sâmbătă, aprilie 10, 2021

Memento: Există Legea de comemorare a victimelor fascismului si comunismului

Discuția despre comunism, fascism, anticomunism și antifascism devine, se pare, tot mai aprinsă. S-au format tabere ad hoc de sustinatori si de inamici ai asa-numitei Legi antti-legionară. Poate că nu este inutil să propun aici o invitație la luciditate, la claritate morală și la respect pentru fapte. Pledez pentu un anticomunism de factură civic-liberală, asemeni antifascismului civic-liberal. Resping orice tentativă de reabilitare a unui totalitarism doar pentru că era, mai mult sau mai puțin credibil, dacă luăm in considerație reflectiile unui Vasili Grossman, opusul celuilalt. Nu e un secret că, intre 23 august 1939 și 22 iunie 1941, cei doi briganzi totalitari, gangsterii ideologici Adolf Schickelgruber și Iosif Djugașvili, s-au imbrătișat obscen.

Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: “Inchipuiți-vă un om peste a cărui gură se află un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest “pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant în tragedia pe care a impus-o totalitarismul. Încă din anii 50, Hannah Arendt a spus, și avea dreptate, că lagărul de concentrare este spațiul totalitar desăvârșit. Tot ea numea universul concentraționar drept infernul devenit lume. Nu era o metaforă, cum nu a fost o metaforă la Aleksander Wat și la Leszek Kołakowski desemnarea diavolului ca prezență palpabilă în istoria veacului trecut. Totalitarismul nu este pur și simplu o negare a moralității. El falsifică, vorba lui Vladimir Soloviov, noțiunea binelui. Alain Besançon si Robert Conquest au scris tranșant și persuasiv despre acest subiect. La fel, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca.

Autoritarismul este un regim politic tradițional în sensul că nu-și propune scopuri de transformare radicală a societății și condiției umane. Nu propune o mutație seismică în condiția umană. Nu este, spre a relua termenu listoricului britanic Roger Griffin, palingenetic. Teroarea polițienească este instrumentată pentru intimidarea și prigonirea opoziției reale, nu a celei imaginare. Totalitarismul ii prigonește și pe cei care spun “da”, cum observa Hannah Arendt. Este ceva nou în istoria ideilor și instituțiilor politice: își intinde tentaculele dominatoare asupra a tot ce definește umanul, de la corpul politic și social la cel biologic. Este ceea ce-au examinat în scrierile lor gânditori precum Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Ágnes Heller și Ferenc Fehér. Este concluzia lui Leszek Kołakowski din finalul marii sale trilogii despre aventura intelectuală a marxismului.

Propun să medităm la aceste lucruri atunci când, pe 23 august 2015, comemorăm memoria victimelor celor doua totalitarisme, patologii absolute intr-un veac in care au abundat patologiile politice, ideologice, morale:

LEGE Nr. 198 din 7 noiembrie 2011 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 799 din 11 noiembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. 1
(1) Se declară ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
(2) Se declară ziua de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România.
ART. 2
Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANĂ

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Pai stati putin, n-ati spus nimic.
    Sunteti sau nu pentru legi memoriale in Romania? Pentru cenzurarea cuvantului, in cateva cazuri precise? Asta e tema, in chestiune. Un simplu Da sau Nu ar alunga tentatia paralogismului, supra-citatul si anecdoticul, mi se pare.

  2. Domnule Tismaneanu
    desi va citesc ma abtin, de obicei, sa va comentez…
    Ultima data cand am facut-o am fost cenzurat desi nu am avut probleme de exprimare ci doar am avut, relativ, o alta parere decat cea a dumneavoastra ci am ironizat un antecomentator superlaudativ cu expresia (citat aproximativ): „e de bonton sa comentezi aricolele domnului Tismaneanu.” Cred ca trebuia sa spun ca e de bonton sa comentezi POZITIV articolele domnului Tismaneanu
    Dar la subiect.
    „Imaginea lui Orwell despre totalitarism surprinde impecabil care este natura sistemului, aparenta sa ineluctabilitate: “Inchipuiți-vă un om peste a cărui gură se află un bocanc. Pentru totdeauna”. Acest “pentru totdeauna” este lucrul cel mai terifiant în tragedia pe care a impus-o totalitarismul.”
    Aveti dreptate! Acum e altfel. Inainte erau legi, in general foarte bune (nu ma refer la legile cu „directie” ci la cele pentru viata obisnuita) ce nu se aplicau sau erau distorsionate pentru avantajul celor din aparatul puterii…. Simplist, asta era totalitarismul, bocancul…
    Acum nu mai e totalitarism pentru ca ei fac legile in asa mod incat te aduc la aceeasi pozitie – ei cu bocancul pe gura ta. Acum e democratic, iti mai lasa ceva liber sa mai latri prinde dinti, dar e tot totalitarism. Repet: totalitarism democratic
    Acum sunt mai „onesti”. De ce sa dea legi si sa actioneze impotriva lor?! Nu e mai simplu sa faca legile in asa fel incat sa devenim sclavii lor?! Si au ales calea mai simpla…. democratica…
    Totalitarism. S-a scimbat ceva? Doar palaria…

    • Va propun citeva posibilitati imposibile atunci:
      – rasturnarea prin vot;
      – posibilitatea de a-ti cauta fericirea oriunde pe glob;
      – proteste si participare activa impotriva celor de la putere;
      – poti sa strigi „iesi afara, javra ordinara” (nu mai e cazul, a iesit) ori „Ponta, demisia” si nu vei pati nimic. Ca atare, ai posibilitatea. Depinde de tine daca astepti sa-ti faca „altii” dreptate, sa-ti aduca multumirea.
      „Viata e o lupta” la care esti chemat sa participi. Nimic nu e gratuit.
      NB,
      daca nu va place nimic, nu stiu ce solutie ati putea aplica. Oricum, aveti de ales. Caci de schimbat s-au schimbat foarte multe; in bine, in rau, dupa facultati, monşer.

      • Un comentariu inteligent si bazat pe o multitudine de presupuneri. Intru cat nu stiti ce fac si cum votez, va simtiti lezat si sariti suparat ca vacarul pe sat…
        Si incercati sa fiti consecvent in exprimare – ori folositi pluralul de politete nu – nu e o problema pt mine, pt. dumneavoastra insa devine dubios, cam lasa loc indoielii privind educatia si facultatile…

    • „Totalitarism democratic” ?
      Nu. Acum avem „democratie originala”. Adica, dctatura prostimii sub conducerea hotimii, instaurata de Ion Iliescu si ciracii. Acceptata tacit de „dezamagitii” care, avand motivatia ca „nu s-a schmbat nimic”, nici nu vor incerca „rasturnarea prin vot” si nici nu va participa la proteste publice. Doar vor croncani.

  3. Excelent articol dle Tismaneanu. Eu va multumesc pentru ce ati scris si in mod special pentruca l-ati amintit pe acel mare ganditor rus care a fost Vladimir Soloviov.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Infrastructura și lucrările publice, veriga slabă a PNRR 2.0

Planul Național de Relansare și Reziliență (PNRR), versiunea 2.0 prezentată public în martie 2021, nu a reușit să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.