Cred ca pentru a putea sa-ti analizezi in mod obiectiv parcursul de invatare e nevoie de o minima pregatire prealabila. Eu, cel putin, am invatat lucrul acesta aici. La inceput tot sentimentele le puneam in fata cand imi spunea cineva sa ma analizez pe mine cum invatam. Pe deasupra, mi se mai parea si ridicol. Treptat insa, am inteles importanta demersului, dar nu i-am uitat dificultatea.

            • Multumesc doamna Gorga pentru precizarile lamuritoare. E adevarat, am inteles putin, nu sunt pregatit inca.

            • Stimata doamna,

              Diferentele de idei sunt acceptabile si binevenite, condescendenta insa nu-si are locul in dialog.
              Observ cu regret ca domnul Capraru nu se poate abtine de la intepaturi si subtile atacuri la persoana, ceea ce (in ochii mei, desigur) spune multe despre caracterul domniei sale.
              Caci asa cum ati precizat, nu discutam doar de invatamant ci si de educatie, si ‘geaba eruditie fara caracter!

        • Foarte frumos scris -cred ca este adevarat, este nevoie de spirit. Pe vremuri spiritul era ucis.

          Ce facem acum cu el?
          Cred ca se intampla putin mai altfel,dar rezultatul este acelasi.

          Cred ca numai cei mai tari, si atunci si acum, au putut si pot sa razbata.
          Au razbatut cei care au avut tarie de caracter.

      • Da, toate acestea erau bune, dar lipsea ceva.

        Se invata, se acumulau cunostiinte dar erau ele ulterior valorificate?
        Cum erai privit daca la locul de munca aplicai ceea ce ai invatat in scoala?

        Concret am rezolvat o problema de cercetare aplicativa in inginerie prin aplicarea unei analize de loc geometric – mi-a permis aceea aplicatie. Nu pot sa spun cat de tare am socat pe seful de colectiv care uneori avea dificultati in determinarea diametrului mediu…

        Cred ca pe vremuri eram ingrozitor de dirijati si cine iesea din patratica alocata era privit cu mare temere si de aceea prefera sa se retraga intr-o carapace – se izola.Unde era beneficiul societatii pentru bagajul de cunostiinte acumulate in timpul scolii????

        Acum suntem ingrozitor de haotici – nu numai din cauza noastra. Se poate trai si in acest spatiu, poate mai greu, dar nu imposibil.

        Acum exista o tendinta de a acumula rapid si nemuncit cunostiinte, rezultate si bani.

        Acum, aici nu ne invata scoala si societatea ca trebuie sa ne oprim!!!!
        Aici scoala si societatea, in ciuda dezbaterilor de pe diferite forumuri, chiar spune ca se poate continua asa, pare ca ceva normal ce se intampla ca la examene sa intervina altii pentru a rezolva o situatie – extrem de costisitor pentru o societate normala care isi doreste sa progreseze.

        Reforma poate sa inceapa in actualele conditii, cu acelasi bani, cu aceeiasi profesori, din punctul meu de vedere, dar prin neacceptarea smecheriilor sau cel putin prin limitarea acestora. Nu salariile profesorilor sunt problema din sistem.Spaga si influentele care sunt peste tot si pervertesc sistemul in continuu…

  9. Care este motivul principal pentru care adeptii ideologiilor de stinga (comunistii, socialistii, fascistii, nazistii, progresistii si liberalii) au fost si sunt interesati in educatie si in sistemul de invatamint e intrebarea la care cetatenii Romanii si parintii trebue sa gaseasca raspuns…. Iar acest raspunsul se gaseste tocmai in doctrina acestor ideologii.
    Acest dialog de reformare a invatamintului ce are loc in Romania are lor intre ideology sau cadre in slujba guvernul cetral de o parte si parintii sau cetatenii contribuabili neorganizati si insufficient de pregatiti politic de cealalta. In ce priveste media sau lipsa ei favorizeaza partea ideologica a conversatiei.
    E clar cel putin pentru mine de ce parte sunteti dumneavoastra (extrag orientarea dumneavostra ideologica din articol si din coomentarii).

      • Chiar sunteti convinsa ca parintii nu trebue sa stie pe mina cui isi dau copii in special cind dumneavoatra le scrieti manualele si bibiografia scolara, ce programe sa vizioneze sau nu si ce film e documentar si care e propaganda, ce reprezinta correct si ce e gresit. si sa nu mai vorbim de faptul ca aveti chiar control total asupra vietii lor in salile de clasa unde ei sunt “audiente captive” sa ca le controlati chiar si activitatile sociale sau recreationale?

  10. Eu nu inteleg legatura intre „mai putine diplome” si „mai bine pregatiti”.Mai putine diplome nu inseamna automat absolventi mai buni, intrucat, sa fim seriosi, nu concurenta cu analfabetii diplomati este problema celor mai bine pregatiti. Ar fi poate un mic beneficiu financiar prin concentrarea resurselor pe mai putine licee/universitati, dar nu mi se pare esential (desigur nici de ignorat dpdv economic, dar nu determinant dpdv educational – adica putem face cel mult economie la buget, dar sa nu ne asteptam la calitate mai buna). Iar piata privata se pricepe sa discearna intre diplome pe bune si diplome de 2 bani, asa ca asta iarasi nu conteaza.

    Efectul aparent al slabei pregatiri este cauzat de faptul ca astazi au acces la diplome usoare categorii care acum 20 de ani nu aveau. Asta face ca media pe tara sa scada – dar varfurile de cum douaj de ani si varfurile de azi tot alea sunt, doar ca azi se face media pe un numar mai mare.

    Problema mare este ca varfurile pleaca *in masa* din tara.

    • Aveti perfecta dreptate: calitatea pregatirii absolventilor nu se obtine prin reducerea cantitatii celor care obtin o anumita diploma. E un subtil principiu de piata care se ascunde in spatele intrebarii sondajului IRES: faceti sa devina rar un produs – diploma – daca vreti sa aiba o calitate superioara. In conditiile unui grad destul de avansat de subeducare care e cel al Romaniei de astazi (cum arata foarte bine profesorul Mihailescu in fragmentul citat) actiunea in baza unui asemenea principiu al economiei de piata ar fi o eroare foarte grava. Dupa cum spuneti, trebuie sa crestem calitatea absolventilor. Plecarea varfurilor e intr-adevar o problema pe care insa trebuie sa o intelegem tot in sensul nevoii de a creste calitatea din educatie. De aceea, prioritatea in acest moment o constituie ridicarea nivelului mediu de educatie.

      • Doamna Gorga vreau sa va spun ca noi Romanii adevarati avem incredere in dumneavoastra si in domnul professor Mihailescu si ca nimeni nu e mai calificat ca dumneavoastara si distinsul profesor sa ne educati copii si sa faceti curatenie in Invatamint. Ne-am, saturat de scolile astea particulare care ne ia banii si ne da niste diplome de 2 bani si trebuiesc inchise, toate iar astora cu diplome ce pleaca la munca peste hotare trebuieste sa li se ia pasapoartele.
        Noi suntem deacord ca sa platim petru educatia tuturor copiilor nostri, ca doar ce-o fi asa de rau sa fim toti pentru unul si unul pentru toti ca doar suntem Romani.
        Ce tupeu pe Darrell asta (ce nume o mai fi si asta) sa va puna o intrebare asa de obraznica; cum adica dumeavoastra sunteti Conservatista si cu dalde Voiculescu, si nu de partea nopastra a clasei muncitoare. Auzi ce neobrazare pe el sa va numeasca cadre, ca si cum stie el un fistecine ce inseamna sa fii patriot si sa iti iubesti tara.
        Doamna Gorga daca aveti nevoe de suportul nostru, chemati-ne si am sa mobilized to cartierul sa venim la Piata Universitatii cu mic cu mare, sis a stiti a avem deja plancarde si megafon ca doar no sa-i lasam pe capitalisti sa ne distruga scoala asa cum nea distrus intreaga tara.

        • Determinarea dvs. de a sustine o educatie de calitate pentru toti copiii si tinerii din Romania este foarte importanta. As vrea insa sa mentionez ca acest lucru se poate face si in conditiile pastrarii unui invatamant privat de calitate, aflat sub controlul statului. Sunt doua lucruri importante in acest moment : 1) readucerea la scoala a tuturor copiilor care au varsta scolaritatii obligatorii si care au parasit-o ; 2) asigurarea unei educatii de calitate pentru toti. Daca si institutiile private de educatie au propuneri pentru a indeplini aceste obiective strategice importante, de ce sa nu le acceptam ca parteneri in discutie ?

    • Daca acesti absolventi ar fi platit un pret de piata pentru educatia universitara nu vad care ar fi problema plecarii lor in cautarea unui loc de munca mai bine platit decit cel din Romania iar daca institutiile din Romania lear plati salarii comparabile nu cred ca acesti specialisti ar pleca. Ginditiva ca ar fi chiar avantajos economic pentru scolile private sa produca cit mai multi specialist. Atita timp cit cheltuelile de pregatire sunt suportate de platitorii de taxe (fraieri) inseamna ca Romanul plateste pentru educatia doctorilor din Germania, Franta sau Anglia cea ce dezavanmtajeaza cetatenii locali si copii lor absolventii de facultati ce platesc sume enorme pentru educatie.
      Nu va ramine decit sa treceti la o economie de piata a invatamintului si sa lasati ca costurile educationale sa fie hotarite de piata libere si nu de politruci si de cadre ce pretend ca ei nu urmaresc decit interesul romanului si a Romaniei si ca solutia lor proletara e nu numai cea mai buna dar si singura..

  11. Nu pot sa ma abtin in a comunica urmatoarele: cancerul educatiei noastre este acela ca suntem formati in felul acesta oribil de a deveni niste fiinte orgolioase si egoiste. Ma uit prin comentarii si observ extrem de multa ura mascata, orgolii incomensurabile si rautate. Toate, evident, din cauza unei proaste educatii – educatia care scoate pe banda rulanta incompetenti frustrati. O zi buna, mai puneti mana si insusiti-va ce nu aveti macar, adica invatati sa nu mai fiti frustrati, barfitori si orgoliosi, iar numai apoi se va schimba aceasta societate.

  12. ..si am uitat sa va zic ceva care s-ar putea sa va supere: voi toti cei care pierdeti vremea aberand pe interned nu schimbati ABSOLUT cu nimic aceasta societate. In lumea asta exista oameni care FAC si oameni care se multumesc sa VORBEASCA. Dintre acestia, voi sunteti incadrati in categoria a 2-a. Imi pare rau ca o spun, insa acesta este adevarul. M-am maturizat si am trait intre germani, pot spune ca stiu ce este aia eficienta. Romanilor le place sa o frece, sa invarta cuvintele, ca intr-un final sa o dea in bara la toate. Din cauza ca nu suntem organizati, de cuvant si logici in ceeea ce facem, nu vom avea niciodata o societate care sa dea roade precum cea din Germania, de exemplu. Alte alternative nu exista, nu va mai osteniti scriind. Nu ma intereseaza orgoliul vostru ce va urla prin vene. Va meritati soarta, pentru ca sunteti lenesi si asteptati totul de la altii. Veti deveni sclavii Europei, veti manca ce va va da EU si in schimb ei va vor lua toate resursele. Deoarece, spun inca odata, sunteti isteti dar lenesi. Nu va obositi acum sa ma contraziceti, mai bine bagati la cap ce v-am spus, caci sunt un om cu stiinta de carte. Cu stima, un absolvent doctor in Germania.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adriana Gorga
Adriana Gorga
Cercetător ştiinţific în domeniul dezvoltarii invatamantului superior la Universitatea din Lausanne, Elvetia, doctor in stiintele educatiei la Universitatea din Geneva (Elvetia). În prezent, lucrează intr-un proiect de cercetare privind analiza transformarilor curriculare recente din universitatile elvetiene.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro