duminică, decembrie 5, 2021

Marele Jeg al stalinismului din Romania

Cantaretul din exil Jean Moscopol il numea, facandu-se ecoul poreclei din tara, Gheorghiu-Jeg. Cel care avea sa devina micul Stalin al Romaniei s-a nascut pe 8 noiembrie 1901 la Barlad. A murit la Bucuresti pe 19 martie 1965. A dominat secta comunista din Romania timp de un deceniu, ca lider al grupului din inchisori, apoi vreme de doua decenii ca strongman, despot, dictator, pana la neasteptata sa moarte. Nu se considerea un corifeu al ideologiei marxist-leniniste. A lasat „frontul ideologic” in subordinea moscovitului Leonte Rautu. La „organizatoric” s-a bazat un timp pe Alexandru Moghioros.

Era vindicativ, intrigant, lipsit de scrupule. Cand i s-a pus pata pe Lucretiu Patrascanu, a facut tot ce putea spre a-l distruge. Credea in dogmele comuniste? In felul sau, cred ca da. Bolnav de suspiciune, n-a inteles doua lucruri: Pofta de putere a lui Nicolae Ceausescu si frivolitatea lui Ion Gheorghe Maurer, avocatul cinic pentru care vanatorile erau mai importante decat bunastarea oamenilor.

May be an image of standing

Se lupta cu fostii ceferisti (Constantin Doncea si Dumitru Petescu), dar nu simtea ca ultra-obedientul Nicu C . era macinat de resentimente inavuabile. Ca ii va face de petrecanie postum. Precum Nikita Sergehievici lui Papașa Vissarionovici. Viata sa de familie a fost intrerupta in 1933. Dupa iesirea din ilegalitate, a incercat sa fie un bun parinte. Fiica cea mare, Lica, a profitat si a abuzat de febletea sa pentru ea si cei trei copii ai ei cu primul sot, Marcel Popescu. Dar si Lica trebuia sa se incadreze in tiparele dictaturii. La nevoie, parintele ordona lichidarea favoritului principesei. Compensatia? Deplin acces la resursele statului pentru sustinerea carierei „tarentatei” actite.

In ultimii ani de viata, a intors macazul in relatiile cu Kremlinul. A permis o vaga liberalizare interna. Derusificarea s-a derulat cu maxima viteza. Dej l-a admirat pe Stalin. Se considera un discipol credincios al generalissimului. Fara Stalin, nici ei, nici ceilalti bolsevici locali n-ar fi ajuns nicicum si nicicand in fruntea tarii. Stalin l-a simpatizat: Era proletar, etnic roman, disciplinat. Nu avea in dulap scheletul lui Marcel Pauker, ucis in URSS in anii Marii Terori. Ana era cominternista, Stalin a ingropat Cominternul. Adoratia Anei il lasa pe Stalin indiferent. Calmul obsecvios al lui Dej era ceea ce bossul dorea. Dej nu era un scelerat sadic precum Matyas Rakosi, Stalinul maghiar, gnom la propriu, in plus evreu. Parintele popoarelor putea avea incredere in electricianul ceferist din Romania. N-a gresit. Stalinismul lui Gheorghiu-Dej a fost indefectibil.

Distribuie acest articol

117 COMENTARII

  1. Excelent ! Totusi …
    Am citit, la aparitie, cartea lui Pavel Campeanu in care acesta-si descrie anii de inchisoare la Orastie (parca). O carte excelenta, cu detalii inedite la aceea vrame. Si unde, pe langa amaratul de Dej – la urma urmei, dupa judecata mea – apare un personaj malefic, acela care „tragea sforile”, nu de capul lui nici ala desigur :Emil Bodnaras. Interesant (?) de ignorat, din cate stiu eu, de istoria postcomunismului din Romania !
    Cine „se baga”? Sau cine-mi ofera, in ignoranta mea, o bibliografie cerdibila ?

    • Din câte cunosc, nu există o monografie referitoare la Emil Bodnăraş. Principala problemă este accesul la arhivele din Federaţia Rusă, unde ar trebui să existe cel puţin un dosar cu privire la personajul amintit. O monografie scrisă doar cu ajutorul surselor de informaţii româneşti poate fi incompletă.

    • Intr-un sat din Bucovina in anii 90 primarul a repus pe piedestal statuia lui Bodnaras, distrusa in 1990. Pentru ca lor Bodnaras le-a făcut bine!!
      Atunci de ce sa ne mai miram ca liderii PNL de la Buc vor sa faca alianta cu PSD?

      • Foarte bine au făcut!
        Eu as vrea sa revăd pusa pe soclu statuia țăranului român dela 1907 din Piața. Obor, dărâmată de niște idioți în 1990.

        • Statuia „1907” nu a fost dărâmată. A fost mutată de conducerea liberală de la primăria București la începutul anilor 1990, ca să nu mai aducă aminte de faptul că un guvern liberal a ordonat armatei să tragă cu tunurile în țărani în 1907. Statuia se află în Parcul Florilor, aflat în spatele unor blocuri de la intersecția Șos. Pantelimon cu Șos. Fundeni. Locație pe Google Maps: 44.44351079487281, 26.168215952915897

          • Va mulțumesc, trec relativ des pe acolo dar pana acum nu am văzut-o. Semn ca locatia a fost bine aleasă : ‘Printre blocuri’, acasă la BUG Mafia, ca la Obor mai vin și țărani și nu se făcea…

        • Și ce a făcut țăranul ăla de la 1907 ca să merite statuie în România?! Io știu? Poate o merita o statuie la Moscova sau măcar la Tiraspol, dar nicidecum la București…

          Dacă nu mă înșeală memoria, Constantin Stere afirma că în epocă narodnici din Basarabia, aflați pe statele de plată ale Ohranei ar fi trecut Prutul tocmai ca să stârnească sau mpcar să stimuleze agitația.

          După câte știu eu țăranul ăla răsculat a prădat, și a jefuit ca să dea Rusiei & Austriei prilej să invadeze România spre a „potoli tulburările”… Altceva?

          • Ah, da, țăranii viitori kaghebisti, ruși din Hodivoaia, Flămânzi și Stanilesti, instigati și de viitorii kaghebisti I. L. Caragiale și Tudor Arghezi. Bine le-a făcut, monșer, mama lor…, ratiunile de stat, ma-ntelegi…

            • Întrebarea rămâne: Cui i-a servit zavera? României în niciun caz. Ba chair i-a pus existența în pericol.

              Cui i-a servit, n-are decât să ridice statui. D-aia am zis că Moscova sau Tiraspolul or fi mai potrivite… Nu-i așa?

          • Cum cea facut taranul roman ? A incendiat, omorat, violat si jefuit . Din pacate cele relatate de Rebreanu in Rascoala chiar s-au intamplat si nu in putine locuri. Am citit niste studii care invinovatesc arendasii,romani,evrei,greci,etc. care luau mosiile in arenda si pentru a o plati, plus partea lor de castig, au impus taranilor niste conditii, zise noile invoieli, imposibil de indeplinit. Guvernul ce era sa faca ?A aplicat legea ! Ca si-o fi bagat si Ohrana coada,tot ce-i posibil, e specialitatea casei atunci si acum doar ca se numeste altfel. E ca lupul cu paru’.

    • As recomanda ca lectura „Stalin: The Court of the Red Tsar” de Simon Sebag Montefiore. Ar mai fi cateva carti de beletristica (sau chiar mai mult) ale lui Haralamb Zinca (Hary Isac Zilberman), in special seria „Pe urmele agentului B-39”. Soljenitsîn a scris lucruri interesante, dar un pic dificil de citit. Ar mai fi de citit si Paul Goma, in special marturii din perioada ocuparii Basarabiei si Bucovinei in urma Pactului Ribentrop-Molotov si alte povestiri din perioada anilor de tinerete petrecuti in Romania.

  2. ..ar fi interesantă o paralelă între cei doi dictatori comuniști pe care i-am avut :

    – ambii și-au eliminat concurența, recurgând la epurări și condamnări (chiar la moarte)
    – și unul și altul au încercat să vireze (sau au mimat asta..) la un moment dat, în afara sferei de influență a Moscovei
    – au nășit industrializarea României, Dej începând cu siderurgia la Galați, petrochimia la Borzești și rulmenții la Bârlad. Ale lui Ceaușescu se știu prea bine..
    – sfârșitul și percepția publică, diametral opuse.

    Odiosul și sinistra, pe de o parte și imaginea bonomă a lui Dej.
    El a fost perceput ca victimă a rușilor, care l-ar fi iradiat pentru actele de frondă (recuzarea consilierilor KGB, de pildă)
    Parcă o văd pe bunica, femeie de la țară, lăcrimând sincer la înmormântarea care se transmitea la tv, atunci în ’65 .

    Să fi fost Dej mai bun actor decât Lica..

    • Lica nu prea era actrita .. ci, doar , fiica.

      Insa Ghita Batranu’ a fost „reevaluat” dupa scandalul legat de planul Valev . „Reevaluat” ptr ca respins un plan muscalesc de …. anihilare/terminare a Romaniei.

      Trebuie zis ca in 1963 f multi, enorm de multi dintre barbatii de 40-50 de ani erau veterani ai campaniei din Est si asta a contat in „reevaluare” .
      Si mai trebuie de priceput ca, desi lipsiti de prea multe studii (in anii 60 un muncitor calificat cu scoala profesionala intr-un domeniu tehnic si care avea cca 40 de ani era perceput ca un ins peste medie dpv al scolarizarii) totusi nu erau si .. prosti. Ru tin minte cum vocifera dl Paul sustinut de Tudor (vecini, ambii strungari, proveniti din rural) „Vor sa ne faca colonie! Noi la coada vacii si ei cu industria? Da ce suntem africani?!!” (tocmai erau niste afise cu „Africa isi rupe lanturile” )

      Asa ca Dej a fost „reevaluat” desi se stia prea bine despre rolul sau in represiune.. iar Dej a plusat cu decretul de aministie a detinutilor politici

      Cat despre talentele actoricesti .. cam oricine e mai talentat decat era Lica!

      PS. nascut in 59 am vazuit-o pe Lica pe ecrane. Copil fiind am auzit reactiile din mahala cu provire la planul Valev si amnistie.
      Vorbesc din pv a unui traitor in cartiere populare nu al unui copil de aparatcic din cartierul cu stabi … (in 77 cartierul stabilor incepuse sa fie cunoscut ca „Texasu’ de peste balta” . balta fiind lacul Floreasca)

      • La aia cu „deșteptăciunea” lui Dej io zic să o lăsați mai moale. A mărturisit cu gurița lui că „fără partid nici două koepici nu facem niciunul” într-o ședință a Pollitbiuroului. Și avea dreptate. El ar fi avut poate șansa să ajungă ceva maistru electrician la CFR. Pingelică ar fi ajuns în cel mai fericit caz ceva tarabagiu de mahala – reparații cizme și bocanci…

        Orice Dorel din ăsta din Obor dacă ajunge să aibă toate resursele statului la dispoziție, autoritate dictatorială + armate de pupincuriști să vopsească în roz orice rahat ce-l scoate din el pare ceva mai deștept decât e.

        Partea amuzantă e dacă ne gândim în perspectiva timpului, mult hulitul plan Valev ar fi fost poate mult mai puțin distructiv decât „industrializarea” lui Dej și Pingelică. „Industrializarea” comunistă a secătuit resursele țării, a distrus destinele a generații întregi, a înfometat și chinuit oamenii aiurea. Dacă ne uităm cu atenți în jur vedem că azi n-a mai rămas practic nimic din ea, afară de ceva terenuri contaminate, ruine și disperare…

        Bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească (inginer format în Germania în anii 20-30 cu o bursă de merit a statului român) compara „industrializarea” României (pe atunci pe la sfârșitul anilor 70 totul părea că duduie) cu o campanie de cucerire a Indiei și Chinei :) Zicea că dacă poporul român ar fi pus tot ce are în efortul de cucerire al Asiei ar fi ieșit cu pagubă mult mai mică decât cea ce va rămâne după industrializarea comunistă. A anticipat cu o precizie uimitoare colapsul comunismului (10-15 ani spunea el prin 1978-1979) și faptul că nu va mai rămâne piatră peste piatră din toată marea industrie comunistă… A prezis corect că va fi un colaps economic și nu unul politic sau militar, provocat de încercarea disperată de reformare a unui sistem nreformabil.

        Eram copil pe atunci și credeam că exagerează, știind cât de crunt ura comunismul. Mi-a luat vreo două decenii să înțeleg pe deplin că avea perfectă dreptate. Iar d-nii Paul & Tudor de care vorbiți dumneavoastră, băteau desigur câmpii… Vedeți? Asta e diferența între strungar și inginer :)

        P.S.: Bunicul meu n-a apucat din păcate să vadă colapsul sistemului, dar măcar a avut mulțumirea să-l vadă pe Gorbaciov. L-a ginit din primele luni și a zis „Ecce homo! Ăsta o să facă praf tot!” Asculta ore în șir cu mare satisfacție radio Budapesta unde se citau cu smerenie toate nonsensurile lui Gorbaciov și se lăuda cu ardoare religioasă perestroika & glaznost-ul.

        • ..hai să nu exagerăm totuși.. Era de preferat să rămânem o țară agrară și să ne limităm la hore de ziua recoltei ?

          Industria siderurgică a fost coloana vertebrală a economiei în Germania și UK. Asta se pricepeau să facă atunci.
          Să vii astăzi și să-i acuzi de secătuirea resurselor, sau de poluare, e cel puțin tardiv..

          Petrochimia a pus în valoare niște bogății pe care le-am avut și din care au ciugulit hulpav și aliații și adversarii ultimei conflagrații mondiale.
          Uitați-vă la ruși, ce jocuri fac cu resursele lor energetice..

          Rulmenții de la Bârlad s-au bazat pe tehnologie japoneză, tractoarele de la Brașov pe cea italiană, Piteștiul pe cea franțuzească șamd.
          Necazul e că au bătut pasul pe loc, sau mai bine zis nu au ținut pasul cu occidentul, rămânând în urmă, slab productive și energofage, transformându-se într-o industrie care producea prost și neprofitabil.

          Nici nu e de mirare, în condițiile în care la conducere au fost promovați impostori obedienți. Și totul a venit de sus. Comoditatea oferită de camarila de pupincuriști, a ruinat demersul altfel corect de modernizare a țării. E mai bine că nu mai producem nici măcar un nasture ? Noroc cu libertatea de a munci în hulita UE, că ar fi plin de șomeri și asistați..

          Iar după ’89, se putea încerca și-n alte locuri ceea ce s-a făcut cu Dacia. Dar a fost mai simplu și mai profitabil (pentru unii..) să vândă totul la fier vechi.. Și mai e de dărâmat chiar și-n ziua de azi.. Bine c-a scăpat măcar Palatul Parlamentului..
          Așa au apărut, peste noapte, noi stâlpi (de carton..) ai unei societăți care încă-și caută buimacă drumul..

          • Nu exagerăm deloc. Eu zic să ne gândim un pic mai bine și să nu ne lăsăm furați de lozinci…

            Haideți să ne uităm în jur.

            În 1945 Spania era o „țară agrară” mult mai săracă ca România. Ca suprafață, populație, și mentalități ambele țări sunt comparabile. În 1935 italienii (cam cu același standard de viață ca spaniolii) veneau la lucru în România în carierele de piatră și fabrici. Azi, după deceniile de industrializare comunistă, milioane de români sunt la lucru în Spania și Italia, mare parte făcând munci amărâte și umile.

            La sfârșitul comunismului Spania era o țară mult mai bogată și prosperă ca România, cu toate că ea n-a trecut prin procesul de industrializare comunistă. N-a construit combiante monumentale ca Galați, Giurgiu, Târgoviște și Reșița. Neam de neamul Spaniei n-a avut ditai combinate chimice și de utilaj greu ca România lui Dej și Pingelică. Și cu toate astea Industria spaniolă, ce s-a dezvoltat natural într-o „țară agrară” cu resurse mai puține ca România a ajuns mult, mult înainte a ceea ce a fost vreodată industria română atât ca valorea netă a proucției cât și ca tehnicitate și calitate.

            România e o țară bogată în resurse sărace. Are de toate, dar nimic îndeajuns afară de sare și teren agricol. Să te apuci să construiești o mare industrie sidelurgică într-o astfel de țară înseamnă că ai creierul pe bigudiuri. România lui Ceaușescu (și Dej de altfel) importa la prețul pieței mondiale minereu de fier (în țară era insuficient!) din Australia și Brazilia. Acesta era adus cu nave românești special construite – mineralierele. Cantități mici și insuficiente de minereu de fier la preț preferențial veneau din URSS. Cărbunele venea din Anglia și SUA tot la prețul pieței mondiale + câte ceva din Polonia și URSS la preț preferențial în ruble sau barter. Din toate astea se producea o tablă de oțel de calitate execrabilă (partidul cerea să fie produsă cât mai multă indiferent de calitate!) pe care după aia o vindeau la preț de dumping pe unde puteau. Combinatul de la Galați avea în 1987 de 7 ori mai mulți angajați pe tona de fontă produsă ca US Steel pentru că partidul dorea să nu existe șomaj…

            La final din oțelul ăsta făcut din materii prime importate se fabricau strunguri la Arad care se exportau cu navele flotei comerciale române tocmai în Japonia, după cum scria Scânteia „cu îndreptățită mândire patriotică”. Ce nu spunea Scânteia e că cea mai importantă caracteristică a strungurilor erau lăzile din lemn în care erau ele ambalate, ce trebuiau să aibă anumite caracteristici respectate foarte riguros, altfel japonezii respingeau tot lotul. Strungurile ajunse în Japonia cu tot cu transport erau mai ieftine ca fierul vechi așa încât mergeau direct la topit în oțelăriile japoneze. Din lăzile lor se făcea mobilă și de aia japonezii erau așa mofturoși la calitatea lăzilor :)

            În condițiile astea România ajunsese prin 1986-1987 cel mai mare producător de oțel pe cap de locuitor din lume. Numai că pentru a se putea lăuda cu toate astea poporul român trebuia să îndure frig, foame și beznă. Când s-a prăbușit comunismul s-a dus pe apa Sâmbetii marea industrie comunistă ce nu avea cum să funcționeze. Mai grav decât atât chiar și industria moștenită de comuniști de la vechiul regim „burghezo-moșieresc” a fost făcută praf de comuniști. Deci în anii 2000 România a trebuit practic să o ia de la zero.

            Problema nu erau idioții de la conducerea fabircilor. Problema era că întreaga concepție a industrializării comuniste era absurdă și lipsită de fezabilitate. Te apuci de industrie când măcar una din următoarele:
            – materii prime
            -energie ieftină
            -mână de lucru ieftină calificată sau ușor calificabilă
            – piață de desfacere
            – iventivitate tehnică
            – ești pe o magistrală de transport

            România nu avea NIMIC din toate astea, deci nu avea cum să reușească. De aceea întreaga idee a industrializării comuniste a fost o crimă odioasă ce a distrus România pe decenii. Iar la finalul întregi aventuri nu a mai rămas nimci afară de ruine și mizerie

            Acum ați înțeles?!

            • ..am înțeles desigur, cu asemena explicații.. :))
              Veniți cu o serie de legende urbane care prind, poate, la cei cu caș la gură..

              Spuneți nonșalant că industrializarea e o crimă..
              Să fi stat la coarnele plugului și azi, ca alde Moromete și Cocoșilă la fierăria lui Iocan dezbătând politică ? Avea dreptate Țugurlan : ” Asta-i politică ce faceți voi aici, mă ?”

              IMGB-ul și CUG-ul de la Iași exportau în toată lumea echipament greu (gen axe de turbine.)
              Mașinile de alezat și frezat, din dotarea lor, aveau fundația ca de bloc cu 10 etaje
              Exportam echipament petrolier în zona golfului, tractoare și ARO prin Maroc, locomotive ..șamd

              România actuală importă tot, ajungându-se chiar la legume și fructe. Am devenit o mare piață de desfacere.
              Oricât de slab e nivelul de trai, nu există oraș de provincie fără 5-6 supermarket-uri.
              Mai adăugăm și vreo 50 de farmacii, 30 de săli de jocuri și pariuri și cam atât.

              De aici dezechilibrul balanței de plăți, cu presiune pe cursul leului și pe inflație.
              Fără banii câștigați de români în UE, ar fi și mai rău.

              Ca să nu mai vorbim de infrastructură. Să rămânem la coada vacii, izolați de lumea modernă ?
              În viziunea dvs, asta e viziunea corectă ?

            • „Combinatul de la Galați avea în 1987 de 7 ori mai mulți angajați pe tona de fontă produsă ca US Steel pentru că partidul dorea să nu existe șomaj…”
              Ba s-avem raison, coane, nu sunteti din Galati. In acei ani, un prieten angajat in combinat, probabil nu singurul, a fost pus in „concediu” neplatit, fireste, pe nu stiu cite luni. Dar nu, somaj nu exista in comunism, ca atunci ar trebui sa existe si ajutor de somaj !

            • Pentru mircea gîndu & E.D.

              Din păcate nu sunt legende urbane ci fapte. Da, industrializarea comunistă a fost o crimă împotriva națiunii române. Cei vinovați de ea merită exact același lucru pe care-l merită de la evrei ăia cu cuptoarele de la Auschwitz.

              România de azi e o piață de desfacere? Foarte bine! Aia înseamnă că are cu ce să cumpere, deci economia țării funcționează. Credeți că ăia care făceau foamea, întunericul, frigul, și se omorau la cozi pentru un pui de Gostat vinețiu, rahitic și gata alterat în vremea lui Pingelică n-ar fi preferat la orice oră din zi din noapte să înfulece cotlete din Germania și roșii din Turcia în loc să exporte ARO în Maroc la prețuri mai mici decât cele de fabircație?! Marile exporturi românești erau finanțate prin înfometarea și îndobitocirea sistematică a națiunii.

              Am văzut cu ochii mei la un dealer de utilaje de construcții din Monterrey Mexic un tractor de Brașov U 445 instalat pe un soclu din beton sub o cuplolă imensă din sticlă în fața birourilor dealer-ului. L-am întrebat pe proprietar ce e cu tractorul ăla? Mi-a spus că tot ce se vede în jur a fost zidit de tatăl lui din tractorul ăla. :) Bătrânul fost dealer UTB autorizat pentru Mexic, apoi Guatemala, Salvador, etc. și că le cumpăra la sub $1000/bucata cu transport inclus și toate taxele vamale plătite, cu plinul de motorină făcut și kit-uri de piese de schimb. Am calculat că la banii ăia în a doua jumătate a anilor 70 tabla de oțel pentru construcții metalice în greutatea tractorului, fără nicio prelucrare era cam tot spre $1000. Deci evident că tractoarele cu tot cu trasport erau vândute într-o pierdere îngrozitore. Și asta a durat pînă spre 1990. Chiar și creditarea tractoarelor se făcea prin banca română de comerț exterior ce plătea deler-ului prețul complet tractorului vândut în rate și după aia se zbătea să scoată banii de la clientul mexican, respectiv rămânea cu paguba dacă ăla dădea faliment și nu mai putea plăti. Pentru aia făceau foame românii ca să facă clanul Velazquez și alții ca ei avere?! La fel Dacia, ARO, camioanele și alte produse ale minunatei industrii comuniste române. Să ne gândim numai la munții de produse românești exportați în Africa sau Asia ce nu au fost plătite nici azi, nici măcar la prețurile de dumping la care erau vândute…

              Bun, are sens să faci sacrificii pe o perioadă determinată ca să obții ceva. Problema e că poporul român nu s-a les cu NIMIC afară de pagube de pe urma „industrializării” comuniste. Marile intreprinderi erau oricum neviabile și au dat faliment imediat după prăbușirea comunismului. Și asta nu e (doar) din cauză că avea conducerile formate din proști și hoți (cu toate că asta a ajutat mult :)) ci din cauză că în mod fundamental ele erau neviabile. Azi practic nu a mai rămas NIMIC din ele. E ca și cum n-ar fi fost. Și nu-i numai în România. E la fel peste tot în fosta lume comunstă din URSS până-n Germania de Est și China.

              Am văzut la Sankt Petersburg mândria comunismului, vechile uzine Kirov, unde se produceau tancuri precum cremvurștii, devenite depozite de mărfuri chinezești și două mall-uri. La Dresda n-a mai rămas decât un muzeu din citadela opticii comuniste VEB Pentacon care avea 5000 de angajați în copilăria mea când l-am vizitat într-o tabără în RDG. Chiar și-n China n-a mai rămas NIMIC din marile combinate maoiste. Am văzut ruinele lor cu ochii mei… Deci la ce au folosit toate sacrificiile, umilințele și suferințele?!

              Cât despre povestea d-lui E.D. cu oamenii trimiși acasă fără bani cu lunile de la Combinatul Sidelurgic Galați, nu face decât să confirme ceea ce am spus. Toate erau degeaba: Gigantice, ineficiente, mari risipitoare de energie, poluante și după ce că produceau mai ales gunoaie nevandabile, nu reușeau să-și plătească muncitorii nici măcar la nivelul mizerabielelor lefuri comuniste. Care era sensul cosntruirii lor cu sacrificii imense?! Ca ruinele lor să îmbogățească azi clanul oligarhului indian Mittal?!

            • O observatie la filipica Dv. – Avea Japonia din lista prezentata : materii prime – energie ieftina – mana de lucru calificata, piata asigurata de desfacere. … cand a inceput industrializarea tarii – la caderea Shogunatului ? Nu ! Nu avea – dar au intuit corect care este cerinta viitorului – Gita – Jeg a fost un criminal -= a acceptat si condus cele mai mari crime din Romania socialista – Dar industrializarea – de fapt CONTINUAREA INDUSRIALIZARII Romaniei, inceputa in inter-belic – nu a fost opera lui Dej ci a unui grup de tehnicieni comunisti este adevarat – Florescu, – la Chimie, gastom-Marin …. care au stiut sa se inconjoare de specialisti – chiar „cu bube” ! si s-au contractat din strainatate – West numai instalatii, masini si tehnologii de buna calitate Aceasta tendinta a continuat inca ani buni dupa moartea lui Drj psna au aparut sicofantii lui Ceausescu si hei-rupismul a inlocuit tehnologia ! Cel putin la Min. Chimiei, unde am lucrat (nu „invartit” de partid, sindicat, sau „de casa”) pot sa va asigur ca instalatile achizitionate au fost de buna calitate si au corespuns garantiilor. Ce a urmat ? Conducere inepta si total incompetenta, lipsa de legaturi cu lumea „libera – westica” pentru completare de cunostinte tehnice, idei noi, tehnologii noi. Am cazut intr-o groapa neagra si am fost plasati intr-ceata impenetrabila la ori ce raza de lumina – Iar conducerile fabricilor , combinatelor au fost ocupate NUMAI de incompetentio , dar cu bune „dosare” si activitati de „partid” si mai ales legaturi active cu Securitatea. Nu va spun povesti auzite ci imi amintesc anii ’70 – 89 la Uzina Danubiana – o bijuterie tehnica, vanduta la fiare vechi ! – sau Centrala de Prelucrare Cauciuc ! Azi – gandindu-ma cred ca nu am avut decat doi sefi – in cei peste 30 de ani – pe care i-am recunoscut ca „adevarati si competenti” sefi fata de toti neavenitii pusi de …. partid si colaborand activ cu securitatea dar nu si cu nevoile si cerintele stringente ale fabricilor. Parabusirea industriei romanesti dupa 89 s-a datorat : 1/ Unitati neviabile , realizate din megalomania lui Ceausesc (In domaniul in care am lucrat exemplul perfect este Fabrica de anvelope autoturism la …. Caracal !!) 2/ Incompetentei – dar si lipsei de informare asupra pietii lumii libere a celor care au ocupat funcii de conducere dupa ’89 3/ Hotiei generalizate condusa si organizata de „saracul si cinstitul? Iliescu ! Un caz clasic ! Fabrica de la Pitesti – care producea benzi transportoare – dotata cu cele mai moderne si scumpa utilaje din Germania (de West sigur) Modernizata cu cateva zeci de milioane de solari dupa ’89 a fost CU STIINTA si PRICEPERE falimentata ca sa se construiasca un cartier de vile (avea o buna locatie in Pitesti) Va pot informa ca in anii de dupa Aug. ’90 am lucrat NUMAI in Arabia si am cumparat pentru industria locala – initial din Romania, pana la falimentarea Pitestiului si vanzarea Jilavei – iar ulterior din China . Si am ramas uluit cad am vazut cu ce „fiare vechi si incropite pe picior” lucrau chinezii !! Si ca un ultim argument ca „industrializarea din perioada Dej a fost facuta nu cu activisti va pot informa ca pe santierul Uzinei Danubiana (1960-62) a fost sef santier Edgar Rusu mare exploatator – dar sustinut de Florescu ! Iar cand i se soptea lui Florescu ca cel propus pentru un post de inginer sef sau director tehnic „nu are dosar corespunzator” de cele mai multe ori raspundea : Asa este – ma voi mai gandi, dar fa-mi ordinul si dami-l !!

          • Fapt este ca industrializarea Romaniei (ca si a celorlalte tari”picate” in comunism) nu a fost facuta cu scopul (diabolizat) al cistigului, al rentabilitatrii. A fost facuta cu scopuri ideologice, in primul rind pentru a produce proletariat, pentru a scoate lumea de la tara si a umple orasele cu proletari, clasa muncitoare. Apoi pentru umflare in pene (marile realizari…), pentru multe dar nu pentru a produce. Si asta a si facut. Colapsul comunismului a fost colapsul economiei comuniste. Mare realizare, mare, nu-i asa ?

            • Pt. J. S. Cam schematica si simplista analiza altfel destul de corecta. Ai scapat din vedere impactul devastator al desfiintarii CAER care a fost infiintat si structurat pe principiului avantajului reciproc si complementaritatii economiilor statelor participante. Inaintea prabusirii acestui Romania importa si exporta peste 50% in tarile membre. Cum e sa pierzi asa peste noapte un sistem de cooperare de aprovizionare si desfacere incheiat pe perioade foarte mari la care erai cablat ? Cred ca nici acum ,si probabil niciodata Romania nu isi va recupera partea sa de investitii de cca 10 miliarde de ruble in Combinatul de la Krivoi Rog care trebuia sa ne livreze la scimb minereu dar n-a mai apucat intrucat nu devenise operational. Si asta e doar un exemplu din multe care se pot da.

            • @Connaisseur

              Și cine l-a oprit pe numitul CAER să aibă o viață îndelungată și îmbelșugată?! Răspunsul e simplu: CAER era la rândul său o chestie artificială și inutilă – apendice al falitei „economii” socialiste. A crăpat în momentul în care rușii au zis că nu mai pot îndura să livreze țărilor comuniste materii prime pe ruble sau în barter și că vor plata în USD la prețurile pieței. Asta se întâmplat la începutul lui Decembrie 1989 la Moscova și l-a dus pe Pingelică în pragul infarctului.

              Investiția României în Krivoi Rog a fost la rândul ei o imbecilitate fără seamăn perfect alinitaă cu tâmpenia nepereche a zidirii industriei sidelurgice române – din care na mai rămas azi mai nimic. După cum am spus șansele de supraviețuire ale sidelurgiei românești după 1989 erau exact 0 (zero): România realiza produse sidelurgice de calitate slabă și inconsistentă (nimeni nu știa ce-i într-o șarjă până la finalizarea ei) cu o risipă enormă de energie, forță de muncă și materii prime pe care le mai și importa.

              Idioțenia supremă a fost decizia regimului Iliescu de a rămâne în afacere, pentru a-i da lui Grbaciov o victorie de mucava pe plan intern. Toți cielalți comnuști au ieșit imediat din povestea de la Krivoi Rog încercarea de a mai reduce din pierderi. Românii au rămas de fraieri și au avut evident pierderile cele mai mari…

              Toate astea nu fac decârt să întărească ce am spus: Întregul sistem al industrializării socialiste era sortit colapsului de la bun început.

      • ..da-da, între altele a fost zâna care-avea grijă de Florin Piersic, în „De-aș fi Harap Alb”..

        Iar afișul la „Lupeni ’29” începe cu ea, după care „anonimii” Colea Răutu, Ștefan Ciubotărașu, George Calboreanu, Ilarion Ciobanu .., pân’ la George Mottoi.. Pentru că (nu-i așa ?), partidu-i în toate..

        Chestia cu actoria lui Dej, a fost doar o figură de stil :))

      • @Ghita Bizonu,intr-adevar Vasilica (Lica) Gheorghiu nu avea nicio legatura cu actoria dar pentru ambitia ei, taticu a construit studioul Cinematografic Buftea,initial resedinta pentru Hrusciov daca vine in Romania, la vremea respectiva unul dintre cele mai moderne si utilate din Europa,peste Cinecita zic cunoscatorii. Macar a ramas ceva in urma capriciului ei ,acum inteleg ca sunt studiourile PRO,luate probabil de Sarbu pe doi lei si un peste. In antiteza ,tot asa de „talentata” Ioana Dragan sotia regizorului Mircea Dragan tartorul cinematografiei avant S.Nicolaescu,a fost distribuita,vezi militianca din BD, cu tupeu in 17 filme,toate regizate de MD. fiind „tare-n sot” ! De pe urma acesteia ce-a a ramas ? Dar despre asta nu discuta nimeni.

  3. D-le T. nu am nimic cu dumneata, dar vad ca ai facut obsesia vietii din a arata latura negativa a societatii romanesti din perioada 1944-1989- sa zic asa. Si mai sint si altii ca d-ta. Dar nu spun adevarul, ci niste clisee. Sa va dau un exemplu: La tv -memorialul durerii-a fost cazul Capata -din zona Huedin (jud.Cluj).Cam demult.Poveste. Dar faptele au fost cu totul altele. Doar atit va mai spun-cautati in ziarul-Gazeta de vest de la Oradea din anii ’90 si scrie negru pe alb cine a TRADAT si ce rol a avut bogatasul satului. Cam atit.E lunga povestea.
    In alta ordine de idei cred ca orice forma de organizare a unei societati- intr-o perioada istorica data- are la nivel de comunitate si individ avantaje si dezavantaje si acestea ar trebui aratate de istorie impreuna, si nici o parte sa nu fie redate partinic si din interes propagandistic. Eu as vrea sa scriu despre mine doar cum vad lucrurile. Sint un copil de taran si imi amintesc evenimentele din anii ’60 incepind. Tin minte ca la moartea celui de care vorbiti ce ”actiune”s-a creat ca sa punem drapelelor banda neagra in semn de doliu. Dar sa trecem peste aceasta. Asa cum va spuneam am parcurs toata perioada scolara in socialism si am terminat facultatea in ’79. (Pe bune-am diploma si mai ales CUNOSTINTELE INVATATE) Daca nu era socialism sint sigur ca nu reuseam sa ma realizez asa cum am reusit. De ce? Pentru ca parintii nu aveau resursele si puterea sa ma sustina financiar. Am facut 10 ani de scoala cu bursa de la statul roman. Poate suna bombastis-dar pentru aceasta sint recunoscator statului si poporului roman care mi-au asigurat aceste conditii. Nu le decalm aici-ci acesta e ratiunea si cugetul meu. Si ca raspuns am muncit cinstit 38 de ani si cred ca prin munca mea mi-am rasplatit cele primite. Deci ca si concluzie cred ca intotdeauna trebuie sa analizam fiecare clipa a istoriei cu + si – ei. Cu bine.

    • Daca nu era socialism sint sigur ca nu reuseam sa ma realizez asa cum am reusit

      Am ajuns in Germania cu fi-miu, care era la o virsta hotaritoare pt viitorul lui, ma refer la scoala. Proaspat venit aveam posibilitati materiale extrem de modeste, ca sa nu spun catastrofale. Chiar si el era nevoit sa lucreze din cind in cind, sa cistige un ban. Azi fi-miu e dr. ing in aviatie. Dupa cum stiti in Ge e ceva socialism dar nu chiar asa.
      Asa ca Bob de griu, lasa-ne, mai bine incolteste-te!

      P.S eu am muncit 44 de ani!

    • OK. Am înțeles că autorul e părtinitor și arată doar „latura negativă” a comunismului românesc. De ce nu ne uimiți arătându-ne dumneavoastră „latura pozitivă”?!

      Mai mult! Dacă vă era așa de drag comunismul de ce nu ați luptat ca să-i salvați pielea?! Dacă ați terminat faculatea în 1979 trebuia să aveți vreo 33-35 de ani în 1989. Ce v-a oprit?! Eu aveam în 1989 19 ani, uram comunismul cu spume și am ieșit în stradă din dupăamiaza de 21 Decembrie să-i vin de hac și uite că mi-a ieșit figura. Comunismul a crăpat și am putut după terminarea studiilor să plec civiliziat în America cu avionul și să trăiesc fericit, cum nici nu visam în vremea sordidă a comunismului.

      Dumneavoastră de ce nu ați avut curajul să apărați regimul criminal după care vă tot tânguiți acum? Nu vi se pare de prost gust ceea ce faceți?

    • Buna ziua, hai sa luam lucrurile cu luciditate.
      Sunteti deci fiu de taran si parintii nu ar fi putut sa va plateasca studiile. Ati intrat la facultate prin ’74 sau ’75 inteleg. Parintii dvs. munceau de mult la colectiva. Dar intelectualitatea noastra dintre cele doua razboaie s-a ridicat din taranime si asta fara comunism. In comunism, cu colectiva cu tot, taranul a fost mai lipsit de resurse decit in capitalism ? Cum a fost posibil ? In anii ’70 nici parintii mei, intelectuali, nu ar fi avut atunci banii necesari sa-si intretina cei doi copii la studii. Vi se pare normal ?
      De altfel, sistemul de burse nu a fost inventat de comunism. Mama mea, orfana, a beneficiat de o bursa de studii intre cele doua razboaie.

    • Creierascat BOB de grau ! – Sunt mai batran ca tine – Am facut scoala si facultatea in Romania zisa „socialista” Am mancat la cantina facultatii si azi – dupa peste 60 de ani imi amintesc FOAMEA care m-a chinuit aci ani ! Parintii mei – fara posibilitati financiare deosebite in familie au facut si facultatea (cam imediat dupa primul Razboi Mondial) Erau si pe atunci burse – camine pentru studenti Cei meritosi ERAU AJUTATI : Invatatorul de la sat isi lua elevul dotat si-l prezenta directorului de liceu , care-i asigura o bursa … Mama mea – care a urmat Fac. de Litere a fost – impreuna cu alte 30 colege de la Universitate la o Directie (a Datoriei Publice) care avea NUMAI un Director si un secretar – si unde lucrau efectiv 3 – 4 zile pe luna Conditia : Carnet de student cu examene la zi ! Deci Bobule – socia;ismul nu a inventat nimic ! Da DA ! A inventat DOSARE DE cADRE si INTERDICTIA unora (zisi cu origine nesanatoasa) sa urmeze scoala A mai inventat- pentru „to’arasii activisti” Diplome de Bacalaureat cu numai patru calase primare ! Si pentru ca li s-a parut prea putin DIPLOME de Juristi, Ingineri …. tot cu patru calase primare. In 1051 cand am dat admiterea la Politehnica erau STANOAGE DE PARTID ! Fiii muncitorilor aveau 60 % din locuri – Fiii de tarani saraci 30 % Iar cei de intelectuali 10 % Ca sa nu mai vorbim de „puscaria” care a devenit Romania ! Asa ca las-o moarta Creieras bob de grau ! Nu mai face reclama sociaslismului ! Prea si-au batut joc de toti oamenii seriosi care au muncit cinstit …. Probabil ai fost activist – propagandist sau la „ochiul si timpanul” daca regreti „iepoca” ! Eu nu o regret si ma bucur ca cel putin acum este LIBERTATE – chiar daca de unii prost intelleasa ! Si bine face si scrie Dl. Tismaneanu – Poate si cei cu creiere mai micute vor intelege uriasul rau facut – nu numai romanilor – ci OMENIRII de comunism –

    • Pai au fost destui copii de tzarani care au reusit sa se „realizeze” (si sa faca destul de multe si pentru altii) in viatza si pe vremea monarhiei, la o adica! >:
      Oricum: trecand peste faptul ca, daca laudati socialismul, se pare ca n-ati inteles mare lucru din scoala aia, pana la urma nici macar limba romana corecta n-au fost in stare sa va invete! >:(
      Mnoa!

      • Eliminarea alfabetismului in acelasi timp cu eliminarea intelectualitatii, rimeaza, nu-i asa ? Si exemplul cu educatia stiintifica rimeaza la fel de bine : socialism stiintific cu polonicul si „stiinta sovietica” cea adevarata à la Lisenko (na, ca nu sunt sigur ca ii scriu corect numele, analfabetism, ce mai !)” contra „stiintei capitaliste”, nu ? Eliminarea alfabetismului in acelasi timp cu eliminarea cu pistolul in ceafa a gindirii critice, ca punct de vedere echilibrat sunteti un adevarat campion !

  4. Am inteles ca bunicul isi infiase cei trei nepoti deoarece voia sa le asigure, in viitorul ce se prefigura incert, tulbure, baza materiala, existand temerea ca „Ceasca”, in care nepotii recunosteau, in opinia lor, timpuriu avizata, un dusman personal, sa ii lase pe drumuri!

  5. Daca e sa fim sinceri cu noi atitudinile dictatoriale,smenurile si ” impingerea pe scari ” pentru a-i ocupa altuia ” treapta ” sunt si azi la fel de actuale desi actantii sau schimbat.

    Daca e sa fim sinceri,sinceri pana la capat si prin alte parti ale lumii ,mai democratice, lucrurile se petrec cam la fel .
    Diferenta o face metodele si modalitatile folosite. Nu brutale ci soft ca sa dea mai bine !

    E drept libertatea de exprimare ,alta data oprimata,ar putea fi o frana in calea marsaviilor numai ca viata ne arata ca proverbe precum ” Cainii latra ,caravana trece ” sau ” Latrii ca un caine la Luna ” sunt inca de mare actualitate.

    E drept ca pentru unii faptul ca pot vorbi ,intrucatva, mai liber reprezinta o suprema satisfactie si-i elibereaza ,psihologic vorbind,de povara stresului acumulat.Dar doar atat !

  6. Emil Bodnăraș a fost ofiter in armata regală.
    Dezertat și fugit în URSS în 1932.
    Reîntors ilegal în 1935 cu dubla cetățenie și grad sovietic.
    Arestat și condamnat pentru dezertare, in puscarie cunoaște pe Dej.
    Va devenii acest roman dar agent sovietic , făuritorul armatei socialiste romane.
    Zeci de mii de țărani promovați în armata. Cu 4 cel mult 8 ani de școală , vor devenii ofițeri,unii chiar generali ( Ceaușescu și nu numai ) .
    Aici e amprenta sovietica care a impus comunismul in RO.
    ( securitatea e creata chiar de sovietici cu aceiași metoda. Primii șefi ai securității sunt cetățeni ofițeri ruși )

    Hazlie frica lui Ceaușescu de infiltrații sovietici din armata și securitate. Deoarece gradele mai ( dat fara liceu ) erau școlite majoritar la Moscova . 😀
    Dar asta e o pagina strict secreta a comunismului românesc de import și la ordinul lui Stalin .

    • Sumar…. Datele astea le stim cu totii ! De ce a revenit,cum a manevrat (din umbra)?
      Printre altele : In „memoriile”unui fruntas taranist apropiat lui Maniu am citit ca la 23 august planul era ca Antonescu arestat sa fie pazit de o garda inarmata a taranistilor dar… de la Palat a fost sunat … Bodnaras, care a venit cu „Garzile Patriotice” -cine, unde, cum le-a organizat – care l-au pastrat si l-au predat rusilor la intrarea acestora in Bucuresti. Si-ar mai fi ….

      • Garda lui Bodnaras ? Ospatarii de la Cina si Athene Palace. Ce-i drept nici taranistii n-au dat navala, responsabilitatea era prea mare cred ca nici nu aveau case conspirative precum comunistii, pe vechiul principiu romanesc de lasitate mai bine stai in expectativa si pe urma dai sfaturi cum ar fi trebuit procedat ,ehehe ce as mai fi facut eu. Dupa razboi…. Ca la Revolutie,stai la televizor cu paharu’ in mana si dupa, „ce ati facut bai ciminalilor !

      • Chestia cu garda lui Maniu o fi interesanta dar ar trebui sa apara in mai multe surse ca sa credem ca fost discutata serios. Nu apare. Mai bine acceptam ca situatia era extrem de disperata si nu se mai putea repara, ci doar petici cate ceva pe ici, pe colo.
        23.08 a fost facut in ultima secunda din ceasul al 12lea. Nu se putea organiza brici ceva Palat, unde nu era un nr mic de militari, si cand hotelul Ambasador si imprejurimile erau pline de nemti, y compris gestapoul. Pana la audienta la Rege, nu se stia daca schimbarea se va face cu sau fara Antonescu. Inchiderea in Palat a fost o improvizatie, cu care s-a castigat timp pretios. Nu l-au pastrat pe Antonescu ca sa il predea. Sanatescu si toata lumea se asteptau sa se incerce eliberarea maresalului si stiau ca nu aveau cum sa asigure paza. Vrand nevrand, comunistii erau in ecuatie. Acum ne doare de Antonescu, ca asa e propaganda. La momentul respectiv urgenta era comunicarea schimbarii, reactia nemtilor, apararea noastra, nu Antonescu, care a pus orgoliul lui mai presus de tara. Antonescu a mizat totul pe o singura carte care a fost necastigatoare si tocmai pierduseram razboiul.
        @ (me)Connaisseur. Puteti da numele lasilor? Si ale celor care au dat sfaturi post factum? Evt informati-va si cat au stat in puscarie si cum s-au purtat acolo cei pe care vreti sa ii acuzati. Altfel, acuzatia e grava si complet gratuita.

  7. Stie toata lumea ca Gheorghiu-Dej a fost un jeg. Asta nu e o noutate. La fel ca toti ceilalti comunisti romani, fara nici o singura exceptie. E lucru stiut ca doar jegurile au intrat in PCdR. Dar romanii erau minoritari in conducerea partidului, peste 90% fiind alogeni.

    Si ce spalati si curati erau alogenii din PCdR prin comparatie cu jegurile de romani cu care se insoteau! Curati si nevinovati ca niste ingerasi nou nascuti. Tovarasa Anna, de exemplu. Dar si ceilalti tovarasi alogeni sositi de la Moscova dupa vitejeasca fapta regala de la 23 august ’44. Ar trebui subliniat acest lucru. In scris. Apasat. Ca sa se vada diferenta. Poate in articolele viitoare.

    Jegul Dej a ajuns seful partidului si al statului doar fiindca noua putere coloniala (bolsevismul international) a gasit, la fel ca precedenta putere coloniala (Imperiul Otoman), ca pe la noi se poate lucra foarte bine cu un jeg local (usor de gasit oricind) ca „domnitor pamintean” si nu e nevoie ca un tovaras spalat – sau o tovarasa spalata, asa cum a fost, de exemplu, tovarasa Anna care, la un moment dat, fusese prima optiune de guvernator al Romaniei – sa isi incarce biografia cu crime impotriva umanitatii.

    • „Stie toata lumea ca Gheorghiu-Dej a fost un jeg. Asta nu e o noutate. La fel ca toti ceilalti comunisti romani, fara nici o singura exceptie.”

      Wow, serios, nici o exceptie? Olga Bancic, Nicolae Cristea, Cristina Luca Boico, Ion Călin?

      • Da, categoric fara nici o exceptie. Poti fi comunist in 2 cazuri:

        1. Esti o persoana fara caracter, dar relativ inteligenta si intelegi de fapt problema cu comunismul, dar fiind o persoana fara caracter speculezi situatia pentru a avansa social, pe spatele altora.

        2. Nu ai nici cea mai vaga idee de notiuni elementare de economie, de dinamica sociala, nici cultura generala sau chiar experienta de viata suficienta ca sa intelegi de ce comunismul e doar o utopie, nu poate functiona. Caz in care e chiar periculos sa ajungi pe pozitii de conducere, in general.

        Nu exista exceptii, comunistii se impart in doar 2 categorii: profitori si idioti utili.

        • Eh,sa nu exageram cu comunistii si impartirea lor in doua categorii.

          Daca ne uitam bine in jurul nostru vom constata ca si azi avem o patura de baieti destepti ,de prin diverse partide,care si-au cladit pozitiile politice sau „bruma de avere ” de milioane punand in practica faimoasa gluma care suna asa :

          -Intrebare : Stiti care sunt cele trei lucruri de care trebuie sa se serveasca omul in viata
          -Raspuns : Apa , Aerul si Fraierul
          Cum fraieri sunt cu nemiluita ( ei sunt asa numitii idioti utili ) baietii destepti profita din plin .

          Asadar natura umana e cea care face ca indiferent de culoarea politica sa existe profitori si idioti utili.

          • E o enormă diferență. Așa proști și hoți cum sunt ăia de azi sunt cu câteva crăci peste comuniști.Câteva chestii esențiale:

            – Oricine poate spune și scrie ce are chef fără a fi arestat și bastonat de organe pentru că a spus bancuri cu Pingelică sau a făcut mișto de coana Leana-Codoi.

            – Elevii studenții și militarii nu mai trebuie să iasă la cules porumb, gulii și sfeclă din Septembire până-n Decembrie.

            – Românul poate călătorii unde are el chef fără a fi nevoit să trecă ilegal frontiera cu riscul de a fi mitraliat de grănicerii țării sale.

            – Ești bun și ai chef să faci studii la Harvard, Oxford sau la Heidelberg? Foarte bine! Mergi sănătos! Nu-ți trebuie pile la partid pentu aprobare.

            – Românii pot poseda ce valută vrea mușchiul fiecăruia fără a risca să facă pușcărie dacă dețin o bancnotă de un dolar.

            – Din România dispărut orice formă de raționalizare.

            – Găsești în magazine tot ce vrei și nu mai trebuie stat la cozi interminabile și umilitoare pentru toate nimicurile.

            – Nu mai taie patria recunoscătoare curentul electric, gazele naturale sau apa când are le chef doar așa ca să mai facă economie.

            -Veniturile oamenilor sunt mult mai mari ca-n comunism. Standarudl de viață e la ani lumină. Oamenii își pot permite chestii la care nici nu îndrăzneau să viseze sub comuniști,

            • Corect. Si totusi sunt destui care zi,ba nu s-aschimbat nimic. Aud mai repede vorbe frumoase de la romanii care vin in tara si sunt incantati de realitati declarand cat de mult s-a schimbat in bine Romania fata de ce au lasat cand au plecat acum 40-30-20 de ani.

            • 1 ) „E o enormă diferență. Așa proști și hoți cum sunt ăia de azi sunt cu câteva crăci peste comuniști ”

              Ce vrea sa insemne afirmatia asta ? Sa inteleg ca daca sunt cu cateva craci peste comunisti,asa cum zici, baietii astia ar trebui ridicati in slavi asa prosti si hoti cum sunt ,nu-i asa….?
              Asta imi aminteste de vorba aia hotz,hotz prost,prost, da-i hotzul si prostul nostru ! ..
              ( ca daca e capitalist de-al nostru adica, nu se pune ,nu-i asa ? )

              2 ) „Veniturile oamenilor sunt mult mai mari ca-n comunism. Standarudl de viață e la ani lumină. Oamenii își pot permite chestii la care nici nu îndrăzneau să viseze sub comuniști ”

              Chiar asa ?
              Stiai ca 1,8 mil de romani sunt sub pragul saraciei in Romania ? …sau poate vorbesti in numele celuilalt grup de aprox.100.000 de romani care chiar isi permit orice ?…multi dintre ei sinecuristi traind din salarii grase la stat !

              3 ) Ești bun și ai chef să faci studii la Harvard, Oxford sau la Heidelberg? Foarte bine! Mergi sănătos! Nu-ți trebuie pile la partid pentu aprobare.

              Nu-ti trebuie aprobare de la partid dar iti trebuie zeci de mii de dolari sau euro ca sa pleci la studii inalte pe afara,mai ales prin America.
              Apropo tu de ce ai preferat sa-ti termini studiile superioare in Romania dupa 1990 si n-ai plecat sa faci studii in strainatate desi te dai bun si sef de promotie pe aici?

              4 ) Oricine poate spune și scrie ce are chef fără a fi arestat și bastonat de organe pentru că a spus bancuri cu Pingelică sau a făcut mișto de coana Leana-Codoi.

              Te anunt ca am fost un spirit acid si liber si chiar in plin comunism am spus cu nemiluita glume cu „tovarasii” fara ca nimeni sa ma aresteze sau sa ma bastoneze.
              Pe de alta parte faptul ca astazi poti spune orice vrei la adresa „conducerii superioare de partid si de stat” nu reprezinta nimic daca ce spui sau ce se spune de multa lume nu este luat in consideratie !
              Faptul ca te poti exprima liber poate fi cel mult incadrat la defulare personala sau la terapie de grup si atat. (v.primul meu comentariu )

              Daca sareai peste afirmatiile astea as fi fost de acord cu celelalte dar ai preferat sa tusezi gros unele lucruri ca sa dai mai multa greutate celor spuse de tine fapt cu care sunt in total dezacord.

        • Da. Am in minte imaginea lui Ciolacu, stind pe malul riului rizind cu Hayssam, relaxati, amindoi, si potrivindu-i unditele pe care i le carase. Borfasul Hayssam era raspunsul partidului comunist roman la universalitatea doctrinei comuniste. Omul ajunsese sus de tot. Doar ministru nu l-au pus. Universalitate da, dar nu prea multa. Era roman facut, nu nascut, ca Ilici Iliescu. Asa se construiesc carierele in vremurile unui bolsevic, care a ucis Secretarul General al partidului, ca sa-i ia locul. Trec vieti si gena originara rosie nu se schimba. A ajuns in virful scarii tova Ciolacu, ciolac de salvare a partidului. Pe un popor vegetal poti face experimente. 32 de ani sunt o dovada. Mai sunt 18 si anii de bolsevism si ceausism vor fi egalizati de anii de baltire pseudo-democratica.

      • Amice ! Chiar cei care „au crezut” in comunism nu au facut altceva decat sa-si dovedeasca PROSTIA ! Nu am vazu – intalnit ICI UN ACTIVIST care sa merite adjectivul „destept” ! Pungasi, ciubucari, hotariti sa parvina cu ori ce pret da – cati vrei, Dar NU DESTEPTI Referitor la denumirea JEG – nu-mi place – este prea de mahala sordida ! Corect : CANALII !

        • Nu știu de ce au crezut unii sau alții în anii ’30 – ’40 în comunism (discuția e foarte complexă). Dar oamenii pe care i-am numit s-au născut într-o țară condusă de o oligarhie coruptă până în măduva oaselor și aflată în curs rapid de fascizare (adică în Romania mare). Și-au luat Europa în cap și când fascismul i-a ajuns din urma au pus mâna pe arme și, unii, au murit luptând. La Paris exista un scuar numit după Olga Bancic. Restul, amice, e vânare de vânt.

      • Levy, uman fiind, cade în capcana care îi pândește pe mulți biografi: se atașează emoțional de subiect. Nici urma însă de hagiografie sau reabilitare. Are meritul de a arăta că Dej a fost complice sau chiar responsabil de crimele pe care apoi le-a imputat exclusiv Anei Pauker.

  8. Putini oameni stiu ca statuia lui Stalin , din Bucuresti , a fost data jos de pe soclu cu o macara Made in USA – Caterpillar

    • Ha, ha, ha…

      Asta mi-a povestit-o tata. Era student în anul I la Arhitectură în București și fusese la ceva chef undeva prin Băneasa. Se întorcea cu greu spre casă pe jos dimineața devreme. Zicea că a avut un șoc. Seara pe soclu era încă Stalin. Dimineața era Lenin. Cum nu era obișnuit cu băutura s-a temut că începe să aibă halucinații :) Mi-a poviesti chestia în 1990 când s-au chinuit vreo 3 zile să demoleze stauia lui Lenin…

      P.S.: La fel a fost și la bulgari. Mausoleul lui Dimitrov a fost contruit într-o săptpămână și după aia sau chinuit vreo lună să-l demoleze. Inclusiv două încercări eșuate cu dinamită :)

  9. Citesc (de-abia acum!) cartea de amintiri și în special justificări a lui Dumitru Popescu, ‘Am fost cioplitor de himere’. Cam mult exces de literatura barocă, dar și portrete ale lui Dej și Ceaușescu care trebuie luate în considerare la orice reconstituire a epocii. În mod clar Dej era un personaj uman și echilibrat când îl compari cu Ceaușescu. A fost Dej un criminal? Da, desigur, dar asta a fost asa demult… Marele păcat sau cea mai mare crima a lui Dej a fost, cred, ca ni l-a lăsat pe Ceaușescu.
    Relatările lui Dumitru Popescu îl ating și pe Bodnaraș dar nu aduc nimic nou de substanță. Nouă pentru mine a fost anecdota legata de imbrobodirea lui Foris care avusese intenția sa îl aresteze pe Bodnaraș. Unul mai de la coada vacii, Foris, celălalt educat și inteligent, Bodnaraș. La faza asta, cel mai prost o sfarseste foarte urât, după cum se știe. Cu Pătrașcanu a fost invers, iar Bodnaraș apare iarăși ca un fel de power broker, de data asta in favoarea celui mai puțin educat dar cu instincte de carnasier veritabil, Dej.
    Si inca ceva: portretul pe care i-l face Popescu m-a făcut sa ma gândesc ca Bodnaraș era homosexual. Just sayin’.

    • „Uman”?! Poate doar pentru că e mai departe ca Ceușescu… În plus la încheierea domniei lui se mai atenuaseră lucrurile.

      Însă Dej a omorât și chinuit mult mai mulți oameni ca Pingelică…

      • Dej a făcut dirty work-ul pe care nu a mai fost obligat sa îl facă Ceaușescu. Obligat? Evident, era în logica sistemului care i-a produs si pe cei doi.

        • Aha! Și faptul că a făcut „dirty work” îl face automat uman?! Ce-o fi în mintea dumneavoastră?

          P.S.: Cu ocazi procesului de la Nueremberg s-a stabilit că ordinul direct nu reprezintă o exonerare de la responsabilitatea pentru crimă. Dej nu avea nimic uman în el, așa cu nu putea avea nimeni din cei ajunși în primul eșalon al oricărei conduceri comuniste. Faptul că unii din ei au încercat la un moment dat să mai dreagă din răul făcut nu-i absolvă de responsabiulitatea pentru crimele comunismului.

    • Domnule Liviu Petre – Deci Dv incercati sa initiati un nou cod de legi ! Daca ai asasinat sau facut alte crima „mai demult” esti un „personaj uman si echilibrat” ! Adica poti omori – cu ranga-n cap un om pentru a parvenii ? Poti trimite la moarte mii sau zeci de mii de cetateni ABSOLUT INOCENTI – dar ADVERSARI POLITICI Poti trimite in oribilile puscarii comuniste – lagare – colonii de munca – Canal sute de mii de cetateni cu sau fara motiv si sa ramai un model de urmat ??? Inca odata ma conving ca nu distrugerile materiale suferite de Romania in timpul dictaturii comuniste conteaza mult ci DISTRUGEREA omului si crearea OMULUI DE TIO NOU – Probabil si ca Dv. Poate mai incercati sa …. ganditi cu creier de la purtator ! Chiar ma ingrozeste inconstienta aproapelui meu !

        • Nimeni nu l-a obliugat pe Dej să fie călăul & sluga lui Stalin. Dimpotrivă Dej a călcat pe cadavre pentru a ajunge în acea poziție. Nu are nicjo scuză și nicio justificare.

          • Ba da, a fost obligat. De ruși. Probabil că v-ați fi dorit-o pe tovarășa Ana și banda ei. Dej a făcut ce trebuia făcută din rațiuni de stat. Crime? Ghinion! Arătați-mi un stat care nu s-a construit și consolidat și pe crime.

            • Pai, ceva mai sus, spuneati ca dirty work-ul era în „logica sistemului”, sistem pe care Dej l-a impus Romaniei. Cu rusi sau fara, asta era telul lui. Dej anti-sistem si noi nu stim ?
              Cit despre „Arătați-mi un stat care nu s-a construit și consolidat și pe crime.”, cinismul dvs. imi interzice orice comentariu.

              Răspundeți

            • Nu l-a obligat nimeni să se cocoațe în vârful partidului și să devină criminal. Putea rămâne electrician și să-și câștige cinstit existența.

      • Puțin whataboutism nu v-ar strica nici Dumneavoastra: https://en.m.wikipedia.org/wiki/Paris_massacre_of_1961
        Și se întâmpla ca Președinte al Republicii sa fie Generalul de Gaulle. Marele (fără ironie!) de Gaulle! Și se întâmpla ca Prefect al politiei Paris sa fie un Postelnicu al lor. Lista masacrelor făcute de statul francez în Algeria și în restul coloniilor este însă mult mai lunga. Din presupuse rațiuni de stat și de figuri politice mai mult sau mai puțin ‘umane’.
        Dar ce spuneți de masacrele înfiorătoare făcute de englezi cu gloanțele și baionetele și săbiile în Irlanda la ordinele luminoasei figuri anti absolutiste numite Oliver Cromwell? Sau peste vreo doua secole crimele prin înfometare comise de guvernul Majestatii Sale Queen Victoria (figura umana și luminoasa și domnia sa…) tot in Irlanda, comparabile cu cele ale lui Stalin în Ucraina… Desigur, de astea ale englezilor, nu prea scrie pe toate site-urile și nici dl. Profesor Tismaneanu nu se arata prea interesat.
        Dar sa revenim la noi. Omorarea țăranilor răsculat la 1907, ca or fi fost 11000 sau ‘doar’ 1000, a fost făcută de trupele comandate și de căpitanul Ion Antonescu, sub privirile umane și luminoase ale marelui nostru (fără ironie!) Rege Carol I. Dar muncitorii omorâți (câteva zeci) la grevele din 1933 dela Grivița? Desigur, rațiunile de stat, nu criminali setosi de sânge ca Ghiță Dej au impus aceste crime. Din acest motiv s-au depus toate eforturile după 1990 pentru a le șterge urmele, ca doar nu se făcea, ma-ntelegi…

        • Păi dacă franțujii cu De Gaulle al lor cu tot erau așa de răi și de cruzi și îi masacrau pe bieții algerieni, ce mama zmeilor ,mai căutau ăia pe acolo?! Că de la „masacru” încoace au emigrat continuu în Franța cu milioanele cu toate că acolo nu i-a invitat și nici nu-j prea dorește nimeni?!

          Aceeași chesitie și cu irlandezii. Tare i-au mai chinuit englezii și bag seama că de aia au emigrat continuu acolo. Și azi cam 10% din irlendezii născuți în Republica Irlanda trăiexc în UK.

          În ce privește răscoala de la 1907 să nu uităm câteva detalii importante:

          1, Răsculații au început prin a încendia distruge și jefui inclusiv oameni amărâți ce nu aveau moșii. Statul a intervenit militar foarte rârziu, și doar atunci când risca o ocupație austro-rusă pentru „pacificarea” țării. Ce ar fi trebuit să facă? Să le cumpere chibrituri jefuitorilor ca să le crească productivitarea la incendieri?!

          2. În 1907 viitorul mareșal ion Antonescu era sublocotenent de cavalerie și nicidecum căpitan. S-a evidențiat cu ocazia răscoalei din 1907 tocmai pentru că a reușit să pacifice țăranii violenți răsculați fără a răni sau omorâ pe nimeni. A reușit apoi același lucru cu docherii și hamalii din portul Galați unde socialiștii încercau lansarea unei „revolții” după modelul celei rusești din 1905.

          A primit felicitările viitorul rege Ferdinand I în fața garnizoanei Galați pentru tactul și capacitatea sa de a rezolva pașnic două conflicte foarte violente. A fost începutul ascensiunii sale.

          • Aiureli ‘originale’ cu care va pigmentati toate intervențiile, pe orice subiect, întrucât sunteți expert lipsit de inhibiții în orice problemă. În fine…
            Încerc totuși un raspuns: și algerienii și irlandezii au fost forțați de puterile coloniale ocupate, Franța și Anglia, sa își părăsească țările natale. Întrebarea este nu ce cautau algerienii in Franța, ci francezii in Algeria. Sau englezii in Irlanda. Și francezii și englezii au ocupat cele mai bune pământuri de pe care i-au alungat prin război pe băștinași și i-au adus în starea de slugi infometate. Oare de ce au ridicat irlandezii statui în amintirea foametei impuse de englezi care i-a exterminat? Niște comuniști și irlandezii ăștia, nu au fost în stare decât să-i urască de moarte pe englezi.

            • Super, cit sunteti de bun, uman si logic pe deasupra ! Detestati crimele francezilor, englezilor, etc. Crimele lui Dej (in plus,impotriva propriului popor si cu efect mult mai devastator), in schimb, vi se par normale, de loc detestate, legitimate, paradoxal, exact prin crimele detestate ale altora !

        • Pai daca suntem la comparatii, hai : Dej a fost COLABORATOR al unei puteri straine care ne-a ocupat tara, deci TRADATOR DE TARA. Pentru mult mai putin rau facut Frantei regimul de la Vichy a platit scump dupa razboi si astazi nimeni nu ar indrazni sa-l scuze cum faceti dvs. cu Dej.

  10. Reluand: nu poti fi comunist pe bune decat in doua cazuri: daca esti un a) profitor fara morala, gata sa calce pe cadavre sau b) un idiot util.
    Esaloanele superioare ale PCR aveau in majoritate, cred eu, profitori sinistri. Suficient de inteligenti sa priceapa de ce comunismul e o aiureala nefunctionala, dar interesati sa o duca bine in varful sistemului.
    Dej a fost ca multi altii, un profitor sinistru fara morala.

    • Mai e o condiție: sa te fi născut în lagărul comunist. Pacepa a fost sau nu comunist? A fost, până a realizat că scaunul său nu e sigur.
      Alt exemplu: presupunând ca Trump s-ar fi născut in URSS, era mai probabil să fi ajuns capitalist veros sau mahăr in PCUS? Chiar să nu fi existat in fostul imperiu sovietic un caracter asemanator? Probabil că da, dar cu siguranța nu e Navalnii.
      E ușor sa fii antiregim, atunci când ai puțin de pierdut sau după ce regimul a căzut. Între marii anticomuniști de azi sunt și mulți ipocriți care ar fi susținut regimul pentru propriile interese, iar cei care mai văd si câte ceva bun in fostul sistem ar fi rămas probabil insignifianții necunoscuți care ar fi râs cu poftă la bancurile politice.

      • Atat Pacepa cat si Trump sau Biden s-ar fi incadrat in grupa profitorilor sistemului, fiind relativ destepti. Am dubii ca Pacepa credea in lupta inflacarata a clasei muncitoare. Credea in buzunarul propriu.

  11. N-am inteles aparitia lui Ceausescu si a setei lui de putere in contextul articolului. L-a afectat cu ceva pe Dej? sau l-a influentat in vreun fel? M-ar interesa, macar pe scurt, cum anume…
    Tre’ sa recunosc ca pe mine personajul Dej ma fascineaza oarecum, din niste motive relativ personale (si care ar putea sa para haioase, daca nu m-ar dezgusta profund tot ce tine de „comunismul din Romania – nu ca capitalismul ar fi cu mult mai breaz aici). Dar cred ca mi-ar pica destul de greu la stomac sa citesc biografii intregi ca sa culeg informatii de ici si de colo :|

  12. Pareri..fapte..In lagarul sovietic..daca nu era DEj era un X..un Y…era legea sovietica…ce putea face amaratul de popor…Acum suntem analitici foarte…DEj..are meritul scoaterii trupelor din Romania…Putea mai mult?Rusii dupa cum stiti..cam omoara!

    • Nu știu cât e meritul lui la scoaterea truelor sovietice din România. Sigur că propaganda regimului a sugerat că ar fi meritul lui Dej (nu o putea spuen pe față) dar cred că era oricum o minciună.

      În a două jumătate a anilor 50 Hrușciov lansase o mare operațiune de reducere a cheltuielilor militare a URSS. Între 1954 și 1961 ele s-au redus cu aprope 50%, ceea ce a avut un impact masiv și asupra efectivelor militare.. Hrușciov a mizat pe armanentul nuclear mult mai ieftin decât cel convențional. Cine se uită pe hartă vede că România se învecina doar cu țări comuniste. Singura cu orarecari riscuri era Yugoslavia. Însă Hrușciov reușise de asemenea împăcarea și cu Yugoslavia lui Tito, deci nu prea mai avea sens menținerea unor forțe militare ruse masive în România.

    • @io
      Care merit!?! Tara era inconjurata de tari comuniste fratesti in care erau trupe sovietice aduse cu ajutorul altor tradatori ca Dej si inauntru rusii+Dej infipsesera bine reteua securista, care a omorat elita si oamenii mai rasariti si de care nu am scapat nici acum. Plecarea s-a facut mai tarziu decat se prevedea in tratat si consilierii sovietici, mentorii lui Visinescu, au mai ramas inca ceva vreme.
      @ Codruta
      Sincer, cred ca pe tema asta lecturile personale sunt indispensabile, inclusiv biografiile. Mai bine sa cada o carte mai greu la stomac decat sa fii manipulat pentru ca nu ai destule informatii ca sa iti faci o parere proprie.

      • A fost o mare realizare uschirea sovieticilor pentru ca acestia stateau bine merci pe banii romanilor, conf. Tratatului de Pace, in conditii mult mai bune decat in URSS. Asa ca plecarea hoardelor
        slavo-asiatice a fost nu numai o usurare psihica ci si materiala. Consilieri sovietici.au existat in Romania pana in 1990 ,zicea Petre Roman ca a scapat de ei datorita insistentelor sale. Mira-ma-s ! Astia apucasera in anii 50 sa ocupe cu ajutorul propriilor trupe locuinte confortabile cum neam de neamul lor nu visase, inclusiv prin Primaverii, izgonindu-i pur si simplu pe propriteri, „in doua ore parasiti casa,gardata de soldati rusi, cu ce puteti duce in mana ” !Pe urma s-au tot schimbat, pleca Ivan cu familionul,venea Serioja si tot asa. Inutil de precizat ca in toata aceasta perioada n-au platit chirie sau intretinere,autoturism la scara, menajera, nimic,nimic nimic. Cam asa a stat situatia in toate tarile socialiste cu bravii consilieri sovietici. Si acum rusii detin o halca mare de teren pe malul lacului Snagov inclusiv diverse imobile. Nimeni nu s-a obosit sa ne spuna, cum, de ce si ca ce chestie. Dupa 1990 fiul unui fost proprietar a aflat ca vila urmeaza a fi parasita de consilier prin repatrierea acestuia. S-a infiintat cu acte inclusiv cu fotografii inainte de evacuarea fortata, cu el, copil fiind,in casa si in fata casei. Dar stupoare, a venit un camion cu soldati romani care i-au interzis accesul spunandu-i ca imobilul este „obiectiv militar”. S-a mutat bine merci un general MAPN ! Poate intre timp a reusit sa-si recupereze vila.

        • Asta e ca in bancul cu capra. Am scos-o din casa si ne bucuram ca e mai liniste.
          Nu am spus ca rusii trebuiau sa ramana, ci ca e absurd sa ii atribuim lui jeg vreun merit din moment ce el a contribuit la venirea rusilor, iar plecarea lor nu imbunatatea apararea noastra.

  13. Apropo de „seara era Stalin pe soclu si dimineata Lenin”. După 1965, în clasa era pus tabloul lui Ceausescu, deasupra tablei, bustul fotografiat din semiprofil. Într-o zi, a aparut, in loc, alt tablou, bustul fotografiat din fata. Peste ceva timp am aflat si o posibilă explicatie: un hatru cetatean a lansat gluma ca nea Nicu era într-o ureche…..

    • S-a intamplat mult mai tarziu. Imi amintesc ca schimbarea s-a produs la noi in clasa in timpul unei ore. Copiii (elevi de liceu, inainte de 85 dar dupa 1980) au inceput imediat sa chicoteasca, exact pe aceasta tema, a urechilor…

    • De fapt a mai fost o schimbare de tablou prin primăvara lui 1985.

      Era Sâmbătă dimineața. Eram în clasa a IX-a. Ne-au cerut să lăsam toate manualele care le aveam la noi pe bănci și ne-au cerut ca Luni dimineața să le aducem pe cele ce le aveam acasă. După aia spre bucuria noastră ne-au trimis acasă. Profesorii săracii au lucrat până-n creierii nopții să taie din fiecare manual prima pagină cu poza lui Pingelică și să lipească alta. La fel, toate pozele de pe pereți au fost schimbate. Ăia de la tipografie au fost aduși de acasă noaptea precedentă – de s-au speriat crezând că a început ceva război :) Cică fotograful sau tipul ce retușase poza oficială a lui Pingelică ar fi fugit în vest și a spus la Europa Liberă că-i i-ar fi desenat pingele pe nodul cravatei din poză. De atunci a început toată lumea să-i zică „Pingelică”. Sincer să fiu, eu m-am uitat după aia cu mare atenție pe ceva poze ce nu fuseseră distuse dar n-am găsit pingelele. E drept că pozele era mici și pingelele or fi fost stilizate…

      Altă nebunie s-a întâmplat cu ocazia penultimei sale zile de naștere din Ianuarie 1988. În toate ziarele
      și revistele apăreau tot soiul de poezii închinate „genialului cârmaci”, „stejarului din Scornicești”, etc. Unul din pupincuriști a vrut să fie mai șmecher și a trimis la publicare în Scânteia un acrostih. Toate versurile începeau cu majuscule, care citite de sus în jos, dădeau „Ceaușescu Nicolae”. Fraierii nu s-au prins și cum nu încăpeu toate nonsensurile în pagină au mai tăiat câteva versiuri de pe ici și colo (că oricum nu conta :)) ca să nu se supere nimeni că nu i-a publicat gunoiul. Au tăiat și din versurile acrostihului și a rămas doar „Ceaușescu olae”. „O laie” înseamnă îm argo „rahat”, „un nimic” sau „gunoi”

      Autorul a văzut dimimineața sacrilegiul și a reclamat problema. Panica a fost totală. S-a dat ordin imediat să se retragă din circulație milioanele de numere din Scâtneia deja distribuite. Nu s-a spus de ce și din exces de zel târcovnicii au început să confiște toate ziarele apărute în ziua aia. – ceea ce doar a stârnit și mai tare curiozitatea tuturor. Am găsit în dimineața aia atât Scânteia cât și Scânteia Tineretului în cutia noastră poștală. Culmea că noi nu eram abonați la niciuna din ele ci doar la „Sportul” care însă nu a venit în ziua aia.

      După amaiaza când au venit acasă, tata și mama au studiat febril ambele ziare. Tata știa că s-a publicat ceva cumplit în Scânteia (secretarul de partid de la institut era în pragul apoplexiei), dar nu știa ce anume. Niciunul n-am fost destul de ageri ca să remarcăm acrostihul „defect”. Însă seara, Neculai Constantin Munteanu de la emisiunea radio „Actualitatea Românească„ de la „Europa Liberă” a deslușit misterul panicii. Și șșa era…

  14. Corifeii comunismului românesc: Dej, Ceauşescu, Iliescu.
    Dar nici ce-au venit după ei- Constantinescu, Băsescu, Iohannis- nu sunt mai de soi.
    Ce vreau să spun? Nici dictatura nici democraţia nu merg în România….
    C’aşa suntem noi, latini, mioritici şi ortodocşi….adică excepţionali….

  15. Ciudat ca drept profesori de muzica in particular si la scoala de muzica am avut oameni cu biografii inexorabil legate de o detentie politica din trecutul lor si al familiei lor, dar isi pastrasera cumpatul, aparent.
    Unul era de fapt doar meloman insa de profesie inginer si beneficiase de Amnistia din 1958, fusese la „Canal”, povestea despre fiica lui, absolventa a Politehnicii, ce avusese un parcurs universitar netulburat, lucru pe care il considera ca perfect natural, nepastrand nimanuia reprosuri.
    Profesoara mea de la cele doua scoli de muzica unde activa, povestea cu seninatate cum primise, la recomandarea profesorilor ei de la Conservatorul de Muzica, Premiul de Stat al RPR, incununare a excelentelor sale rezultate universitare, laureatii acelei promotii fiind primiti cu afabilitate si felicitati de Gheorghiu Dej personal, care semnase, in deplina cunostinta de cauza, aprobarea Premiului de Stat fiecaruia din ei/ele: tatal profesoarei, pastor evanghelic banatean, continua sa fie in detentie pentru optiunile sale din trecut, ceea ce nu constituia o problema pentru fiica lui, trecuta la luteranism, nici pentru ginere, etnic German, ce, castigand marele premiu in Cehia al concursului de specialitate (orga), ramasese in RFG pentru o stralucita si lunga cariera concertistica. Si el fusese laureat al Premiului de Stat al RPR, semnat de Gh. Gheorghiu Dej si felicitat personal de acesta, absolvind, insa, clasa de pian a aceluiasi Conservator de Muzica „Ciprian Porumbescu” unde multa vreme nu a functionat, din motive politice, nici o catedra de orga…

      • Aceeasi amnistie din 1958, pe urma careia fusese eliberat de la „Canal”, inginerul meloman (dar impostor, in calitate de profesor de muzica), a interesat direct familia parentala a tatalui meu, catre care au fost atunci „eliberate”, la cerere, din cimitirul inchisorii MAI, ramasitele pamantesti ale rudei lor, fost condamnat politic (fruntas sionist), mort in detentie in 1952, pentru a fi reinhumate religios, pe contul propriu al familiei!, in cimitirul civil corespunzator (Israelit).

        • Pai, sa ne batem in tati sau in familii: in „58 a fost arestat si tata. Mai tirziu am aflat de „lotul Noica-Pilat” din 1958. Si viitorul parinte de la Rohia.
          In 1964 a fost amnistia cu eliberarea tuturor detinutilor politici
          (O intrebare la radio Erevan: dece au fost eliberati detinutii politici? Raspuns: ca sa aibe loc si tovarasii.)

          • Nu agreez pugnacitatea dvs, insa as fi preferat sa nu existe acea amnistie din 1958 care m-a „procopsit” cu un prim profesor de muzica in particular ce nu era decat un impostor, inginerul de la „Canal”, la adresa caruia, ceva timp mai tarziu, profesoara mea de la cele doua scoli de muzica unde functiona si noi, elevii ei, o urmam, s-a pronuntat fara menajamente, definindu-l si condamnandu-l ca pe un criminal, luand in colimator intreaga categorie a impostorilor de acel tip.

          • Intr-adevar, in prafuitul si zdrentuitul (!) catastif orginal, al respectivului cimitir Israelit, in dreptul numelui rudei (decedat in detentie si inhumat in cimitirul inchisorii MAI in anul 1952) tatalui meu, e trecut anul 1958, corespunzand reinhumarii religioase, prilejuita de Amnistia din acelasi an; tatal meu era ateu si nu a participat la procedurile acelea, nici sionist nu era, dar, din pricina inrudirii cu acel om, (potrivnic lui Filderman), avusese, inca inainte de razboiul WWII, necazuri, asta apropos de „comunitate” si de ireductibile divergente ascunse, departe de aparenta ok…

          • Rubedenia tatalui meu, ale carui oseminte au fost reinhumate civil la Amnistia din 1958, fusese de cateva ori in Palestina britanica, pana in 1938, inclusiv, si, regretabil, nu se hotarase sa ramana acolo. Dar memoria lui a fost pastrata de catre amicii sai recunoscatori din Kibbutz si tatalui meu i-a revenit, desi tardiv, placuta ocazie de a constata personal acest fapt, dealtminteri nicicand posibil in Romania, unde murise in numai trei luni de detentie MAI, in 1952, probabil spre multumirea clicii majoritare, colaborationiste.

      • Pe urma Amnistiei politice din 1958 si fratele tatalui meu a fost reincadrat in Baroul din care fusese exclus in 1952, in tot acel rastimp ramanand, sub iminenta arestarii, consemnat la domiciliul sau, din care nu iesea decat noaptea, sa se plimbe, perioada in care devenise si el, altminteri volubil si jovial, temator si de umbra sa, el insusi o umbra, inghetat si amutit de groaza care cuprinsese familia lor. A murit in 1965 in plina activitate profesionala, rapus de un neoplasm inoperabil, metastazat, „emigrand” in Ierusalimul ceresc, in locul terestrului Tel Aviv, caruia, asociat unchiului sau, ii dedicase un nemarginit si temerar devotament.

    • De mentionat ciudatenia in cazul profesoarei mele de scoala de muzica, fiica unui detinut politic, ce nu beneficiase de Amnistia din 1958, consta in faptul ca relatarea ei entuziasta cu privire la episodul Premiului de Stat al RPR semnat si aprobat special chiar de Gheorghiu Dej, se calchia pe terenul unui discurs vehement anticomunist al carei autoare era respectiva, fiindca, exceptand arghirofilia si mercantilismul, ce o indemnasera sa paraseasca Orchestra simfonica Radio, unde fusese imediat, la terminarea facultatii, numita si incadrata, „preferand” comoditatea si facilitatile scolii de muzica, complet gratuita, ca intreg sistemul socialist de invatamant, de unde tocmai isi recruta elevi pentru acasa, (in particular, contra plata), dedica mare parte din ora de studiu cu elevul, discursului ei inversunat politic anticomunist, spre marea nemultumire a parintilor platitori si spre dezolarea elevilor sai, resemnati asteptand ce mai ramanea din ora de muzica propriu-zisa…

  16. Seara, pe soclu – Stalin, dimineața – Lenin… Total FALS! Statuia lui Stalin, opera a lui D. Demu, a fost înălțată in 1951 (daca nu greșesc, a fost înlăturată la începutul anilor ’60, în consonanță cu politica lui Gheorghiu-Dej de derusificare/desovietizare), în fosta Piata Jianu, căreia i s-a tot schimbat numele în veacul trecut (Jianu, Eminescu, Hitler, iarăși Jianu, Stalin, Aviatorilor, azi – Charles de Gaulle). Statuia lui Lenin (autor Boris Caragea) era amplasată, din aprilie 1960, în fața Casei Scânteii (azi, Casa Presei), fiind demolată în 5 martie 1990.

  17. Povestea defaimatoare despre “Gheorghiu-Jeg”, atribuita lui Jean Moscopol, si pretinsul sau “stalinism”, nu mai putin defaimator, vociferat de cei care erau vinovati de tragedia dezmembrarii (1940) si razboiului (1941-1945), pentru care trebuiau sa raspunda si sa plateasca juridic, dar apucasera sa fuga la limita din tara, are toate sansele sa fie… o poveste.

    Cantaretul fluierator Jean Moscopol, pe numele sau real Ioan Moscu, plecase din tara chiar in anul in care Gheorghe Gheorghiu Dej a devenit liderul comunist al României, din 1947 până la moartea sa, in 1965. Desi a fost nevoit sa circule prin multe orase ale lumii, Jean Moscopol era un roman patriot, nu a nutrit niciodata sentimente sau simpatii cosmopolite, era sincer indurerat de ce lasase in urma, cand “grupul moscovit”, venit cu tancurile sovietice, in frunte cu Ana Pauker, incepuse sa taie si sa spanzure, reprimand sangeros elita culturala si religioasa a poporului roman. Insa Moscopol nu cunoscuse nemijlocit decat doi ani, 1945-1947, din atrocitatile paukerismului globalist. El nu a trait nicio clipa in regimul dejist, prefigurator al inceputului comunismului national, o replica dura la comunismul globalist, care desfigura si controla Romania cu binecunoscutele metode ale terorismului trotkist, ce ingenuncheasera poporul Rusiei. Foarte probabil, Jean Moscopol a fost folosit cu abilitate de propaganda globalista impotriva lui Dej, primul lider al comunismului national.

    Insa cuvantul jeg nu era strain de mostenirea dezastrului economic si social. Saracia lucie pe care regimul monarhic carlist si cele doua razboaie care i-au succedat, in Est si in Vest, o abatusera asupra tarii, era intr-adevar comparabila cu un jeg, despre care umorul negru, de supravietuire, spunea ca tine de cald! Dejismul avea sa lupte cu saracia, dar, pentru a inregistra succese, prima prioritate era lupta impotriva imensei coruptii si a ingrozitoarei infractionalitati, insamantate chiar de ministrii infractori comunisti, instalati la carma tarii de “grupul antipartinic”, cu care Dej a luptat ani de zile pentru a-l dezradacina. De abia in 1952, dupa cinci ani de cand devenise liderul Romaniei in 1947, Gheorghe Gheorghiu Dej a reusit sa curete aparatul de partid si de stat de gruparea antinationala a comuniştilor veniţi de la Moscova, cu Ana Pauker vicepremier si ministru de externe, Teohari Georgescu ministru de interne si Vasile Luca ministru de finante, adevarati lupi pusi paznici la oi!

    Liderul national Gheorghe Gheorghiu Dej, un “stalinist”?! E doar o gluma proasta sau, mai grav, o afirmatie politica plina de adversitate si rea intentie. Atunci ce au mai fost cominternistii trimisi de la centru pentru sovietizarea Romaniei?! Teohari Georgescu, ministru de interne din 6 martie 1945, care fusese scolit de NKVD in URSS, un fapt ce-l facuse intangibil si impunitiv pentru mult timp, a fost responsabil de comunizarea instituţiilor de forţă, reprimarea rezistenţei din munţi şi exterminarea conducerilor partidelor istorice. Timp de şapte ani, pana a fost inlaturat de Dej, el a folosit asasinatul în masă ca mijloc de impunere a puterii politice. Provenit din mediul infractional, Teohari Georgescu era si un lacom, interesat să achiziţioneze devize, cocoşei de aur, să facă avere. El şi-a chemat in ajutor doi foşti colegi de celulă, Constantin Cairo şi Florică Voinescu, spargatori de meserie, pe care i-a incadrat ca sefi in politie, dar aceasta era impanata si cu multi alti infractori pe post de politisti. Asa se explica suita de mari jafuri, care a continuat o vreme chiar si dupa inlaturarea varfurilor politice criminale si jefuitoare, in 1952, semn ca patrunsese destul de adanc infiltrarea cu infractori a institutiilor statului.

    Semnificativ pentru aceasta infiltrare a fost marele jaf din 1959 asupra Bancii Nationale, comis de cinci barbati si o femeie: Alexandru Ioanid, cumnat cu ministrul de Interne Alexandru Drăghici și fost șef al Direcției Judiciare din IGP, si fratele sau Paul, născuți Leibovici, acesta din urma preda cursuri de balistica la Academia Militara; Igor Sevianu ex-ofițer de securitate si sotia sa Monica Sevianu, ziarista fara studii; Sașa Mușat (născut Glanstein), vărul soţiei lui Emil Bodnăraş; Haralambie (Harry) Obodeanu. Cei cinci barbati au fost condamnati la moarte, iar femeia la inchisoare pe viata, care, dupa ce a fost eliberata în baza unui decret, a fugit in Israel. In acea fauna de pradatori, care oricand il putea sfasia daca era imprudent, Dej a fost nevoit sa-si desfasoare o parte din mandat, ca un luptator ferm pentru interesele Romaniei. Disparitia sa neasteptata ridica mari semne de intrebare privind cauzele reale ale decesului. Dreptul romanilor la integritatea memoriei nationale il include implacabil si pe liderul national Gheorghe Gheorghiu Dej.

    • Acest „luptator ferm pentru interesele Romaniei” a bagat in inchisoare, la ordinul Moscovei si impreuna cu armata rosie si consilierii sovietici, toata elita Romaniei, toti realizatorii Unirii din 1918, toti episcopii greco-catolici, sute de profesori (multi universitari), militari (multi superiori cu cariera impecabila, care nu facusera niciodata politica), calugari, calugarite, intelectuali de toate profesiile si etniile, inclusiv evrei de mare caracter (Rabinul sef Safran si seful comunitatii Fielderman au scapat la mustata), mii de tarani care nu voiau sa intre in cap – vreun milion de arestari. Erau vinovatii de dezastrul tarii, nu?
      Stie cineva cand au ajus comunistii la nivelul productiei agricole din 1938? Cata lume a murit de frig si foame organizate sub comunisti? Sau ca terenurile necooperativizate de calitate slaba erau mai productive decat cele administrate stiintific de superspecialistii din colective? Ca dupa 1947 nu s-a mai recuperat niciodata expertiza pierduta prin inlaturarea si arestarea unor ing constructori si arhitecti de mare valoare? Ca pe timpul lui jeg era interzisa genetica, sociologia si psihologia? Ca a fost schimbata ortografia ca sa se elimine excesele latiniste? Ca istoria era falsificata grosolan? Ca rusii cu tradatorii lui jeg au desfiintat institutele de istorie si nenumarate centre culturale si le-au inlocuit cu editura ”Cartea rusă”, Analele româno-sovietice, Institutul de Studii româno-sovietice, Muzeul Româno-Rus si alte organisme de propaganda?
      „Dreptul romanilor la integritatea memoriei nationale il include” cu siguranta si pe jeg, ca mare criminal, tradator, prost si ratat. Disparitia sa nu a fost neasteptata. Tovarasii lui erau foarte nerabdatori sa il vada dand coltul, dar semnele de intrebare legate de moartea lui sunt doar detalii. Motivul principal e simplu: daca intri in troaca, te mananca porcii. L-a omorat reteaua de crima organizata pe care a condus-o si in care a crezut ca prostul.
      (Uite domne ce face reteaua 5G, l-a inviat pe Roller si acum isi omoara timpul pe net! Sau e Bill Gates care ne cipeaza creierii!)

    • @ F.P. : Având în vedere minuțioasa expunere, îmi exprim și eu o întrebare: domnul Călin Georgescu este, cumva, fiul lui Teoharie Georgescu?

    • @FP. Mai nou,se arunca pe piata ideea ca Marele jaf a fost de fapt un act de protest, de revolta. Un indvid,nu e vorba de Caranfil, a facut chiar si un film pe tema asta incercand penibil sa-i spele pe autorii jafului. S-a gasi totusi un cineast care i-a spus verde in fata cu public ,ba,o talharie la drumul mare asta ramane oricat incerci sa ne ametesti ca de fapt a fost altceva,eventual nu peste mult timp, „un act de eroism” !

  18. Un jeg a mai ramas si supravietuieste:
    „Dosarul Revoluţiei – în care fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu – sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii – se întoarce la Parchetul Militar pentru refacerea anchetei, a decis miercuri instanța supremă. Decizia pronunțată de Înalta Curte la aproape 32 de ani de la Revoluție este definitivă.”

    • Generatii de procurori care s-au rugat si se roaga ca monstrii astia doi sa crape, ca ei sa nu mai fie nevoiti sa se faca ca lucreaza. Ilici, insa, de trai bun nu vrea sa se desparta de viata, iar canalia cealalta o duce prea bine, e inca activ si puternic in viata politica, chiar daca nu mai e vizibil. Sa nu ne facem iluzii! Urmasii lui Stalin nu vor permite ca ucigasul lui Ceausescu, cel care i-a facut mari pe ei, sa n-aiba o posteritate curata.

  19. Domnule Tismăneanu,
    Pe când o istorie a vajnicilor „socialiști” contemporani? Pe lângă prezentările biografice făcute de domnul Nicolae Ciolan Valeriu cred că e necesară o istoriografie a acestor impostori care de peste treizeci de ani au făcut praf de-o țară întreagă.
    Asta și pentru că…despre morți numai de bine. Ăștia sunt sursa actuală a răului.
    Până nu va fi condamnat comunismul în același mod cu nazismul, nu va fi liniște pe Planetă.

  20. A propos comunism:

    Puterea numarul 2 in lume si in drum de a deveni numarul 1 se bazeaza politic pe ideologia si practica comunismului (si nu le merge asa de rau).
    Puterea numarul 1 in lume incepe sa fie tentata de socialism (prima treapta sore comunism) de genul lui Bernie Sanders, Progressive Democrats, Democratic Socialists of America, care in ochii multora este solutia ideala pentru problemele lumii moderne.
    Plus ca change plus c’est la meme chose…..

  21. @Josef Svejk 13/11/2021 At 18:29

    ..aha, deci România trebuia să rămână o țară agrară, ca să ne fie bine..
    Și asta pentru că, vezi Doamne, nu am avea resurse naturale..

    1º Cunoașteți vreo țară agrară cu statut de țară dezvoltată ?
    2º Nu cumva Japonia este nevoită să importe toate materiile prime necesare industriei ?
    3º Cu bune, cu rele, România ajunsese la rangul de țară în curs de dezvoltare.
    Prăbușirea industriei să fie oare calea spre țară dezvoltată ?
    4º Industrializarea a avut un scop ideologic. Comunismul avea nevoie de clasă muncitoare.
    Dar, ca efecte colaterale, populația care a migrat la oraș a beneficiat de educație.
    Pe lângă școlile profesionale, a apărut și învățământul superior tehnic, care a livrat oameni cu alt
    orizont.. Și s-a produs efectul de bumerang, care adus la revoluția din ’89.
    5º E adevărat că lucrurile puteau fi făcute mult mai bine. Omul sfințește locul..

    • Scopul NU scuza mijloacele. Teroarea si omuciderea nu duc la progres indiferent cata propaganda sustine contrariul.
      Italia, Portugalia, Spania erau mai sarace (Italia si mult mai distrusa) ca Romania dupa WW2 si au ajuns la un nivel de dezvoltare mult peste noi fara vasalitate la rusi (au scapat la mustata) si conducatori criminali analfabeti, fara sa omoare elitele si zeci de mii de nevinovati, fara sa saraceasca toata taranimea si sa distruga moral trei generatii, astfel incat societatea sa nu isi poata reveni nici la 30 de ani de la reluarea libertatilor.
      Ar fi timpul sa ne eliberam de fixatii cand vb de tara agrara, industrial-agrara, in curs de dezv, dezv. Sunt clasificari orientative, grosolane, nu postulate. Romania nu era paradisul inainte de WW2, dar de la noi nu se pleca, veneau straini sa stea aici.
      Mai interesati-va de nivelul invatamantului tehnic si agrar de la noi intre cele 2 razboiae, ca si de claritatea explicatiilor pe care le dadeau analfabetii care au refuzat colectivizarea. La tara au fost multi care in 90 au vrut sa scape de comunisti si nu doar ca nu i-a vazut nimeni, ci cei care ii chinuisera inainte de 89 si-au mai batut inca o data joc de ei in mod strigator la cer cu privatizarea si cu multe alte umilinte. Intelectualii i-au ajutat vaitandu-se.
      Asa ca 21.12.1989 nu a fost rodul industrializarii nici macar indirect, ci efectul valului general european din 89, despre care lumea a aflat de la Europa Libera, VOA, etc. Au fost in strada si cativa copii de comunisti, dar cei mm erau copii de oameni obisnuiti, care stiau de puscariile politice si de cooperativizare de la radio sau de la bunici. Falia intre profitorii regimului si cetatenii de rand exista si acum cam la fel si nu are treaba cu nr de ani de scoala. De asta au plecat tinerii, de sila sa vada ca „la vremuri noi, tot noi”.

      • „…dar cei mm erau copii de oameni obisnuiti, care stiau de puscariile politice si de cooperativizare de la radio sau de la bunici”. Si chiar daca nu stiau mare lucru, bunicilor fiindu-le frica sa deschida gura, le ajungea greata de toate zilele, minciuna sfruntata, domnia non-valorii, umilinta de a fi strivit de JEGURI.

    • Nu. Ceea ce am spus ce că România trebuia să se dezvolte ÎN MOD NATURAL. E o mare diferență. Cu ce a rămas România de pe urma „industrializării” comuniste pentru care a suferit animalic timp de 4 decenii?! Cu mizerie, cu sărăcie, cu o populație needucată, fără canalizare, cu buda în curte, cu rețeaua de drumuri la nivelul lui 1950, cu transport feroviar mai lent ca-n 1907 (pe atunci CFR era una din cele mai rapide rețele feroviare din lume…).

      Liderul comnuist Valter Roman (tatăl lui Petre Roman) a luptat în brigăzile comunsite din Spania în timăul războiului civil din 1936-1939. A scris pe la începutul anilor 80 o carte de memorii de război intitulată „Sub cerul arzător al Spaniei”. Acolo descrie cât se poate de plastic mizeria, sărăcia, abrutizarea, înapoierea și analfabetismul Spaniei din 1936 – ceva de neimaginat pentru cineva venit din România acelui an…

      Spania n-a beneficat de marea „industrializare” comunistă,. N-a cosntruit combinate sidelurgice, chimice și de utilaj greu. Cu toate asta Spania de azi produce avioane supersonice, de trasport, submarine, trenuri de mare viteză, echipamente sofisticate de autmomatizare și componente esențiale ale rachetei europene Ariane. România nu e capabilă să producă NIMIC din toate acelea. În comparație cu România Spania e azi o țară bogată în care slugăresc peste 1 milioan de români. Are drumuri bune, are canalizare și trenuri de mare viteză – adică exact ce România lăsată în ruine de „industrializarea” comunistă nici nu poate visa…

      1. Sigur. Spania de care am vobit mai sus. Înainte de 1950 era o țară mult mai „agrară” ca România. Canada sau Australia sunt alte exemple de țări eminamente agrare în care industria s-a dezvoltat natural și care au ajuns la un nivel de prosperitate la care România nici nu îndrăznește să viseze. Și asta fără industrializare comunistă…

      2. Fals. Japonia a ocupat timp de decenii între 1905 și 1945 Penisnula Coreeană și lagri porțiuni din China. Ea a exploatat sălbatic acele resurse bogate și ieftine + munca în regim de sclavaj a localnicilor. Apoi Japonia nu s-a indusrrializat de dragul industrializării. Industria ei a fost construită pe baza rentabilității. Când a pierdut accesul la materii prime ieftine, avea deja o industrie puternică și rentabilă + o mână de lucru foarte calificată cu mare tradiție. În plus avea un nivel de creativitate tehnică greu de egalat. România în 1950 nu avea NIMIC din toate astea…

      3. Spania a plecat mult mai de jos decât era România și a ajuns mult mai departe EXACT din cauză că nu si-a stors aiurea resursele și oamenii ca să creeze o industrie grea degeaba.

      4. Populațiile Spaniei, sau Italiei s-au alfabetizat, civilizat și calificat mult mai bine ca cea României în același interval de timp. Comunismul și „indrustializarea” au abutizat și îndobitocit populația țării. I-au blocat dezoltarea naturală. L-au transforamt pe Moromete în mahalagiu nu în orășean…

      5. Lucurile nu puteau fi mai bune tocmai din cauza sistemului comunist. Oamenii au contat prea puțin. Peste tot unde a „învins” comuismul a lăsat în urmă doar dezastre și ruină. Din Cuba și Germania până-n China și din Rusia până-n Mozambic.

  22. Romania putea fi o mica “China” a Europei de Est ,avea o industrie care putea produce multe lucruri,avea si oameni care stiau o meserie ( la nivel acceptabil si comparabil cu cei din vest, nu degeaba 4-5 milioane de romani sunt pe acolo ).
    Avea o agricultura cu tereni agricole capabile sa produca produse agricole pentru 80 de milioane de oameni.

    Ce i-a lipsit Romaniei au fost bunii manageri, oameni cu simtul dezvoltat al afacerilor cinstite si profitabile,cu o cunoastere buna a pietei interne si internationale.
    Poate s-ar fi gasit unii care sa fie in stare sa duca mai departe acele ramuri industrial care puteau avea un viitor. Doar un rau intentionat sau infatuat ar putea sa sustina altceva.

    Dar n-a fost sa fie.
    Ce a avut Romania din plin dupa 1989 a fost o clasa politica inepta incapabila sa perceapa fenomenul economic, total dezinteresata de o valorificare si rafinare a celor mostenite din comunism ,manata doar de o dorinta de imbogatire rapida .

    Privatizarile prostesti sau dubioase,neurmarile clauzelor din contractele de privatizari,numirile politice in functii de conducere la diversele obiective economice ramase in portofoliul statutului,coruptia nesanctionata ferm si la timp au condus la dezastrul de azi.

    Spiritul intreprinzator la romani n-a existat nici intre anii 1900-1946.
    Slaba si firava industrie a Romaniei era reprezentata de o mana de fabrici care nu produceau mare lucru.
    Ma intreb de ce industrializarea Romaniei nu s-a petrecut pe cale naturala,asa cum iti place sa afirmi, atunci pe vremea capitalismului pentru ca alte tari capitaliste din Europa pornisera pe calea industrializarii intense la acea vreme.

    Desigur Romania nu avea nimic,cum bine zici,in 1950 pentru ca nu jefuise pe nimeni asa cum facuse Japonia decenii la rand cu vecinii sai.
    Din acest motiv a trebuit sa faca eforturi considerabile pentru a se industrializa atunci cand a inteles ca tarile care PRODUC fac parte din ELITA lumii si nu cele care consuma produsele altora.

    Stateam bine la agricultura ,anii1900-1946, dar era o agricultura facuta cu plugul tras de boi si cu o munca grea pentru taranul roman care asigura o bogatie de produse agricole pe piata interna de unde si senzatia de trai mai bun in acele vremuri.
    Rascoala din 1907 nu a fost doar un moft al taranilor asa cum incearca unii sa prezinte situatia,ci a fost o rabufnire a nemultumirilor acumulate in timp de taranul roman.

    Comparatia cu saracia Spaniei nu prea are cum sa stea in picioare stiind cata bogatie au tras spaniolii din America Latina .Galioane incarcate cu aur veneau din zona pentru curtea regala a Spaniei.
    Desigur trebuie mentionat spiritual intreprinzator al spaniolilor care s-au suit in corabii si au pornit sa cucereasca lumea dar sub rezerva ca pentru cei “calariti” situatia nu a fost foarte roza. ,ca de altfel a tuturor tarilor foste colonii.

    Ma amuza foarte tare faptul ca bagi China in zona tarilor in care comunismul a lasat in urma doar dezastre.
    Se pare ca trebuie sa mai consulti literatura de specialitate ca sa afli ca 800 de milioane de chinezi au fost scosi din saracia lucie in care se aflau acum 50-60 de ani iar China este acum a doua putere economica a lumii,si are de ani buni de zile o cifra de crestere considerabila si un excedent bugetar de invidiat.

    Ma mai amuza faptul ca afirmi ca :

    Populațiile Spaniei, sau Italiei s-au alfabetizat, civilizat și calificat mult mai bine ca cea României în același interval de timp. Comunismul și „indrustializarea” au abutizat și îndobitocit populația țării.”

    Chiar asa ? De aia au gasit de lucru milioanele alea de romani atat prin Spania cat si prin Italia …de prosti ce erau ?

    In Italia si cu italieni am lucrat personal o buna bucata de timp si am avut ocazia sa constat cum stau lucrurile si pe la ei.

    Te mai intreb inca o data tu unde ti-ai facut studiile ?… de ai iesit asa destept ,nu cumva tot in Romania ?

    Da’ asa-i cand te ia avantul revolutionar sau gura pe dinainte!

  23. SLAVA DOMNULUI ca nu suntem o China mica!!!
    Pai managerii de unde sa vina, fratioare, daca la mareata scoala comunista nu se invata decat centralizare, planificare si tampeniile lu marx? De unde clasa politica luminata? Poate nu stati in Romania. Nici acum nu am spart reteaua ciumei rosii.
    In interbelic Romania a avansat mult industrial, avand ingineri f mari, proniti majoritatea din taranime, ajutati de parinti, familie, invatator, popa din sat si burse de la stat.
    Spania era saraca, tocmai pt ca nu era capitalista. Dupa razboiul civil a fost si mai saraca. Comunistii cei luminati au pradat fm biserici (au executat public statui ale lui Isus, de stiintifici si educati ce erau), iar aurul din colonii a fost dus pe mare la Moscova, ca Stalin nu avea nicio problema cu furatul.
    FYI, chinezii nu traiau in saracie inainte de comunisti. Saracia lucie si milioane de nevinovati ucisi degeaba au venit cu sistemul ilegitim si criminal. Din saracie au iesit tocmai cand au renuntat la o parte din el.

    • Intregul tau comentariu ma pune pe ganduri.
      Ma intreb daca l-ai scris in cunostinta de cauza sau macinat de vreo pornire interioara nejustificata.

      China asta are partid comunist la putere de o 100 de ani ,dar are si vreo 878 de miliardari mai multi decat SUA care are 788 si vreo 4 milioane de multimilionari in echivalent dolari. Deci se poate !

      Este a doua putere economica a lumii si a treia putere militara.
      Este denumita si fabrica lumii. Are excedent comercial foarte mare. Are succese in domeniu spatial,aeronautic,electronic,IT ( vezi ca tocmai au testat primul calculator quantic din lume ,nu cred ca stii cei ala dar iti spun oricum ) etc,etc.

      Are o retea extinsa de autostrazi si cai ferate ultra moderne.

      Romania e vai de mama ei,n-are autostrazi, caile ferate sunt vai de capul lor, s-a dezindustrializat, agricultura nu merge,cumparam produse agricole de afara,carne,fructe,etc,avem o balanta comerciala deficitara avem o datorie de 120 miliarde de euro la un PIB de doar 250 miliarde de euro si mai avem si socialisti vopsiti la putere impreuna cu niste liberali ,vai mama lor, care se aliaza cu socialistii care sa conduca tara catre ce?…catre ce-au condus-o in ultimii 32 de ani ?

      Remarci asemanarile si deosebirile dintre Romania si China ?

      Si atunci de ce inalti rugi domnului ca nu suntem o tara precum China ?

      Nu ti-ar place ca avand sa-i zicem un guvern socialisto-liberal ( asa cum se prefigureaza ) sa ai totusi o tara care sa fie in stare sa PRODUCA si sa vanda, sa aiba balanta excedentara ,sa nu mai fie nevoita sa se tot imprumute sa plateasca pensii si salarii, sa aiba un sistem sanitar performant,etc ?

      La partea asta a lucrurilor m-am referit cand am zis ca Romania putea fi o mica China,ai inteles acum?

      Prostia aia cu aurul spaniol furat de Stalin de unde ai scos-o ?..asa de curiozitate !

  24. Unii au peste 12 ani si citesc mai mult decat publicitatile agentiilor de turism.
    Constiinta morala (nu cred ca stii cei aia dar iti spun oricum) e pe duca in China. Milioane de batrani sunt parasiti. Criza demografica e disperata, ca toata lumea a vrut numai baieti. Mediul rural e nenorocit si multe zone nou construite sunt nelocuite. Coruptia, supravegherea, poluarea, amenzia istorica sunt devastatoare pentru oamenii de rand. Calitatea produselor e slaba. In trecut, „chinezarie” insemna ceva lucrat frumos si meticulos, acum insemna o carpa de 2 lei. Dupa cum reiese si din ce spui, cei mai multi traiesc in saracie, adica cei care produc efectiv. „Paradisul” asta vine la pachet cu ideologie maoista, politie politica, lagare, tortura, inarmare dementa, inclusiv arme de distrugere in masa, sprijin pentru ala din Coreea de N si alti nebuni. Autoritatile comuniste nu dau date cinstite despre nimic, nici macar despre covid (cu performantele sistemului sanitar combinat cu politia, give me a break), asa ca milionarii si savanatii sunt in primul rand cumintei cu regimul si apoi albinute harnicute sau genii, ca altfel dispar. Nu am nicio indoiala ca PCC va folosi calculatorul cuantic tot pt armata si politie politica.
    In China se mananca lilieci si pangolini. Cainii, pisicile sau maimutele sunt omorate in chinuri inainte de a fi mancate, iar autoritatile si/sau cetatenii nu vor sau nu au argumente sa opreasca astfel de orori. Nu ma lua cu particularitatile culturale. E vb de omenie. De ce altii au intels sa nu chinuie animalele si si-au pastrat identitatea fara astfel de particularitati? Chinezii au fost obisnuiti cu atrocitatile de Mao – v. Yu Hua, China in zece cuvinte.
    SLAVA DOMNULUI CA NU SUNTEM CHINA !!!!!!!!
    E plin netul si bibliotecile de referinte la aurul spaniol dat de comunistii sp la rusi. https://reviews.history.ac.uk/review/1861 – chiar daca nu orlov era capul actiunii, nimeni nu contesta ca actiunea a avut loc. Stalin, un model al lui Mao, si-a inceput viata publica talharind trenuri.

    • Daca tot te lauzi ca ai mai mult de 12 ani ai putea sa citesti si urmatoarele :

      „The Moscow Gold (Spanish: Oro de Moscú), or alternatively Gold of the Republic (Spanish: Oro de la República), was 510 tonnes of gold, corresponding to 72.6% of the total gold reserves of the Bank of Spain, that were transferred from their original location in Madrid to the Soviet Union a few months after the outbreak of the Spanish Civil War. This transfer was made by order of the government of the Second Spanish Republic, presided over by Francisco Largo Caballero, through the initiative of his Minister of Finance, Juan Negrín. The term also encompasses the subsequent issues relating with the gold’s sale to the USSR and the use of the funds obtained. The remaining fourth of the Bank’s gold reserves, 193 tonnes, was transported and exchanged into currency in France, an operation which is also known by analogy as the „Paris Gold”.

      Din cate se vede aurul a fost transferat la ordinul guvernului celei de a Doua Republici Spaniole in vederea platii armamentului livrat de rusi republicanilor spanioli. Cuvantul cheie este ” DAT „,pe care il folosesti si tu si nicidecum „FURAT ” asa cum ai afirmat in comentariul precedent,lucru pe care eu il stiam si din acest motiv te-am intrebat de unde ai scos prostia asta !

      Mai mult 193 tone de aur au ajuns si la francezi,
      De ce nu afirmi ca si francezii au furat aurul Spaniei ?
      Poti sa citesti si mai departe :

      ” Since the 1970s the specific episode in Spanish history has been the focus of many essays and works of literature, many relying on information from official documents and records of the time. It has also been the source of strong controversy and historical debate, especially in Spain. Disagreements are centred on the political interpretation of its motivations, on its supposed usage, its effects on the development of the conflict, its subsequent influence on the exiled Government of the Republic and on the diplomatic relations between the Francoist government and the Soviet Union.”

      Ai inteles acum despre ce e vorba ?… desi dupa cat esti de biasat ( polarizat ) politic ma indoiesc ca poti judeca sine ira et studio o situatie de genul asta.

      Din linkul pe care mi l-ai dat reiese ca numitul Alexander Orlov ,pe numele lui adevarat Leiba Feldbin era un mare ticalos in slujba lui Stalin,asa cum au fost multi altii ca el care au contribuit la ororile aduse de comunismul timpuriu.
      Si asta o stiam, dar multumesc ca mi-ai reamintit !

      Cat despre ce se intampla in China,conform descrierii tale,marturisesc ca sunt foarte impresionat aproape ma gandesc cu groaza la ce-o sa se intample cand China se va prabusi !!

  25. Problema e ce decide PCchinez inainte sa i se sfarame picioarele de lut.
    Aaaa, asa e, uitasem! Toate tarile in care si-au bagat rusii coada le-au „DAT” cate ceva, ca doar rusii nu fura nici in ruptul capului.
    (PS Vb de Largo Caballero, cel care zicea ca va fi un nou Lenin, care va uni Iberia cu urss? Era la fel de legitim ca Lenin insusi.)

    • Draga Pavlik e bine sa continui sa citesti si altceva ” decat publicitatile agentiilor de turism ” dar si mai bine ar fi sa-ti diversifici documentarea citind si altceva decat ce iti ” suna ” placut la ureche si mai ales,repet mai ales, sa incerci sa intelegi ce citesti renuntand la judecati bazate pe sabloane prefabricate de unii sau de altii.

      In rest ,sa auzim de bine !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro