vineri, iulie 10, 2020

Manipulatorii memoriei, falsificatorii istoriei

Au trecut, cam nebăgați în seamă, și cei 30 de ani împliniți de la tragicele evenimente de la Târgu Mureș, și același număr de ani de la Proclamația de la Timișoara, și aniversarea începutului marelui miting anticomunist din Piața Universității, și 30 de ani de la alegerile ratate din Duminica Orbului.
Un teatru particular- Yorick din Târgu Mureș- a difuzat online, și bine a făcut, spectacolul 20/20, scris și regizat de Gianina Cărbunariu, câteva jurnale, ici-colea, au publicat o seamă de articole despre mai sus amintitele aniversări sau comemorări, cotidianul Adevărul a transmis un interviu cu scriitorul și publicist Stelian Tănase despre alegerile de la 20 mai, am mai citit câte ceva prin revista 22, prin Dilema veche, pe contributors.ro. Iar Radio Europa Liberă a pus pe site și continuă să pună zilnic documente sonore din epocă. Și cu asta, basta. Probabil că același lucru se va întâmpla și luna viitoare, atunci când se vor împlini 30 de ani de la Marea Mineriadă.
Avem chestiuni mai arzătoare la ordinea zilei. Pandemia și controversele cu puternic substrat politic stârnite de ea. Gazetele și televiziunile arondate Opoziției se dau de ceasul morții să ne lămurească cât de tiranic e președintele Klaus Iohannis și cât de mișel și ticălos guvernul, în vreme ce, cei care, teoretic, dețin puterea, au un foarte subțire și parcă tot mai diluat sprijin mediatic. Și, pe urmă, cu sau fără COVID, istoria, memoria nu au mare priză la public, nu se vând, nu fac audiență. Să ne amintim, de pildă, cât de puțini au fost aceia care au marcat, în ianuarie, atunci când nu se prea vorbea despre COVI, împlinirea a 30 de ani de la momentul în care FSN și-a încălcat promisiunile, s-a transformat în partid și a decis să participe la alegeri. Știind încă din data de 6 februarie, când s-a înregistrat la Tribunal ca atare, că toate celelalte partide (PNȚCD, PNL, PSD-ul lui Sergiu Cunescu) vor fi astfel condamnate să facă doar ceea ce se cheamă figurație specială la viitoarele alegeri. Primele libere după 40 de ani și mai bine.
În vremea aceasta, falsificatorii istoriei își văd liniștiți de treabă. Iată, nu mai departe decât săptămâna trecută, dl. Nicolae Croitoru a publicat pe cristoiublog un articol în care se face că rememorează istoria controversatei afaceri cunoscute sub numele de Meditația Transcedentală. Dl. Croitoru a fost, pe vremuri, mare nacealnik, responsabil cu propaganda pe Capitală, iar cine vrea să afle cât de mare i-a fost ticăloșia nu are decât să citească volumul consistentul volum Eu, fiul lor al unuia dintre puținii autentici disidenți anticomuniști români, poetul Dorin Tudoran. Reamintesc că Eu, fiul lor reproduce dosarele de la Securitate ale lui Dorin Tudoran și a stat la baza unui bun spectacol creat tot de Gianina Cărbunariu.
Ce face în articolul său domnul, fost tovarăș, Nicolae Croitoru? Ceea ce a făcut o viață. Minte, falsifică istoria, se dedă operațiunii de manipulare a memoriei. O ironizează pe poeta Ana Blandiana (aici se vede școala Săptămânii lui Eugen Barbu și a României Mari a lui Vadim, lecturi de bază pentru inetelctualul Croitoru), reiterează ideea că toți am fi ori am fi fost la fel de vinovați pentru înflorirea cultului lui Nicolae Ceaușescu, se prezintă pe sine drept eroul salvator. Nu numai pentru Marin Sorescu (pe care l-a salvat de conivență cu Nicu Ceaușescu, alt mare erou cu derogare și cu D.R.Popescu), ci și pentru Gabriel Liiceanu pe care, ce să vezi?, el, tovul Croitoru, l-a pus la adăpost de la o pedeapsă mai aspră. I-a găsit chiar un loc de muncă mai de Doamne-ajută. Umanismul socialist în floare și întruchiparea lui în tovul Croitoru. Chiar, la o adică, i-ar fi salvat pe toți cei dați afară de la Institutul de Științe Pedagogice dacă șeful lor, Virgiliu Radulian, ar fi fost nițeluș mai flexibil.
De fapt, fostul tov. actualul domn Croitoru, al cărui articol este găzduit, cum spuneam, de blogul informatorului Coroiu ,se dedă unei operațiuni similare celei la care s-a dedat pe vremuri între timp repauzatul întru Domnul Adrian Păunescu. Da, admite dl. Croitoru, l-oi fi slujit eu pe Ceaușescu, oi fi servit eu cultul personalității sale, dar am făcut-o subminând comunismul din interior. Și ca să vă fie vouă nițeluș mai moale.
Pe când o decorație pentru tovul Croitoru? Pe când un omagiu pentru un neobrăzat manipulator al memoriei și mizer falsificator al istoriei? Pe când o pensie specială și pentru el? Pentru el, pentru tov. Aurelian Bondrea, pentru tova Olivia Clătici, dacă o mai fi trăind. Nu le inventează oare pesedistul Șerban Nicolae, cel care a spus măscări despre lupta partizanilor și partidul majoritar în Parlament l-a felicitat mustăcind?

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Până când acest popor nu va învăța să judece cu severitate „încanalierea” la care s-au dedat de zeci de ani comuniștii și, iată, neocomuniștii lucrurile (politice,sociale,administrative)vor rămâne într-o matcă tulbure. Demonii cântători de ode ai lui Ceaușescu ne vor sfida de-a pururi și ne vor măslui istoria și memoria deopotrivă.

  2. Din pacate istoria se falsifica functie de propaganda, fiind folosita mas-media.
    Privind aniversarea unor momente unice in isoria R0manilor, sa nu intram in detalii
    [vezi sarbatorirea marii uniri 2018/2019]

  3. O intrebare personala. Unde se afla acest secretar cu propaganda al anilor 80 de care odata m-am ciocnit si eu. Presupun ca est eom de afaceri sau ce inclinatii propagandistice culturale mai vadeste? Avea o ajutoare, dna Ana Vanciota care era totusi o femeie ceva mai bine cresuta Stiu ca de la sectorul 2(parca) dupa decembrie 89 a aterizat la IOR inainte de evenimente adica poate stia ea ceva …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)