Discuția despre comunism, fascism, anticomunism și antifascism devine, se pare, tot mai aprinsă. S-au format tabere ad hoc de sustinatori si de inamici ai asa-numitei Legi antti-legionară. Poate că nu este inutil să propun aici o invitație la luciditate, la claritate morală și la respect pentru fapte. Pledez pentu un anticomunism de factură civic-liberală, asemeni antifascismului civic-liberal. Resping orice tentativă de reabilitare a unui totalitarism doar pentru că era, mai mult sau mai puțin credibil, dacă luăm in considerație reflectiile unui Vasili Grossman, opusul celuilalt. Nu e un secret că, intre 23 august 1939 și 22 iunie 1941, cei doi briganzi totalitari, gangsterii ideologici Adolf Schickelgruber și Iosif Djugașvili, s-au imbrătișat obscen.
Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: “Inchipuiți-vă un om peste a cărui gură se află un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest “pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant în tragedia pe care a impus-o totalitarismul. Încă din anii 50, Hannah Arendt a spus, și avea dreptate, că lagărul de concentrare este spațiul totalitar desăvârșit. Tot ea numea universul concentraționar drept infernul devenit lume. Nu era o metaforă, cum nu a fost o metaforă la Aleksander Wat și la Leszek Kołakowski desemnarea diavolului ca prezență palpabilă în istoria veacului trecut. Totalitarismul nu este pur și simplu o negare a moralității. El falsifică, vorba lui Vladimir Soloviov, noțiunea binelui. Alain Besançon si Robert Conquest au scris tranșant și persuasiv despre acest subiect. La fel, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.
Autoritarismul este un regim politic tradițional în sensul că nu-și propune scopuri de transformare radicală a societății și condiției umane. Nu propune o mutație seismică în condiția umană. Nu este, spre a relua termenu listoricului britanic Roger Griffin, palingenetic. Teroarea polițienească este instrumentată pentru intimidarea și prigonirea opoziției reale, nu a celei imaginare. Totalitarismul ii prigonește și pe cei care spun “da”, cum observa Hannah Arendt. Este ceva nou în istoria ideilor și instituțiilor politice: își intinde tentaculele dominatoare asupra a tot ce definește umanul, de la corpul politic și social la cel biologic. Este ceea ce-au examinat în scrierile lor gânditori precum Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Ágnes Heller și Ferenc Fehér. Este concluzia lui Leszek Kołakowski din finalul marii sale trilogii despre aventura intelectuală a marxismului.
Propun să medităm la aceste lucruri atunci când, pe 23 august 2015, comemorăm memoria victimelor celor doua totalitarisme, patologii absolute intr-un veac in care au abundat patologiile politice, ideologice, morale:
LEGE Nr. 198 din 7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 799 din 11 noiembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. 1
(1) Se declară ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
(2) Se declară ziua de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
ART. 2
Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ
Pai stati putin, n-ati spus nimic.
Sunteti sau nu pentru legi memoriale in Romania? Pentru cenzurarea cuvantului, in cateva cazuri precise? Asta e tema, in chestiune. Un simplu Da sau Nu ar alunga tentatia paralogismului, supra-citatul si anecdoticul, mi se pare.
Domnule Tismaneanu
desi va citesc ma abtin, de obicei, sa va comentez…
Ultima data cand am facut-o am fost cenzurat desi nu am avut probleme de exprimare ci doar am avut, relativ, o alta parere decat cea a dumneavoastra ci am ironizat un antecomentator superlaudativ cu expresia (citat aproximativ): „e de bonton sa comentezi aricolele domnului Tismaneanu.” Cred ca trebuia sa spun ca e de bonton sa comentezi POZITIV articolele domnului Tismaneanu
Dar la subiect.
„Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: “Inchipuiți-vă un om peste a cărui gură se află un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest “pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant în tragedia pe care a impus-o totalitarismul.”
Aveti dreptate! Acum e altfel. Inainte erau legi, in general foarte bune (nu ma refer la legile cu „directie” ci la cele pentru viata obisnuita) ce nu se aplicau sau erau distorsionate pentru avantajul celor din aparatul puterii…. Simplist, asta era totalitarismul, bocancul…
Acum nu mai e totalitarism pentru ca ei fac legile in asa mod incat te aduc la aceeasi pozitie – ei cu bocancul pe gura ta. Acum e democratic, iti mai lasa ceva liber sa mai latri prinde dinti, dar e tot totalitarism. Repet: totalitarism democratic
Acum sunt mai „onesti”. De ce sa dea legi si sa actioneze impotriva lor?! Nu e mai simplu sa faca legile in asa fel incat sa devenim sclavii lor?! Si au ales calea mai simpla…. democratica…
Totalitarism. S-a scimbat ceva? Doar palaria…
Va propun citeva posibilitati imposibile atunci:
– rasturnarea prin vot;
– posibilitatea de a-ti cauta fericirea oriunde pe glob;
– proteste si participare activa impotriva celor de la putere;
– poti sa strigi „iesi afara, javra ordinara” (nu mai e cazul, a iesit) ori „Ponta, demisia” si nu vei pati nimic. Ca atare, ai posibilitatea. Depinde de tine daca astepti sa-ti faca „altii” dreptate, sa-ti aduca multumirea.
„Viata e o lupta” la care esti chemat sa participi. Nimic nu e gratuit.
NB,
daca nu va place nimic, nu stiu ce solutie ati putea aplica. Oricum, aveti de ales. Caci de schimbat s-au schimbat foarte multe; in bine, in rau, dupa facultati, monşer.
Un comentariu inteligent si bazat pe o multitudine de presupuneri. Intru cat nu stiti ce fac si cum votez, va simtiti lezat si sariti suparat ca vacarul pe sat…
Si incercati sa fiti consecvent in exprimare – ori folositi pluralul de politete nu – nu e o problema pt mine, pt. dumneavoastra insa devine dubios, cam lasa loc indoielii privind educatia si facultatile…
„Totalitarism democratic” ?
Nu. Acum avem „democratie originala”. Adica, dctatura prostimii sub conducerea hotimii, instaurata de Ion Iliescu si ciracii. Acceptata tacit de „dezamagitii” care, avand motivatia ca „nu s-a schmbat nimic”, nici nu vor incerca „rasturnarea prin vot” si nici nu va participa la proteste publice. Doar vor croncani.
Scuze pentru „va” in loc de „vor”.
Excelent articol dle Tismaneanu. Eu va multumesc pentru ce ati scris si in mod special pentruca l-ati amintit pe acel mare ganditor rus care a fost Vladimir Soloviov.