marți, mai 17, 2022

Metanoia lui Imre Nagy

Pe 1 noiembrie 1956, in momentul inceperii celei de-a doua interventii militare sovietice, Ungaria era o tara libera. Fusesera restabilite drepturile omului si ale cetateanului. Fusesera restaurate doua valori esentiale: suveranitatea nationala si suveranitatea poporului. Marile intreprinderi deveneau cu adevarat proprietate sociala si se formau pretutindeni consilii muncitoresti.

Premierul Imre Nagy anunta sfarsitul monopolului politic al partidului comunist si revenirea la multipartidism. Monstruoasa politie politica AVH fusese desfiintata. Se nastea un nou partid care isi zicea „muncitoresc socialist”. Liderul acestei formatiuni, Janos Kadar, era un leninist impenitent, arestat si condamnat in timpul terorii rakosiste. A doua zi, in pofida declaratiilor sale de fidelitate pentru guvernul Nagy, Kadar fugea din Budapesta si forma, pe teritoriu sovietic, un „guvern” al tradarii.

Imre Nagy a condamnat vehement agresiunea, a vestejit sovinismul de mare putere al conducerii de la Kremlin si a proclamat iesirea Ungariei din Tratatul de la Varsovia. A dovedit curaj civic si noblete sufleteasca. I-a spus clar ambasadorului Iuri Andropov (da, acel Andropov!) ca Ungaria a ales neutralitatea. Imre Nagy a incetat sa mai plateasca tribut bolsevismului. A ales socialismul democratic, adversarul ireconciliabil al statului politienesc leninist.

May be an image of 1 person

Iată ce scria N. Steinhardt in “Jurnalul fericirii” despre Imre Nagy, o analiză rascolitoare a rupturii cu minciuna totalitară şi a curajului de a reabilita etica revoltei: “Mai este un caz pentru care cred că Hristos va lovi, al singurului comunist trecut printr-un proces de transfigurare şi ajuns la sfinţenie şi martiriu: Imre Nagy. Cât de liber suflă duhul şi ce neaşteptat işi alege sălaşurile: in sufletul unui activist mai intâi (şi ani mulţi) plin de zel stalinist… Inlăuntrul omului ăstuia…se petrece in interval de numai zece zile (timpul e limitat ca intr-o piesă clasică) prefacerea deplină. Nagy e la sfârşitul celor zece zile altul. Nu şi-a schimbat politica, şi-a schimbat sufletul”.

Iata un document cat se poate de revelator. Este limpede ca pentru Andropov, Nagy devenise un „renegat”. Iar pentru „renegati” nicio pedeapsa nu poate fi indeajuns de severa. A fost spanzurat, in urma unei inscenari judiciare, in iunie 1958.


CODED TELEGRAM
Top Secret
Not to be copied
From Budapest
Priority
Today, on November 1, at 7 p.m. I received an invitation to the inner cabinet meeting of the Council of Ministers of the H[ungarian] P[eople’s] R[epublic]. Imre Nagy, who chaired the meeting, informed the participants in a rather nervous tone that in the morning he had addressed the Soviet Ambassador in connection with the Soviet troops crossing the Hungarian border and advancing towards the heart of the country. Nagy „demanded” an explanation in that matter. The way Nagy said all this suggested that he expected me to affirm that he had really expressed his protests to me. Also, he kept looking at Zoltan Tildy all along, as if expecting support.


Tildy behaved with dignity. He spoke immediately after Imre Nagy, in a tone that was much friendlier and calmer. He said that if the Soviet troops continued their advance on Budapest, there would be a scandal and the Government would be forced to resign. Tildy would like to prevent the workers’ anger turning against the Soviet Union.
Tildy said that he insisted that the Soviet troops—at least those which are not stationed in Hungary under the terms of the Warsaw Pact—be withdrawn without delay.
Kadar supported Nagy; Haraszti and Ferenc Erdei spoke very nervously and in a manner unfriendly to us. Dobi remained silent. After they spoke I offered my views—in keeping with the instructions I had received. Nagy immediately replied that although he accepted that my statement was good, it did not answer the Hungarian Government’s question.


Nagy proposed that, since the Soviet Government had not stopped the advance of the Soviet troops, nor had it given a satisfactory explanation of its actions, they confirm the motion passed that morning regarding Hungary’s giving notice of cessation of Warsaw Pact membership, a declaration of neutrality, and an appeal to the United Nations for the guarantee of Hungary’s neutrality by the Four Great Powers. In the event that the Soviet Government stopped the advance of the Soviet troops and withdrew them beyond its own borders with immediate effect, (the Government of the Hungarian People’s Republic will form a judgment on compliance on the basis of the reports of its own armed forces) the Hungarian Government would withdraw its request to the United Nations, but Hungary would still remain neutral. Erdei and Losonczy strongly supported this reply by Nagy. Tildy’s reponse was affirmative but more reserved, while Kadar’s reaction was reluctant. Dobi remained silent.


One hour later the Embassy received the note from the Ministry of Foreign Affairs, declaring that since a strong Soviet Army force had crossed the border that day and had entered Hungarian territory against the firm protest of the Hungarian Government, the Government was leaving the Warsaw Pact with immediate effect. The Ministry of Foreign Affairs asked the Embassy to notify the Soviet Government of this decision immediately. They sent notes with a similar content to every embassy and diplomatic mission in Budapest.


Note: We have information that, at the instigation of the Social Democrats, the workers of all the enterprises in Hungary have declared a two-week strike, demanding the withdrawal of Soviet troops from Hungary. 1.11.56
Andropov

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. Vieți paralele: Ion Iliescu & Imre Nagy.

    Imre Nagy a fost comunist încă din vremea revoluției bolșevice. A fugit în URSS în 1930. Acolo a trăit până în 1945 când s-a întors în Ungaria cu tancurile sovietice. În perioada în care a trăit în URSS a fost turnăror pentru KGB (NKVD pe atunci). A turnat peste 200 de oameni din care 15 au fost executați.

    Întors în Ungaria Nagy devine ministru, apoi președintele parlamentului comunist și membru în Biroul Politic. În acestă calitate votează pentru arestarea și torturarea lui Janos Kadar – un papagal ce călcase pe bec și era văztu ca „disident”. După moartea lui Stalin în 1953, Nagy devine primministru al Ungariei. Cu ochii la Moscova, unde venise moda reformelor lui Hrușciov, devine și el „reformist”. Însă omul de la butoanele Ungariei, Rakosi, e un stalinist răscopt care trage apa după Nagy în 1955. Hrușciov se enervează și trimite la Budapesta o capuchehaie de la care Rakosi află că e grav bolnav și că trebuie urgent să demisioneze și să plece la tratament în URSS. Tovarăș disciplinat Rakosi pleacă cuminte la Moscova la tratament și moare acolo 15 ani mai târziu de bătrânețe – dovadă vie a perormanțelor medicinei sovietice…

    Vidul de putere de după Rakosi duce la manifestații de stradă ce devin rapid revoluția maghiară de la 1956. Zavragii îi promovează pe cei ce aveau imaginea de „disidenți” în partidul comunist: pe Nagy – ce devine primministru și pe Kadar (eliberat din pușcărie) – ce devine șeful partidului. Nagy încearcă într-o primă fază să salveze sistemul comunist. Însă furia străzii îl duce rapid dincolo de ceea ce și-ar fi imaginat vreodată că va face. Așa că în lipsa altei oferte mai bune, la 60 de anișori descoperă că de fapt nu mai e comunist. Kadar, băiat ceva mai deștept care șite bine cât e ceasul, respectiv că Saturnaliie s-au încheiat, și mai ales că Moscova nu crede în lacrimi, zice ce vrea să audă lumea, dar o tunde pe șest în URSS unde-ș cerșește îndurare cu lacrimi amare la Înalta Poartă a Kremlinului. Maica Rusie îl pupă milostivă pe chelie și după invazia sovietică îi dă lui Kadar caftan & buzdugan iar pe Nagy cel hain îl spînzură.

    Ion Iliescu a descoperit comunismul mult mai devreme ca Nagy. pe la vreo 14-15 primăveri. Ajunge și el, dar cu mult mai tinerel ca Nagy, în URSS unde studiază ingineria. Nu-i clar pe cine și cum a turant el pe acolo, dar în mod certcceva o fi făcut el pe acolo că pre-l iubeau tovarășii sovietici ce-l promovează rapid nacealnik la organizația comunistă a studenților străini. Se întoarce tânăr și pe cai mari la București. Ajunge în timp record agă mai întâi la studenți, iar apoi pașă cu multe tuiuri la UTC. E activ în reprimarea studenților ce se agitaseră în semn de solidaritate cu revolta maghiară din 1956 și apoi a celor destul de infantili să-și imagineze că România se democratiza în 1968. Ajunge și el în Biroul Politic, ca și Nagy, dar la o vârstă mult mai fragedă.

    Credincios și el Moscovei nu trece mult până să-l facă cu nervii pe cizmarul suprem ce tocmai avusese revelația că naționalismul e un business lucrativ. Așa că Pingelică îl surghiunește din serai prin ceva vilaiete îndepărtate.

    Tot la vârsta magică de 60 de primăveri ca și Nagy, Iliescu are șansa unei revolte ce lasă vacant divanul padișahului. În condiții tulburi, necunoscutul Iliescu reușeste cumva cu sprijinul eunucilor, ciubucciilor și a altor agarici din Serai să se pună în fruntea bucatelor. Ca și Nagy încearcă cu disperare să salveze ce se mai potate salva din comunism. Realizează rapid că e neplăcut să urineze împotriva vândului așa că se lasă luat de val. Descoperă și el tot la 60 de anișori că de fapt toată viața a crezut într-o aberație. Spre desosebire de Nagy, el are șansa să se mențină la putere, iar Kadar-ul său, un anume Mazilu în loc să se întoarcă cu caftan & buzdugan în fruntea ienicerilro & spahiilor de la împărăție, pică de fazan și se scufundă în anonimat. Ceaușescu e sacrificat ritual înainte de a apuca să chirăie sau să miște. Așa că Iliescu joacă fericit & cu suficient talent comedia „democratizării” până la adânci bătrânețe.

    Dacă printr-o fatalitate Ceaușescu reușea să revină la butoane fie și temporar, i-ar fi ras fără milă pe toți boierii hainiți în frunte cu Iliescu – care ar fi căpătat azi reputaia ridicolă de erou – martir al anticomunismului. La fel ca și Nagy…

    Ca să vezi ce mică e distanța dintre erou și lichea…

    P.S.: Măărturisesc că m-a impresioant engelza îngrijită în care Andropov își redacta rapoartele de la Budapesta către Moscova :)

    • D-le leninist amator, ceva nu se potriveste, autorul spune „A dovedit curaj civic si noblete sufleteasca. I-a spus clar ambasadorului Iuri Andropov (da, acel Andropov!) ca Ungaria a ales neutralitatea. Imre Nagy a incetat sa mai plateasca tribut bolsevismului. A ales socialismul democratic, adversarul ireconciliabil al statului politienesc leninist. adica lucruri de lauda, si mata vii si-l improsti cu chestii nasoale. Nu stiu, zau, ce sa mai cred.

      P.S Si totusi ungurii au coloana verticala, nu numai in 56, ci si-n 89, cind au deschis granitele pt dederisti, si chiar si acum cind ciriie la ordinele Ursulei. Nici nu stiu daca sa-i laud sau sa-i injur, ca totusi sunt unguri.

      • Imre Nagy ramane un nobil si spusele lui Steinhardt despre el nu cred ca pot fi manjite de cineva, oricat ar incerca. Am invatat la gradinita in spatiul in care a fost inchis, arestat, la Snagov.

      • D-le Neamț nu prea știm ce i-a spus nagy lui Andropov decât din relatările lui Andropov. Andropov avea tot interesul să-i vadă cât mai repede pielea lui Nagy pe gard și știa că tovaărșii de la Kremlin trebuie întărâtați ca să nu șovăie.

        După câte știu eu documentele și înregistrătile de la procesul lui Nagy nu sunt publice nici azi. Or fi cev chestii jenate pe acolo? Oricum ultimul cuvânt al lui Nagy de la procesul său arată un om ce-și cere iertare proletaratului internațional și care speră cumva să-și scape pielea:

        https://youtu.be/zCef-conSaQ

        Sigur că tovarășii aveau mijloace să facă chiar și un schelet să cerșească îndurare, dar totuși…

        Nu în ultimul rând una e să-i spui măscări ambasadorului sovietic între 4 ochi cum a făcut Nagy, și alta e să latri împotriva marii Uniouni Sovietice în public de la balconul CC-ului cum a făcut cizmarul nostru. Nu că cizmarul ar fi fost mai breaz ca ungurul sau că ne-ar fi adus vreun folos cu lătratul lui…

        P.S.. Aia cu coloana e totuși un pic trasă de păr. Da ungurii au avut fără discuție mult sânge în instalație în 1956. Dar după aia timp de de 34 de ani Marea Uniune Sovietică n-a avut niciun poudel mai credincios ca ungaria. Nu era emisiune de știri la radioul maghiar sau la TV-ul magjhiar din anii 80 care să nu înceapă cu o limbuță catifelată așternută peste bucile sovietice.

        Chiar și chestia din vara lui 1989 cu deschiderea forntierei cu Austria se pare că a fost făcută cu binecuvântarea & îngăduința lui Mihail Sergheevici ce voia să-i tragă scaunul de sub fund lui moș Honecker.

        Fără a minmiza sau desconsidera faptul că se opun smintelilor Ursulei totuși ei practic nu riscă nimic. Își apără interesele și tehnic vorbind Ursula & Co. nu prea pot să le facă nimic afară de tânguieli sfâșietoare.

    • Catre @Josef Svejk. Foarte parsiv te exprimi !: ,,Imre Nagy (…..) În perioada în care a trăit în URSS a fost turnăror pentru KGB (NKVD pe atunci). A turnat peste 200 de oameni din care 15 au fost executați.”
      Trebuie sa arati dovezile ca Imre Nagy eara turnator la NKVD !. Ceva nu se leaga ! …….Un ungur din Ungaria, aparut la Moscova in anii ’30, si care vorbea eventual si stalcit limba rusa …..surprinde ce spuneau dusmanii lui Stalin intre ei !, ca sa -i poata turna la NKVD !. Pai tu ii crezi pe comunistii rusi din Moscova, din anii ’30, atat de prosti incat sa vorbesca impotriva lui Stalin in prezenta unui strain ca Imre Nagy adus de Stalin recent in Moscova ?.
      In realitate ce debitezi tu este o Propaganda Sovietica mincinoasa a NKVD-ului de DUPA
      eliminarea lui Imre Nagy pentru ca acesta sa nu devina martir in Ungaria !. Adica (posibil fara sa-ti dai seama) tu esti ,,un idiot util” in slujba NKVD-ului sovietic !.
      In realiate situatia lui Imre Nagy poate fi mult mai nuantata: (Probabil ) a luat pozitie in calitate de martor la Procese din perioada Epurarii impotriva opozantilor lui Stalin !. Care este cu totul altceva ! . Martor (pe fata) in Tribunal nu inseamna ca esti ,,turnator ascuns de joasa speta” cum a fost ,,Felix” Voiculescu, ,,Manole” Isarescu sau ,,Petrov” Basescu !
      Inca o data !. Daca zici ca Imre Nagy era un Turnator (in sensul adevarat al cuvantului) adu dovada ! :
      Cartea si autorul unde sunt scrise astea !. Ca sa apreciem ce greutate au dovezile din cartea aia !.

      • Vă recomand cu căldură ceea ce e considerată biografia oficială a lui Imre Nagy scrisă de istoricul maghiar Janos Rainer – directorul instutului maghiar de studiu al revoluției din 1956. Cartea se bazează pe cercetări temeinice a unui volum imens de documente, inclusiv de la Moscova.

        https://www.amazon.com/Imre-Nagy-Biography-Communist-Lives/dp/1845119592/ref=sr_1_1?qid=1636024463&refinements=p_27%3AJ%C3%A1nos+M.+Rainer&s=books&sr=1-1&text=J%C3%A1nos+M.+Rainer

        Capitolul 3 descrrie pe larg mecanismul ciochismului. Nagy nu a fost martor la niciun fel de proces, chiar dacă vorbea rusa foarte bine. Turnătoriile sale erau făcute în secret către NKVD. Era mecanismul de supraviețuire în Moscova acelor ani. Ideea era să-i torni tu pe toți cunoscuții tăi înainte ca ei să apuce să te toarne pe tine.

        Exemplele sunt nenumărate. Ana Pauker l-a turnat pe soțul ei Marcel Pauker, de care se pare că era foarte amorezată, pentru ca copii lor să nu rămână orfani de ambii părinți. Partidele comuniste polonez, sau yugoslav au fost practic complet lichidate în acei ani din cauză că membrii lor refugiați la Moscova s-au turnat unii pe alții până ce n-a mai rămas niciunul. În cazul lor cei care turnaeseră preventiv în libertate au fost la rândul lor turnați de tovarășii arestați așa că n-a mai scăpat nimeni :)

        Iosip Broz Tito, viitorul stăpân al Yugoslaviei comuniste a fost singurul comunist yugoslav marcant care a supraviețuit celei de-a doua jumătăți a anilor 30 din cauză că a fost arestat de poliția yugoslavă înainte de apuca să fugă la Moscova – unde TOȚI ceilați lideri ai partidului au fost arestați, toturați lichidați ca spioni și bandiși după ce se turnaseră unii pe alții. El însuși spunea că în închisoarea yugoslavă a fost tratat oribil încasând bătăi și umilințe, dar că totuși acea închisoare i-a salvat viața…

        • Catre @ Josef Svejk.
          Janos Rainer este nascut in 1957 (la 1 an dupa evenimentele din 1956 !).
          Asta ca sa stim din start cine e Janos Rainer (care nici macar nu e clar cat de ungur este, ci pare mai curand a fi german ). E nascut la Budapesta care are o larga comunitate de germani. Ungurii fiind popor rural de stepa si care nu populeaza prea mult marile orase.
          Apoi individul asta se duce prin anii ’90 la Moscova si ……..ia la frunzarit Arhivele pe care KGB-ul le pune lui la dispozitie !!. ……… Pai la Moscova gasesti tone de documentatie contrafacuta de ,,servicile sovietice” si despre al Doilea Razboi Mondial si despre Epurarile lui Stalin !. Desigur ca tocmai astea sunt puse la dispozitia ,,jurnalistilor din Occident”.
          Unde sunt Probele Olografe ale lui Nagy Imre care dovedesc ca era turnator ?.
          De fapt Janos Rainer nu face altceva decat sa publice niste documetatie falsificata de KGB inca din anii ’60 si sustinuta de ,,martori” KGB-sti !
          Deci ,,Domnu Rainer” a ajuns la Moscova …….tocmai la peste 30 de ani dupa falsificarea documentelor !. Ce dovada are Janos Rainer ca documentele aratate in anii ’90 erau din anii ’30 ?. KGB-stii se pricep foarte bine sa invecheasca hartiile ca sa para din anii ’30 !. In intreaga lume nu exista niste Laboratoare de Contrafacere de documete mai perfectioanate decat Laboratoarele Sovietice !. KGB-ul care a facut in Laboratoare ,,Umbrelele Otravitoare Bulgaresti” se pricepe cu atat mai usor si sa contrafaca si documente !.

  2. Daca ma uit bine la ce s-a intamplat in trecut si ce se intampla in prezent cu Ungaria nu pot decat sa zic ca atat in cadrul lagarului socialist cat si in „lagarul ” bruxelez ,cum mai numesc unii UE, aceasta tara are aceeasi postura ,anume de a pain in the ass !

    Ce frumos cocheteaza ea cu Rusia ( vaccinuri Sputnic V,gaze la preturi preferentiale cu contract pe 15 ani,contacte economice si pe alte directii) …..

    E drept ca exista o scuza pentru actiunile ei si aceea ar putea fi gasita in cuvintele lui Winston Churchill :
    – We have no lasting friends,no lasting enemies,only lasting interests-!

  3. Poate ca ar fi util, in demersurile analitice privind perioada stalinista si imediat post-stalinista, sa fie luata in consideratie ocultata „Operation Unthinkable” in TOATA realitatea sa, inclusiv informarea imediata a conducerii URSS si efectul probabil asupra reorientarii strategice rapide a politicii externe sovietice.

  4. „Ce frumos cocheteaza ea cu Rusia ( vaccinuri Sputnic V,gaze la preturi preferentiale cu contract pe 15 ani,contacte economice si pe alte directii) …..”
    Dar nici pe Germania, Austria ori Italia nu le vad a fi in prag de razboi cu Rusia.

  5. Toti quislingii o pățesc pana la urma. Chiar daca au in ultima o zvâcnire de demnitate. A-i construi lui Nagy un portret de erou este o naivitate sau propaganda ieftina. Asa cum spunea soldatul ceh mai sus oamenii care au fugit in Rusia in tipul lui Stalin si s-au întors cu tancurile sovietice de tipul lui Botnaras, Rakovski, Valter Roman, etc) n-au fost cei mai demni cetățeni, au fost simpli tradatori.

    • afirmatia asta convine de minune structurilor de tip mafiot…”esti al nostru pe vecie”, indiferent ce ai face (dezarmare completa in fata raului repetat pana in panzele albe), si este opusul unei idei extrem de importante din Biblie, anume ca omul este reformabil, adica se poate transforma, greselile pot fi iertate daca chiar vrea si face ce trebuie…despre asta e si metanoia, iar Imre Nagy arata ca e posibil la cele mai inalte nivele, in cele mai improbabile circumstante (ar mai fi mai recent Ariel Sharon, Darth Vader, etc)
      altfel, persistenta in greseala este marca diabolicului

      • Istoria nu folosește judecați creștine. In plus nu cred ca Nagy dădea doi bani pe Biblie.

        Am lasat o greșeala in comentariul meu. Racovski n-am mai apucat sa se intoarca cu tancurile sovietice, a fost executat de Stalin. Altii s-au întors însa, printre ei si alți „reformati” precum Parvulescu sau Bârlădeanu deveniți apoi mari democrati.

        • titlul articolului nu e „Imre Nagy si metanoia lui” ci „Metanoia lui IN”… subiectul este transformarea (extraordinara), nu individul (altfel banal intre colegii de generatie).
          Faptul ca unul sau altul – inclusiv IN „nu da doi bani” pe Biblie e la fel de important ca „soarta” lui IN, iar aici sunt exemple mai ilustre – Apostolul Pavel, a carui ocupatie anterioara includea „demascarea” si uciderea crestinilor. E bine de stiut istoria, cu judecarea (faptelor) se ocupa alte domenii.

          • Nu cred ca Nagy a avut un drum la Damasc in sensul ca nu s-a apucat sa propage alta credința decât cea pe care o accepta in anii 30 si 40. El a vrut doar s-o modifice un pic. Apostolul Pavel a avut o adevărată schimbare.

          • „Transformarea” e ceva relativ.

            Cameleonismul e și el tot un soi de transformare. Ceaușescu de exemplu a fost inițial un stalinist dogmatic. În primii ani la putere s-a transformat în ceea ce era văzut de mulți ca cel mai reformist lider est-european pentru ca să se transforme apoi din noi în stalinist la sfârșitul domniei sale…

            • domnu soldat, la instructaj probabil ca vi s-a explicat ca transformarea (metanoia, absolut, esential) nu e acelasi lucru cu schimbarea (cameleonism, relativ, formal) care se intampla si lupului (blana si naravul) si la Jeanette (autrement coifee).
              Ceausescu a murit cu iluzia puterii absolute, a controlului deplin exercitat pana cand face plopul pere, nu in numele dreptatii sociale si nici macar pentru „propasirea” poporului (in care a ordonat sa se traga); a facut cateva fente frumoase cu care si-a consolidat imaginea interna si internationala. IN nu a avut niciodata iluzia puterii dictatoriale, poate singura iluzie a fost cea a unui ajutor din Vest.
              Dincolo de indivizi se poate insa compara evolutia Ungariei post 56 si a Romaniei si nu se constata diferente mari…exista un factor limitant clar – URSS

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro