1. Maria Olaru este o fostă sportivă de performanţă care, în cartea sa de memorii, povesteşte despre abuzurile la care ea şi colegele ei erau supuse de antrenori în urmă cu 20 de ani, pe când era copil. Paul Mititelu este un puşti de 11 ani, din zilele noastre. El interpretează o piesă, cu un videoclip recent lansat, în care spune: „Decât s-aştept ca Ţepeş să facă dreptate-n ţară,/ Vreau să-nvăţ şi eu ce-i legea, şi acasă, şi la şcoală.”
2. Acum o săptămână a avut loc la Bucureşti finala concursului de educaţie juridică între licee, prima manifestare de acest gen din Europa. Am avut astfel ocazia, la un moment dat, să reamintesc poeziile, poveştile, maximele sau citatele care nu ne fac deloc mândri că suntem români.
Am amintit de prima poezie pe care o învăţăm cu acel căţeluş cu părul creţ care fură raţa, în loc să o păzească. De proverbul, „cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. De cum învăţăm noi la şcoală că „meseria e brăţară de aur” şi, desigur, de cât de normal ni se pare să auzim că „meseria se fură”. Despre cum în România corupţia e atât de naturală şi de extinsă încât în loc de „a da mită” se spune „a da dreptul”. Și cum ni se predă nouă, la o vârstă total nepotrivită, acea baladă în care ni se povesteşte despre doi ciobani ce premeditează un omor ca să fure mioarele unui al treilea şi cum acesta, în loc să anunţe autorităţile, se resemnează şi se pregăteşte de moarte; desigur, resemnarea e intrată în sângele nostru, nu degeaba se spune „Capul plecat, sabia nu-l taie!”. Îmi mai amintesc acum și de acel roman celebru în care nevasta ciobanului omorât identifică criminalul şi în loc să procedeze legal, ea se răzbună punându-și fiul să îl lovească în cap pe acela cu un baltag. În fine, când mai creştem puţin şi ne căsătorim vedem că la români până şi mireasa se fură. Oricum, furtul e atât de normal încât pe cel mic care îşi însuşeşte ceva ce nu îi aparţine îl apuci de obraz şi spui admirativ „Hoţul mamii, hoţ!”. Iar adultului care face asta îi găseşti scuza că „românul nu fură, ci românul se descurcă”. Desigur, după ce devenim părinţi ne educăm copiii aşa cum ştim noi mai bine, cu palma sau cureaua, căci „Unde dă tata, creşte” şi „Bătaia e ruptă din rai”. Copilul e pentru noi un lucru ca oricare altul, suntem proprietarii lui, și îl putem deci abandona spunându-i „Dacă eşti rău te dau la ţigan!” sau chiar ii putem pune capăt vieţii, căci „Eu te-am făcut, eu te omor!”. Totul culminează cu acea vorbă universal valabilă, „Merge şi-aşa!”
3. Maria Olaru e marcată de anumite momente, deloc puţine, din timpul vieţii ei de sportivă. Nu poate uita şi vrea să ne spună şi nouă despre abuzurile fizice şi psihice suferite când era copil.
Îmi e greu să cred că cineva ar publica minciuni într-o carte de memorii. Nu i-ar folosi la nimic, ba din contra. Evident, nu pot prezuma că totul e o născocire, pe considerentul că e de notorietate faptul că cei doi antrenori au scos multe campioane şi, ca urmare, Maria ar minţi – căci o asemenea concluzie ar fi lipsită de logică. Dar nici nu pot şti dacă spusele Mariei sunt întru totul adevărate – deşi au fost sportive care au confirmat cele scrise în carte.
Atenţie însă, Maria nu face un denunţ – pentru loviri sau pentru orice suferinţe fizice te poţi plânge la poliţie sau la parchet în cel mult trei luni de la comiterea faptei. De aceea, afirm că este că e o greşeală să ne întrebăm dacă Maria are sau nu dreptate, dacă minte sau nu, dacă abuzurile – în cazul în care au existat – erau justificate sau nu (de vremurile de atunci, de metodele de antrenament sau de alte lucruri). Susţin că este o mare greşeală să judecăm noi, în studiouri sau pe facebook, dacă acele fapte s-au întâmplat de-adevăratelea, să cerem probe, să ascultăm sportive care confirmă ce spune Maria şi pe antrenorii şi sportivele care infirmă ce spune Maria. Dacă facem astea, pierdem esenţialul: nu e important dacă Maria a trecut prin acel calvar – e trecutul ei şi noi, cu toate dezbaterile noastre, nu îl putem rescrie; poate nu suntem noi cei meniţi să stabilească un adevăr istoric sau să schimbăm un trecut dovedit ca marcant pentru autoarea memoriilor. Ce putem face este să pornim o dezbatere autentică despre violenţa din societatea românească. Şi pentru că Maria ne-a dat această ocazie, eu îi sunt recunoscător.
4. Maria Olaru discută despre ce i se întâmpla ei când era copil. Despre cât de normale erau bătăile atunci. Vorbele, zicalele, proverbele reamintite de mine mai sus nu sunt din cărţi, ci din jurul nostru, al celor ce am crescut în acele vremuri. Noi, cei bătuţi de părinţi cu pumnii, picioarele, cureaua sau arşi cu ţigara, cei loviţi de profesori cu liniarul la palmă sau traşi de perciuni sau de codiţe, cei pedepsiţi cu mâinile ridicate la colţ sau închişi în baie ori pivniţă.
Problema reală este că noi, cei abuzaţi de atunci, am devenit abuzatorii de azi. Şi nu o spun aşa, într-o doară, ci o spun pe baza statisticilor din prezent: peste 4000 de minori sunt victime ale unor infracţiuni în fiecare an; la fiecare trei zile cineva este trimis în judecată pentru că omoară cu sânge rece un copil; la fiecare două zile o persoană este dusă la judecător pentru că violează un minor; la fiecare două zile cineva are dosar penal pentru că bate dur un copil; o dată pe lună cineva este judecat pentru că omoară în bataie un copil. Da, îl trimite direct în Rai, căci de acolo – cică – se trage bătaia… Aş mai putea continua și cu alte statistici: 80.000 de copiii au părinţii în străinătate şi sunt lăsaţi fie cu rude în vârstă, fie de izbeliste; 43.000 de copii se află în instituţiile de plasament din cauza abuzurilor sau neglijenţelor în propriile familii; sute de copii sunt traficaţi anual, 18% dintre copiii de azi abandonează şcoala etc. Asta e generaţia de azi care se ridică…
Aţi stat vreodată de vorbă cu un copil legat cu lanţul de pat de către părintele său şi înfometat ca un animal? Dar cu o fetiţă violată de propriul tată? Aţi văzut ştirea de acum o lună cu acel copil omorât cu pietrele de alţi copii? Dar ştirea de anul trecut cu regizorul care făcea poze şi abuza sexual fetiţa de 7 ani pe care i-o aducea chiar mama ei, contra unei sume de bani? Ştiţi cum sunt bătuţi şi violaţi unii copii din centrele de plasament? Poate nu ar strica să vi le reamintiţi… AICI.
Am văzut toate astea, nu în filme, nu în cărţi. Ci în dosare. Eu şi alţi judecători le vedem zilnic. Şi, ca să mai spun ceva: ce avem noi în dosare este încă departe de realitate. Fiindcă sunt mult mai multe fapte comise decât cele raportate autorităţilor, iar altele nu pot fi dovedite.
5. „Merge şi-aşa!”, spune românul, încercând să pară înţelept… Ei, pentru unii nu mai merge aşa. Unii şi-au dat seama că ceva e în neregulă. Sunt oameni ce fac parte din generaţii ce au beneficiat de „educaţie” în spiritul celor de mai sus şi care nu mai vor să transmită aceleşi metode şi vorbe celor care vin după ei. Unii au îndurat toate astea şi şi-au dat seama că nu a fost bine şi acum vor să se elibereze, să se descarce de acel trecut – Maria Olaru este una dintre ei. Alţii au fost martori la toate astea şi acum refuză să mai fie complice – nu este și cazul celei ce ocupă postul de Ministru al Sportului. Sunt unii care iau atitudine fiind îngrijoraţi, dacă nu chiar speriaţi de ceea ce văd în dosare şi statistici – cum e cazul meu.
6. Sunt alţii, cei din generaţia lui Paul Mititelu, care trebuie protejaţi de acest trecut urât al nostru, cel cu bătăile şi cu ”decreţeii”. Ei trebuie să învaţe despre etică şi lege, despre copii şi drepturile lor, să li se dezvolte concepte precum „alteritatea” şi „umanismul”. Paul face parte dintre cei ce trebuie să înveţe că rostul acelui căţeluş cu părul creţ este să păzească raţa. Că dacă copilul mânâncă azi sănătos şi face sport, va ajunge puternic ca un taur. Că meseria e nobilă şi se învaţă, iar examenele nu se iau copiind şi doctoratele plagiind. Că nu poate fi tolerată corupţia şi că indivizii care cer sau iau mită trebuie denunţaţi. Și că dacă eşti victima unei infracţiuni nu ai voie să îţi faci dreptate singur, ci legal este să anunţi poliţia. Că e normal să iei atitudine când în jurul tău se comit nereguli. Că bătaia dată unui copil este o formă de abuz fizic interzisă în România, la fel ca şi abuzul emoţional, psihologic, sexual şi economic, prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
7. Trebuie să abandonăm lumea justificată prin „Bătaia e ruptă din rai”, fără a mai judeca trecutul. Trebuie să ne desprindem de ea spunând: „Stai că nu mai merge-aşa!” şi să acceptăm odată că trebuie să învăţăm ce e normalitatea. Trebuie să fim şi să ne comportăm normal într-o lume unde respectul faţă de lege şi pentru indivizi este parte din valorile pe care avem îndatorirea să clădim viitorul.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Interesant recursul la proverbele si zicatorile noastre, spune mult despre noi, ca popor. Cu observatia ca in limba romana cuvantul a fura are mai multe intelesuri, iar unele nu au conotatie „penala”. Cum ar fi acela din „a fura meseria”, unde nu inseamna a-ti insusi ceva in mod necinstit, ci a invata meseria stand pe langa cineva care o cunoaste si a o deprinde observand ce face persoana respectiva, un fel de ucenicie la locul de munca, fara a primi explicatii sau consideratii teoretice. Similar si in cazul furtului miresei.
Interesant ar fi de stiut daca si in ce masura popoarele mai „civilizate” si mai „cinstite” au astfel de expresii.
Eronat, furatul miresei în lumea românească tradiţională era chiar furat. Pentru că fetele, până mai acu 60-70 de ani, nu se măritau ele, ci erau măritate ci forţa. Nici măcar nu era cine ştie ce forţă la mijloc, pe că fata, tratată ca o vită pe lângă casa tatălui, era anunţată că mîine se mărită cu Ion a lui Mărie. Şi dacă fata avea şi ea un drăguţ de care ta-su nu ştia, ăla o fura şi fugea cu ea ca să nu o mărite cu urâtu’. O altă variantă era furatul fetei pe care o placi şi ea face nazuri, şi odată luată şi, na, cam violată, toată lumea se resemna, că tre să stea cu el, că acuma e bărbatul ei.
Să nu credeţi că e vorba doar de ţăranii „proşti” care făceau asta. Ştiu o familie cu 4 copii de proprietari de clasă medie, în care băieţii au făcut facultăţi la Viena şi Paris, iar fata a fost dată la 4 case, ţinută să adminitreze brutăria şi măritată la 16 ani cu un bărbat pe care nu-l văzuse în viaţa ei. Încă unul din lungul şir de abuzuri tradiţionale enumerate de dl Danileţ, pe care îl felicit pt articol.
4 clase, pardon
Furtul miresei este un obicei popular legat de nunta intalnit si in alte tari, precum Finlanda.
Imi pare rau ca nu am timp acum sa demontez toate pseudo-teroriile culturale expuse aici.
Miscarea de demitizare a romanismului o mai inteleg, dar macar informati-va fratilor, nu faceti pe antropologii pregatiti la Spiru’.
O gramada din relele astea nu sunt tipice niciunui popor. ;)
Iar in Cehia se practica un obicei de nunta numit „biciuitul nevestei”.
Adica un fel de „ii dau o mama de bataie asa preventiva, ca sa nu i se suie la cap mai incolo”.
Bineinteles acum se face in chip simbolic, cu niste panglihi dragut colorate, care nu ar rani nici o musca.
Dar spune ceva despre cultura traditionala a lor…
Este foarte bun articolul si binevenit, dar exagereaza cu unele observatii despre cultura traditionala.
Balada Miorita nu este o balada despre furt ci este o balada care se desfasoara in plan simbolic. Se gasesc comentatori mai destepti ca mine care sa detalieze…
Iar poezia „Catelus cu parul cret” suna cam asa:
Catelus cu parul cret
Fura rata din cotet.
Si se jura ca nu fura,
Dar l-am prins cu rata-n gura,
Si cu ou-n buzunar.
DREPT LA SFATUL POPULAR!
Banuiesc ca la data scrierii poeziei Sfatul Popular avea atributii de autoritate judecatoreasca pe probleme de rate furate.
Carevasazica domnul Danilet foloseste in mod eronat argumentul „catelusului cu parul cret” vrand sa demonstreze ca promoveaza furtul.
Obiceiurile provin din Evul Mediu
Meseria se fura in Evul Mediu pentru ca nu era nimeni dispus sa te invete secretele meseriei, sa-ti arate in cateva zile ce a aflat el in ani, cu truda si durere si mai apoi sa-i iei locul. Cunostintele meseriasului erau parte din averea seniorului iar divulgarea acestora putea fi pedepsita cu moartea.
Furatul miresei isi are radacinile in Evul Mediu, seniorul avea dreptul primei nopti iar mirele trebuia sa o rascumpere daca nu voia sa-si vada femeia violata.
In Baltagul Vitoria provoaca deliberat o reactie de furie ucigasului ignorat de legile oamenilor si de stapanire, acesta incearca sa-l atace pe feciorul celui ucis si in final este ranit grav, probabil mortal.
Ref. 1 şi 2: Poate o fi aşa, nu am studiat. Dar nimeni nu ne obligă să trăim ca în Evul Mediu, nu?!
Ref. 3: Provocare urmată de răzbunare, care nu trebuie confundată cu legitima apărare.
Nu pe blog, nu in ziar ci official, presiune la nivel institutional si in mass-media. cu rezultate.
Domnule Danilet, eu provenind dintr-o zona in care s-a dezvoltat institutia haiduciei, ma intreb daca nu cumva, desi nejustificata in vremea DNA-ului, actiunea Vitoriei Lipan nu ar putea fi cumva indreptatită pe vremea PNA-ulul :)
1) Pe loc va dau cateva nume de cadre universitare (in medicina),care sunt fiii altor cadre universitare, si care, fac ceva ce nu predau la cursuri … Oare de ce ? Oare cum? Meseria se invata, in mod evident.
2) Si tot pe loc, va dau cateva nume de cadre universitare, in materie de drept (unii si judecatori, altii si avocati), care profeseaza in (si cu totul) alt mod, decat cel pe care predau. Nu pot sa ma abtin sa nu remarc ca unul chiar admis o cerere de leziune, in contextul in care „paguba” era de 10 %, iar la curs, zicea ceva de 50%. Strict pe text. Adevarat, in franci elvetieni, da’ legea nu mai specifica. Iar un altul, vadit iritat de prezenta, ori de zisele unui avocat, l-a chemat pe acesta si i-a replicat ca ar putea „sa o lase si el mai moale”, ca doar i-a castigat destule procese clientului sau.Negru pe alb (adica inregistrat) in sala de judecata.
Aaa! Sa nu mai scriu de magistrati ce dracuie, sudalma si vorbesc prostii in sala de judecata.Tot pe inregistrari. Da’ vorba dvs., merge si asa !
Sa nu mai scriu de CSM care este sesizat cu o plangere, (CSM) confirma de primire, si nici acu’ dupa fo’ 6 luni nu se comunica solutia. Da’ merge si asa si la CSM. Si nu era pe vremea lu’ Toni Neacsu.Sa nu mai scriu de solutii date de CSM dupa definitivarea procesului in care petentul este intrebat retoric “si acum, ce mai vrei?” .
Sa nu scriu si de sesizari facute catre Minister, despre unii experti, pe care Ministerul refuza sa le solutioneze; ori, despre sesizari pe care Uniunea … judecatoresti le solutioneaza ca fiind conforme cu legea, iar 3 zile mai tarziu, instanta anuleaza in tot, actele de executare, formele de executare , … . Da’ merge si asa, ca doar meseria se invata .
Esenta cartii este alta, dle. Danilet, suntem ceea ce exprimam, iar violenta (neabandonata), fata de cei ce nu se pot apara, exprima atitudinea psihica a romanilor (medici, antrenori, magistrati, avocati, notari, retaileri, bancheri,profesori …), respectiv, modul in care este:
I. perceput cel fara aparare in societatea noastre, in cazul abuzului .
Nu am progresat nici un pas, de la mentalitatea ca victima este un obiect (un sclav) de care te folosesti … pana la uzura. Dupa care il arunci. Este de inteles de ce legea este interpretata, printr-o gandire arhaica, retrograda .
II. perceputa proprietatea in ochii celor care fac acestea (dar si a aplaudacilor ce incurajeaza). Si care inca nu s-au dezbarat de sintagma “ocrotirea” proprietatii .
Ceea ce socheaza insa, este violenta/brutalitatea continua. Daca ar exista o explicatie (?), ar exista si o logica, un plan construit, … premeditare. Ma tem ca aici sunt numai instincte. Animalice, pulsiuni; nereprimate.
PS Uneori furatu’ poate fi si o metafora, sens in care, vechii magistrati si avocati erau mai si scriua. BINE! (Teodoreanu, Delavrancea)
Buna,
Ce mai vad eu destul de des, sunt stiri cu „abuzatorii de astazi” de la primul punct 3 // judecati in libertate, luand pedepse cu suspendare sau nejustificat de blande. Stiu, nu judecatorii fac legile, dar pe de alta parte cine doamnne iarta-ma ar trebui sa stie asta? cine ar trebui sa ridice vocea cand alti abuzatori din parlament voteaza coduri penale cu pedepse in gluma. Ma uit cu admiratie cum in alte tari pentru crime, violuri, fapte de violenta se dau zeci de ani de ani daca nu mai multe vieti de puscarie, in Romania pt vio de minora se ia 5-6 ani, vinovatul fiinnd eliberat dupa 3-4 ani pentru buna purtare.
De la judecatori nu astept doar aplicarea legii si lectii de morala in ziare, astept presiune asupra legiuitorului (ca de aia e „putere judecatoreasca, ca de aia is independenti, ca de aia is platiti regeste si au pensii speciale) vreau sa aud si eu o data „Judecatorilor din Romania li se pare ca pedepsele din codul penal romanesc sunt la misto’; poate asa se mai schimba ceva.
cu stima
buna ziu Flaviu
ai sintetizat Corect si Complet Puterea Judecatoreasca. Lipsa de Initativa a acestora POATE induce socitatii civile o complicitate toxica (vezi afirmatiile antena 3 cu binomul sri-dna, justitia basista…en fin cliseele lor dictate de Voiculescu) care „bine sadita” in mintea omului , la un moment dat va deveni „popcorn”. Judecatorii Nu au interes sa Indrume parlamentarul Inept pentru simplul fapt ca Puterea Judecatoreasca este in plan secund , primeaza Puterea Legiuitorului – vezi salarii, sporuri, etc, beneficiile sunt marea miza la Puterea Judecatoreasca..de ce ? cica sa isi pastreze Independenta si Obiectivitatea; experienta umana releva N cazuri pe Pamant in care Puetrea Judecatoreasca se fofileaza natural….nu spre binele societatii
„Aţi stat vreodată de vorbă cu un copil legat cu lanţul de pat de către părintele său şi înfometat ca un animal? Dar cu o fetiţă violată de propriul tată? Aţi văzut ştirea de acum o lună cu acel copil omorât cu pietrele de alţi copii? Dar ştirea de anul trecut cu regizorul care făcea poze şi abuza sexual fetiţa de 7 ani pe care i-o aducea chiar mama ei, contra unei sume de bani? Ştiţi cum sunt bătuţi şi violaţi unii copii din centrele de plasament? Poate nu ar strica să vi le reamintiţi…”
Cu toată părerea de rău, ăsta e genul de întrebări retorice pe care le auzi în 2016, nu în 1986, de la un judecător cu centură neagră la karate şi absolvent de Drept cu nota 10. Adică un membru al birocraţiei superioare a Statului. La fel de bine le putea pune un ministru, un director de companie sau alt om din clasa superioară, deţinător al puterii legale.
Fiindcă riscurile cu care e obişnuit să se confrunte sunt riscuri de natură legală, bazate pe manipularea unor legi şi reguli aplicabile unei mulţimi de cetăţeni teoretic egali. În care şcoala se face în 4-5 ani şi reputaţia se formează în câţiva ani după dobândirea funcţiei. Ba chiar există unii care au dobândit o funcţie ce implică puterea în numai 2 ani de la angajare, şi asta fără pilă.
Nu prea ţin într-un mediu închis, în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Ca în întreprinderile în care toţi sunt rude, prieteni sau cunoscuţi, sau în şcoala în care au învăţat 3 generaţii din aceeaşi familie, cu aceeaşi profesoară. Sau în comuna unde poliţistul bea bere cu doctorul şi primarul e căsătorit cu învăţătoarea. Sau în mediul sportiv, unde campionul de acum 30 de ani e antrenor azi. Acolo reputaţia depinde de întreaga viaţă a celui implicat, de la naştere, ba chiar şi de reputaţia părinţilor, şi, dacă se poate, şi a restului familiei.
Acolo autoritatea nu se exercită prin reguli, legi şi ordine date de şefi. Respectul faţă de autoritate se presupune că ţi-a intrat în sânge încă din copilărie. Nu e nevoie să ţi se spună precis ce ai de făcut. Ştii deja, eşti programat ca un robot.
A face un gest „care poate fi interpretat” ca lipsit de respect atrage pumnii, picioarele, cureaua, rigla la palmă, cărţile în cap, iar prin unele comune dintr-o provincie mai religioasă de felul ei se dă şi cu cuţitul. Nu sunt absurzi când fac asta. Din punctul lor de vedere, le-ai pătat reputaţia clădită în mai multe generaţii. E ca şi cum i-ai fi castrat cu lama de bomfaier, după ce le-ai tăiat nasul cu aceeaşi lamă, ca pe vremea lui Cantemir.
Daca nu stiti dvs, nu inseamna ca nu au avut loc. De exemplu: https://cristidanilet.wordpress.com/2009/03/15/noul-cpen-pedepse-mici-pt-coruptie/
Ati sesizat foarte bine! Puterea judecatoreasca ar trebui sa se implice activ, nu sa lase totul pe seama societatii civile. De curiozitate, cate demersuri oficiale au fost facute de catre judecatori, avocati, procurori, juristi, etc., pentru a elimina reducerea pedepselor pe baza lucrarilor publicate in inchisoare? Mai mult, vedeti in „http://www.contributors.ro/administratie/justitieordine-publica/pericolul-nevazutjustitia-in-presa/?cfcc” cum un avocat (cica) vrea chiar sa inchida si gura celor care cer asa ceva, pentru ca, vezi bine nu au pregatire de specialitate. Ca si cum iti trebuie o pregatire deosebita sa vezi ca pedepsele nu sunt corecte, proportionale cu fapta, ca ce rost are sa pedepsesti pe cineva daca oricum poate face aproape tot ce facea si inainte de a fi pedepsit (vezi accesul la internet – blog, telefoane, conditii de cazare, etc.), ca de ce nu se urmareste si modul in care se executa pedepsele. Si mai sunt si unii ca „victor L” care i-au mai luat si apararea!
Va aplaud in tot ce spuneti despre violenta.
Dar a veni, si a mai pune inca un cancioc de mizerie peste Bellu si Bitang, doar pe marturiile Mariei Olaru, nu mi se pare corect din partea unui judecator.
Ideal motiv ca prin zbirii Bellu si Bitang sa identificati toata violenta domestica a neamului romanesc.
De acord, NU violentei contra copiilor.
NU acuzelor de dragul exemplificarilor.
NB,
unii par a fi descoperit pe dr Mengele din gimnastica feminina romaneasca. Sa apara „specialistii” si sa ne spuna dece a ales Bellu sa fie antrenoir la fetite; ceva freudian nu se poate sa nu existe :D
Bellu a ales sa faca asta pentru ca la asta se pricepea.
A-i justifica insa abuzurile asupra unor minori cu rezultatele marete mi se pare josnic si tot parte a marelui caracater romanesc format cu bataia.
SI chiar daca nu a abuzat personal, desi nu cred, a girat tot acest sistem inuman. Si dvs, cei care-i luati apararea, il girati la randu-va. Pacat.
In alta ordine de idei, Bellu su Bitang sunt foarte bine infipti politic si financiar dupa cateva generatii de fetite antrenate si nu numai.
Nu acelasi lucru putem spune despre fetitele respective, nu-i asa? Pe unde se afla ele acum, dupa ce, la 25 de ani maxim, au fost aruncate la cosul istoriei, fara bani pentru a-si cumpara macar o casuta, cel mai probabil?
Cine a capatat defapt toata gloria dupa atata suferinta?
Mr Caroly s-a adaptat perfect vremurilor si situatiei pentru a face performanta. Sa nu uitam ca in anii 70 violenta era o realitate culturala intr-o generatie nu departe de un razboi mondial. Revedeti filmele epocii si priviti cu stupoare cum Connery, Brando, Delon, etc. maltratau personajele feminine etc.
Nu poate fi negat faptul ca astfel de metode brutale pot crea un avantaj psihologic in competitie; problema e ca lumea nu mai accepta astfel de abuzuri si avantaje (scandalurile corporatiste in care copii asiatici erau folositi ca mana de lucru ieftina, pedofilia acceptata ca un fapt pana recent, etc). Cu problema asta s-a confruntat Mr Caroly in SUA, Dl Bellu i-a perfectionat metoda in Romania; acum insa metoda trebuie schimbata. Ambii sunt foarte bine si nu cred ca are rost sa ii judecam in afara contextului.
Ramane de rezolvat aspectul material, prin care atletii care au adus glorie natiunii sa fie rasplatiti pe masura,
(Parabola trollului de forumuri: Dacă întrebi nişte maniaci religioşi dan-puricişti ce vor şi de ce dau cu pumnul şi cu alte organe, o să răspundă că violenţa e o realitate culturală şi că a devenit aşa datorită americanilor din Irak / Afganistan şi homosexualilor de la parada gay :D )
E un pic diferit atunci când e vorba de un schimb de pumni cu un personaj feminin sau masculin întâlnit undeva, pe stradă, în vreo încăierare sau alt conflict. De acela poţi fugi sau te poţi apăra.
toata interventia ta se bazeaza pe presupuneri si opinii personale si ranchiuna: Bellu si Bitang s-au imbogatit, iar „fetitele respective”, oho ho, „au fost aruncate la cosul istoriei, fara bani pentru a-si cumpara macar o casuta, cel mai probabil?”
Cum spunem anterior, Bellu este de dr Mengele a gimnasticii romanesti. Bravo ;)
Ranchiuna presupune ca as avea si vreun motiv de razbunare pe cei 2. Nu am.
Am insa o imensa greata fata de oricine, care in orice forma abuzeaza o alta fiinta umana, cu atat mai mult un copil care se afla cu totul la discretia acestor mici zeitati inchipuite.
SI fata de cei care ii apara pe acestia. (A propros, poate crezi ca si Mengele e vreun mare erou neinteles?)
Bravo Mariei care spune cu voce tare cum a fost!
Bravo Danilet ca scoate la lumina statistici ingrozitoare, care sa ne dea de gandit.
Pe undeva, intuiam cat de grav este, dar ne era teama sa ne uitam intr-acolo, ca doar la noi in sufragerie e curat!
Cand vrei sa faci curat, trebuie sa te uiti cu atentie prin tot gunoiul, ca sa vezi ce pastrezi si ce arunci. Daca asta sifoneaza nitel costumul lui Bellu sau machiajul lui BItang, sa-si asume cu demnitate, nu sa dea declaratii impertinent-ironice.
Eu nu discut despre doi antrenori care ar fi facut ceva. Chiar nu stiu daca au facut si nici nu ma intereseaza. Ce stiu este ca violenta AZI este extrema, iar noi inchidem ochii spunand „Aşa se face educaţie, aşa am fost şi noi educaţi”.
Dar ati gasit ca reprezentativa, pina la contopire cu fibra mioritica, chiar cartea Mariei Olaru.
Daca e adevarat ce spuneti ” Chiar nu stiu daca au facut si nici nu ma intereseaza”, atunci din punctul meu de vedere e si mai grav; chiar nu se gasea un caz dovedit, clar, ca exemplu?
” violenta AZI este extrema, iar noi inchidem ochii” – Pentru mine aceasta este esenta articolului.
Violenta in crestere nu este datorata, dupa parerea mea, numai „grelei mosteniri” a unei educatii care accepta si perpetueaza violenta “Aşa se face educaţie, aşa am fost şi noi educaţi”.
Pana la urma toata istoria omului este plina fapte violente, razboaie, abuzuri, sclavie, etc. Numai ca unele natii au evoluat de la stadiul de civilizatie al Evului Mediu si si-au construit un sistem de VALORI, un sistem de legi si institutii care apara aceste valori si, poate cel mai important, LE RESPECTA. Si indivizii, dar si institutiile.
Din pacate, noi, in ultimii 26 de ani, in loc sa ne civilizam, ne-am de-civilizat vizibil. Valorile cu care am fost crescuti noi (cei nascuti inainte de ’89), bune-rele, s-au dus pe apa sambetei.
Au devenit socialmente acceptate, chiar admirate nu numai violenta de toate felurile si impotriva tuturor, dar si hotia, minciuna, tupeul, ne-munca, incalcarea legilor, etc.
Cred ca violenta este un simptom al lipsei de valori morale de la noi, rezultat, printre altele al nesfarsitei anti-reforme in sistemul de educatie formal si al promovarii sistematice a unor anti-modele in media si in politica.
Daca as avea o solutie de „civilizare rapida a romanilor”, as merita Premiul Nobel.
Iar iei apararea unui posibil infractor, cum ai mai luat si apararea acelei avocate care interzicea dreptul la opinie oricui nu era de specialitate. Oricum, fata nu a reclamat (daca ar fi reclamat s-ar fi nascut intrebarea de ce abia acum, iar nereclamand inseamna implicit ca a si acceptat), ci doar a povestit ce a patit. Dar asta nu le micsoreaza vina (daca e si adevarat). Oricum, ar trebui ca niste organe de drept sa se autosesizeze, din cate stiu lovirea cu intentie a unel alte persoane e infractiune, cu ata mai mult a unui copil. Aberatiile cu Mengele nu merita comentate… Asa cum, daca faptele cu pricina ar fi avut loc inainte de ’89, nu ar fi fost nimic de facut.
La tine problema este de intelegere a ceea ce citesti.
– nu luam apararea ” acelei avocate” (pe care o asemanai, cu nerusinare, cu plagiatorul Ponta, pentru ca ambii aveau doctorate in drept), ci aveam aceiasi parere: prea fac jurnalistii Justitie ori la televizor ori in articolelele lor, iar argumentele unora erau categorisiri ca ale tale „niste ticalosi judecatorii CCR”.
Asa si in cazul Bellu-Bitang „niste ticalosi”.
Eu ma intrebam daca alegerea cazului cu sportiva este reprezentativ, pentru ca autorul afirma
” Chiar nu stiu daca au facut si nici nu ma intereseaza”.
„Nu stiu-nu ma intereseaza”, dar il port in bat ca portdrapel al violentei mioritice.
Calm :D
Nu o asemanam eu, ea singura s-a incadrat in aceeasi categorie prin ceea ce a afirmat, ca numai cei de specialitate pot sa-si exprime parerile, ceilalti neavand dreptul la opinie. Cat priveste studiile, doar m-am intrebat cum a absolvit. Apropo, doctoratul NU E IN DREPT, ci in stiinte politice. Iar tu vad ca i-ai preluat ideile si esti de acord cu ele: „Eu ma intrebam daca alegerea cazului cu sportiva este reprezentativ”. Deci daca cineva nu e reprezentativ, cazul lui nu merita atentie, poate fi batut (exagerand schilodit, omorat), ce importanta are, nu e reprezentativ deci nu conteaza. Sunt insa de acord ca dl. Danilet a gresit in afirmatia ”Chiar nu stiu daca au facut si nici nu ma intereseaza”.
uau, mi-ati inseninat dimineata. nu ca era dimineata de Inaltare…
stiu, si eu ma gandesc ca cea mai cunoscuta (de noi) poveste araba e cu AliBaba, dar incerc sa nu generalizez.
aveti dreaptate in toate, mai putin intr-un punct. vedeti totul prea in negru. tindeti sa judecati prin exceptii.
budisti au o vorba frumoasa: o pasare are nevoie de doua aripi ca sa zboare: compasiunea si intelepciunea. va doresc din amandoua cat mai echilibrat!
PS cat priveste Miorita, modul in care o vedeti dvs e doar atat: modul in care o vedeti. daca vreti sa decretati cum este de fapt Miorita va asumati un rol prea mare ca sa-l puteti umple.
Eu vad in negru si judec prin prisma exceptiilor cand avem in fiecare zi un copil agresat sexual si unul la trei zile care violeaza, cand avem o data pe zi un copil mort (omorat cu intentie sau ucis in accident de circulatie) si o data la trei zile un copil care omoara pe cineva. Am inteles, deci astea sunt exceptii… Probabil ar trebui sa ma ingrijorez cand astea se vor petrece in fiecare ora si de abia atunci ar trebui sa incepem dezbaterea. Pai, atunci sa va dau o veste buna: 6 din 10 copiii spun ca sunt batuti in propriile familii – asta o puneti la regula sau la exceptii?! Dat-mi voie sa ghicesc: o puneti la…minciuni.
De nenumarate ori m-am gandit la aceste aspecte aduse in discutie de dvs. si am avut aceleasi triste consideratii. Toate aceste „emanatii” ale intelepciunii populare ne caracterizeaza perfect, chiar daca ne place sau nu; la fel si Miorita, balada despre care invatam ca este cea mai valoroasa dintre creatiile noastrepopulare. Nu putem nega si nici „indulci” adevarul, asa cum suntem intotdeauna inclinati, dintr-un rau inteles patriotism. E intr-adevar extrem de trist, dar solutia ar fi, in mod cert, nu sa fugim de realitate, ci sa incercam, asa cum ati spus si dvs., sa facem ceva productiv si util pentru educarea generatiilor viitoare in alt spirit, desi, chiar daca voi fi si eu acuzata de pesimism, nu este deloc simplu si nici macar posibil, intr-un viitor previzibil. Din pacate!
Iar acel ceva ce ar trebui facut pentru schimbarea mentalitatilor generatiilor viitoare nu trebuie facut cu vestita „palma” parinteasca. Trebuie depasita si uitata acea perioada comunista care se prelungeste si astazi, cand educatia se facea exclusiv prin metode coercitiv-violente. Exista suficiente alte metode si practici educationale la care acum avem cu totii acces, dar poate ca este necesara si implicarea unor specialisti, a unor institute educationale, a unor organizatii care sa se angajeze a-i invata pe tinerii parinti cum sa isi educe copiii, altfel de cum au fost ei educati. Iar parintii sa fie si ei receptivi, la fel si scoala. Ar fi multe de spus, dar mai avem o cale tare lunga de strabatut pana acolo.
Cat despre cazul atat de sensibil al marilor nostri antrenori, cred ca autoarea cartii chiar nu a vrut decat sa faca cunoscuta o situatie reala celor ce ar putea veni in contact cu ea, copii si parinti si a facut un lucru bun, util si corect, dupa cum se vede din inversunarea celor care nu vor sa se desprinda de acele mentalitati retrograde si o acuza de tot felul de lucruri, care mai de care mai lipsite de fair-play. „Toute verité n’est pas bonne à dire” spun francezii, dar cred ca acest adevar spus de Maria Olaru chiar trebuia spus, chiar daca dupa atatia ani. Ar fi timpul sa pornim pe un alt drum, incepand prin a ne recunoaste greselile, chiar daca ele erau ale unei epoci intregi si nu prin a invinovati pe cei care au curajul sa spuna adevaruri incomode sau dureroase. Si, ca sa inchei tot cu intelepciunea noastra populara, „o greseala recunoscuta, este pe jumatate iertata”.
Va multumesc pentru articol si pentru vehementa tonului! Consider ca toleranta, nuantarea, particularismul, sau orice alta forma de NE-blamare FERMA, universala (i.e. indiferent de cine este agresorul) a violentei, sugerate de comentariile de mai sus sunt exact motivul pentru care nu se va rezolva aceasta problema niciodata in tara noastra.Si nici alte probleme (gen coruptia, malpraxisul medical, etc.). Din pacate.
Concursul de educatie juridica poate fi mai valoros pentru societate decat o olimpiada, si trebuie stimulat ca atare de justitie.
Exemplele date nu pot fi doar negative; trebuie sa prevaleze cele pozitive, de demnitate in fata adversitatii coplesitoare (Nicolae Balcescu care si-a aparat dreptul in fata batausului liceului, Constantin Brancoveanu care a murit in loc sa se lepede de credinta in Isus, Gheorghe Doja care nu a cracnit in timpul dezmembrarii, etc.).
Bineinteles ar mai fi acei tineri care au fost impuscati in strada in 1989 si au murit impacati ca au luptat pentru libertatea lor si a semenilor lor.
Acestea ar ajuta mult in combaterea resemnarii mioritice si a ideii ca dreptatea si justitia pot prevala si in Romania.
Stimate autor, avem ca popor destule bube reale in cap, nu ne mai aruncati si altele inventate in carca. De exemplu:
„cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”. Acest proverb are o logica perfecta, e o critica la adresa permisivitatii legii sau a educatiei daca vreti, si e valabil oriunde pe glob, el nu arata nimic negativ despre caracterul romanilor.
„meseria se fura”. Zicala a fost valabila zeci, daca nu sute, de ani in Romania, si inca este, dar sper ca in masura mai mica. Ea indica o realitate: in Romania, oamenii competenti isi transforma competenta intr-un monopol, si refuza cu indarjire sa ii invete pe altii (in general pe cei tineri) respectiva meserie. Altfel spus, in Romania nu prea exista profesori/traineri/mentori/pedagogi. Am invatat meserie atat in Ro cat si in America, si diferenta de atitudine a pedagogului fata de profesiunea transmisa e uriasa. Asa ca in Romania „meseria se fura”. Zicala e practic o palma adresata de „talpa tarii” intelighentiei formatoare, si nu are legatura cu furtul, ci se refera la faptul ca trebuie sa reusesti sa inveti IMPOTRIVA dorintei pedagogului.
„a da dreptul” nu indica normalitatea coruptiei, ci are de-a face cu faptul ca profesiunea medicilor a fost batjocorita in timpul comunismului, iar omul normal a inteles instant ca medicul merita mai mult decat primea in acele vremuri. Acel „drept” din expresie e o recunoastere a valorii muncii medicului: pur si simplu are dreptul la mai multi bani decat ii da statul, in opinia omului normal din vremea comunismului aflat in fata medicului.
„Capul plecat, sabia nu-l taie!” nu are nici o legatura cu resemnarea. E o reactie naturala a reprezentantilor unui popor mic (numeric) in urma interactiunilor cu imperiile din regiune. In fata agresiunilor, romanii au avut de-a lungul istoriei 2 variante: rezistenta, care a fost cam sinonima cu martiriul, sau supunerea. Si cum nu toti romanii sunt gata sa moara pentru libertate, atunci cand au vrut sa ramana in viata au ales supunerea, iar acest proverb le-a adus alinare.
Razbunarea mamei si a fiului a avut loc pentru ca nu ii apara legea, e tot ceva normal in lipsa legii.
Cat despre ciobanul din Miorita care trebuia sa faca plangere la Politie, cred totusi ca e cazul sa coborati din lumea fantasmelor in care traiti.
In rest, un text binevenit, felicitari!
Toate cele bune!
Mi-a placut cum ati inceput. „avem destule bube reale” – asadar ce spun eu nu intra in categorii aspectelor care sa ne ingrijoreze.Deci lovirea, violurile, omorurile, coruptia nu intra la „bube reale”, nici copiii, nici educatia, asa cum intra probabil operatiile la sani, divorturile celebre, copiii facuti printre gratii.
Baciul vrancean, catre „autoritati”- Buna ziua, as dori sa fac un denunt! Doi colegi vor sa ma omoare, la apus de soare!!!
Autoritatile:- De unde aveti informatia?
Baciul vrancean:- Mi-a spus o oaie!
Aha, vedeti ridicolul?” Da sa trimiti oaia denuntatoare la mama sa ii spuna minciuni ca nu a murit, ci s-a insurat ciobanul nostru, e din acelasi registru, nu?! PS. Remarcati si ca in poezia cu catelusul, hotul nu e dus la politie, ci la sfatul popular (actualele consilii locale) – nu va revolta deloc incalcarea separatiei puterilor in stat? :)
Autorul s-a referit la arhetipuri mentale care ne locuiesc si prin care privim lumea.
Una e sa crezi ca deasupra ta e doar Dumnezeu si sa construiesti un imperiu in jurul lumii pe care sa-l tii 200 de ani si alta sa crezi ” capul plecat sabia nu-l taie” si sa stai capra 2000 de ani.
Iata cum ne explica cineva „ce a vrut sa puna autorul”. Imi aduce aminte de culegerile de comentarii literare idioate din vremea liceului. Frumos!
Cat depre cealalta treaba, cu imperiile, vad ca va doriti , domnule skydan, sa fi facut parte dintr-o natiune cuceritoare, care jefuieste resursele altor popoare sute sau mii de ani. Parca o dadeati la sentiment cu victima agresata de protector?! Iar partea cu capra, ceea ce este sigur, conform cu cele spuse de dvs., este ca si dvs. ati rezultat din una din „caprele” astea, din ultimii 2000 de ani.
Sunt intru totul de acord cu tot ce ati scris. Si tocmai pentru ca este un subiect dureros si foarte important trebuie abordat responsabil. Din pacate tema a fost aproape confiscata de diversi hipsteri care o arunca in derizoriu cu afirmatii „nu e nici o diferenta intre a-I da unui copil o palma la fund si a-l bate cu lantul”. Ba este o foarte mare diferenta si daca nu reusim sa o identificam vom trece dintr-o extrema in alta.
Nu cred ca se indoieste nimeni de adevarul celor spuse de Maria Olaru. Problema e insa chiar in felul in care ea prezinta evenimentele, chiar in titlul cartii ” pretul succesului” si in argumentare „daca ar fi sa o iau de la inceput asi face la fel”. Adica isi submineaza singura pozitia, o justifica.
Nu am citit cartea Mariei Olaru si nu am urmarit nicio emisiune pe aceasta tema, ci pur si simplu numai citind presa, am avut aceleasi reflectii ca si dvs.
Cred ca, din pacate, violenta impotriva copiilor este un fenomen global, ascuns sub pres de multe ori.
Chiar m-am intrebat cum de fiinta umana este capabila de atata violenta impotriva propriilor semeni si bineinteles copiii sunt cei mai vulnerabili, victime sigure, ei nu pot inca sa se apere. Iar dupa ce au fost abuzati, nu vor mai fi ca inainte, traumele psihice nu se mai vindeca usor.
Pentru unii copii sensibili nu se vindeca niciodata.
Dupa mine o societate care este incapabila sa isi apere copiii de violenta este o societate care a esuat si numai moderna nu se poate numi.
Violenta de care vorbiti exista peste tot in lume si in tarile asa zis civilizate, doar ca acolo exista structuri care incearca sa faca ceva si au resurse umane si materiale pentru asta, dar nu e suficient.
Eu ma ingrozesc de ce abuzuri se fac contra copiilor la nivel mondial( in Franta copil de 2 ani omorat in masina de spalat, in Uk bebelus omorat de parinti, drogat cu cocaina, pedofilie motivata cultural (casatorii fortate, vinderea fetitelor), pedofilie in biserica catolica, mutilari genitale in Africa si nu numai, in numele traditiei). Toate astea li se intampla unor copii fara aparare, cam peste tot pe glob.In ce lume au avut ghinionul sa se nasca.Si autorii violentelor nu sunt straini, ci chiar familia lor.
Inainte ziceam ca e frumos sa ne pastram traditiile, dar ma gandeam, in prostia mea, la costumele populare.. In multe cazuri traditia trebuie sa dispara!!
La noi bataia e acceptata inca ca metoda de educatie si nu e vazuta ca o forma de abuz. Daca pe mine m-au batut parintii, e ok sa imi bat si eu copiii.
Mai nou, violenta devine acceptabila si datorita mediului violent, stresant in care traim, nesiguranta unui venit, presiune si deriva sociala. Avem insecuritate pe strada, filme violente, jocuri violente pentru adulti si copii. Violenta se banalizeaza.
Adulti frustrati, fara servici, fara repere morale, in deriva totala devin dependendti de alcool, de droguri si ajung sa nu mai aiba nimic uman in ei.
Din pacate si acestia pot deveni parinti si vai de copiii lor.
In societatea noastra romaneasca obsesia pentru bani depaseste dragostea pentru copil si atunci copiii sunt pur si simplu abandonati de parintii plecati la munca. Parintele vrea sa isi cumpere masina si sa aiba bani, e mai important pentru el decat sa stea langa copilul pe care l-a adus pe lume.
Ce se poate face? Eu plang cand citesc astfel de stiri, evident asta nu o sa schimbe nimic.
Cartea Mariei Olaru spune cate ceva despre caile prin care poate fi atinsa performanta. Deducem din cele scrise ca dresura umana la varf, indiferent de domeniul in care se manifesta, nu este eficace decat in masura in care apeleaza la mijloace violente.
Niciunde, nici un dresor n-ar indrazni sa intre in cusca tigrului dresat doar cu morcovei garnisiti cu carnita si sa-i impuna salturi mortale daca nu ar fi sigur ca in creierul fiarei persista amintirea nuielusei ce se poate transforma in ciomag.
Imaginile frumos colorate cu sportivi zambitori, capabili de lucruri incredibile -oriunde si oricand- au in culise eforturi supraomenesti dirijate si stimulate, cu mana ferma, de practici fizice si psihice greu de imaginat si tocmai de aceea tinute in umbra.
Citius, altius, fortius nu se mai obtin demult din pozitia de hobyst relaxat cu berea intr-o mana si tigara in cealalta. Atata doar ca nu avem fair play-ul de a recunoaste ca „scopul scuza mijloacele” este o deviza onorabila in sport… ca si aiurea.
Citius, altius,fortius nu are nimic de aface cu sportul zis de performanta care este de fapt spectacol si afacere si nu are nici o legatura cu fair play-ul.
„Atata doar ca nu avem fair play-ul de a recunoaste ca “scopul scuza mijloacele” este o deviza onorabila in sport… ca si aiurea.” In cazul asta ar trebui sa-i intelegem si pe Hitler sau Stalin sau Pol Pot etc. Ba chiar, din fair play, sa-i admiram pentru lipsa de ipocrizie si metodele eficiente.
Sfanta intelepciune a senectutii, cand nu uzeaza de sofisme, ar trebui sa constate ca mijloacele utilizate de Stalin/Pol Pot in sustinerea preeminentei rasei/clasei erau „legitime” si sustinute cu entuziasm de massa populara, occidentala si orientala deopotriva.
Altfel spus si revenind la tema, daca am putea intreba astazi pe marii campioni, ca si pe cei din antecamera performantei, poate ca am afla daca parcursul vietii lor ar fi fost acelasi, stiind ei inca din start care este pretul ce trebuie platit. Atunci ar fi trebuit sa se manifeste fair-play-ul si poate ca sado-masochistii ar fi fost impacati cu soarta lor.
Cartea Mariei Olaru spune, cred, ca nu toti copii au asemenea inclinatii si ca regretul in raport cu acele practici constrangatoare este predominant in ciuda marilor succese.
Desigur ca la varsta inceputurilor copii nu au discernamantul necesar pentru a face alegeri calificate si aici intra in discutie atat „meritul parintilor” cat si politica ratiunii de stat de a sesiza prezenta suferintei si a incrimina abuzurile care conduc la performanta.
„nu e important dacă Maria a trecut prin acel calvar” – complet gresit, d-le Danilet.
Este foarte important, si daca nu sesizati acest lucru e trist. E (aproape) ca si cum am spune ca nu e important daca e adevarat sau nu cum unii au suferit in inchisorile comuniste. La urma urmei, n-am fost noi acolo, langa ei, n-am vazut cu ochii nostri grozaviile relatate de ei; poate ca au existat aievea, poate au fost exagerate, sau poate inventate. Au fost sau nu ? „nu e important”.
Scoaterea adevarului la lumina este intotdeauna foarte importanta. Daca as fi in locul Dvs. mi-as cere scuze Mariei si cititorilor care va citesc fiindca au impresia ca merita sa faca acest efort.
Regret ca am fost prea subtil pentru dvs. Am spus clar ca nu ma indoiesc ca ce a spus Maria e real. Insa pentru noi, nu are importanta acest lucru, caci nu suntem chemati sa judecam pe cineva si nici sa restabilim trecutul (asa cum suntem chemati sa o facem in privinta inchisorilor din timpul comunismului), ci sa invatam din lectia pe care Maria ne-o preda.
Nu ati fost prea subtil, dimpotriva. Cat despre afirmatia „Am spus clar ca nu ma indoiesc ca ce a spus Maria e real” nu pot decat sa va reaminesc propriile cuvinte, luate de undeva din cuprinsul articolului : „Dar nici nu pot şti dacă spusele Mariei sunt întru totul adevărate – deşi au fost sportive care au confirmat cele scrise în carte”.
Destul de indepartate una de cealalta, afirmatiile Dvs. Nu incercati sa mai negati ceea ce e evident, deja. Nu v-ati batut capul prea tare cu Maria Olaru si povestile ei, care fie sunt adevarate, fie nu (citat, tot din Dvs. : „Chiar nu stiu daca au facut si nici nu ma intereseaza”); Maria Olaru si discutiile din spatiul public sunt numai bune pentru a mai iesi putin in fata, cu o agenda personala. Nu spun ca e o agenda rea, dimpotriva, ceea ce scrieti despre realitatile imunde ale Romaniei este binevenit, pentru ca adevarul trebuie rostit. Atata doar ca peste toate e un gust amar de oportunism gazetaresc ieftin.
Noroc ca nu sunt gazetar si nici nu ma pretind. Repet pt dvs, traducand: e bine sa folosim oportunitatea oferita de Maria Olaru pt a discuta despre violenta. Si sa speram ca nu se vor raci lucrurile asa de repede ca in cazul de la Vaslui. in rest, aruncati un ochi pe statistica mea: veti vedea sute de Maria Olaru in fiecare an in Romania de azi, dar lor nu le veti sari in aparare…
Cand protectorul se transforma in agresor relatia intima e rupta, sufletul copilului e rupt pentru todeauna. Indiferent de performanta ulterioara acel copil va fi un copil distrus in interior. Une coquille vide!
La 8 ani m-a batut tata cu cureaua pana la sange. Descopeream lumea si exersam diverse moduri de a exista, mintisem ceva. Din acel moment mi-a fost tot timpul teama de el, frica a fost fereastra prin care am privit lumea iar cand oboseam sa-mi fie frica deveneam eu agresiv la randul meu, dar impotriva mea nu a altora. Sufletul mi-a fost parjolit.
La 48 de ani l-am intrebat ” de ce?”. -” Trebuia sa te omor ” – a venit promt raspunsul. E rau sa nu ai tata dar mai bine nu ai decat sa stii ca tatal tau e un monstru nu un OM. Ce bine mai poate sa-ti faca un parinte care ti-a distrus sufletul? La ce-o ajuta faima pe o campioana daca sufletul ei este distrus? Asta e spirit olimpic? Nu!
Ne mai miram de cruzimea de care au dat dovada comunistii romani?, ne mai miram de bestialitatea cu care a fost jefuita Romania de 26 de ani?, ne mai miram de animalismul clasei politice actuale?
Sa vedem ce faceau si sotii Karoly cu Nadia. Nu m-as mira sa aud ca si ei le bateau pe fetite de le uscau.
Daca va fi un denunt in masa cred ca Bellu&Bitang ar putea fi pusi sub acuzatie. Ce ziceti domnule judecator Danilet daca se dovedeste ca le bateau si pe fetele din lotul curent? Dar daca era mai mult decat bataie?
Excelent articol.
Tocmai din cauza motivelor enumerate este atat de importanta educatia juridica. In cazul abuzurilor, copiii trebuie sa stie ca au dreptul sa fie protejati si cum sa procedeze in aceste cazuri. În scoala primara am avut o invatatoare care ne lovea in mod repetat si ne umilea. Parintii mei nu m-au lovit niciodata. Dar nici nu le-am spus ce mi se intampla. Partea foarte trista este ca, dupa multi ani, vecina mea mi-a marturisit ca primeste acelasi tratament,de la aceeasi invatatoare. Nici ea nu le-a spus parintilor ce i se intampla si am inteles de ce. Uneori este extrem de dificil sa recunosti ca esti victima si te simti neputincios. Dupa ce am ascultat-o am luat atitudine, i-am anuntat parintii si am discutat cu invatatoarea. Imi doresc ca fiul meu sa nu accepte niciodata acest tratament inuman si sa invete sa ceara ajutor!
Ratiunile superioare
Copii strigati pe numele de familie – sa nu li se urce vedetismul la cap. Vedetismul, se stie, isi are samburele in individualitate.
Adulti constransi sa obtina rezultate artificiale. Medaliile erau previzionate si planificate de catre guru metodist, guru de medicina sportiva, guru de partid, guru din federatie.
Parinti prinsi intre chingile unui vis frumos pentru viitorul copilului si autoritatea unui sistem paternalist implacabil. De multe ori, acest parinte face eforturi la limita sacrificiului pentru a da copilului sansa de a fi selectat la lot. De obicei, el asteapta copilul mic in sala de asteptare, auzind zbieretele si trosniturile prin care tehnicienii slefuiesc tinerele talente. Fetitele ies plangand din sala, avand pe obraji urmele de palme incasate. Sunt mangaiate, spalate pe fata si bagate inapoi la antrenament.
Tehnicienii sunt presati de organizatorii concursurilor (federatie, minister, partid, directorii de scoli) sa mentina un bazin de selectie de inalt nivel. Au si ajutor: cantine, cantonamente de unde se fac aprovizionari vitale in vremuri sumbre, centru medical si de cercetari in sport si alte cele.
Toti cei implicati au sanse de nesperat pentru alti cetateni. Salariu, mancare, iesiri in tara si in strainatate, echipament de calitate (uneori), chiar perspectiva de a obtine gloria. Pana la un anumit nivel.
Sus, la nivelul la care se face strategia nationala, exista personaje tabu despre care nici nu se stie prea mult nici nu se poate spune cum au putut ajunge sa escaladeze pana acolo.
Multi cetateni care si-au dedicat toata viata sportului si au devenit nume glorioase se considera in drept sa fie luati in calcul pentru eminentele pozitii strategice ale sportului romanesc.
Se vor multumi insa, garantat, cu strangeri de mana, cu impartirea unor privilegii si cu acceptarea unor complicitati (autoritatea de a-si insusi materiale si premii ale sportivilor – daca sunt copii, cum sunt gimnastele, si au, de exemplu, pentru mai multe medalii, de primit 5 televizoare, 5 combine muzicale si 5 radiocasetofoane, copilul va primi cate unul din fiecare pentru ca un adult a decis ca el nu are ce face cu mai multe), lucru care ingreuneaza accesul la bunastare al sportivului.
Copilul, privat de iubire, hranit asa cum decide medicul lotului – uneori cu un mar la pranz, o portocala seara si vitamine dimineata- educat mai mult cu ocazia iesirilor la concursuri, cu scoala vietii si un pic de scoala formala, nu are decat un singur scop: obtinerea medaliei de aur, si o singura dorinta, sa manance bunatati si sa se bucure de putina libertate. Cand, dupa ce le obtine (sau nu), trebuie sa isi continue viata de adult, constientizeaza ca nu se poate bucura de o continuitate cu formarea de pana atunci asa ca tinerii de la scoli obisnuite, ca li se imputa mereu diferite carente si ca personalitatea de campion nu este neaparat un atuu pentru reusita in societatea noastra. De obicei ei pleaca in strainatate sa continue munca in sportul de performanta, in circ, in scoli private, sau se adapteaza compromisurilor locale ducand, de cele mai multe ori, o viata modesta si de multe ori cenusie si trista.
Adultii care contribuie la esecul fericirii acestor copii vor continua sa se considere providentiali pentru momentele de glorie trecuta la care i-au condus candva. La fel vor crede, multa vreme, chiar multi dintre acesti fosti copii, care se vor lupta toata viata sa fie integrati, asimilati, onorati. De catre un sistem care, printre altele, permitea prin lege ca, de exemplu, violatorul, sa fie absolvit de vina daca o va lua in casatorie pe victima. Sic.
Totusi, gimnastica este un caz fericit. Prin forta lucrurilor, la lot sunt rulate talente, asa ca este un mediu de excelenta, lucru imbucurator.
In alte cazuri – cele mai multe – pentru avantajele cele mai diverse, numarul sportivilor si al antrenorilor este bine de tot ingrosat cu diversi activisti, veleitari si profitori, dispusi oricand sa se reprofileze pentru un loc la masa. Astfel apar, si inca apar, instructori, antrenori, profesori, metodisti, cadre medicale, presedinti, secretari, birocrati, ministri impostori.
Pentru oricine si-a ales o cariera cat de cat in domeniu, cu o interventie bine plasata, se poate gasi un loc pe orbita din jurul viitorilor campioni. De acolo, insa, chiar ca va trebui sa fii performant pentru a fi pastrat.
Cu alte cuvinte, un copil incurajat sa faca sport chiar daca era altoit, daca nu se califica la lot, putea fi strecurat, cu interventii, in licee, scoli de antrenori, facultate, pentru obtinerea unei diplome care urma sa il scape de pericolul muncii in fabrica. Odata ajuns in cealalta liga, permutarile intre specialitati erau de larga practica si au dus de multe ori chiar la reprofilari de succes.
Care succes se facea fara probleme pornind de la strategia nationala de obtinere de medalii. Consecinta acestei practici era minimalizarea pana la acceptarea de atrocitati, a valorii pe care o aduceau sportivii si antrenorii de vocatie consacrati si recunoscuti. Adica, vedetismul nu avea loc nici printre copii dar nici printre adulti, cu orice pret. In toate sporturile sunt istorii, cum sunt si in arte sau in educatie, stiinta etc. cu locuri la JO ratate, deplasari la concursuri importante, deja platite, neaprobate, invitatii nominale la turnee care nu au avut loc tocmai pentru ca nu era posibila strecurarea impostorilor printre participanti.
In aceste conditii, modelul de adult pe care il reprezinta un fost sportiv de performanta este diferit de modelul de adult cotidian, din care face parte si breasla antrenorilor de performanta.
Valoarea eliberata in timp de catre copiii talentati, crescuti impreuna, departe de parinti si antrenati sa performeze pana la maiestrie este evidenta. Atitudinea lor morala a fost si este mereu peste media societatii. In acelasi timp, cei mari implicati in pregatirea lor, cu toate rezultatele si cu toti laurii cuceriti nu vor fi niciodata decat niste rotite, mai mari sau mai mici, ale angrenajului de succes.
Cu singura exceptie, cea de a fi obtinut medalii fara abuzuri, fara confiscarea personalitatii elevilor, fara folosirea fortei si fara nedreptati. Cu pasiune, cu talent, cu iubire, cu daruire si cu multa generozitate.
Frumos sintetizat sportul de performanta in vremurile „Daciadei”; valorile trebuiau sa lupte nu doar cu competitia, ci si cu propriul sistem care punea in varf pe acad dr prof ing EC si geniul carpatin care dadea hrana pe cartela pentru ca sa aibe mai multi dolari in conturi de la export…
„In toate sporturile sunt istorii, cum sunt si in arte sau in educatie, stiinta etc. cu locuri la JO ratate, deplasari la concursuri importante, deja platite, neaprobate, invitatii nominale la turnee care nu au avut loc tocmai pentru ca nu era posibila strecurarea impostorilor printre participanti.”
Din pacate istoria continua astazi, strigatoare la cer fiind situatia fondurilor europene: s-au pierdut miliarde de euro pentru ca cei care au furat nu au restituit inca frauda (cateva sute de milioane de euro din vremea PDL-ului, etc). Iar „tehnocratii” sunt legati de maini si picioare de USL care vor in continuare sa fraudeze cat mai mult, ceea ce UE nu mai e dispusa sa faca. Ciudat mi se para ca „opozitia” tace malc in legatura cu asta.
Maria Olaru s-a nascut la 4 iunie 1982, a fost data de parinti , nu de Partid , la cursuri de gimnastica la varsta de 6 ani la Falticeni, iar cand avea 7 ani era deja selectata la Centrul Sportiv din Deva care era rezervat elitelor: in 1999 si-a atins varful carierei inclusiv o medalie de aur individuala si altele cu echipa.
Cand Maria Olaru avea 7 ani si jumatate Daciada a fost impuscata la Targoviste.
Prin urmare Ceausescu este de vina doar pentru ceea ce Maria Olaru a patit pana la 7 ani jumate. Pentru restul sunt de vina Iliescu, minerii, Belu, Bitang si toti cei care nu aproba fonduri europene.
Intrucat intre timp problema gimnasticii a fost in linii mari rezolvata in sensul ca – evident din cauza abuzurilor din perioada 1988 – 1999 – anul acesta echipa de gimnastica a Romaniei nici macar nu mai are dreptul sa concureze la Olimpiada , ceea ce ne elibereaza de stresul emotiilor … mai ales ca si cei de la caiac – canoe au fost eliminate pentru dopaj … ramane sa mai rezolvam problema Baladei Miorita si a romanului Baltagul.
Desi, personal cred in continuare ca Sobietki si romanii e si ea nociva intrucat pledeaza discret impotriva integrarii noastre europene, asa cum am citit acum un an tot pe aici pe undeva.
Intr-un elan contestatar, in ultimele decenii – pentru ca trebuie sa demonstram, nu-i asa? ca ne dezicem de valorile morale pe care ni le-au pompat in constiinte comunistii 45 de ani – s-a pus intelighentia romaneasca, cu tunurile si pe Miorita.
Vezi, Doamne ciobanul afla ca i se pregateste un asasinat si, in loc sa-si arate barbatia, isi pregateste singur de moarte. Mai ca se pune singur in coparseu – unde apare asa ceva explicit in text? eu nu vad. Cred ca Alecsandri s-ar rasuci in mormant daca ar afla cum se rescrie pe langa balada pe care a cules-o si a promovat-o intr-un cu totul alt spirit.
Baciul nostru, dupa ce-si revine rapid din uimirea ca oaia poate vorbi, dandu-si seama ca multe se pot intampla, (daca doi insi in pustietate sunt hotarati sa-i ia zilele, sansele de a nu scapa sunt totusi de luat in considerare) pregateste mesajul pentru ai lui de acasa: sa nu-i indurerereze, dar spune din capul locului: “de-o fi sa mor…”. E adevarat, ca poetul anonim nu ne povesteste cum isi ascute jungherul, cum pune capcane, cum mai cheama si un caine… detalii neimportante, fiindca nu asta era subiectul. (vedeti Toma Alimos)
Mai departe, vedem la Sadoveanu urmarea dramatica: familia urmareste pe ucigas si il executa printr-o inscenare ca de Hollywood.
Nu stim daca ciobanul ar fi avut timp, incredere, sau macar posibilitatea sa mearga la seful de post pentru denunt (baciul-vrancean spune: 09/06/2016 la 11:28 :) :) ) dar ceea ce trebuie sa dea de gandit celor din sistem ca si d-l Danilet este faptul ca omul de rand nu are incredere in Justitia statului si ca a se plange in justitie nu este niciodata prima optiune. Cei mai multi cred ca asta este un drum infundat.
E drept, articolul nu este neaparat despre asta, dar majoritatea comentariilor sunt.
Iar d-l Danilet se straduieste in mod admirabil sa ne educe in spiritul increderii in justitie. Felicitari pentru eforturi, dar mai este mult de lucru.
Multumesc pt felicitari, le merit. Acum, citind cele scrise de dvs, va dau dreptate: chiar ca mai este mult de lucru.
Doar cei care au fost batuti in copilarie, sau expusi bataii, o inteleg pe Maria Olaru.
Expunerea, recunoasterea, e doar o etapa a vindecarii. E ca in sedintele de terapie: „buna ziua, sunt M.O. si am sufletul zdrobit”.
Recunoasterea publica nu are legatura cu abuzatorii. Cartea nu este un denunt, este o eliberare proprie necesara.
Interesant articol, va feiicit pentru modul in care puneti problema.
Nu cred, totusi, ca pierdem din vedere esentialul daca analizam cele scrise de Maria OLARU. Pentru ca esential in ceea ce scrie Maria nu este raspunderea penala a antrenorilor, ci felul in care s-a obtinut performanta: cu bataia.
Si ma intreb si va intreb si pe Dumneavoastra: este performanta obtinuta prin folosirea violentei ceea ce ne dorim, ceea ce apreciem?? Mai este asta performanta, cand un copil se antreneaza DE FRICA? Mai este asta SPORT?
Personal o cred pe Maria, nu are de ce sa minta. Si spre deosebire de multi altii, consider ca fericirea unui copil, bucuria de a practica un sport si vointa de a te intrece intr-o competitie trebuie sa primeze in fata prostului obicei de a numara medalii.
O medalie de aur nu merita ca un copil sa fie abuzat, iar cei care au folosit astfel de metode nu merita respectul nostru. Dimpotriva.
Nu e sport. E acceptarea locului fiecăruia într-o societate închisă, în care cariera garantată pe viaţă în aceeaşi organizaţie făcea ca toată lumea să cunoască pe toată lumea. Şi reputaţia să te urmărească până la moarte.
Reacţia publicului comentac o dovedeşte: în 2006 (epoca maşinilor de lux, cluburilor şi gagicilor) i-ar fi linşat pe fotbaliştii pe care în 1996 îi aclama.
Am ceva dubii ca in urmacu 4-800 de ani erau pra multe autioriati la care sa te duci sa teplabgi ca se compl;lteaza impotriva ta. A da.. Si sa stiti ca pe vremea aia nici telefoane nu erau!
Daca tu asta ai inteles, esti de plans! Nu asta e esentialul aici, acelea sunt opere create si care se refera la un moment istoric din trecut. Problema e ca altii inca sunt la nivelul acela. Cum spunea si dl. Danilet mai sus: „Dar nimeni nu ne obligă să trăim ca în Evul Mediu”. Ca unii inca traiesc ca acolo, nu as avea nimic impotrica daca nu ne-ar afecta si pe noi cei care am progresat.
Stimate domn Danilet ! Am trait si am cunoscut de-a lungul vietii (am 60 de ani) toate aceste „vorbe” pe care dvs. le-ati inserat in acest articol. Ele au existat si din pacate mai exista si chiar se mai tine cont de ele…Despre cartea scrisa de fosta mare campioana Maria Olaru, despre acuzele ei si despre tratamentul la care erau supuse gimnastele (niste copile la vremea respectiva) pentru a performa, despre metodele folosite de antrenorii Bellu si Bitang, parerile sunt impartite. Noi, oamenii de rand, putem doar sa ne dam cu parerea, sa comentam, cei care sunt indreptatiti sa ia o decizie(evident daca se doreste) sunteti dvs, toti cei care faceti parte din tagma magistratilor. In ceea ce priveste „tratamentul” la care erau supuse gimnastele, cat si interpretarile pe care le dati dvs. acelor vorbe, zicale, din trecut si din pacate si din prezent, sunt legate de mentalitatea, cultura si civilizatia unui popor. Ce pretentii aveti sa nu se mai aplice in niciun fel abuzuri asupra copiilor (pe care le condamn cu tarie), atata timp cat nu se face inca nimic pentru educatia in primul rand a adultilor si apoi a copiilor ? De-a lungul anilor, copiii needucati au ajuns oameni maturi, iar ce au vazut sau primit ca educatie, au perpetuat…Mai e o vorba de care nu ati amintit „padure fara uscaturi, nu se poate”, dar consider ca important in educatia si civilizatia unui popor este ca aceasta zicala, chiar daca nu va putea disparea definitiv, sa poata fi inserata cat mai rar ! Concluzionand, voi spune urmatoarele: daca nu va exista un „limbaj” comun intre toti oamenii, indiferent de origine sau functie, niciodata nu se va realiza deziteratul (imi permit totusi sa fiu sceptic in privinta atingerii lui) ! Sper ca realizati ca trebuie schimbat totul, pentru a tinde spre asa ceva: parintii sa fie mai preocupati de buna crestere si educatie a copiilor lor (copiii trebuie doriti si nu…rezultati in urma unui act fiziologic necesar, lipsa educatiei sexuale inca isi pune amprenta); toate cadrele didactice sa-si faca datoria, sa continue si sa completeze educarea copiilor si tinerilor pentru viata; statul sa le poata oferi variante viabile de viata decenta, ganditi-va doar la conditiile d sec. XIX, in care inca traiesc multi romani, in sec.XXI; nu in ultimul rand consider ca dvs., magistratilor, va revine o sarcina foarte importanta, fara de care nu se va putea realiza nimic concret si anume creearea cadrului legislativ si mai ales respectarea lui, in scopul eliminarii coruptiei, aplicarea unor legi mult mai aspre impotriva celor care prin tot ce fac atenteaza la viata oamenilor, a violatorilor si a celor care abuzeaza de copii. Mi se pare un cadru legal mult prea permisiv fata de actele grave si mai ales un „dezinteres constient” al unor factori de raspundere fata de toate acestea.
Părinţii sunt preocupaţi de buna creştere, educaţia şi pregătirea şcolară a copiilor lor. Aşa cum le înţeleg ei.
Contraexemplu: de la Război încoace, până prin anii 1975-1980, la anglofoni era obiceiul „forţării cuiului rotund într-o gaură pătrată”. Cum spune proverbul lor*. Adică dacă puştiul tău e talentat la o anumită materie, îl obligi să înveţe la alta. Cea pe care o urăşte, la care nu e talentat câtuşi de puţin, care nu-i intră în cap.
E bun la fotbal? E genul Gică Hagi, mic de statură şi ager? Ei bine, îl împingi, cu metode specifice, care includ şi cureaua, la baschet. Acolo unde nu are pic de talent, nu ştie să sară, nu are înălţimea şi silueta necesare, se chinuie la fiecare pas, ca un hipopotam pe tocuri.
Vesticii au abandonat obiceiul ăsta de 2 generaţii. La noi, din mai multe motive, s-a dezvoltat până a devenit obsesie naţională.
Existau şi nişte motive pentru asta, dar nu le poate explica Gică Hagi şi nici Maria Olaru. Poate că ar trebui întrebat Breivik.
* – Proverbul (co)mu(n)iştilor de la noi spune că rezultatul vine 1% din inspiraţie şi 99% din transpiraţie. Sub pretextul că l-ar fi citat pe Albert Einstein. Doar că se pare că inventatorul lui e Iosif Stalin.
Marturisesc faptul ca am deschis articolul de pe pagina hotnews fiindca mi-a atras atentia dupa ce mi-am inchis casuta de yahoo.
M-a surprins sa dau peste un articol atat de plin de substanta pe pagina principala a yahoo-ului, unde majoritatea articolelor sunt de tip senzationalist.
Pe scurt, ar fi minunat ca articole serioase si chibzuite sa impanzeasca paginile cele mai usor accesate de populatie, fiindca persoanele care au nevoie de o schimbare de mentalitate nu cauta articole de asemenea anvergura pe pagini precum contributers.ro, ci citesc alandala ce li se infatisaza inaintea ochilor (cum spuneam, mi-au picat ochii pe articol cand ieseam din mailbox).
Toate cele bune!
E clr! Ca lumina zilei.
Intre a A AVEA DREPTATE , si A PRIMI DREPTATEA, este o prapastie abisala. Sens in care, unii aleg sa isi faca dreptate !
Asta este statul minimal, care ne domina de la Victoria Lipan si Miorita, incoa’. Nu poate, neavand CU CINE
Exceptional articol, d-le Danilet.
Pacat, totusi, ca trebuie sa inghesuiti in el mai multe subiecte esentiale. Astfel, cel putin: „Defetismul la romani”, „Hotia – problema genetica la romani” si „Rele tratamente aplicate copiilor in Romania”, toate reale si care ne marcheaza istoria, prezentul si viitorul (cel putin pe cel apropiat) ar merita cate o serie de articole, detaliate si difuzate in toata media si predate la scoala. EDUCATIA este singura sansa de a schimba acest popor.
Un mod de lucru considerat acceptabil si eficient cu 15-20 de ani in urma, poate fi considerat anacronic si condamnabil astazi.
Nefiind chiar un elev model, mi-am luat cate-o palma, de la „diriga”, pana-n clasa a 8-a (inclusiv). Doamna diriginta era o femeie micuta de statura si, cu toate astea, ne tragea cate-o palma de ne tiuiau urechile, indiferent cat de vlajgani eram. Niciodata nu ne-am simtit nedreptatiti si, in mintea noastra, stiam ca am cautat-o cu lumanarea. Mai mult, palmele erau date mai tare sau mai incet, in functie de gravitatea traznailor noastre si erau „acordate” foarte bine cu faptele.
Doamna diriginta era un dascal competent si respectat in oras, asa ca nici prin cap nu-mi trecea sa ma plang acasa ca am luat o palma de la diriga. Mai mult ca sigur, ai mei ar fi spus „ai facut tu ceva rau, de ti-ai luat o palma”. Sunt sigur ca nu s-ar fi gandit s-o dea in judecata pe diriga. :)
Ii pastrez o calda amintire doamnei diriginta si un mare respect. Si sunt absolut sigur ca acele palme m-au ajutat. Si nici nu m-au facut un om abuziv – n-am lovit in viata mea o femeie sau un copil sau vreun barbat care nu m-a lovit el primul.
Maria Olaru a scris o carte, pe care editura respectiva vrea sa o vanda. Un pic de scandal face bine si este o tehnica de marketing des folosita. Marturisesc, am avut intentia sa cumpar cartea, la Bookfest. Dar, dupa ce am rasfoit-o, am considerat ca nu merita banii (nu putini) care mi se cereau pe ea. Am cheltuit acei bani pe alte carti.
Pe dumneavoastra acele palme v-au ajutat. Pe altii nu. Cel putin, nu pe termen lung.
Depinde de palma, de cine o da, pentru ce o da si cum o da. Mai conteaza si cat de obiectiv este cel ce-a luat palma si cat de dispus este sa-si faca publica obiectivitatea.
Pana la urma, Maria Olaru a reusit sa publice aceasta carte (in caz ca n-o plateste din buzunar) fiindca numele ei inseamna ceva. A fost o campioana. E posibil sa fi fost chiar mai campioana, fara acele palme, dar e posibil sa nu fi fost deloc campioana, fara ele. Nu vom sti niciodata…
Sa fim bine intelesi: nu sustin abuzul, dar nu consider ca toate palmele-s abuzuri.
P.S. Palmele care m-au umilit nu le-as face publice niciodata. :)
excelent schimb de opinii in comentarii; de cele mai multe ori comentariile bat articolul , nu este si cazul de fata
pe scurt ; violenta , abuzul , si orice alta forma de presiune este omniprezenta , apare la orice nivel , de la cea mai neinsemnata decizie pina la decizii care afecteaza tari , continente , chiar toata planeta
cati oameni care sunt in pozitii avantajoase , superioare , interesate accepta un adevar si nu fac apel la forta , presiune , abuz ?
poate ca prima data se incearca cu „vorba buna” , cu un „lobby” ceva , dar solutia finala este tot o solutie de forta , o constrangere cumva
toti credem ca avem dreptate , ca logica noastra este cea mai buna , si vrem sa ne impunem in detrimentul celorlati , nu este asa ?
pe mine personal ma impresioneaza un aspect : multe constructii istorice , oglinda a grandomaniei , orgoliului vreunui personaj puternic al vremii , sunt acum „SUBIECTE ISTORICE , DE VIZITAT CONTRA COST” , dar nu ni se spune cat sange sa varsat pentru constructia respective , cate familii au suferit , cati copiii au fost schiloditi sufleteste datorita acestora
la fel va ramane in istorie si Maria Olaru , o Campioana si atat , nimeni nu se va intreba cum a iesit campioana , dar nimeni cu siguranta
Dacă vorbim de esenţial şi de pierderea lui, nimeni nu spune nimic că Maria Olaru este (şi) nevasta lui Bogdan Diaconu, fostul pesedist convertit la naţionalism de rit vadimist şi unui din adevăraţii agenţi de influenţă ai Moscovei din România (ca şi Vadim şi cei care erau în spatele lui, fie vorba între noi, dar să râmână între noi, vă tog io să nu mai spuneţi la nimeni). Nu că aş încerca să sugerez o conspiraţie contra intereselor neamului rromânesc :). Am subliniat o dimensiune pe care antecomentatorii mei nu o cunosc, li se pare nesemnificativă sau au ocolit-o deliberat.
În altă ordine de idei, prezenţa şi acţiunile din România ale coloanei a V-a kaghebisto-fesebiste sunt, iarăşi, nişte teme insuficient abordate şi insuficient dezvoltate. Inclusiv din punct de vedere juridic, domnule judecător. Nu de ieri, de azi, asta de vreo 30 de ani încoace.
@Emil:
Ha, bravo, multumim pentru informatii. Gugalu’ ne zice despre acest Diaconu – infiorator personaj.
Nu am inteles dacă nemţii sau ruşii sunt vinovaţi ca azi avem copii violaţi şi omorâti. În orice caz, dacă o scoatem pe Maria din ecuaţie, rămânem cu dacii şi gradina edenului care sufocă România.
In aceeasi ordine de idei as reaminti cantecul „Ma dusei sa trec la Ol” cantat de regretata Maria Tanase si care este o melodie din folclorul vechi romanesc:
(…) Dar podariu-mi cere un zlot (sic. taxa de trecere a raului cu bacul).
Dar decat sa-i dau un zlot,
Mai bine trec Oltu-nnot (…)
Morala : decat sa platesc taxe si impozite mai bine ma descurc eu cumva…
Din aceeasi melodie:
” Pai Unde-i Oltul mai mare,
Ma trece mandra-n spinere,
Unde-i Oltul mai mititel,
Il trec eu ca-s voincel,
Morala: desi tuturor ne este de inteles tonul glumet al cantecului, totusi nu trebuie sa ignoram mesajul – cand e ceva mai dificil de facut, lasa-l pe altul sa munceasca, iar daca e ceva usorde facut fa-l tu si ia tot creditul posibil pentru asta..
Interesante mesaje nu?
Asta e o „carte document” probabil…
Nimeni nu stia atunci si am descoperit acum ca pe timpul lui Ceausescu (si dupa) in scoala si in sport existau si pedepse =)).
Nu stiu cati dintre cei care au comentat au facut sport si stiu ce implica asta…
Am facut sport atat cat sa stiu ce implica performanta.
Am mancat si bataie de la antrenor dar nu fara sa merit asta.
Ii port pica?
Nu!
Ii port respect.
Am mancat bataie si la scoala.
In schimb la scoala de 2 ori am mancat bataie nemeritat.
Odata in clasa a 5 a de la diriginta si o data in clasa a 8 a de la „profesorul” de „atelier”.
Pe al doilea nu l-am „uitat” si mi-am jurat ca „cand ma fac mare il bat” .
M-am intalnit cu el cand aveam 16 ani in troleul 87.
Puteam sa il bat dar am renuntat …
Nici eu nu stiu de ce…
Revenind la sport de performanta:
Daca vrem sa avem sport de performanta ar trebui sa renuntam la copii nostri.
Cineva care face sport de performanta nu are copilarie.
In unele sporturi : gimnastica, box, lupte, judo, haltere trebuie sa „stai in greutate”… Pe romaneste : esti infometat.
In sporturi precum: box, karate , judo, lupte (sporturi de contact) dar si in gimnastica, baschet, volei, atletism ai fracturi primesti lovituri (sau te lovesti) destul de grave care pot genera umeri dizlocati, nasuri sparte, genunchi luxati si exemplele pot continua.
Oameni care fac sport de performanta nu stiu ca tipul acesta de activitate e daunatoare organismului si faptul ca pt. a ajunge la performanta necesita o vointa si puteri „supra omenesti”.
Prima „cursa” de Maraton s-a incheiat cu moartea „concurentului”.
Casius Cley avea parkinson.
Intrebati sportivi de performanta prin ce au trecut de a lungul carierei lor.
Insumand:
Daca vrem binele copiilor nostri trebuie sa interzicem sportul de performanta.
De ce:
Pt. ca e interzis de lege sa iti lasi copilul sa fie infometat (in multe sporturi trebuie sa tii cura stricta).
Pt. ca nu e normal sa stii ca la un moment dat cu siguranta copilul tau va suferi accidente si sa accepti asta.
Daca pot pedepsi un parinte pt. ca nu si-a supravegheat copilul si acesta a avut un accident de ce il pot lasa sa isi trimita copilul la antrenament cand poate veni cu un piciorul rupt (si nu o data), se poate lovi la cap (poate avea pierderi de memorie), isi poate sparge nasul , isi poate disturge articulatiile si lista poate continua.
Pt. ca nimeni nu ii da dreptul parintelui sa isi lase copilul fara copilarie si sa decida ca asta e bine pt el.
Domnule Judecator daca tot ati deschis cutia … terminati treaba daca sunteti atat de revoltat de ce se intampla cu copii nostri ;).
Nu ma credeti ca asta se intampla cu copii care fac sport?
Intrebati sportivi de performanta si o sa va confirme sau o sa va infirme ce am spus eu….
Aaaa
Nu uitati sa ii intrebati daca le pare rau ca nu au avut copilarie, au facut sacrificii si ca au mai fost batuti cand au gresit…
As fi de acord ca aceste tratamente sa i se aplice copilului meu?
Nu!
Tocmai de aceea nu l-as da sa faca sport de performanta!
PS: Privatiuni, lipsa copilariei,abuz verbal, batai se intalnesc si la copii care studiaza vioara (sau orice instrument) sau fac balet in drumul lor spre succes ….
– „a fura meserie”.
Cei ce s-au grabit sa hohoteasca pe seama romanului, care fura tot, pina si meseria, sint ridicoli. A fura meseria insemna, atunci, (poate si acum) a invata si fara explicatii mura-n gura, dar privind atent la meseriasii din jurul tau, observindu-i atent si reusind sa intelegi. Plus ca nu toti meseriasii erau dispusi sa-ti arate toate tainele (nici acum lumea nu aratata toate secretele gratuit :P ).
A fura meserie denota talent in meseria aia! Nu oricine o putea/poate „fura”.
E un talent sa „furi” tîlcul vorbelor cu tîlc din vorbirea neamului tau.
Nu e la indemina oricui sa fie „hoţ”.
:P
Furtul tot furt ramane! Atata timp cat e fara acceptul persoanei furate. Evident ca poate trebuie si talent (nu oricine poate deveni hot de buzunare!), dar asta nu scuza furtul. Tocmai citeam ca echipa Romaniei a fost filmata la antrenament, evidend fara acordul cuiva autorizat. Dupa tine deci asta nu e furt, nu? Deci nu ar trebui sa faca plangere la UEFA!
esti amuzant amice; care „furt”?
Ramine cum am stabilit: ai probleme in a intelege un text citit, daca nu esti un fel de gica-contra la orice scriu.
Ai probleme in a intelege tilcul vorbelor cu tilc din propria-ti limba.
Lumea ta ar fi ramas in pesteri daca nu erau si „hoti” care nu auzisera de opiniile tale. :D
Se pare ca tu ai probleme cu cititul, ba mai si uiti de la mana pan’la gura… Pai despre ce furt vorbeam, nu de cel al meseriei? Iar daca tu esti inca la nivelull epocii de piatra, e dreptul tau, nu ma deranjeaza atata timp cat nu impui si altora sa se coboare la nivelul tau! Intre timp lumea a mai evoluat, exista legi, inclusiv pentru protectia intelectuala, a drepturilor de autor, patentelor, inventiilor. Nu mai poti fura ce vrei si cand vrei, ca in epoca de piatra.
Meseria nu se fură, se învaţă – fie şi prin metoda observării la altul. haideţi să nu mai găsim explicaţii ridicole pentru vorbe de care ne e ruşine. Renunţăm la ele şi gata.
Multumesc pentru precizare, exact asta am sustinut si eu. Nu se fura, se invata. Am adaugat doar ca pentru a „invata” trebuie si acordul invatatorului, altfel tot furt este. De asta am dat exemplul cu filmarea antrenamentelor. Pentru ca dupa unii ca „victor L” asta nu ar fi nimic rau: au filmat doar pentru a invata ce face echipa, iar a invata ceva nu e nimic rau!
am cunoscut intimplator un vecin al patriotului funar ; stiti un fost primar al unui oras( odata !) din Ardeal; vecinul funarului mi a povestit cum acesta isi lega copilul de piciorul patului cind era plecat de acasa ! mi s a parut oribil
comportamentul rominesc era mai putin intilnit in vremea copilariei mele in Cluj; cu trecerea timpului si dupa ce orasul a fost redenumit, acest comportament a devenit tot mai prezent
Am vazut cand Bela Karoly a injurat-o pe Katy Szabo in loc sa o salute, doar pentru ca erau acum in echipe adverse.
trosc, Mariţo; cite injuraturi nu sint pe lumeeee!
Dar ce antrenamente facea Bela Karoly cu atleta Katy Szabo?
„echipe adverse” „D
Penitenciarul social si viziunea unui membru al CSM ( 1)
Un articol recent aparut pe Contributors.ro ( Cristi Danilet – Despre cum pierdem esenţialul încercând să aflăm dacă Maria Olaru spune adevărul ) si care isi are punctul de plecare intr-o confesiune recenta a gimnastei Maria Olaru , ataca cel mai mare tabu social de la noi si cea mai adanca rana a societatii romanesti respectiv violenta de sistem a unei societati si a unei megamasini sociale orientata din start impotriva propriilor sai cetateni inclusiv impotriva celor mai fragile fiinte , copiii :
” Problema reală este că noi, cei abuzaţi de atunci, am devenit abuzatorii de azi. Şi nu o spun aşa, într-o doară, ci o spun pe baza statisticilor din prezent: peste 4000 de minori sunt victime ale unor infracţiuni în fiecare an; la fiecare trei zile cineva este trimis în judecată pentru că omoară cu sânge rece un copil; la fiecare două zile o persoană este dusă la judecător pentru că violează un minor; la fiecare două zile cineva are dosar penal pentru că bate dur un copil; o dată pe lună cineva este judecat pentru că omoară în bataie un copil. Da, îl trimite direct în Rai, căci de acolo – cică – se trage bătaia… Aş mai putea continua și cu alte statistici: 80.000 de copiii au părinţii în străinătate şi sunt lăsaţi fie cu rude în vârstă, fie de izbeliste; 43.000 de copii se află în instituţiile de plasament din cauza abuzurilor sau neglijenţelor în propriile familii; sute de copii sunt traficaţi anual, 18% dintre copiii de azi abandonează şcoala etc. Asta e generaţia de azi care se ridică…”
http://www.contributors.ro/administratie/educatie/maria-olaru-paul-mititelu/
Deschiderea acestei dezbateri publice asupra unei probleme atat de grave este un prilej de a prezenta o initiativa civica ( http://www.educatiejuridica.ro/) respectiv un manual de educatie juridica dedicat copiilor care se apropie de 14 ani (https://cristidanilet.wordpress.com/2016/02/21/primul-manual-de-educatie-juridica-educatie-juridica-pentru-liceeni/), ambele realizate cu contributia decisiva a judecatorului Cristi Danilet , membru al Consiliului Superior al Magistraturii (http://www.contributors.ro/author/cristi-danilet/?bio ).
Manualul a fost elaborat în cadrul proiectului „ Educaţie pentru Justiţie şi Democraţie – un program de formare cetăţenească în şcoli” implementat de CRPE şi LiderJust si conceput împreună cu Cristian Ghinea şi Bianca Toma :
” Demersul nostru a pornit de la constatări recente și asumate de toţi decidenţii din sfera educaţiei şi justiţiei privind necesitatea introducerii educaţiei juridice în sistemul de învăţământ preuniversitar, ca instrument de prevenire timpurie a corupției, de cunoaşterea a drepturilor şi libertăţilor civile, de promovare a respectului faţă de lege şi democraţie „.
http://www.liderjust.ro/educatie-pentru-justitie-si-democratie-un-program-de-formare-cetateneasca-in-scoli-2/
Toate bune si frumoase daca ne referim la ocazia de a discuta cel mai mare tabu social de la noi care arata violenta de sistem si adevarata natura a penitenciarului social care este inca societatea romaneasca si viziunea asupra educatiei juridice destinata copiilor si adolescentilor ca viitori adulti.
Problema apare atunci cand observam ca autorul articolului , dupa ce afirma ca gimnasta Maria Olaru a oferit prin confesiunea ei ocazia de a deschide o dezbatere asupra violentei de sistem , se contrazice singur si in mod flagrant afirmand in mod surprinzator :
„…e o greşeală să ne întrebăm dacă Maria are sau nu dreptate” sau ca ” abuzurile – în cazul în care au existat – erau justificate sau nu ( de vremurile de atunci, de metodele de antrenament sau de alte lucruri)”.
Aceasta viziune juridica asupra faptului social conduce la o afirmatie surprinzatoare care ar putea avea vreun sens in logica juridica , dar in contextul discutiei din spatiul public echivaleaza cu un cinism social pur :
„nu e important dacă Maria a trecut prin acel calvar” (?! )
Din nefericire pentru viziunea juridica a unui membru al CSM , marturia gimnastei Maria Olaru este esentiala in primul rand pentru ca suferinta oricarui copil este foarte importanta pentru orice societate din lume care pretinde ca este umanista si democratica si in al doilea rand pentru ca desfiinteaza una din nenumaratele conspiracy of silence/ omertà care au tinut in chingi societatea romaneasca timp de 75 de ani . A trecut deja mai mult de un sfert de secol de la caderea oficiala a comunismului si dupa oroarea prezentarii lagarului pentru copii de la Cighid care a speriat intreaga lume civilizata , dar penitenciarul social de la noi a ramas intact si asta o spune chiar autorul :
” Ştiţi cum sunt bătuţi şi violaţi unii copii din centrele de plasament?” ; ” Am văzut toate astea, nu în filme, nu în cărţi. Ci în dosare. Eu şi alţi judecători le vedem zilnic. Şi, ca să mai spun ceva: ce avem noi în dosare este încă departe de realitate. Fiindcă sunt mult mai multe fapte comise decât cele raportate autorităţilor, iar altele nu pot fi dovedite. ”
Altfel spus , din punctul de vedere al violentei de sistem Romania este inca o imensa puscarie pentru ca metodele din puscariile comuniste ( ex : Experimentul Pitesti ) s-au extins intr-o forma sublimata la scara intregii societatii , Daca in trecut acestea puteau fi intalnite frecvent in armata, Ministerul de Interne , santiere , grupurile de munca, camine , scoli profesionale,etc., fiind aplicate adultilor, ele s-au s-au extins treptat inclusiv asupra copiilor deveniti victime predilecte.
Acest situatie revoltatoare nu va fi fi stopata decat atunci cand aceste metode vor fi scoase in afara legii si cand va fi devoalata arhitectura interna a sistemului politic si social care este si acum orientata impotriva intereselor si drepturilor cetatenilor inclusiv impotriva celor mai neajutorati dintre ei :
http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/video-barbat-paralizat-umilit-comisia-evaluarea-persoanelor-handicap-nu-dreptul-insotitor-nu-manance-singur-1_57502eac5ab6550cb8906058/index.html
http://www.evz.ro/laurentiu-sotul-victimei-sunt-dezgustat-de-justitia-din-romania.html
http://voceatimisului.ro/pedeapsa-blanda-pentru-barbatul-care-si-a-sechestrat-iubita-si-a-batut-o-timp-de-22-de-ore/
Aceasta sinistra arhitectura are la baza o logica juridica ,sociala si morala inversa conform careia se dau pedepse foarte mari pentru infractiunile minore si se manifesta maxima indulgenta pentru infractiunile majore. Rezultatul este acela ca pentru infractiunile de mare coruptie condamnatii beneficiaza de reducerea pedepsei daca au peste 60 de ani ( nu se stie de ce ) , si in general , pe diverse considerente , pedepsele date de justitie pot fi foarte blande pentru infractiuni de mare violenta :
http://voceatimisului.ro/pedeapsa-blanda-pentru-barbatul-care-si-a-sechestrat-iubita-si-a-batut-o-timp-de-22-de-ore/
In general , si in conditiile legii , cam toate pedepsele pot fi reduse , din nou nu se stie de ce ( unii zic ca acestea descurajeaza violenta, altii cred contrariul ) chiar pana la jumatate (!) :
http://adevarul.ro/news/societate/cat-mai-inseamna-astazi-8-ani-inchisoares-1_55dc0ab2f5eaafab2ce49b20/index.html
O posibila explicatie este aceea ca scopul megamasinii sociale de la noi este in realitate unul cu totul diferit, arhitectura ei interna fiind orientata din start in apararea intereselor unor grupuri infractionale si nu a intereselor cetatenilor si societatii :
„…legislația română nu împiedică persoane acuzate de corupție să candideze pentru posturi publice, așa cum sunt cele peste 3.000 de mandate de primar sau cele peste 8.000 de locuri în consiliile locale, care ”sunt scoase la concurs” pe 5 iunie.”
http://cursdeguvernare.ro/politico-cele-sase-fete-ale-politicii-putrede-din-romania.html
http://www.politico.eu/article/the-questionable-six-running-in-romanias-local-elections-corruption-bucharest/
http://www.ziare.com/adrian-nastase/condamnat/adrian-nastase-ramane-avocat-a-decis-consiliul-baroului-bucuresti-1263722
http://www.monica-macovei.ro/blog/2013/10/21/lipsa-de-fermitate-a-baroului-bucuresti-dauneaza-profesiei-de-avocat/
De aceea este foarte greu de inteles de ce tanarul autor si membru al CSM , pledeaza pentru abandonarea violentei de sistem , dar ” fara a mai judeca trecutul”(!).
Mai mult decat atat, uitand ca cei care nu-si pot aminti trecutul sunt condamnati sa-l repete , el opteaza pentru ascunderea gunoiului sub pres si stergerea cu buretele a memoriei sociale sustinand ca ar trebui sa protejam copiii „de acest trecut urât al nostru, cel cu bătăile şi cu ”decreţeii”.
In acest caz autorul uita ca incepand cu represiunea comunista de dupa 1945 , sinistrul Experiment Pitesti , si terminand cu Revolutia din 1989, Mineriada din 1990 si zecile de procese pierdute de Romania la CEDO , justitia si reprezentantii ei au mari restante legale si morale fata de societatea romaneasca.
Pe scurt, Romania este tara care nu si-a pedepsit tortionarii care in mod cinic au beneficiat si beneficiaza inca de privilegii , si tara in care zeci de ani au existat crime fara criminali , coruptie fara corupti,etc.
In esenta , solutia propusa de autor nu este indepartarea cauzei care produce efectul respectiv descurajarea infractorilor printr-o legislatie si masuri sociale adecvate care sa protejeze victimele , ci doar educatia juridica a victimelor si sustinerea lor morala. Problema este ca cei mai fragili membri ai societatii , copiii, inainte sa fie „educati juridic”( ?!) , au nevoie in primul rand de ocrotire din partea societatii pentru ca nu se pot apara singuri impotriva abuzului si agresiunii *).
Sa ne intrebam de exemplu cum ar fi putut sa se apere fetita de mai jos stiind ca are drepturi si presupunand ca ar fi fost ” educata juridic ” :
http://adevarul.ro/locale/constanta/medic-constanta-arestat-violarea-fetite-11-ani-1_5758301d5ab6550cb8c3be7d/index.html
Cu titlu de opinie personala , nu cred in eficienta unei educatii juridice si a unui manual care declara intentii umaniste si democratice , dar reuseste in schimb sa induca si frica , si confuzii in randul unor copii si adolescenti. Exemple :
„JUSTITIA A DECIS
În anul 2005, o fetiţă dintr-un mare oraş din Moldova, în vârstă de 8 ani, a fost chemată în apartamentul celui mai bun prieten al fratelui ei. Nereuşind să o violeze, acesta i-a curmat viaţa, a învelit-o într-o pătură şi a ascuns-o într-o ladă de gunoi(s.n.). A fost căutată timp de două luni de cunoscuţii săi, iar la căutări a participat însuşi criminalul, care s-a prefăcut că nu ştie nimic(s.n.). După ce au găsit-o, tatăl fetei, cuprins de durere, s-a sinucis(s.n.). Criminalul, cu vârsta de 17 ani la data faptei, a fost până la urmă descoperit şi condamnat la 20 ani închisoare. A fost eliberat în anul 2014, mai repede, pentru bună purtare (s.n.) .
Dreptul la viaţă este atât de ocrotit, încât nimeni nu poate fi condamnat în vreo ţară europeană la pedeapsa cu moartea (pedeapsa capitală), indiferent cât de gravă ar fi fapta pe care ar fi comis-o (s.n.).”
Oare ce poate intelege de aici cu mintea , cu inima , si cu logica lui fragila un copil de 14 ani ?! La fel si din urmatoarele exemple „juridico-didactice” :
„NUME AMUZANTE
Deşi autorităţile au obligaţia de a refuza înregistrarea unor nume ridicole sau indecente(s.n.), în Anuarul Statistic al României figurează nume ca Beţivu, Prostu, Nebunu, Blegu, Expertiza, Justiţia, Poliţia, Facultatea, Farmacia, Semafor, Ministru sau Preşedinte. De asemenea, nume frecvente sunt Curcă, Păsărică, Bucă, Bucilă, Coi, Mortu, Pipi, Curu, Bounegru, Boubătrân, Puţică, Regulatu, Sfârc, Găinaţ, Bulan, Gunoi, Jegu, Nespălatu, Găleată, Castron, Belibou, Muia sau Oasenegre. Unii români au prenume ca Paracetamol, Termopan, Împărăteasa, Papanaş, Televizor, Superman. În fine, unii aleg să dea copiilor prenume auzite la telenovele sau prenume specifice ţărilor în care lucrează: Giovani, Celeste, Juan Carlos, Kassandra, Alejandra. ”
„Persoanele care poartă nume şi prenume ridicole sau indecente, ori poartă nume străine sau scrise greşit, pot cere serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor să le schimbe (s.n.) .”
Sursa : http://educatiejuridica.ro/carti/romana/romana.pdf
” JUSTIȚIA A DECIS
În anul 2008 a izbucnit primul şi cel mai mare scandal din istoria bacalaureatului: la un liceu din nordul ţării a fost arestată directoarea care a adunat bani de la elevi promiţându-le că va interveni la membrii comisiei de supraveghere, după care ea a pus profesorii să rezolve subiectele şi le-a împărţit elevilor prin clase. Procesul s-a terminat în anul 2014: curtea de apel a decis condamnarea a 142 de persoane pentru dare şi luare de mită, dintre care 43 de profesori, iar restul elevi. Doi profesori au fost condamnaţi la închisoare cu executare, restul cu suspendare. Toţi au acum cazier; o parte din profesori au fost daţi afară, alţii au plecat de bunăvoie; iar elevii, dacă îşi vor mai lua diploma vreodată, nu vor putea activa niciodată în domenii precum poliţie, justiţie, armată, servicii speciale, chiar dacă se vor reabilita şi sancţiunea va fi şteasă din cazier. Ca urmare a scandalului declanşat în 2008, s-au introdus camere video în sălile unde se susţine bacalaureatul.”
” În afara sălii de antrenament sau a locului unde se desfăşoară competiţiile, tehnicile învăţate nu pot fi folosite decât în cazuri de legitimă apărare. Sunteţi în legitimă apărare când vă apăraţi pe voi sau săriţi în apărarea altei persoane şi provocaţi astfel un rău atacatorului(s.n.). Legea vă permite asta, dar impune nişte condiţii ca acela care se apără să nu fie pedepsit: pericolul să fie iminent, fapta să fie una gravă şi apărarea să fie proporţională cu gravitatea atacului. Aşadar, dacă cineva este lovit cu palma şi se apără folosind cuţitul, nu se poate considera că se află în legitimă apărare. Legitima apărare este una, răzbunarea este altceva. Dacă un coleg te înjură şi tu procedezi la fel, ori dacă un coleg te-a lovit ieri, iar tu l-ai urmărit azi şi l-ai lovit la rândul tău, nu eşti apărat de lege, ci se consideră că amândoi aţi încalcat legea. În plus, judecătorul te poate sancţiona pe tine mai aspru pentru că, în loc să apelezi la organele legii, ai procedat ca pe vremea când se aplica legea talionului „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte””
„CALATORIA CU METROUL
Nu aveţi voie să faceţi fotografii în metrou.”
„DE REȚINUT
Atenţie întotdeauna la ceea ce semnaţi! Odată pusă semnătura pe un act, ea nu mai poate fi retrasă. Ce v-aţi asumat prin acel act trebuie să îndepliniţi!” (s.n.)
” Uneori minorii sunt implicaţi de adulţi (s.n.) în comiterea împreună a unor fapte grave. De exemplu, un copil cu înălţime mică este folosit pentru a pătrunde pe geamul strâmt de la baia unei locuinţe ca apoi să deschidă hoţilor uşa de la apartament. Evident, aceasta nu este muncă, ci delincvenţă. Minorul este, în acest caz, complice la comiterea unei infracţiuni şi trebuie să răspundă : dacă încă nu are 14 ani împliniţi va fi luat în evidenţă de serviciul de la Primărie, iar dacă are vârsta între 14 şi 18 ani, i se va face dosar penal. Scuza că nu ar fi ştiut ce comite nu poate fi invocată (s,n.) – de exemplu, că adultul care l-a pus să intre pe geam i-ar fi spus copilului că el e proprietarul casei şi că a pierdut cheile. Dacă se poate demonstra însă că minorul a fost ameninţat în mod grav ( s.n.) sau chiar agresat(s,n.) şi singura soluţie era să ajute adultul la comiterea faptei (s.n.), judecătorul va considera că a fost vorba de o constrângere fizică sau morală şi va decide să nu aplice pedeapsa cu o condiţie (s,n.) : copilul să nu fi avut posibilitatea de a anunţa un adult sau autorităţile de ceea ce i se întâmplă ( s.n.- un copil batut sau amenintat in mod grav probabil ca nu va anunta autoritatile de frica) .”
„De aceea este foarte greu de inteles de ce tanarul autor si membru al CSM , pledeaza pentru abandonarea violentei de sistem , dar ” fara a mai judeca trecutul”(!)”
Tânăr am fost până la 35 de ani – scrie tot în cartea din care citaţi. Revenind: eu nu am spus să nu judecăm trecutul, ci că nu putem judeca ce s-a întâmplat în trecut, nefiind un proces în derulare. După 20 sau 30 de ani nu se mai poate face nimic dpdv juridic. Social însă, suntem liber să discutăm şi asta şi facem: discutăm. unii, văd, chiar sun amuzaţi sau ignoră statisticile de azi – de abia aceştia mă îngrijorează.
Penitenciarul social si viziunea unui membru al CSM ( 2)
„JUSTIŢIA A DECIS
În luna mai 2015, un regizor de film a fost condamnat la 26 ani şi 4 luni de închisoare pentru pornografie infantilă, trafic de minori şi agresiune sexuală. Astfel, s-a descoperit că timp de câţiva ani el a obligat o minoră – în vârstă de şapte ani ( !- s.n.) la începutul faptei – să suporte şi să întreţină acte sexuale orale şi alte acte de natură sexuală, şi a produs materiale pornografice cu victima, oferind bani mamei acesteia. Pentru complicitate, mama minorei a fost condamnată la pedeapsa de 9 ani şi 4 luni închisoare. ”
„INFRACŢIUNI
Sunt sancţionate cu închisoarea: – iniţierea sau constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist ori xenofob, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup; – confecţionarea, vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea în vederea răspândirii de simboluri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe; – utilizarea în public a simbolurilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe; – promovarea, în public, a cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi fapta de a promova, în public, idei, concepţii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.” ( s.n. – lipseste exact esentialul respectiv organizatiile cu caracter comunist care au nenorocit Romania timp de 50-75 de ani )
” Legea nu ne permite să spunem cuiva sau despre cineva că este „prost”, „tâmpit” etc. – ne putem exprima părerea cu privire la faptele cuiva, dar nu cu privire la caracterul său, căci aceasta poate fi considerată o insultă (s.n.-legea nu permite, dar mass-media si Facebook Romania -declarat oficial spatiu public – sunt pline ochi de calomnii , insulte si obscenitati… ) . Faptele reproşate trebuie să fie reale, căci dacă sunt inventate comitem o calomnie (de exemplu, să spunem în public despre cineva că a furat telefonul colegului). Comiterea de insulte şi calomnii poate atrage obligarea delicventului la plata unor despăgubiri către cel astfel prejudiciat sau obligarea lui la a-și cere scuze în public. Prin cuvintele folosite trebuie să avem grijă să nu discriminăm sau să stigmatizăm. Astfel, nu putem folosi cuvinte care au legătură cu etnia sau diverse afecţiuni şi care au înţeles peiorativ: de aceea, vom spune „rrom” în loc de „ţigan”; „evreu” în loc de „jidan”; „bărbat/femeie de culoare” sau „afroamerican/-ă” în loc de „negru/negresă”; „persoană cu dizabilităţi” în loc de „handicapat”, „persoană cu tulburări psihice” în loc de „nebun”.
„CONTRAVENȚIE
Puteţi fi amendaţi dacă faceţi zgomot, larmă sau daţi volumul la muzică prea tare şi tulburaţi liniştea locuitorilor din bloc sau din vecinătatea casei voastre între orele 22,00-8,00 şi 13,00-14,00. La fel, dacă organizaţi în mediul urban o petrecere în aer liber şi daţi volumul la muzică prea tare tulburându-se astfel liniştea locuitorilor din zonă. Amenda este de la 500 lei la 1.500 lei.” ( s.n. – legea exista pe hartie , sunt cartiere intregi din orase deranjate de muzica tare, manele, etc., Politia nu se deranjeaza si nu se dau amenzi )
Ca sa rezumam, pozitia autorului care se lauda cu ” finala concursului de educaţie juridică între licee, prima manifestare de acest gen din Europa” este una tezista si superficiala care seamana cu bifarea unei sarcini . Sa citam din videoclipul citat chiar de autor ( https://youtu.be/DIiBA62kHYs ) :
„Vreau să-nvăţ şi eu ce-i legea, şi acasă, şi la şcoală.”
Deci cum invata pustiul care vrea sa invete ce-i legea ? Asa :
UNDE-I LEGE, NU-I TOCMEALĂ !
manual de educaţie juridică în materie penală (s.n.)
realizat în conformitate cu Noul Cod Penal din 2014
cu sprijinul judecătorului Cristi Danileţ
Sursa : http://www.educatiejuridica.ro/carti/unde_lege/unde_lege.pdf
Fara suparare, totul arata si suna ca discursul unui agent de la Politia Locala care sta in fata copiilor de 14 ani cu catusele la centura si le flutura prin fata ochilor Codul Penal cu legile lui cu tot . Probabil autorul crede ca este extrem de atractiv si distractiv pentru un pusti sau o fetita de 14 ani sa citeasca mirificele paragrafe ale legii penale romanesti ( intre noi fie vorba , atunci acestea pot adormi si un adult prin ariditatea lor ) .
Totusi , copiii nu sunt niste viitori juristi in miniatura care invata de pe acum legislatia si paragrafe din Codului Penal care se adreseaza specialistilor si /sau infractorilor interesati de posibilele pedepse pentru faptele lor. Ei au nevoie de explicatii si de un limbaj adecvate varstei lor si trebuie sa primeasca mai intai nu o „educatie juridica” , ci o educatie umanista si democratica , ori tocmai acest lucru esential este absent si trecut sub tacere timp de 50 -75 de ani in care societatea romaneasca a fost deformata si dezumanizata de ceea ce un fost detinut politic a denumit „cutremurul schizofrenic marxist”.
Cu titlu de opinie personala, nu cred nici in impactul unui videoclip in care un pusti simpatic (a)trage dupa el tineri bine imbracati si fara griji si in care un tanar judecator imbracat in blugi trece in rolul nonconformist al unui Florian Pittis contemporan si devine un rocker al educatiei juridice, nici in impactul unui manual tezist a carui premisa porneste de la principiul enuntarea unor scopuri in maniera :
” Trebuie să (s.n.) abandonăm lumea justificată prin „Bătaia e ruptă din rai”, fără a mai judeca trecutul. Trebuie să(s.n.) ne desprindem de ea spunând: „Stai că nu mai merge-aşa!” şi să acceptăm odată că trebuie să învăţăm ce e normalitatea (deci la noi exista o anormalitate sociala , dar aceasta este inca o chestiune tabu – s.n.) . Trebuie să (s.n.) fim şi să ne comportăm normal într-o lume unde respectul faţă de lege şi pentru indivizi este parte din valorile pe care avem îndatorirea să clădim viitorul.”
Intrebarea esentiala in acest caz , dar fara raspuns, este „cum” deoarece numai simpla recitare mecanica a Codului Penal sau cunoasterea legilor nu inseamna educatie juridica ( in acest caz gardienii si politistii ar fi cei mai buni profesori ) ci ,eventual, informare juridica. Exemplu din alt caz de „educatie juridica” :
” Elevii cu vârste cuprinse între şase şi 18 ani vor lua lecţii despre legislaţie, principii juridice şi drepturi civice de la procurori şi judecători.”
Sursa : „http://legestart.ro/procurorii-si-judecatorii-vor-preda-elevilor-educatie-juridica/”
Greu de spus ce poate pricepe si cu ce poate ramane ( in afara de frica, probabil ) un elev de 6 ani (!) din intalnirea cu un judecator sau procuror specialisti in Codul Penal , judecarea , arestarea , si condamnarea semenilor, dar poate ca o comparatie poate fi de ajutor. In anii `70 intr-unul din liceele teoretice din Turnu-Severin toti elevii claselor IX-XII , cu profesori cu tot, au fost dusi in sala de festivitati unde fara preaviz si cu profesorii postati strategic pe marginile salii exact ca gardienii ca nu cumva sa dezerteze vreunul dintre ei , li s-a proiectat , si cu sonorul la maximum ca sa auda toti, „un film educativ”. Din tot filmul , mai mult de 80% a fost filmarea live si in prim plan a unei nasteri cu toate detaliile anatomice, vizuale si auditive . In sala se facuse o liniste de mormant in care se auzeazu numai tipetele femeii care nastea, iar pe ecran se vedea in detaliu si modul in care o facea . Dupa tot acest spectacolul , elevii au iesit cu privirea in jos , fara sa vorbeasca intre ei , paralizati , muţi şi de culori diferite. Baietii erau cam galbeni ( de frica probabil vazand pentru prima data in public si cu profesorii langa ei cum arata in prim plan anatomia femeii …) iar fetele rosii ca racul ( de rusine probabil pentru ca li s-a aratat anatomia in prim-plan si viitorul in perspectiva…). Aceasta a fost vestita „ora de educatie sexuala” in care anatomia si fiziologia au triumfat, din cel mai frumos sentiment omenesc s-a cam ales praful pentru ca a ramas numai fiziologia , iar fetele si baietii s-au simtit exact ca vitele in staul.
Aceasta maniera brutala de „a face educatie” tine mai degraba de desensibilizare si dezumanizare decat de cultura si educatie si sub o alta forma tinde sa fie aplicata si in acest caz pentru ca desi inca Aristotel enunta principiul esential conform carui a trebuie sa judecam fiecare lucru in raport cu materia data, intre educatia unor țânci si judecarea , arestarea si condamnarea unor infractori exista totusi diferente esentiale. Asa cum educatorii, invatatorii si profesorii este putin probabil sa se priceapa la judecarea , arestarea si condamnarea infractorilor si criminalilor , este la fel de putin probabil ca niste judecatori si procurori obisnuiti sa ancheteze infractori si criminali periculosi, sa aiba talentul si tactul pedagogic de a preda unor copilasi.
Educatia juridica ar inseamna mai degraba internalizarea unui anumit sistem de valori si aici avem o mare problema a sistemului in uz care este inca axat pe o cultura a violentei iar acest fapt este excelent punctat de o constiinta anonima :
„Cel mai important este să ne educăm copiii să ,,ţină partea” celui umilit pe nedrept. Dacă un copil vede alt copil care jigneşte pe unul presupus mai slab trebuie imediat să ia partea celui pe nedrept maltratat fizic sau psihic (s.n.). Aşa am fost eu educat.Astfel învaţă şi exersează solidaritatea şi poate astfel nu vom mai trăi într-o societate în care abuzurile si nedreptăţile făcute de cei puternici sunt acceptate atâta timp cât nu ne privesc sau ni se pare că nu ne privesc direct pe noi (s.n.). Eu unul aşa am fost educat şi graţie fizicului am fost un fel de ,,mama răniţilor” si ,,prietenul ciudaţilor” prin şcoală. Ţin să spun că aşa am devenit prieten cu cei mai interesanţi oameni din viaţa mea de la care am avut ce învăţa. Dacă mă uit îndărăt nu pot să nu observ că din generaţia mea majoritatea covârşitoare a celor care sâcâiau colegii ce păreau vulnerabili au ajuns oameni de afaceri, politicieni corupţi sau infractori. Cei sâcâiţi au ajuns oameni de treabă, educaţi, profesionişti adevăraţi indiferent de meserie şi nivelul de educaţie şi mulţi au părăsit România (s.n.). Poate aici e o problemă. Faptul că ţara asta prăseşte golănaşii de la şcoala primară şi până în Parlament, faptul că avem o admiraţie a modelului uman agresiv, guraliv, puternic prin pumn, tupeu şi dat din coate, faptul că tolerăm comportamente de intimidare până şi în cele mai elevate sfere ale societăţii (justiţie, ANAF, Poliţie, arlament, etc.) mă face să cred că asemenea comportamente deviante trebuie aspru pedepsite din faşă (s.n.). Astfel, cred că pe lângă asistarea victimei trebuie să introducem un sistem eficient şi modern de pedepsire şi reeducare constructivă a agresorului (s.n.). Altfel minorul vede ,,că-i merge” şi va folosi aceleaşi metode şi atunci când ajunge politician, funcţionar public, om de afaceri executiv prin cine ştie ce corporaţie. O să ne mulţumim peste ani dacă facem asta(s.n.).”
Sursa : http://republica.ro/bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-umilirii-hartuirii-si-intimidarii#
Pe de alta parte , statisticile negre invocate chiar de autor arata cat de grava este de fapt situatia la nivelul unei societati dezumanizate care si-a transformat cele mai plapande fiinte in mijloace de satisfacere a celor mai brutale si animalice instincte ale unor psihopati generati de o lume dereglata care a abolit valorile umane, sociale, culturale , religioase, morale,etc. :
” Statistica ne arată că în fiecare zi (s.n.) este trimis în judecată câte un inculpat care omoară un copil: fie cu intenţie, fie din culpă (de regulă acestea sunt urmare a accidentelor de circulaţie); un altul care agresează sexual un minor: fie viol comis asupra unui copil (ceea ce presupune lipsa consimţământului acestuia), fie act sexual cu un minor (adică minorul îşi exprimă consimţământul, dar are sub 15 ani); încă unul care fură bunuri de la un minor sau îl tâlhăreşte.
Avem aproximativ 200 de dosare cu minori care sunt loviţi sau răniţi fizic în fiecare an. Câte unul este omorât în fiecare lună în bătaie.
Minorii sunt folosiţi din ce în ce mai mult în producere de fotografii sau filme pornografice – aceasta atrage trimiterea în judecată a peste 75 de persoane anual, de 6 ori mai mult decât în urmă cu cinci ani. Există dosare în faţa instanţelor pentru traficarea a peste 250 de minori anual.”
Singurul raspuns sugerat de videoclip si de manual este unul foarte interesant respectiv acela in care copiii vor sa stie „ce este cu legea” si „sa fie educati” .
Sursa : https://cristidanilet.wordpress.com/2016/03/27/statistici-2011-2015-ep-2-minorii-victime/
La acestea se adauga alte date care contureaza tabloul unei societati carcerale in care nu numai copiii devin victime ci si femeile ,batranii, bolnavii psihici, etc. iar in unele cazuri , si dupa principii arhicunoscute din timpul comunismului , violenta este aplicata intr-o forma sau alta chiar de institutiile si/sau angajatii care ar trebui sa protejeze cetatenii si drepturile lor :
„http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/stirile-protv-de-la-ora-19-00-violenta-la-care-erau-supusi-copiii-intr-o-gradinita-privata-din-constanta.html”
„http://sansapentruviitor.ro/violenta-asupra-femeilor-statistici/”
„http://www.cnpv.ro/pdf/analize2007_2009/violenta_si_sanatatea.pdf”
„http://adevarul.ro/news/politica/amintirea-morti-poianamare-2004-datoria-senatului- romaniei-i-1_566587577d919ed50efa87bd/index.html ”
„http://adevarul.ro/news/societate/prabusireasistemului-psihiatric-1_575a740b5ab6550cb8d17ed8/index.html”
„http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/VIDEO+Tanar+dezbracat+batut+de+politie+in+Bucuresti”
Aceasta realitate halucinanta ne arata ca numai intr-un sfert de secol societatea romaneasca a regresat in mod inspaimantator nu numai sub nivelul standardelor europene si occidentale , ci si sub nivelul propriilor ei standarde din anii `90 . Cum nimic nu este intamplator in sfera sociala, poate ca exact acest lucru s-a urmarit deoarece o populatie lipsita de educatia umanista si democratica specifica lumii civilizate , debusolata si imbecilizata prin mass-media ( cea mai toxica din Europa ) ajunge cu ajutorul neprecupetit al directorilor de constiinta si formatorilor de opinie , dar si al unor institutii esentiale ale statului care au fraternizat cu condamnatii penal ( http://adevarul.ro/news/eveniment/ministeruleducatiei-csm-sustin-savantii-puscarii-1_575d88195ab6550cb8e11474/index.html ) sa nu mai distinga binele de rau , viitorul de trecut , normalul de anormal si stanga de dreapta reusind sa-si voteze cu propria mana exact pe cei care o spoliaza.
In final , putem acum sa formulam si paradoxul tipic romanesc. Un membru al CSM scrie un manual si face educatie juridica printr-un program ( „Educație pentru justiţie şi democraţie – un program de formare cetăţenească în şcoli” ) finanțat prin granturile SEE 2009 ( http://www.liderjust.ro/educatie-pentru-justitie-si-democratie-un-program-de-formare-cetateneasca-in-scoli-2/) , dar institutia din care face parte ( CSM) impreuna cu Ministerul Educatiei(sic!) fraternizeaza cu …infractorii, coruptii , plagiatorii si securistii condamnati penal ( http://adevarul.ro/news/eveniment/ministeruleducatiei-csm-sustin-savantii-puscarii-1_575d88195ab6550cb8e11474/index.html ) , nu cu principiile educatiei juridice. In acest caz ce sa mai inteleaga biet copil / elev / cetatean roman / educat juridic, saracul ?! Ca da inapoi ca racul …
*) In urma cu aproximativ 10 ani , am aflat ca intr-un oras dobrogean doua fetite de 12 ani au fost gasite inecate in canalul Dunare-Marea Neagra la un interval de cateva saptamani . Varianta oficiala a fost aceea ca s-au sinucis . Localnicii aveau o cu totul alta explicatie : au fost aruncate in canal de „pesti” pentru ca au refuzat sa se prostitueze…
Scrieti mult, regret sa va spun ca nu am timp sa citesc tot. Cat priveste educatia copiilor si sacntionarea lor eu militez pentru metode ceva mai noi, conforme cu legea aia din 2004 pe care nu o cunoaste nimeni: ii iei telefonul, dar nu il pui cu mainile ridicate la colt; nu ii dai voie sa iasa cu prietenii, dar nu il bati cu cureaua etc. Va multumesc ca mi-ati citit manualele si ca le popularizati. Acum, va rog sa vizualizati si lectiile tinute la scoli si sa remarcati reactia copiilor http://www.educatiejuridica.ro/index.php?pagina_nav=7. Si inca ceva: daca soriti, va iau cu mine la o ora de educatie juridica. O sa vedeti ca va schimbati opinia cu 180 de grade. Sa stiti ca rock ascult de mic copil si blugi port in timpul liber. La urmatorul videoclip va invit si pe dvs. fie sa scrieti versurile, fie sa faceti figuratie. Nu avem limite la imaginatie, sa stiti! Si va multumesc anticipat pentru ajutor. Pentru editia a doua a cartii, sunt dispus sa negociem notiunile care trebuie introduse acolo. Haideti sa contruim ceva, ca la daramat suntem aşi!
“Scrieti mult, regret sa va spun ca nu am timp sa citesc tot”.
In acelasi registru , nici nu mai era necesar sa raspundeti … Scriu mult , este adevarat in acest caz , dar consider ca si problema este una foarte importanta . Desigur , nu trebuie sa cititi (tot) pentru ca nu aveti timp si de fapt nu scriu pentru dvs , ci pentru cititorii interesati de aceste probleme fundamantale . Pe de alta parte , nu va citesc manualele ca sa le popularizez , pentru ca nu cred ca educatia copiilor se face cu ajutorul Codului Penal , al avocatilor, politistilor, judecatorilor si procurorilor ( a infractorilor, da ).
„ Acum, va rog sa vizualizati si lectiile tinute la scoli si sa remarcati reactia copiilor http://www.educatiejuridica.ro/index.php?pagina_nav=7. Si inca ceva: daca soriti, va iau cu mine la o ora de educatie juridica. O sa vedeti ca va schimbati opinia cu 180 de grade.”
Este punctul dvs de vedere, mai sunt si altele. Prin anii `80 , am stat 6 ani in fata copiilor ca profesor prin satele si noroaiele patriei strabune. La 14 ani intelegeau tot ( acum probabil ca varsta a scazut probabil la 12 ani ) , stiau foarte clar diferenta dintre bine si rau , erau receptivi la umanitate si normalitate , intelegeau poate chiar mai bine decat parintii lor dementa lumii comuniste in care traiam atunci cu totii . Dar daca ii vedeati peste inca 4 ani , cei mai multi dintre ei erau deja abrutizati…
Copiii privesc cu interes pe oricine ajunge in fata lor, dar asta nu inseamna ca nu au si parerile lor , dar scoala noastra nu incurajeaza nici acum gandirea proprie .
Dupa lectiile dvs cu „legea nu permite” si „nu avem voie sa …” , ei fac un pas in strada, ajung acasa , deschid televizorul sau frunzaresc un ziar, si se prabuseste toata increderea in domnia legii si a normalitatii sociale !
Mai mult decat orice, copiii au nevoie de modele sociale ,de credinta sincera in valori umaniste si democratice si de o lume cu reguli normale, nu de una in care conduc penalii, sunt salvati si votati coruptii si sunt recompensati plagiatorii inclusiv cu ajutorul neprecupetit al MEN si CSM.
De fapt, tot manualul scris de dvs despre domnia legii si statul de drept poate fi facut praf de un singur exemplu din mass-media noastra si la orele de varf care ne arata ca dupa un sfert de secol de democratie , in fata legii , statului de drept si normelor civilizate, „toti sunt egali , dar unii sunt mai egali decat altii ” :
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/VIDEO+CEARTA+NICOLICEA+MOISE+GURAN+DIGI24
„Sa stiti ca rock ascult de mic copil si blugi port in timpul liber.”
Inteleg , este admirabil , dar nu aceasta este problema.
„ La urmatorul videoclip va invit si pe dvs. fie sa scrieti versurile, fie sa faceti figuratie.”
Multumesc pentru invitatie , dar persoana mea nu este importanta in acest context. Aveti deja pe ce sa cheltuiti granturile SEE si cu cine sa faceti figuratie , nu aveti decat sa mergeti inainte, e democratie.
„ Si va multumesc anticipat pentru ajutor. Pentru editia a doua a cartii, sunt dispus sa negociem ( ?- s.n.) notiunile care trebuie introduse acolo.”
Foarte interesant ! Suna cunoscut. Deci putem sa cadem la pace, pentru ca orice se poate negocia, nu ? :)) Aici, sincer, m-ati cam pierdut pe drum si m-ati inveselit in acelasi timp , dar cum mi-am exprimat deja opinia, ii invit si pe altii sa faca acelasi lucru. Toate cele bune,
Pierdeti esentialul din toata discutia: nici eu, nici dvs nu suntem importanti. Ci valorile pe care le oferim copiilor. De exemplu: eu am renuntat la drepturile mele de autor pe carte, am cumparat 5000 exemplare din banii proprii si le dau gratuit elevilor la care ajung pe timpul si resursele mele in Bucuresti si in tara, am fost pe banii mei in 1/3 din judetele tarii, am instruit gratuit 600 de voluntari care sa faca in viitor asta, am facut un clip fara ca cineva sa ceara sau sa primeasca un ban. Desigur, poate ca nu atitudinea, civismul, civilitatea, suprematia legii, respectul sunt valori pentru unii. Eu le promvovez insa, dezinteresat. De fapt, am un interes: acela ca eu si dvs sa fim liberi in a fi in dezacord unul cu altul, si nu sa traim in frica, cum ne-au obisnuit aceia din timpul comunismului cand eu eram doar un copil. Consider ca numai dupa ce si generatia dvs care ati mentinut comunismul, si generatia mea atinsa de comunism vor disparea, se va putea discuta de democratie in Romania. Insa eu nu sunt dispus nici sa inchid gura altuia, nici sa accept acest lucru din partea altuia, cat timp este vorba de principii in care cred. Ca urmare, daca simt ca pot face pentru cineva ceva, o fac. Cu riscul de a primi apostrofari publice, ca ale dvs, care sunt de cateva mii de ori mai putine decat cei care apreciaza astfel de lucruri. Democratia nu este un dat, ci o constructie. iar odata instaurata, ea trebuie mentinuta. Ceea ce presupune un efort fantastic de constientizare si de asumare.