„NSS 2025 constituie o ruptură fundamentală față de evaluarea consecventă a administrațiilor americane anterioare din perioada post-1945, conform căreia dominația globală permanentă a SUA este în interesul național al SUA. În schimb, NSS 2025 urmărește să alinieze excesul de putere perceput de SUA în trecut la o definiție mai restrânsă a interesului național al SUA și să elimine «poverile globale» despre care susține că nu au nicio legătură cu interesul național al SUA și au reprezentat o epuizare a resurselor SUA. Cu toate acestea, reorientarea strategică nu pare a fi echivalentă cu izolaționismul, ci este menită să permită SUA să își mențină rolul economic și militar preeminent în lume și să procedeze la acțiuni economice sau militare unilaterale pentru a-și urmări interesul național.”[1]
Parlamentul European – „The 2025 US National Security Strategy”
Administrația Donald Trump a dat publicității, în data de 5 decembrie ac., documentul „Strategia de Securitate a Statelor Unite 2025”. Strategia Națională de Securitate este un document care se publică la începutul mandatului unei noi administrații la Casa Albă. Este un document fundamental, neobligatoriu, care prezintă prioritățile de politică externă ale actualei administrații, într-un cadru ce urmează a fi completat de Strategia Națională de Apărare a Statelor Unite (încă nepublicată) și de Legea de Autorizare a Apărării Naționale (în curs de elaborare).
DOCUMENTUL
Pe site-ul de internet al Casei Albe este public accesibil documentul denumit Strategia Națională de Securitate cu 33 de pagini de text, incluzând preambulul de două pagini semnat de președintele Donald Trump.[2]
„Pentru a ne asigura că America rămâne cea mai puternică, cea mai bogată, cea mai puternică și cea mai de succes țară din lume în deceniile următoare, țara noastră are nevoie de o strategie coerentă și concentrată asupra modului în care interacționăm cu lumea. Și pentru a realiza acest lucru corect, toți americanii trebuie să știe exact ce încercăm să facem și de ce”, este consemnat în textul introductiv.
„Elitele noastre au calculat greșit disponibilitatea Americii de a suporta pentru vecie poveri globale pe care poporul american nu le vedea în niciun fel de legătură cu interesul național. Au supraestimat capacitatea Americii de a finanța, simultan, un stat masiv, administrativ-reglementator al bunăstării, alături de un complex masiv format din armată, diplomație, servicii de informații și instituții pentru gestionarea ajutorului extern.”
„Au plasat pariuri absolut de greșite și distructive pe globalism și așa-numitul «liber schimb», care au golit de existență chiar clasa de mijloc și baza industrială de care depinde preeminența economică și militară americană. Au permis aliaților și partenerilor să transfere costul apărării lor asupra poporului american și, uneori, să ne atragă în conflicte și controverse centrale pentru interesele lor, dar periferice sau irelevante pentru ale noastre.”
„Și au atacat politica americană cu o rețea de instituții internaționale, unele dintre ele fiind conduse de un antiamericanism fățiș, iar multe de un transnaționalism care urmărește în mod explicit să dizolve suveranitatea statelor naționale. Pe scurt, elitele noastre nu numai că au urmărit un obiectiv fundamental indezirabil și imposibil, dar, procedând astfel, au subminat chiar mijloacele necesare pentru atingerea acestui obiectiv: caracterul națiunii noastre pe care au fost construite puterea, bogăția și decența sa.”
Cred că înțelege oricine că actuala administrație Trump pleacă de la premisa că ultimele decenii – cel puțin cele scurse de la victoria în Războiul Rece dus împotriva Uniunii Sovietice – au fost marcate de eroarea masivă a elitelor politice americane de a cheltui resurse pe care nu și le-ar fi permis pentru a-și conserva statutul de hegemon global printr-un pariu neinspirat și nesustenabil: globalizarea.
Globalizarea a extras resursele americane, afectând nivelul de trai al americanului obișnuit, prin externalizarea producției, renunțarea la politicile de tarifare restrictivă, finanțarea unui aparat de stat stufos și a unei forțe armate masive, prezentă pe tot globul și, nu în cele din urmă, prin finanțarea de ajutoare pentru lumea a treia. A doua administrație Donald Trump, în acord cu ideologia MAGA, în numele căreia a obținut votul pentru Casa Albă, pune stop acestor politici și renunță la rolul de hegemon, repliindu-se pe poziții noi, care speră să-i permită să-și păstreze competitivitatea și poziția de putere dominantă. Statele Unite nu mai fac cadouri aliaților, ce devin fie clienți (plătesc pentru a fi „prietenii” Statelor Unite deci protejați în sfera de influență americană), fie adversari.
„Strategia Națională de Securitate 2025 echivalează cu o reorientare semnificativă a abordării Statelor Unite față de lume și o realiniere a rolului lor în ordinea mondială actuală. Aceasta diferă de strategiile anterioare, printre altele, prin modul în care prioritățile de securitate internă, cum ar fi securitatea frontierelor, influențează politica externă actuală a Statelor Unite și prin modul în care sunt structurate relațiile cu aliații și adversarii tradiționali. Agenda ideologică a președintelui Statelor Unite, Donald Trump, este prezentă în mod proeminent în strategie, în special în ceea ce privește Europa” – aceasta este concluzia Parlamentului European, rezultată din analiza documentului publicat de Casa Albă.
Strategia Națională de Securitate este construită pornind ideologic de la viziunea „America First”, concentrând resursele și angajamentele asupra intereselor vitale ale Statelor Unite și concentrându-se mai puțin sau deloc asupra tradiționalei politici de gestionare a problemelor globale. Sunt reafirmate: (i) securitatea și stabilitatea emisferei occidentale, cu o reinterpretare modernă a doctrinei Monroe; (ii) consolidarea capacității economice și tehnologice americane și (iii) limitarea extinderii obligațiilor militare globale.
Ca elementele cheie ale Strategiei NS-2025 ar putea fi menționate:
•Accentul pus pe securitatea frontierelor și controlul migrației – componente ale securității naționale;
•Prioritizarea accesului la resurse critice și lanțuri de aprovizionare sigure;
•Susținerea aliaților, cu condiția creșterii contribuției acestora la efortul comun de apărare și descurajare;
•Evitarea „războaielor fără sfârșit”.
Cât privește relația cu europenii, Strategia NS-2025 recunoaște necesitatea de a susține libertatea și securitatea continentului european, însă adoptă un ton nou: Europa trebuie să-și asume o mai mare responsabilitate pentru propria apărare; Statele Unite își propun să ajute Europa să își „regăsească propria încredere civilizațională”, inclusiv prin cooperarea economică și culturală transatlantică.
Tabel comparativ sintetic
Documentul critică ideea unei NATO aflate într-o extindere perpetuă și subliniază nevoia ca Europa să contribuie proporțional mai mult la apărare. Statele Unite rămân angajate în continuare în NATO, dar accentul va fi pus pe împărțirea costurilor și responsabilităților – „burden sharing”.
CUM ESTE CITITĂ DE LA WASHINGTON NOUA STRATEGIE DE SECURITATE
În urmă cu câteva zile, Atlantic Council și Scowcroft Center for Strategy and Security (SCSS) au organizat o dezbatere asupra Strategiei NS-2025 elaborată de actuala administrație de la Casa Albă. Dezbaterea, purtând titlul (semnificativ) „Making sense of The National Security Strategy”[3], a fost moderată de Tressa Guenov, director de programe la SCSS[4] și i-a avut ca invitați pe Mathew Kroenig, vicepreședinte SCSS[5], Torrey Taussig, Transatlantic Security Intiative – SCSS[6], ambasadoarea Rama Yade, Africa Center, Atlantic Council[7] și Jason Marczak, vicepreședinte Atlantic Council[8].
Ca mesaj general al dezbaterii, participanții au căzut de acord că documentul publicat de Casa Albă este mult diferit ca abordare față de strategia de securitate elaborată de prima administrație Donald Trump, este vulnerabilizată de o sumă de slăbiciuni și, în loc să fie limpede, ajunge să ridice o sumă întreagă de întrebări la nivel global. Noua Strategie pare să pună sub un mare semn de întrebare relația transatlantică, aspect vizibil nu doar dinspre Europa și Statele Unite, ci și pentru analiștii de la Beijing, Moscova, pentru zona Indo-Pacific sau dinspre continentul african și America Latină.
Mathew Kroenig
Această strategie pare un document ce ascunde o serie de slăbiciuni ale politicii celei de-a doua administrații Trump. Diferă mult de documentul elaborat în anul 2017. Coreea de Nord nu este deloc menționată ca amenințare. Iranul figurează ca fiind o problemă deja rezolvată. Amenințarea rusă este definită din perspectiva tensiunilor cu aliații europeni, pe care Statele Unite sunt nevoite să le modereze. Nici China nu este clar definită ca un adversar și, mai ales, nu sunt descrise deloc legăturile și coordonarea dintre acești adversari ai Statelor Unite.
Se vorbește în schimb despre câștigarea competiției economice și tehnologice și este de presupus că în cauză ar fi vorba despre competiția cu China. Se vorbește despre dominația militară, descurajare nucleară și apărarea antirachetă și din nou trebuie să presupunem că este vorba despre China. Se poate deduce că strategia descrie competiția pe toate planurile cu China, dar China nu este expres menționată în document. De presupus că motivul ar fi dorința de a nu perturba cadrul de negociere a acordului economic între părți.
Pe de altă parte, secțiunea din document referitoare la zona Indo-Pacific pare destul de bine articulată.
Torrey Taussig
Secțiunea din document destinată relației Statelor Unite cu Europa relevă cel mai bine slăbiciunile strategiei de securitate dată publicității de administrația Trump. De ce anume? Unde vede administrația amenințări în relația cu Europa? În primul rând ar fi pericolul ștergerii civilizației europene. În al doilea rând ca importanță ar fi excesul de reglementare în Uniunea Europeană și în al treilea rând libertatea de expresie.
Această abordare, chiar dacă nu era de așteptat să se regăsească în strategia de securitate, nu este totuși o noutate. Am auzit aceste lucruri rostite de Donald Trump încă de la începutul anului, în discursul susținut la Conferința de securitate de la München.
Nu se vede o coerență în document în tratarea amenințărilor reale de securitate cu care se confruntă continentul european și cum acestea se traduc în relația transatlantică. Aici văd slăbiciunea principală a strategiei de securitate.
Ca putere militară, Europa ca bloc și NATO pot face față cu succes puterii militare a Rusiei. Se cunoaște însă că Europa trebuie să depună eforturi serioase pentru a-și întări capacitățile defensive, ca să facă față unui război convențional. Economic, însă, Europa depășește cu mult capacitățile disponibile ale economiei Federației Ruse. În confruntarea hibridă, pe de altă parte, Rusia și-a crescut serios nivelul acțiunilor ostile la adresa Europei în ultimele luni. Mai sunt multe de făcut pentru ca Europa să poată descuraja agresivitatea Moscovei.
Strategia americană de securitate trece peste aceste aspecte și insistă doar pe acțiunile de mediere a conflictului ruso-ucrainean. Strategia a ratat și oportunitatea de a canaliza aliații europeni pentru sprijinirea Statelor Unite în provocările ridicate de competiția cu China. Abia undeva la poziția șapte se evocă încurajarea Europei să ia măsuri de combatere a amenințărilor ca atacurile cibernetice, spionajul cibernetic practicat de China, dar fără să fie menționată China. Strategia nu ne lasă să înțelegem cum are de gând administrația de la Casa Albă să coopereze cu Europa pentru a face față competiției cu China.
Ambasador Rama Yade
Africa, în acest document, are parte de un scurt paragraf, undeva în josul ultimei pagini. Nu este neapărat surprinzător. Nici în campania prezidențială Donald Trump nu a menționat în vreun fel Africa. Și acel mic paragraf nu reflectă deloc importanța și locul continentului la nivel global. Până în 2040 – 2050, Africa va avea o populație de 2,5 miliarde și va fi forța de creștere la nivel global. Toate marile puteri ale lumii sunt conștiente de acest aspect. China și-a crescut într-atât cooperarea economică cu Africa încât o depășește de cinci ori pe cea cu statele Unite. Rusia se folosește de Africa pentru a-și finanța războiul cu Ucraina. India, Orientul Mijlociu sunt mari investitori în afacerile de pe continentul african.
Strategia de securitate nu este neapărat documentul cadru despre care te aștepți să definească relația Statelor Unite cu Africa, dar indică o anumită stare de lucruri. Un astfel de document odată devenit public nu ar trebui să lase loc de întrebări și îndoieli, ar trebui să fie limpede și concis. Dar exact asta se întâmplă. Întreaga relație transatlantică este acum sub semnul întrebării.
Statele Unite sunt sub presiune când vine vorba despre competiția cu alte puteri în Africa. De douăzeci de ani China își pune în aplicare sistematic agenda pe continentul african și este politic și economic prezentă în aproape toate țările africane. Să nu uităm că țările de pe continentul african au 28% din numărul de voturi la Adunarea Generală a ONU. Aici este vorba în primul rând despre geopolitică. China a exceptat de la taxe toate cele 53 de state africane. Este explicabil cum volumul comerțului China – Africa a explodat și cel cu statele Unite s-a contractat. China nu mai este astăzi implicată doar în investiții de infrastructură, ci și în energie regenerabilă, mass media sau sistemul bancar.
Rusia are un volum de comerț cu Africa aproape neglijabil, în termeni de comparație. În acest caz este vorba însă despre securitate și propagandă. Emiratele Arabe vor fi în curând cel mai mare finanțator de investiții în Africa. Urmează Arabia Saudită, Qatar, India sau Turcia. Dar al doilea investitor ca mărime este blocul european; separat, Franța a pierdut mult teren în ultimii ani, dar Germania rămâne foarte populară prin companiile sale în Africa.
Statele Unite contează totuși în imaginarul multor africani, inclusiv a generației tinere; contează încă Hollywood și alte asemenea mărci de Soft Power american. Cu nu prea mare efort, dar cu determinare, Statele Unite și-ar putea recuceri rapid poziția influentă pe care o aveau, dacă ar dori.
Jason Marczak
Trei pagini în strategie sunt dedicate emisferei vestice, față de doar una în documentul din 2017. Migrația, accesul la mineralele critice, traficul de droguri și crima organizată, influența actorilor străini figurează printre principalele forme de manifestare a amenințărilor de securitate. Economia și securitatea nu sunt preocupări doar pentru Statele Unite, ci pentru orice alt stat din emisfera vestică.
Niciun actor statal nu este nominalizat expres în această secțiune: nici din America Latină, nici din Caraibe. Doar se vorbește despre actorii statali străini ca adversari. Desigur că pot fi Venezuela lui Maduro, Nicaragua lui Ortega sau Cuba.
Se vorbește despre implicarea capitalului american în investiții private pe continentul latino-american. În discuțiile cu diverși experți și oameni politici la forumurile economice de pe continent ni se spune mereu că investitorii americani sunt așteptați să se implice în diverse proiecte – porturi sau alte tipuri de infrastructură, doar că aceștia se lasă mereu așteptați și nici că apar. În schimb, China, Rusia, India și chiar Iranul sunt tot mai prezente în America Latină.
TOT CE S-A AFIRMAT POATE FI NEGAT
„Președintele Trump este transparent și a semnat o singură NSS care instruiește în mod clar guvernul SUA să execute principiile și prioritățile definite de el. Nu există nicio versiune alternativă, privată sau clasificată [a NSS 2025; n.m.]. Orice alte așa-numite «versiuni» sunt divulgate de persoane îndepărtate de președinte și care nu au nicio idee despre ce vorbesc” – sunt declarațiile purtătoarei de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, la întrebările presei privind existența unei „versiuni preliminare, extinse” a documentului Strategiei NS-2025, așa cum a acreditat publicația Defense One (vezi aici).
Varianta oficială a Strategiei NS-2025 este cunoscută de acum, în timp ce alte variante de lucru posibile, inclusiv cea la care se referă articolul semnat de jurnalista Meghann Myers pentru Defense One, este limpede că nu au fost în final agreate. Totuși, plecând de la premisa că Defense One a văzut un document de lucru real, vehiculat și dezbătut de Administrația Trump, chiar dacă în final neagreat, analiza acestuia este esențială pentru a înțelege corect și deplin spectrul ideatic al guvernării MAGA.
Tema 1: Austria, Ungaria, Italia și Polonia sunt enumerate ca țări cu care SUA ar trebui să colaboreze mai mult, cu scopul de a le îndepărta de Uniunea Europeană. Și ar trebui sprijinite partidele, mișcările și figurile intelectuale și culturale care doresc suveranitatea și conservarea / restaurarea modurilor de viață tradiționale europene, rămânând în același timp pro-americane.
Tema 2: Crearea unui nou grup de mari puteri, care să nu fie limitat de cerințele G7 ca țările să fie atât bogate, cât și guvernate democratic. Strategia propune un „Nucleu [Core] 5„, sau C5, format din SUA, China, Rusia, India și Japonia – care sunt câteva dintre țările cu o populație de peste 100 de milioane de locuitori. Acesta s-ar întâlni în mod regulat, așa cum face G7, pentru summit-uri cu teme specifice. Primul punct pe agenda propusă pentru C5: securitatea în Orientul Mijlociu – în special, normalizarea relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită.
Tema 3: Hegemonia este o abordare eronată, nedorită și care s-a dovedit nerealizabilă. După sfârșitul Războiului Rece, elitele politicii externe americane s-au autoconvins că dominația americană permanentă asupra întregii lumi era în interesul superior al țării noastre. Afacerile altor țări trebuie să fie și preocuparea noastră doar dacă activitățile lor ne amenință în mod direct interesele.
Într-un fel sau altul, aceste teme se regăsesc, chiar dacă nu explicit, în documentul dat publicității. Faptul că ceea ce apare în viziunea extinsă și analizată de Defense One nu este consemnat explicit în documentul oficial, îl lipsește pe acesta din urmă de claritate, așa cum au subliniat mulți dintre experții care l-au analizat. Senzația că au rămas aspecte neconsemnate din anumite motive conferă și acea senzație de slăbiciune, despre care au pomenit inclusiv participanții la dezbaterea organizată sub egida Atlantic Council.
Pentru Europa, în special, este importată dezvăluirea făcută de Defense One. Pentru că una este ceea ce apare consemnat în Strategia NS-2025 – documentul oficial și îndeamnă la o recalibrare a efortului de asigurare a securității pe continentul european, prin creșterea implicării statelor europene în cadrul NATO și cu totul altceva spune documentul de lucru, unde Uniunea Europeană este nerecunoscută ca actor global și este tratată ca un competitor pentru Statele Unite, ce trebuie slăbit, nici pe departe consolidat.
STATELE UNITE SUNT NEVOITE SĂ SCHIMBE MACAZUL
„Deceniile de Pax Americana pentru Europa și Germania s-au încheiat, în mare parte, pentru noi. Ea nu mai există așa cum o cunoșteam. Nostalgia nu ne va ajuta, iar eu aș fi ultimul care să cedeze acestei nostalgii. Aceasta este realitatea! Americanii își apără acum interesele cu multă fermitate. Iar de aceea trebuie ca și noi să ne apărăm interesele”, este avertismentul cancelarului Friedrich Merz, pronunțat recent într-un discurs susținut la Congresul Uniunii Creștin-Sociale.[9]
Cu o zi înainte ca administrația Trump să publice Strategia NS-2025, într-o convorbire telefonică la care au participat printre alții Friedrich Merz, Mark Rutte, Alexander Stubb și Volodimir Zelenski, Emmanuel Macron a transmis și el un avertisment: „Există posibilitatea ca Statele Unite să trădeze Ucraina în privința chestiunii teritoriale, fără claritate asupra garanțiilor de securitate.”[10]
Întrebarea corectă, în acord cu realitățile lumii occidentale în care trăim, este dacă poziția actuală a Statelor Unite este una ce ține exclusiv de ideologia MAGA sau de umorile președintelui Donald J. Trump ori ale vicepreședintelui James D. Vance[11] sau la mijloc se află o decizie pragmatică, dictată în principal de degradarea serioasă a finanțelor federale, despre care de altminteri se și discută în documentul Strategiei NS-2025.
Pe scurt, chiar și aruncând o privire superficială asupra cifrelor, nu avem cum să nu pricepem că Washingtonul nu-și mai permite să trăiască pe datorie doar pentru a-și finanța visul de hegemon global. După încheierea Războiului Rece, lumea occidentală a pierdut ocazia – în plin hybris al victoriei – de a-și recalibra poziția, definind reîmpărțirea poverii hard și soft power în perspectiva anilor 2050. La acel moment, viziunea asupra viitorului era mult diferită în lumea occidentală, măcar pentru că se spera în democratizarea imperiilor rus și chinez. N-a fost să fie.
De acum știm bine cum stăm. Este limpede pe întreg continentul european că șansele unui conflict convențional deschis cu imperiul rus sunt foarte mari și că povara purtării unui eventual război va trebui dusă de europeni, pentru simplul motiv că Statele Unite vor trebui foarte probabil în acel moment să se mobilizeze pentru un conflict cu China în zona Pacificului. Așa că elitele politice ale Europei și Statelor Unite trebuie să mobilizeze toate resursele, economice și umane, pentru a se pregăti pentru descurajare și, la nevoie pentru războaie de mare intensitate, așa cum vedem în Ucraina astăzi.
Acesta este sensul abordărilor din ultima Strategie Națională de Securitate a Statelor Unite, dar și al mesajelor de avertisment ce vin dinspre liderii politici europeni, fie aceștia germani, britanici sau francezi. Presiunea pentru schimbarea actualei ordini mondiale este mare, echilibrele globale stau să se rupă și, din păcate, lumea nu a învățat din lecțiile istoriei să rezolve marile crize globale altfel decât prin conflicte deschise, sângeroase și distructive.
ORDINEA GLOBALĂ GÂFÂIE SUB PRESIUNEA MARII PUTERI EMERGENTE
„China a depășit Marea Britanie și a urcat pe locul al doilea în «Global Soft Power Index 2025» – cea mai amplă cercetare din lume privind percepția asupra brandurilor de țară, realizată de Brand Finance[12], lider mondial în evaluarea mărcilor.”[13] Știrea confirmă în bună parte evaluările participanților la dezbaterea Atlantic Council: China le suflă în ceafă Statelor Unite pe toate planurile. În plus, China reușește să coalizeze la nivel global o susținere tot mai robustă, în timp ce Statele Unite aruncă în aer cu o seninătate autodistructivă toate podurile construite în decenii cu aliații din lumea (încă) liberă.
Brand Finance au luat în calcul și măsurat mai mult de 30 de atribute ale brandului de țară, împărțite în 8 piloni de Soft Power: afaceri și comerț, relațiile internaționale, cultură și patrimoniu, media și comunicare, educație și știință, oameni și valori, guvernanța și viitorul sustenabil. Konrad Jagodinski, de la sediul din Londra[14], a oferit următoarea evaluare a măsurătorilor pentru SP Index 2025:
•Un câștigător-cheie în acest an este China, care a depășit Marea Britanie și s-a clasat pe locul al doilea la nivel global, după Statele Unite. Ascensiunea Chinei este determinată în mare măsură de puterea sa economică, ocupând primul loc, la nivel global, în ceea ce privește „ușurința de a face afaceri” și „potențialul de creștere viitoare”;
•China a remediat punctele slabe în ceea ce privește percepția, în special în ceea ce privește oamenii și valorile țării, urcând 18 poziții în anul 2025. Cinci dintre atributele cu cel mai scăzut rang în anul 2024 au înregistrat creșteri semnificative: „generoasă” (+27 de poziții), „prietenoasă” (+25 de poziții), „relații bune cu alte țări” (+24 de poziții), „ușor de comunicat” (+20 de poziții) și „distractivă” (+15 poziții). Aceste eforturi au contribuit la consolidarea percepției globale asupra Chinei;
•Statele Unite rămân națiunea cu cea mai mare putere soft la nivel mondial, datorită familiarității și influenței, dar reputația dă semne de stagnare și declin – o coborâre cu 4 locuri, până pe locul 15. Acest lucru este cauzat de o scădere la pilonul Guvernanță (până pe locul 10), factorii-cheie fiind declinul atributelor „bună guvernare”, „standarde etice ridicate”, „corupție redusă” și „siguranță și securitate”. Pilonul Oameni și valori a scăzut cu 10 locuri, (până pe locul 36), cu cel mai slab rezultat pentru atributul „prietenie”, unde se clasează pe locul 124.
S-a făcut și o corelație între rezultatele măsurătorilor SP Index 2025 și abordarea legată de Soft Power în conținutul recentului document privind strategia de securitate a Statelor Unite: „America deține atuuri extraordinare – cea mai puternică economie și cea mai puternică armată din lume, inovații de talie mondială, Soft Power de neegalat și o istorie de beneficii aduse aliaților și partenerilor noștri. În acest sens, nu ne vom cere scuze pentru trecutul și prezentul țării noastre, respectând în același timp religiile, culturile și sistemele de guvernare diferite ale altor țări. Puterea soft care servește adevăratul interes național al Americii este eficientă numai dacă credem în măreția și decența inerente țării noastre.”[15]
În ianuarie 2026, va fi lansat noul clasament al SP Index și este de așteptat ca efectul tensiunilor comerciale, al războiului tarifelor și alte abordări în forță al Statelor Unite în relațiile internaționale, inclusiv tensiunile în relația cu aliații tradiționali, să accentueze semnele declinului puterii soft a Americii. Întrebarea este unde anume, în ce punct, ar putea fi depășit pragul ireversibilității, acolo unde Soft Power-ul american nu va mai putea recupera în fața Soft Power-ului Chinei în tot mai multe regiuni ale lumii, în special în cele aparținând Sudului Global.
[1] https://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/ATAG/2025/779261/EPRS_ATA(2025)779261_EN.pdf
[2] https://www.whitehouse.gov/wp-content/uploads/2025/12/2025-National-Security-Strategy.pdf
[3] https://www.atlanticcouncil.org/event/making-sense-of-the-national-security-strategy/
[4] https://www.atlanticcouncil.org/expert/tressa-guenov/
[5] https://www.atlanticcouncil.org/expert/matthew-kroenig/
[6] https://www.atlanticcouncil.org/expert/torrey-taussig/
[7] https://www.atlanticcouncil.org/expert/rama-yade/
[8] https://www.atlanticcouncil.org/expert/jason-marczak/
[9] https://www.caleaeuropeana.ro/deceniile-de-pax-americana-pentru-europa-s-au-incheiat-in-mare-parte-avertizeaza-cancelarul-german-friedrich-merz/
[10] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/sua-ar-putea-trada-ucraina-avertismentul-pe-2491948.html
[11] https://spotmedia.ro/stiri/eveniment/sefa-de-cabinet-a-lui-trump-spune-ca-presedintele-are-o-personalitate-de-alcoolic-plus-multe-alte-critici-extrem-de-directe
[12] https://brandirectory.com/softpower
[13] https://cursdeguvernare.ro/china-soft-power-sua-top.html
[14] https://brandfinance.com/profile/konrad-jagodzinski
[15] Ibidem
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Toate imperiile se prăbușesc sub propria greutate. SUA și-a asumat niște responsabilități globale pe care nu și le mai poate îndeplini și acum cere bani pentru trecut. Nu o să primească nimic și mai mult: se va prăbuși financiar dintr-un simplu și evident motiv: dolarul nu va mai fi utilizat ca monedă internațională tocmai datorită politicilor economice absolut haotice ale lui Trump.
Cândva, prin 1950, cineva a făcut o prezicere: SUA se va prăbuși economic într-atât încât dolarul nu va mai valora nici măcar cât hârtia pe care este tipărit.
Es glaube niemand, dass das nur eine kurzfristige Erscheinung ist“, sagte Merz. „Trump ist nicht über Nacht gekommen, und diese Politik der Amerikaner wird über den Tag nicht einfach wieder gehen.“ Es könne sogar sein, „dass mit dem Nachfolger oder der Nachfolgerin es noch schwieriger wird
********************
Micron vorbeste, ca de obicei, prostii cu tradarea Ucrainei-
*****************
In clasamentul preferintelor nemtilor, Merz e pe locul 19, deci e sub presiune, trebuie sa dea goluri. (Pistolius e pe primul loc, Weidel, AFD pe locul 5), Economia e la pamint, deci singura sansa e inarmarea, inarmare care ar invigora cumva industria si chiar exporturile. Deci e obligat sa pledeze in acest sens, chiar sa induca panica in societate cum ca rusii vor ataca Germania. E obligat sa aiba relatii bune cu amis, nu se da inapoi nici de la o relatie de supunere.
****************
Domnul Felea incepe sa inteleaga cite ceva, nu mult, dar orsicit. Ma mir ca nu ne spune din nou ca Trump e omul lui Putin!
Orice Geeker cetățean american are libertatea de a critica și combate linia politică a guvernului federal. Este, la ei, un drept fundamental, garantat de Constituție.
La fel, orice Gică-contra ce se consideră cetățean planetar are și el libertatea asta, oferită tocmai de „hegemonul” american. Dar, nefiind un drept real, iată că această libertate tocmai a fost restrânsă (prin pârghii invizibile), iar de-acum orice Gică care se crede îndreptățit să dicteze politica externă a Americii (e foarte caraghios fenomenul, e planeta plină de gigei care agită baghete și tablete magice spre America) va suporta consecințele faptelor sale, căci va fi citit nu de vreun „partener” sau „prieten” (curios e că acești gigei se cred prietenii Americii deși o înjură întruna), ci de un Algoritm care îl va așeza intr-o taxonomie. Carevasăzică vor fi indexați.
De aceea Strategia (NSS 2025) nu mai vorbește in mod expres de inamici statali, pentru că orice evaluare a guvernelor străine va fi pornită de la 0, in baza algoritmilor. O țară nu mai poate fi prietena Americii, că ar fi de la sine înțeles sau pentru ca are semnat un acord/tratat cu US, ci fiecare guvern va trebui să dovedească, prin alcătuirea sa umană, că se află de partea Americii. Când un guvern e format din indivizi care neagă dreptul Americii de a-și organiza in mod autonom finanțele, ba chiar îi neagă dreptul de a-și fixa in mod suveran politica externă, ba chiar și dreptul de a-și alege liber conducătorii, atunci, clar este că acel guvern va fi unul demn de a fi ignorat, in cel mai bun caz.
Pentru că, din păcate, multe guverne europene sunt formate in prezent din gigei cu vechime in combaterea „imperialismului american”, care acuzau globalismul american in timp ce se manifestau globalist pe un tărîm al libertății de exprimare globale păzit chiar de globaliștii americani, pentru că toți aceștia nu s-au jenat să sancționeze verbal elitele conservatoare ale Americii, in afara oricăror uzanțe diplomatice, astăzi vedem cum aceste elite, ajunse la conducerea Americii, se răzbună, răspund cu aceeași monedă, critică afacerile interne ale statelor aliate și își dau afară falșii prieteni din casă. Este ceea ce orice om normal, decent, ar face atunci când obrăznicia musafirilor depășește orice limită. Dar despre ce casă e vorba? păi simplu: America! Acești gigei pur și simplu nu mai sunt bineveniți in America și nici nu mai sunt primiți in vreun spațiu sigur al dezbaterii/negocierii (unde sunt insă primiți dictatori care își asumă poziția). America se închide in sine, iar criticii săi de pe maidanul virtual nu au decât să zbiere la lună sau să fugă in China ca să critice acolo nestânjeniți.
De fapt, e posibil ca restrângerea definiției interesului național american să mascheze o realitate ce nu poate fi negată: SUA nu mai are „puterea de acoperire” care să-i permită să fie „jandarmul mondial”. China crește și vrea mai mult decât avea, în materie de dominație mondială, rusia s-a lipit și ea la China, India se dezvoltă, iar „centrul de greutate” al lumii se schimbă.
Pe de altă parte, lumea modernă propune amenințări noi, cu potențial disruptiv masiv: schimbări climatice, pandemii, atacuri cibernetice, politizarea lanțurilor de aprovizionare ș.a. E posibil ca modelul de succes al viitorului să fie bazat pe posibilitatea de a avea la tine în țară sau în proximitate toate resursele de care ai nevoie. America de Nord și America Centrală pot constitui un „bastion” al secolului al XXI -lea. Cele mai mari rezerve de petrol ale lumii (deținute de Venezuela) și un scut antirachetă amplasat în Groenlanda ar putea explica anumite declarații și acțiuni ale președintelui Trump. Producerea de cipuri avansate în SUA (prefigurând renunțarea la protejarea Taiwanului), tot la un astfel de scenariu ne poate duce cu gândul. Dacă, până la urmă, Trump se dovedește a fi „prostul harnic”, ceea ce strică el în 4 ani e posibil să nu poată fi reparat în 40, de cei ce-i vor urma, în fruntea SUA…
Dl.Decebal, mare adevar ași grăit:
”…E posibil ca modelul de succes al viitorului să fie bazat pe posibilitatea de a avea la tine în țară sau în proximitate, toate resursele de care ai nevoie…”
Orice afacerist ca Trump consideră un concurent economic ca adversar, la limită chiar un dușman. Sub Trump, SUA a devenit doar un concurent economic, politicul și forța militară devenind o anexă a economicului. Din acest pdv așa zisele valori democratice, culturale, etc nu mai au nicio importanță. Poate așa a fost întotdeauna, poate noi ne mirăm ca proștii….
Deci, așa stând lucrurile în viziunea lui Trump, Europa este pentru el un concurent, un adversar, la limită un dușman. Spre deosebire de Rusia cu care Trump poate câștiga enorm prin afaceri, cu Europa este mult mai greu, poți și să pierzi economic…deci, da Rusia, nu Europa….
He-he-he! Trump poate pierde chiar dacă e cu Rusia în brațe. Fiindcă, vai, vai, vai, economiile Europei, Chinei și chiar Indiei sunt cam la fel de mari ca a SUA….
Așa că nu se știe care pe care. Plus că bătrâna Europa este mult mai ticăloasă…
Dacă bătrâna Europa este mult mai ticăloasă, atunci cum crezi că va arăta viitorul nostru și relația cu americanii, chinezii, rușii și ceilați ticăloși de pe planetă? Fă puțină lumină pe subiect că dl. Felea n-a reușit decât o analiză parțială a prezentului trecut fără o minimă geană de lumină asupre viitorului ce așteaptă să fie realitate crudă.
Păi contra alianței SUA+Israel+Rusia se poate opune o alianță Europa+China. Deja Franța+Germania lucrează la asta….
„De acum știm bine cum stăm. Este limpede pe întreg continentul european că șansele unui conflict convențional deschis cu imperiul rus sunt foarte mari și că povara purtării unui eventual război va trebui dusă de europeni, pentru simplul motiv că Statele Unite vor trebui foarte probabil în acel moment să se mobilizeze pentru un conflict cu China în zona Pacificului. Așa că elitele politice ale Europei și Statelor Unite trebuie să mobilizeze toate resursele, economice și umane, pentru a se pregăti pentru descurajare și, la nevoie pentru războaie de mare intensitate, așa cum vedem în Ucraina astăzi.”
Viitorul? = Confruntare. Este cea mai limpede concluzie pe care o putem trage. Uite că am scris-o mai clar.
Marina chineză nu a debarcat nicăieri, niciodată. Dar nu mai spuneți asta la nimeni, să rămână secretul nostru 😀
China e un imperiu continental, la fel ca Rusia. Pe mare, China nu face doi bani. Tot la fel ca Rusia, Atunci când va fi capabilă să cucerească măcar insulele Kinmen, care aparțin Taiwan-ului și sunt super-militarizate, deși se află la doar 10 km de coasta chineză, pentru China va fi prima debarcare din istorie. Până atunci, mai ușor cu războaiele maritime pe scări.
@Vali _ „Dacă bătrâna Europa este mult mai ticăloasă…”
Nu, nu este așa, dar Rusia – vasala Chinei – și tzutzerii Moscovei se screm din răsputeri să antagonizeze Europa și SUA.
…E drept că și D Trump îi ajută. Peste ani, probabil vom afla și de ce.
Consumăm inutil resurse intelectuale încercînd să descifrăm ce este în capul lui Trump atunci cînd aberează cu voioșie pe teme de maximă importanță, facem un fel de exercițiu de genul ”ce a vrut poetul să spună”’. Omul de fapt spune chiar cu gura lui că vrea bani, tranzacții glorioase care să-l lase pe celălalt în izmene, după care trebuie să fie aplaudat, venerat și nobelit de sclavii europeni. Dar, cel mai mult contează banii și fiindcă practică meseria asta de o viață, vrea banii înainte. Adică să-i pui banii pe noptieră și dup-aia mai vedem noi, discutăm, negociem și pînă la urmă te dă afară că s-a făcut tîrziu și n-ai plătit decît pentru o partidă, nu pentru o noapte întreagă, ora ta a trecut, pa și pusi!
Marea concluzie a acestui (bun !) articol este:
România este ”egala” SUA in ”involuția” lor !
Citind tabelul cu ”performanțele” SUA 2017-2024
”Evoluțiile recente ale finanțelor SUA. Surse: OMB / FRED pentru deficite; U.S. Treasury pentru datoria publică; BLS pentru șomaj; BEA/Census pentru exporturi/importuri”.
Apare concluzia logica, reliefata foarte clar (și bine !) in articol:
”…Pe scurt, chiar și aruncând o privire superficială asupra cifrelor, nu avem cum să nu pricepem că Washingtonul nu-și mai permite să trăiască pe datorie doar pentru a-și finanța visul de hegemon global…”
iar in cazul României asta se traduce simplu prin :
”…nu avem cum să pricepem ca Bucurestiul nu-și mai permite să traiasca pe datorie doar pentru a-și finanța visul (politic) de bunăstare crescuta…”
Despre pilonii de ”soft power” n-are rost sa mai discutam
„Se vorbește despre implicarea capitalului american în investiții private pe continentul latino-american…așteptați să se implice în diverse proiecte – porturi sau alte tipuri de infrastructură, doar că aceștia se lasă mereu așteptați și nici că apar. În schimb, China, Rusia, India și chiar Iranul sunt tot mai prezente în America Latină.” (Jason Marczak)
Conform citatului de mai sus, rezulta ca BlackRock NU e capital AMERICAN?
Daca nu e capital american, atunci cine-s, in ordinea descrescatoare a cantitatii de bani pompate, respectiv a procentelor detinute in fondul asta, primele 10-15 persoane fizice beneficiari finali si ce cetatenii au?
„..preşedintele şi CEO-ul BlackRock, Larry Fink, a descris infrastructura drept „o oportunitate generaţională de investiţii”.
Prin această tranzacţie, BlackRock îşi consolidează poziţia ca jucător major în sectorul infrastructurii globale, în timp ce SUA îşi reafirmă influenţa strategică asupra Canalului Panama, reducând rolul companiilor chineze în regiune.”
https://hotnews.ro/un-conglomerat-din-hong-kong-vinde-participatia-sa-la-un-operator-portuar-major-din-canalul-panama-catre-un-consortiu-sustinut-de-blackrock-sub-presiunea-lui-donald-trump-1916504
Foarte interesant. M-ar fi interesat optiunile Romaniei in noul context, faptul ca SUA nu isi mai permite este cunoscut de ani buni, la fel si ascensiunea Chinei, pentru cine a fost atent sa observe.
Trump pleacă de la premise adevărate dar și de la premise false. Normal, soluțiile sunt greșite.
Globaliștii au forțat o lume aberanta, răspunsul e o alta lume aberanta.
In timp, se va ajunge la un echilibru.
Daca SUA renunță la rolul de far al democrației mondiale, va avea numai de pierdut.
Nu are rost sa dezvolt ideile. E Al naibii de mult de scris.
E de remarcat faptul că Trump nu are susținerea Congresului. Chiar republicani citind împotriva lui.
Nu cred că trebuie să disperam. Lucrurile sunt in devenire. SUA nu i Romania , spunea cineva.
Banii. Oh Doamne, banii!
Vă implor să-mi spuneți ce înseamnă „cooperare economică, cu Africa” indiferent că vine din USA, China sau Rusia. Cum anume cooperare?
În 1918 evreii bancheri de pe Whall Street îl „curtau” pe Lenin (evident cu bani) să distrugă capitalismul în Europa. Ani mai târziu, Stalin a reușit pe jumătate. După ce, păcălit de Hitler, a păcălit la rându-i pe englezi și pe americani. Regan a încercat să repare neajunsul dar a dat peste cancelari, copil de pastor din RDG-dna Merkel, sau peste trădători precum Steinmayer.
Vorba e ce facem noi? Că suntem cu pantalonii rupți în spate și cu ei în vine. Vorba cântecului ardelenesc: sărăcia-n cur mă-npunge/eu tot fug și ea m-ajunge.
Văd că ai noștri conducători o țin langa cu c…l în două luntri: și cu Europa și cu USA. După ce ne-au făcut de râs pe la UE și în USA, de s-a dus buhul, și după ce au făcut praf de-o țară întreagă la ce să ne mai așteptăm acum? Poate doar sa cânte prohodul unei națiuni debusolate chiar de ei. Debusolate și neajutorate.
Vă foarte mulțumesc domnule Felea pt impecabilul material, care m-a facut să deslușesc maleficul național raportat la situația internațională teribilă în care ne aflam.
NIHIL SINE DEO.
Pentru că este sfârșit de an și avem buget pentru anul 2026 să vedem cât de „mari” vom fi: Congresul SUA a aprobat National Defense Authorization Act (NDAA) pentru anul fiscal 2026, cu un buget fierbinte aprobat de aproximativ 901 miliarde USD, o cifră record pentru Pentagon.
Acest buget include majorări pentru salariile militarilor, achiziții de tehnologie și sprijin pentru operaţiuni externe. Asta înseamnă că nu vorbim de un buget în scădere dramatică, ci de consolidare financiară generală, chiar dacă unele priorităţi se schimbă. Parte din legea bugetului include limitări explicite care: – menţin un prag minim al trupelor americane în Europa (de exemplu: nu pot scădea sub ~76.000 de militari fără aprobări speciale și motive strategice documentate), – necesită justificări clare pentru orice retrageri, – includ consultări cu aliații NATO înainte de a face reduceri majore. Practic, Congresul SUA controlează din ce în ce mai mult dorinţa executivului de a reduce prezenţa în Europa și încearcă să îngrădească retragerile necoordonate cu aliaţii. Bugetul de apărare nu taie masiv cheltuielile militare sau prezența globală. Dimpotrivă — include resurse pentru: -menținerea trupelor în Europa, – sprijin pentru Ucraina și alte priorități de securitate și are o valoare record. În concluzie, politica bugetară este un echilibru între:
– reducerea costurilor externe, – menținerea capabilității de descurajare împotriva Rusiei și a altor amenințări, – reacțiile aliaților europeni.
În aceași idee: Ensuring American Space Superiority” este un ordin executiv semnat de președintele SUA la 18 decembrie 2025 menit să definească și să intensifice politica spațială americană pe termen mediu și lung, cu accent pe dominație tehnologică, securitate și explorare. Documentul pune un cadru strategic amplu – nu este doar un plan tehnic, ci o orientare de politică națională cu implicații pentru Pentagon, NASA, agențiile civile, industria privată și aliați. Iată obiectivele majore: Revenirea oamenilor pe Lună până în 2028, ca dovadă a leadershipului american și bază pentru activități ulterioare, inclusiv spre Marte. Construirea elementelor inițiale ale unui avanpost lunar permanent până în 2030 – un centru de operațiuni și posibil hub logistic/industrial pe Lună. Prioritizarea sustenabilității și eficienței arhitecturilor de lansare și explorare, inclusiv cooperare extinsă cu sectorul comercial. Deci avem un cadru legislativ pe termen scurt (2030). Un cuadru cu obiective ambițioase, care combină: explorare și prezență umană extinsă în spațiu (Lună până în 2028, avanpost lunar până în 2030), securitate și superioritate militară în spațiu, impuls pentru sectorul privat și economia spațială americană, cooperare internațională și alianțe, organizare instituțională adaptată pentru noile provocări.
Respect!
Si pentru ca e sfarsit de an:
„Sarbatori fericite!”
Sărbători fericite! Un an nou cu sănătate.
@Smaranda _ „… impuls pentru sectorul privat și economia spațială americană, cooperare internațională și alianțe…”
„Impulsul” pe care îl menționați este reflectarea utopiilor lui E Musk, care finanțează orgoliul lui D Trump.
„Cooperare internațională și alianțe” se traduce pre limba magaioților membri ai fan-clubului D Trump printr-un singur cuvânt: „aurarhie”.
Taxele aberante impuse de administrația Trump partenerilor economici ai SUA (asupra multora a revenit, recunoscând efectul negativ asupra propriilor cetățeni) o dovedește.