Recent au fost publicate la câteva ore distanță pe Hotnews și pe Spot Media doua articole care ating un punct esențial nu numai al confruntărilor politice din acest an electoral, dar și al luptei pentru (re)modelarea spiritul public: acela al memoriei colective.
Hotnews preia un text publicat sub egida Fundației Adenauer, semnat de un cunoscut sociolog din Cluj, din care aflăm că Mircea Geoană are « cea mai bună imagine dintre toți posibilii candidați anunțați până acum », și iată unul din motivele invocate: « Chiar dacă momentul 2009 a rămas în memoria colectivă, ea a devenit irelevantă ».
Articolul de pe SpotMedia are titlul: « Bucureștiul electoral și halucinant: Ca și cum Roșia Montană, Colectiv, amnistia și grațierea sau 10 august n-ar fi existat ».
Am uitat trecutul foarte recent? Putem gândi politica fără reperele date de memoria socială? Cine ne ajută să uităm la nivel colectiv și de ce?
Memorie recentă și joc electoral
Memoria trecutului recent este o miză în toate campaniile electorale. În România în jurul unor teme precum interpretarea perioadei comuniste, a momentului decembrie 1989 sau a perioadei 13-15 iunie, s-a organizat chiar clivajul politic central în primii ani de după 1989. Însă dincolo de acest exemplu extrem, specific tranziției de la un regim totalitar la unul ce se vrea democratic, în orice campanie electorală se vorbește despre trecut: de la identitatea fiecărui partid, care implică o memorie partizană specifică, punct de vedere asupra trecutului care pune în valoare formațiunea politică, până la interpretarea simplei performanțe la guvernare. Miza acestei interpretări e decisivă pentru că, în funcție de ea, există sau nu o anumită credibilitate în raport cu programele, a se citi promisiunile, partidelor. De aici rezultă și un avantaj al partidelor noi sau care nu au guvernat, acestea nu au un pasiv de apărat.
În contextul anului 2024 este clar că PSD și PNL, deși candidează pe liste comune la europarlamentare și în unele locuri la locale, nu-și pot sacrifica identitatea ignorând contradicțiile între memoriile trecutului pe care le invocă fiecare. Nu o incompatibilitate propriu-zis ideologică, ci una dominată de atitudinea față de trecut, împiedică o parte a electoratului PNL de a vota lista comună cu PSD. Situația e radical diferită de momentul 2012, atunci când alianța PSD-PNL (USL) era îndreptată către un adversar bine identificat: Traian Băsescu. Acum acest adversar nu e atât de clar definit, iar proiectul comun se reduce la ideea stabilității, care nu e chiar mobilizatoare pentru electoratul liberal. În plus, noul PNL moștenește o parte semnificativă a electoratului PDL, fiind deci mai ostil PSD decât era PNL-ul lui Crin Antonescu în 2012.
Memoria contează, dar va fi decisivă doar în măsura în care adversarii Alianței PSD-PNL vor ști cum să instrumentalizeze politic trecutul pentru a deturna o parte din electoratul PNL. Din motive lesne de înțeles, situația nu este simetrică în cazul PSD: electoratul său este mai disciplinat și mai orientat către ideea stabilității. În plus, primul-ministru este de la PSD, deci pentru ei această alianță este dominată de partidul condus de Marcel Ciolacu, mai ales în condițiile în care președintele Klaus Iohannis este la final de mandat, deci ostilitatea față de acesta va juca un rol mai puțin important. PSD este, din acest punct de vedere, un scut pentru PNL.
Alianța USR-PMP-FD poate fi principala beneficiară a strategiei de alianță a liberalilor numai dacă știe să seducă electoratul liberal ostil PSD. În logica vaselor comunicante, partidul lui Ludovic Orban ar fi trebuit să se afirme ca o dizidență a autenticilor liberali, dar eșecul de până acum e evident. Una din cauze e la fel de evidentă: a preferat să nu fie « liberal », ci o « Forță » a « Dreptei ». Originalitate printre dizidențele liberale care probabil îl va costa, cu atât mai mult cu cât alianța din care face parte e și ea a « Dreptei ». Periculos abandon al identității liberale și inutilă repetare a unei identității, dreapta, oricum neclare, chiar dacă sondajele ne spun că românii se declară majoritar de dreapta.
USR a riscat marginalizând zestrea brand-ului său construit cu greu prin prezența pe listele electorale începând cu legislativele din 2016. În 2019 a fost împreună cu PLUS, dar în mod semnificativ atunci își păstrase acronimul. Acum a lansat cam în ultimul moment un nume, Alianța Dreapta Unită, ce intră în tensiune cu natura electoratului său urban, divers, care are o componentă de centru-stânga. Nu punem în discuție aici strategia politică, ideea de alianță, ci măsura în care aceasta face apel la o sumă de identități politice care sunt cunoscute de electoratul potențial.
PMP-ul va juca un rol important în identitatea ADU prin faptul că e totuși parte a principalei familii politice europene, cea a popularilor, spre deosebire de USR, (membru ALDE și grupul Renew în Parlamentul european). Ceea ce, în treacăt fie spus, relativizează atacurile la adresa PSD-PNL ca fiind o listă care va trimite aleși în grupuri politice diferite din Parlamentul european. Dar PMP este și fostul vector politic al lui Traian Băsescu. ADU este deja atacat din această cauză și nu pare că are o strategie clară de a răspuns. Fie se delimitează de fostul președinte, dar asta s-ar putea să sune prost tocmai unei părți dintre cei gata să voteze ADU din zona actuala a PNL și care aveau un trecut de votant PDL. Fie asumă moștenirea politică a acestuia, cu activ și pasiv, și are un discurs în consecință.
E o dilemă politică din care e normal ca atât USR, cât și FD, să iasă cu greu, dar ambiguitatea nu e o strategie, va lăsa acest spațiu de vulnerabilitate, fără antidot discursiv. Eugen Tomac și PMP-ul în general nu pot gestiona singuri tema Băsescu. De altfel, acesta a și mutat semnificativ anunțându-și susținerea pentru Nicușor Dan în prima sa intervenție publică după o lungă perioadă. ADU chiar dacă va vrea să se delimiteze de fondatorul PMP, probabil nu va putea. Deci ar trebui să construiască o atitudine convingătoare în acest sens.
AUR este în poziția cea mai confortabilă, nu a guvernat, nu are un bilanț propriu-zis, în plus poate trage în toate direcțiile. Ca partid declarat naționalist, utilizarea trecutului este o resursă centrală. Problema sa este că în cei aproape patru ani de când este în lumina reflectoarelor a încercat cvadratura cercului din punctul de vedere al raportului cu trecutul recent, având în același timp un discurs nostalgic, acuzând în bloc tranziția, cei peste 30 de ani, și utilizând simboluri legate de național-comunismul de dinainte de 1989. Pe de altă parte, dorește să preia și un anticomunism aparent abandonat de celelalte forțe politice și mai ales epurat de pro-occidentalismul și pro-europenismului unor Coposu, Rațiu etc. Acest populism memorial nu are vocația unor complementarități, ci e semnul unei profunde incoerențe identitare. Nu este însă clar dacă prețul va fi unul imediat electoral, sau anunță viitoare falii ireconciliabile în interiorul AUR.
Geoană și memoria colectivă
Revenind la citatele de mai sus, este evident că electoratul nu va acționa « ca și cum Roșia Montană, Colectiv, amnistia și grațierea sau 10 august n-ar fi existat ». E însă treaba partidelor, dar și a unei mass-media neutre (ce utopie!) să pună degetul pe rană. Raportul cu trecutul recent e parte al oricărui discurs politic, dar nu e nici pe departe suficient nici pentru a te legitima, nici pentru a descalifica.
E semnificativ că autorul citatului de mai sus a înșirat momentele din ultimii 10 ani în care au avut loc manifestații de protest. Acestea au fost de amploare și au avut rezultate directe: proiectul Roșia Montană nu a fost demarat, Victor Ponta și-a dat demisia de la conducerea Guvernului, Ordonanța 13/2017 nu și-a produs efectele, Dragnea și-a pierdut orice credibilitate și a fost chiar condamnat. Electoratul nu le-a uitat, dar nu e clar cum e interpretat azi fiecare din acele moment în parte și ce efecte electorale poate avea acesta interpretare.
Bătălia în jurul modului cum societatea sau grupuri din societate își aduc aminte de marile manifestații, de mandatele lui Traian Băsescu, de promisiunile anti-PSD ale lui Iohannis etc. se duce în fiecare zi și de multe ori presupune strategii pe termen lung.
Aici ajungem la al doilea citat de mai sus, pe care îl vom prelua în contextul mai larg:
« Mircea Geoană
Acest politician are de departe cea mai bună imagine dintre toate personalitățile testate, cercetarea prezentă confirmând rezultatele sondajelor de opinie efectuate de diverse institute în precedentele 6 luni.
Înfrângerea sa din 2009 a rămas în memoria colectivă dar a devenit irelevantă. Rememorarea momentului „Mihaela, dragostea mea!” a survenit în practic fiecare din discuții, în Transilvania rurală substantivul „pierzător” fiind de asemenea asociat cu Mircea Geoană. Amuzamentul a fost înlocuit în timp cu o apreciere a schimbărilor survenite între timp în statutul profesional și personal al lui Geoană.
Aprilie 2024
„N-a fost pregătit atunci când a candidat, dar acuma cu vârsta și cu experiența… cred că e un om deștept și educat [accentuează] ACUM. I-am auzit câteva discursuri și mi se pare un om inteligent.” (femeie, 44 ani, Transilvania rurală)
„S-a schimbat foarte mult de când a pierdut alegerile. A fost la reciclare. O conversie.” (bărbat, 47 ani, Moldova urbană) »
Ideea că memoria momentului 2009 « a devenit irelevantă » este sinonimă cu ideea de mai sus că anumite momente din trecutul recent ar putea să nu conteze. Și e la fel de eronată plecând de la o premiza esențială: momentul electoral presupune concurență, deci adversari politici care vor specula punctele slabe. Nu, memoria momentului 2009 nu a devenit irelevantă, cel mult este la momentul T zero irelevantă, dar societatea nu uită nimic, își amintește dacă e ajutată. În plus, ideea irelevanței presupune că reamintirea acțiunilor lui Mircea Geoană din 2009, mai ales după anunțarea rezultatelor prin încercarea de a le anula, nu ar avea un impact politic asupra părerii celor care azi nu-și amintesc decât detaliile pe care mass-media a fost dispusă să le repete de 15 ani. În acest caz nu acțiunile lui Mircea Geoană au fost reamintite constant, ci ideea niciodată dovedită a fraudării lor, care e și versiunea fostului președinte PSD asupra acelor evenimente. Nu este însă clar că e și versiunea pe care va putea să o susțină și azi într-o ipotetică campanie.
Memoria la nivel individual și memoria socială sau colectivă nu sunt un dat, un individ sau un grup nu au o memorie stabilă, ea este activată sau reactivată în funcție de evenimentele prezentului, în funcție de mizele în joc. La fel și interpretarea acelei memorii, a unor fapte din trecut, pe care nu le uiți, dar contextul personal sau mediatic te poate împinge să le reinterpretezi.
Propaganda politică poate avea un rol cu atât mai mare cu cât există cvasi-monopoluri mediatice, cazul României nu e departe de ceva similar nu pentru că există un singur proprietar, ci pentru că instituțiile media nu sunt cele mai profitabile afaceri, deci sunt dispuse fie să facă jocuri politice. Fie au un scop direct politic, în jurul AUR spre exemplu există o salbă de site-uri cu scop pur propagandistic, dar nu sunt singurele. Fie își vând pur și simplu influența celui care plătește mai bine, marele sponsor actual fiind chiar statul, prin intermediul finanțării partidelor.
Da, putem spune că există tentative de a face uitate anumite evenimente, dar cu cât ele sunt ignorate mai mult timp, cu atât efectul revenirii lor în spațiul public poate fi mai puternic. Simetric, cu cât anumite evenimente sunt exploatate politic și mediatic mai mult, cu atâta sfârșesc prin a nu mai aduce nimic celui care le instrumentalizează.
În particular, exemplul analizei citate mai sus nu face decât să surprindă două fenomene. Primul este cel al unui Mircea Geoană care și-a pierdut profilul de om politic român, este într-o formă de imponderabilitate internațională. Dacă va reintra în politica națională, va reveni cu picioarele pe pământ, iar suita de informații negative la distanță de un click este, în ceea ce-l privește, atât de mare, încât imponderabilitatea în care se află este mai degrabă o vulnerabilitate majoră decât un avantaj de la care ar pleca.
Al doilea element este ușurința cu care presa cade în plasa unor mișcări de marketing politic. Din așa-zisa analiză semnată de un sociolog apropiat de USR, care are ștampila IRES-Vasile Dâncu (PSD) și a Fundației Konrad Adenauer (Creștin-Democrații Germani, membrii ca și PNL ai PPE) aflăm că:
« Management-ul imaginii publice a omului Mircea Geoană a fost până în acest moment impecabil, participanții din afara Bucureștiului punând accentul asupra inteligenței și nivelului de educație. De aceleași aprecieri laudative se bucură textura discursului lui Geoană și management-ul aparițiilor sale publice »
Nu este clar cum pornind de la câteva focus-grupuri se poate ajunge la aceste concluzii. Dar ce este și mai greu de înțeles este pretenția analizei publicate sub egida unei prestigioase fundații de a acoperi titlul:
« Ce președinte vor românii? Percepția votanților și non-votanților asupra potențialilor candidați la prezidențiale »
Asta în timp ce de la început suntem anunțați că: « participanții au fost selectați din rândul cetățenilor cu drept de vot care nu aparțin vreunuia din următoarele grupuri », unul dintre acestea fiind « electoratele AUR sau SOS România ». Să înțelegem că aceștia din urmă nu sunt români? Pretenția din titlu nu e și deducem că nici nu și-a propus să fie acoperită de metodologia cercetării.
Asta nu înseamnă că cele 25 de pagini publicate de Fundația Adenauer nu sunt interesante, dar titlul falsifică toate concluziile, care au fost preluate ca atare, și pune un semn de întrebare asupra sensului publicării acestora.
Iată un alt episod pe care unii deja l-ar dori uitat…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
parerea mea e ca noi astia care am votat cu basescu in 2009, nu o sa votam niciodata cu geoana. memoria trecutului exista si nu o sa uitam niciodata de vizita la vintu dupa ce popa a fost arestat in indonezia, nu uitam nici de cumnatul penal al lui geoana, nici de soacra lui cu certificat de revolutionar, nu uitam nici de eticheta de prostanac pusa de iliescu, nici de zborurile misterioase la moscova dinainte de alegerile prezidentiale, nici de modul in care a ramas sa locuiasca in vila de protocol din zona televiziunii ro, desi nu mai era demult nici ambasador, nici ministru de externe, nici nimic. si probabil mai sunt si altele dar nu mi le amintesc acum.
imi mai aduc aminte de bancurile de dupa alegeri cu presedinte pentru o noapte, cu geoana-specialistul in punerea dopului inapoi la sticla de sampanie etc etc etc.
pe scurt, nu o sa votez cu geoana nici daca ar fi singurul candidat la prezidentiale. omul e prea sters, prea influentabil si prea manevrabil ca sa votez pentru el. poate sa ajunga presedinte, treaba lui, dar fara votul meu.
Amenintarea externa cea mai mare la adresa Ro in 2009 era Ru. Amenintarea cea mai mare la adresa Ro in 2024 este Ru. In 2009, Geoana a pierdut pentru ca Basescu a convins lumea ca Geoana este suspect de a fi o unealta Ru si pentru ca acuzatia era sustinuta de apartenenta lui Geoana la partidul lui Iliescu. In 2024, NATO a convins lumea ca Geoana nu este unealta Ru. In 2024, candidati probababili la prezidentiale vor fi Ciuca, Ciolacu, Drula, Simion, Sosoaca, Geoana, plus niste iepuri comici scosi din palarie d’alde Voiculescu, Dragnea si asemănători. Logica elementara spune ca nu se iau decizii in 2024 bazate pe perceptii din 2009. As zice ca Geoana are sanse apreciabile sa colecteze din voturile lui Basescu care au venit din partea celor care au vazut atunci in Geoana purtatorul stafetei rosii a lui Iliescu. Din punctul asta de vedere, concurenti credibili ai lui Geoana pe acest segment de electorat sunt Ciuca si Drula. Ciolacu este inca prea dependent de baronii rosii ai PSD (chiar daca eliminarea lui Dragnea vine ca un mare plus), iar profilul sau general nu este prezidențiabil.
Ati uitat de vizita lui Geoana la Moscova in anul 2009 (https://www.g4media.ro/marile-controverse-din-trecutul-lui-mircea-geoana-posibil-candidat-la-alegerile-prezidentiale-intalnirea-de-taina-cu-vantu-moscova-vila-ra-apps-dosarul-voicu-cumnatul-arestat-si-ceasurile-lui-ma.html), acolo unde s-a intalnit in secret cu unul dintre consilierii lui Medvedev. Acelasi Medvedev care astazi nu ezita sa arunce cu cele mai grele vorbe in NATO si sa ameninte cu razboiul nuclear impotriva Europei, mai ceva ca Putin. Auzim destul de des in ultima vreme afirmatia potrivit careia Geoana, fiind adjunct al NATO, trebuie ales pentru ca nu ar scoate Romania din Alianta niciodata si este garantat un om pro-occidental. Personal, n-am incredere in politicieni si in intentiile „bune” ale acestora. La fel de „inteligent” si pro-NATO ar putea parea si Marcel Ciolacu sau Ciuca daca de maine ar aparea cu declaratii „dulci” la adresa NATO sau UE. Cred ca nimeni normal la minte n-ar putea sa afirme faptul ca Ciuca este impotriva occidentului sau NATO, mai ales dupa ce a „luptat” prin niste teatre de operatiuni. Faptul ca Geoana a fost numarul doi in NATO nu ne garanteaza calitatea de membru al Aliantei pe vecie si nici viitoarea orientare politica a lui Mircea Geoana. Cred ca au trecut demult vremurile (se pare ca la Bruxelles mai putin) in care alegeam un sef de stat care „sa dea bine” pe la Bruxelles sau Washington. Maicute evlavioase in costume Prada exista peste tot, insa nu toate se vor ruga pentru binele nostru. Daca am ajuns sa oferim voturile noastre unui viitorul sef de stat doar pentru ca suntem convinsi ca este singurul care nu ne va scoate din NATO sau UE, atunci inseamna ca toata clasa politica romaneasca este impartita deja in tabere pro-NATO si anti-NATO, ceea ce este extrem de periculos. Inseamna ca si societatea romaneasca este impartita la randul ei in pro-occident si anti-occident, iar in viitor balanta va putea sa incline la un moment dat foarte periculos, fie in favoarea aliantelor occidentale, fie impotriva acestora. Sunt oare toti politicienii romani pro-occidentali? Aceasta este intrebarea.
Mircea Geoana a afirmat, cu cateva luni inainte de falimentul economiei Greciei ( care a fost salvata cu miliarde de Euro dr catre UE) clipul electoral ca Romania nu trebuie sa urmeze modelul European Occidental in economie, ci trebuie sa urmeze modelul grecesc in economie. Iar dupa ce a pierdut alegerile, a implicat ca a fost influentat de unde magnetice si de culoarea violet.
Alegerea lui ca vice la NATO este un mister.
„Alegerea lui (Geoana) ca vice la NATO este un mister.”
NU e mister, daca stim ca el e unul din aia dubli/tripli/care joaca la enspe capete/paispe din carti, si ca NATO a decis ca e mai bine sa-l aiba-n preajma, decat sa-l lase sa fie „consultant”(ca Ponta).
Calitatea lui deosebita este abilitatea de a vorbi fara a spune nimic sau de a rosti ceea ce vrea sa auda interlocutorul. Insuportabil.
L-am văzut pe Geoană într-un podcast, la Radu Țibulcă. A început să arate la fel ca Ion Iliescu în urmă cu 25-30 de ani și se și exprimă la fel ca Ion Iliescu în urmă cu 25-30 de ani.
Asa e, exista o asemanare izbitoare: ambilor li s-au atasat etichete de nezdruncinat.
Iliescu-KGB si Geoana-NATO.
E greu e prevazut cum va vota electoratul. Mai ales dupa tradarea PNL.
Mai mult, vor exista diferente notabile intre europene. locale, parlamentare si prezidentiale.
Cred ca analizele vor fi infirmate sau confirmate, de prezenta la vot.
Avem 60% de absenteisti. Daca se vor hotari sa vina la urne -macar jumatate- toate previziunile vor sari in aer.
Parerea mea.
„Sondajele de opinie” au relevanta foarte scazuta, dupa parerea mea, mai ales cu doua (sau mai multe) luni inainte de alegeri. Depinde de esantion, de cum sunt formulate intrebarile, de directia in care e intinsa marja de eroare etc. Dar se fac mai multe sondaje, decat la alte scrutine, mi se pare mie.
Eu stiu exact cu cine votez, dar am refuzat 4 sondaje politice facute pe telefon. In primul rand, pentru ca le consider pierdere de vreme, iar apoi pentru ca nu vreau sa spun nimanui cum votez. Nu ma consider unic, asa ca presupun ca mai sunt oameni ca mine, care merg la serviciu, isi platesc impozitele, incearca sa inteleaga ce se intampla in jurul lor, nu pun botul la vrajeala, nu participa la sondaje, dar voteaza.
Sa ne agitam mai putin, sa deschidem ochii, sa ne informam din mai multe surse (cu simpatii diferite), sa analizam la rece si sa mergem la vot, pe 9 iunie. Pe urma, mai vedem…
Daca managementul impecabil al imaginii este reprezentat de profilul acestuia din poza aniversara de ieri, langa Stoltembergh, de cea in fața altarului langa preotul subinginer gradat misionar in Belgia si cea de socru mic pozat langa Cuscrul insusi, atunci Da, imaginea compozita il infatiseaza pe singurul barbat de Stat roman capabil in acest moment sa continue coerent si chiar sa perfectioneze complexul concept strategico-economic si in materie de politica externa de subordonare neconditionata impusa de CE/NATO/OMS/OTAN/BCE/ONU/OCM/FIG…, urmat de actualul presedinte KWIohannis.
dupa hapul amar inghitit de adeptii fostului presedinte, odata cu intrarea in paine a sasului de la cotroceni, alegerea lui geoana ca presedinte, ar fi un act si mai dureros.
”ștampila (….) Fundației Konrad Adenauer (Creștin-Democrații Germani)”
Cu creștini-democrați ca Merkel, cine mai are nevoie de socialiști? 😀
Se răsucește Konrad Adenauer în mormânt, când vede ce-a ajuns CDU. Konrad Adenauer a construit centralele nucleare pe care le-a închis Merkel.
@Harald _ „Cu creștini-democrați ca Merkel…”
Ne îndepărtăm puțin de subiectul articolului, dar permiteți-mi vă rog să vă amintesc că aceia la care faceți referire „sunt la ani lumină distanță” de creștin-democrații români, conduși de domnul Aurelian Pavelescu.
Astfel, articolul acesta (și presa în general) nici nu mai vorbește despre creștin-democrație în România, sau despre ideologia [realmente] de dreapta și eventualii săi candidați la viitoarele alegeri.
Crestini democrati romani nu exista si nici nu vor exista. Exista doar un nume de partid confiscat si tinut sub obroc. In Romania nu exista o baza consistenta a unui crestinism profund. Crestinismul romanesc este superficial; el reprezinta mai degraba o forma declarativa de apartenenta gregara.
Am citit articolul cu interes și sunt de acord cu aproape toate cele scrise de autor. Aproape, pentru că…
Nu înțeleg pe ce se bazează opinia autorului că partidul USR ar fi apropiat de domnul Vasile Dâncu, Președinte al Consiliului național al PSD, renumit ca fiind strategul PSD, cel care a spus senin că românii ar trebui să se obișnuiască cu ideea de a fi vecini cu Federația Rusă și care a fost, probabil, cel mai incompetent ministru al Apărării (sau cum s-or fi numit funcțiile celor care s-au ocupat de această activitate) de pe aceste meleaguri din ultimii 2000 de ani.
Eu nu ignor deloc trecutul lui Geoana dar multa lume, chiar si printre cititorii siteului de fata, care se presupune ca ar fi ceva mai cititi decit media (lucru de multe ori neadevarat), cade in plasa propagandei „Geoana-independent”, desi Geoana e un produs 100% PSD. Ca si KI, Geoana s-a cocotat mult prea sus fata de nivelul sau intelectual si din pacate nemeritata sa numire la NATO (dupa un hiatus politic de ani buni) il scoate acum in fata intr-o competitie in care nu are contracandidati cit de cit eligibili.
Romania se gaseste intr-un moment important al evolutiei sale, in urma unei pandemii care a afectat-o mai mult decit au fost afectate tarile EU (vezi inflatia care e no. 1 in EU in momentul de fata) si inaintea unei distributii majore de fonduri EU. Din pacate clasa noastra politica este la un nivel incalificabil, cu o alianta PSDNL marcata de coruptie generalizata, si lipsita de o opozitie cit de cit credibila.
In plus, deceptia majora care a fost incalificabilul Klaus Iohannis ma face sa cred ca urmatorul presedinte va fi o persoana tot atit de stearsa precum predecesorul sau si ca e imposibil pentru Romania sa gaseasca un presedinte inteligent, patriot si necorupt.
Vorbim despre candidații prezidențiali. Ciucă este o glumă tristă, Ciolacu poate să ne vândă doar salată creață în Obor.
Drulă s-a evidențiat cu ranga, iar Simion în bătăile cu derbedeii de pe stadioane. În acest condiții Geoană ne apare ca o alternativă.
Poate doar PNL să se orienteze la Bolojan care a făcut ceva important la Oradea sau Hellvig. În rest …?
In seara aceasta Geoana le-a sugerat catindatilor o tema de meditatie. Ciolacu, Drula, Ciuca si intrat in sevraj. Rares Bogdan si- a facut rost de un tucal nou si asteapta la poarta la Cotroceni.
” Echipa de fotbal a Liceului Teoretic Onisifor Ghibu, condusă de profesorul Gelu Leicu, a obținut locul I în etapa județeană a Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar. Participarea liceenilor la Meciul Prieteniei NATO-20 este asigurată prin grija profesorului Mircea Galață, inspector școlar pentru disciplina educație fizică și sport.
Echipa de Fotbal a Grupului Multinațional de Luptă este constituită din militarii belgieni, francezi și luxemburghezi. Grupul de Luptă NATO, dislocat în poligonul Cincu, Brașov, se instruiește alături de structuri ale Armatei României în vederea asigurării arhitecturii defensive pe flancul estic aliat. Pentru militarii Grupului de Luptă, partida de fotbal este un prilej de comunicare cu tinerii români despre misiunea pe care o îndeplinesc în țara noastră.”
Fapta la care se face referire pe www tribuna. ro s-a petrecut pe 5 Aprilie , anul in curs.
In situatia in care dl Geoana ar candida la onorifica functie de Presedinte , indiferent de scorul meciului amical in jur de 500 de voturi le-ar obtine de la neamurile elevilor liceului cumulate cu cele ale corpului didactic mandru de bagarea in seama.
Din aceasta perspectiva , luind in calcul si numarul personalului de mentenanța din toate unitatile militare raspandite pe plaiurile mioritice (+ rubedeniile acestora) ne putem astepta la o finala Geoana-Simion in care scorul final sa fie stabilit de un Observator extern in favoarea fostului adversar al lui Traian Basescu.