vineri, aprilie 26, 2024

Miculești și micimani la radioul public

Ieșirea din scenă după cinci ani a președintelui-director general al SRR, Ovidiu Miculescu, a bucurat multă lume din radio, cu excepția fidelilor săi bine plătiți și bine plimbați prin țări de vis. Dealtfel, vestea respingerii rapoartelor pe 2015 și pe 2016 de către parlament, ceea ce duce la demiterea întregului Consiliu de Administrație, a primit-o dl. Miculescu la Bangkok, la 7700 Km depărtare, unde se afla în delegație. Așa cum a constatat și Curtea de Conturi la controale, dl. Miculescu și alți câțiva privilegiați au ales să călătorească în cele mai exotice țări și să se acomodeze la cele mai înalte standarde de confort, pe banii instituției. Cum radioul public n-a profitat corespunzător din aceste călătorii, dacă se măsoară oportunitatea lor la peste 110 000 Euro cheltuieli în numai doi ani, cârcotașii au propus ca instituția să se redenumească  Agenția de Turism SRR. Cu toate că SRR se fălea mereu că iese pe plus, spre deosebire de sora vitregă TVR, se poate spune la bilanț că managementul Epocii Miculescu a împins în jos atât calitatea emisiunilor, cât și veniturile angajaților. S-a tăiat, s-a jupuit, dar nu din răsfățul conducerii.

Totuși, s-au putut bucura pentru o clipă Adrian Moise, lider de sindicat concediat acum patru ani, care tocmai a câștigat definitiv unul dintre numeroasele procese cu Miculescu și cu SRR, Mihai Miclăuș care a câștigat și el procesul de abuz și a primit daune morale, Cătălin Gomboș și Alexandru Rusu anchetați fiindcă au vorbit despre neregulile din instituție, Gabriel Basarabescu persecutat și el, Vasile Luca de la Radio Cluj, Mihai Anghel de la Radio Timișoara și mulți alții. Toți știu că nu este decât o izbândă parțială, fiindcă nu abuzurile semnalate public repetat și duse în fața justiției au determinat căderea lui Miculescu, ci decizia politică la fel de arbitrară ca și numirea fără ezitări a unui politruc rămas fără loc în Parlament, pentru care PSD căuta un loc bine remunerat. Se zvonea că Georgică Severin va fi pus la ICR, însă acolo salariul nu e la fel de generos ca în mediile publice.

Miculescu nu va răspunde pentru neregulile lăsate moștenire, nici nu va plăti excursiile în zig-zag pe mapamond. Niciun PDG din radioul public sau din televiziunea publică n-a fost tras la răspundere pentru management prost sau pentru abuzuri. De exemplu, daunele morale de   100 000 Euro plătite lui Miclăuș ar trebui recuperate din contul șefului instituției, dar juridic o acțiune în regres se poate face doar atunci când Curtea de Conturi constată prejudiciul adus instituției și cere să fie recuperat de la cel care a produs paguba. Or, asta nu se întâmplă. Știm că, în ciuda unei sentințe definitive de incompatibilitate pronunțate în ianuarie 2017 de ICCJ, a dosarului de informator și a unor dosare penale aflate în curs de soluționare, Ovidiu Miculescu a rămas în funcție fără griji promițând că, dacă se schimbă legea, va reveni ca director executiv. Dacă nu se înfuria ”ajatolahul” Dragnea, aceleași rapoarte anuale respinse acum cu 219 voturi pentru, 64 împotrivă și 14 abțineri (2016) și cu 214 pentru, 58 împotrivă și o abținere (2015), ar fi fost votate pozitiv de majoritatea PSD-ALDE. Niciun alt criteriu nu funcționează în mediile publice în afara celui arbitrar-politic, stimulat de o lege șchioapă care permite schimbarea conducerii pe criterii politice.

În radioul și televiziunea redevenite ”de stat”, după ce s-a anulat taxa și finanțarea o dă guvernul, nu contează integritatea, competența, biografia profesională, rezultatele etc. nici la numire, nici la demitere. Georgică Severin n-a obținut poziția, fie și interimar, fiindcă e un profesionist, ci fiindcă e în PSD. Atât. De câțiva ani încoace partidele nu mai pierd vremea să salveze aparențele, ci numesc peste tot membri de partid, chiar și acolo unde legea interzice. Legea 41/1994 a mediilor publice dospește în comisia mass-media așteptând schimbarea unor articole, dar nu și cele care ar afecta controlul politic. Așa că bucuria e scurtă: ”Cine se bucură, se bucură mult prea devreme sau iresponsabil, pentru că Miculescu şi-a lăsat o tonă de tentacule acolo. Până nu vor reintra în normal toate, nu va exista o ierarhie a valorilor sănătoasă. Au plecat mai mult de jumătate din oamenii buni ai instituţiei. Au fost puşi în posturi, nu numai de conducere, dar şi direct din emisie, oameni care sunt cel puţin discutabili ca pregătire profesională”, a declarat realizatorul Gabriel Basarabescu pentru Bursa, în ton cu Adrian Moise care scria pe blogul SUS România că, după plecarea lui Miculescu ”mercenarii lui rămân ascunși prin birouri, pe sub birouri și probabil vor încerca să pozeze în contestatari sau chiar în victime ale regimului. E de văzut dacă Georgică Severin îi recuperează sau îi elimină”.

Articol apărut în Revista ”22”

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

    • Miciman un englezism în limba rusă. A fost preluat de către Petru cel Mare atunci când a inventat tabelul cinurilor (lista de funcții din administrația, armata și marina rusă) și nu a găsit în rusă nimic care să-i descrie pe elevii ofițeri de marină. Tabelul cinurilor se găsește în introducerea tuturor edițiilor operelor complete ale lui Cehov. El se referă atât de des la gradele in administrația civilă încât lectura devine dificilă fără a înțelege relațile de subordonare, „Micimanul” e schimonosirea cuvântului „midshipman”.. Tot așa, Petru cel Mare a preluat cuvântul „cadet” (tot din engleză, unde e un franțuzism gascon ;P) spre a defini elevii ofițeri din armata de uscat. Aici nu a mai fost necesară nici o schimonosire.

      „Miciman” nu e în nici un caz un grad sau o categorie de militari ai armatei sau marinei române. DEX-ul o ia pe arătură. Miciman e un termen peiorativ pentru subofițeri tot așa cum era până ân 1990 cel de „tablagiu” – ce semnifica subofițer de la orice armă. Toți subpfițerii si maiștrii militari din armata, miliția și securitatea române aveau tresele de pe epoleți dintr-o tablă subțire. Toată umea le spunea „tabalgii” în bătaie de joc dar asta nu însemna că scria așa și pe fișa postului :P Ăsta a fosr și motivul pentru care în 1990 sa renunțat complet la tresele de tinichea de pe epoleții bieților subofițeri. Nu cred că „micimanul” a fost folosit vreodată pentru a defini oficial elevii-ofițeri ai marinei române (cu toate că nu e exclus), care elevi au titlul oficial de „aspiranți” de la înființarea marinei militare române înoace

      Micimanul s-a generalizat părăsind cu multe decenii în urmă marina română, unde a fost întotdeauna un termen peiorativ și fără o definiție clară aplicabil tuturor funcțiilor mărunte. Micimanul a devenit o altă formă a ceea ce numim îndeobște „trepăduș” sau „țârcovnic” care sunt amândouă niște arhaisme peiorative. Niciunul din aceste 3 cuvinte (miciman, țârcovnic sau trepăduș) nu definește o funcție clară într-o insitutție ci se aplicaă prin generalizare tuturor ăstora mărunți care o fac pe valeții diferiților șefișori și șefuleți, fiindu-le fideli ca niște câini. În acest sens autorea folose tetermenul corect în acord cu semnificația sa în Limba Română contemporană.

      • Puteti sa-mi indicati o sursa pentru aceste informatii referitoare la „semnificația sa în Limba Română contemporană”. Pentru „tablagiu” si „trepadus” se gasesc semnificatiile peiorative in dictionare. „Târcovnic” este o functie in biserica ortodoxa. Tot conform dictionarelor. Ma asteptam sa primesc un raspuns de la autoare dar se pare ca tircovnicii sint mai pe faza.

        • Pai dacă mai ieșiți un pic din mahala vei avea ocazia să exersați Limba Română cotemporană :P

          În ce-l privește pe „țârcovnic”, cred că de vreo-un secol încoace îi zice „paraclisier”. Dacă nu mă credeți, intrați într-o biserică ortodoxă și întrebați-l pe preot care e titulatura corectă.

          Ei vedeți câte chestii gratis ce nu le-ați prins în școală ați învățat un singur artico, consolidându-vă semnificativ cultura generalăl?! :P

          Cu toate astea eu vă recomand cu căldură educația formală, Școala după ureche și de pe forumuri e o soluție doar în situații disperate, ceea ce sper că nu e cazul dumneavoastră…

          • paraclisér, paracliseri s. m. Persoană însărcinată cu paza și îngrijirea unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea slujbelor religioase; (pop.) țârcovnic; (reg.) crâsnic, pălămar; dascăl. [Var.: paraclisiér, paraclisiár, părăclisări s. m.] – Din paraclis + suf. -ar.

            sursa: Dictionar Religios (1994)
            Raspuns tipic de trol. Sinteti ca unii din studentii mei care vin la examen fara sa fi citit nimic si incearca sa ma abureasca (sau cum spun ei „sa ma faca din vorbe”). Nu tine. Faceti afirmatii fara acoperire doar cu scopul de a acoperi o greseala. Fiind greseala altcuiva va reduceti la statutul de tircovnic sau daca preferati de paracliser. In rest va recomand o educatie (oarecare) care sa va permita sa citati sursele – nu dupa ureche.

      • Intre 1951 si 1959 in marina militara romaneasca gradele la subofiteri au avut denumiri conform cu cele sovietice, gradul de miciman corespundea cu cel de plutonier. Alte grade erau denumite in jurul notiunii de cartnic, cu diferite epitete. Cand se vorbea de subofiteri, se spunea de cartnici si micimani.

        • Atâta doar că micimanul e elev ofițer în marina rusă și icidecum pltutonier.. Plutonierul e„praporgic”, dacă-mi amintesc corect. Pe de altă parte plutonierii au fost întotdeauna plutonieri în marina română de la 1864 încoace.

          Vă referiți la faptul că o parte din gradele ofierești au fost copiate după cele ruse/sovietice. De exemplul locotenentul comandor de până în 1948 a devenit căpitan de rangul III, după model sovietic/rusesc până prin anii ’90 când s-a revenit la denumiriie după vechiul model al marinei regale.

          • Praporgic (în rusă пра́порщик, transliterat praporșcik) este un grad în armata rusă și este folosit în alte unități militarizate ale statului rus precum Poliția. El era un grad de ofițer inferior (comparabil cu gradul OF-1 din sistemul NATO) în Rusia Imperială și a fost restaurat în anii 1970 ca un grad intermediar între cele din grupul subofițerilor și cel al ofițerilor (comparabil cu OR-9).
            https://ro.wikipedia.org/wiki/Praporgic

            Elev?

    • Mai putina incrincenare: „Miculești și micimani” este un joc de cuvinte la situatia din radioul public.
      Daca @ un_batrin este o realitate, si nu ai avut rude care sa te salveze de la a fi melitar, ar trebui sa stii ca „miciman” li se spunea si subofiterilor din alte arme.
      Miciman, adica prea plecat superiorilor.
      Sa traiti, am inteles!
      Ai auzit, soldat? gura, ca te trintesc de-ti sar fulgii!
      NB,
      revin cu fixul cuiva: TVR si Radioul pot fi salvate doar darimindu-le din temelii, precum Cartagina, si reconstruind ceva pe alte criterii.
      Altfel, o sa tot facem lacrimatii :P

  1. Și totuși de ce e nevoie de TV și radio publice în România?! În loc să ne legăm, de numirile dubioase nu ar fi mai onest să milităm pentru desființarea lor?!

    • @ Josef Svejk (02/05/2017 la 13:46)

      Ne legam de numirile dubioase pentru ca sunt din tabara opusa/adversara si nici nu milităm pentru desființarea TV si SRR pentru ca speram sa se intoarca roata si atunci vom numi noi oamenii nostri, sunt cei mai buni si cinstiti, bla, bla, bla.

      La toate astea probabil nu v-ati gandit d-le J.S.

  2. Uite asa unii oameni se izbesc de copaci si nu mai vad PADUREA ! Daca cunoasteti sau nu semnificatia unor cuvinte si carcotiti ca nu le gasiti in dictionar , pentru numele lui Dumnezeu , treziti-va si concentrati-va asupra continutului acestui articol excelent si bine documentat , dezvaluindu-ne noua, tuturor, ce ipocriti , profitori , si oameni de nimic sunt pusi sa conduca institutiile acestui stat. SRR prin angajatii sai , s-a straduit sa pastreze echidistanta de-a-lungul epocii post decembriste, informand-si corect si fara comentarii partizane, ascultatorii. SINGURA, din mass media romaneasca.Daca nu ati observat pana acum .Si va permiteti sa dati dumneavoastra, care nu lucrati acolo si n-aveti habar de munca din Radio, sa vorbiti de desfiintarea acestei institutii.De ce ? Din cauza unei conduceri aservite politic si intereselor de grup? Sa ne amintim ca asa s-a spus si despre situatia de la Opera ,in urma acelui conflict creiat cu ceva timp in urma.Si iata ca schimbandu-se conducerea , Opera a capatat un suflu nou , cu spectacole de succes si joaca avand sala plina si biletele vandute cu saptamani inainte.Luati seama domnilor la ce idei postati si hai sa ne vedem de acele treburi la care ne pricepem.

    • Mass media a fost si va ramine un mijloc de propaganda. Cum cine plateste comanda muzica este clar la ce ne putem astepta (indiferent daca este de stat sau publica). Ar fi nevoie de un medicine man foarte puternic pentru a vindeca aceste institutii de demonii care le bintuie. Mie teama ca nu va exista unul in viitorul previzibil pentru ca ar trebui sa trateze intii societatea romineasca si apoi radioul si televiziunea publice.

  3. ca o completare la comentariul anterior nici nu cred ca se doreste deoarece structurile de control si siguranta isi doresc acest climat de diviziune intre angajati – felicitari pt termenul peiorativ si cu subtil iz de pufoaica si obedienta inocenta – si cei din asa zisa crema a cremei anilor de trista amintire.
    Coabitarea aceasta nici nu impiedica oamenii de valoare sa isi faca meseria – multumiri celor dedicati – dar nici nu ii lasa pe cei revolutionari sa mai schimbe cate ceva pe ici pe colo pentru a avea o radio independent si mai bine ancorat in sinergiile comunicarii actuale .
    Asa ca avem un radio dependent, de stat si de interese comune, cu cei mai fideli ascultatori, cu stiri si emisiuni ok despre care se poate spune in general de bine, avand marele merit ca vorbeste oarecum pe limba usor lemnoasa a celor peste 40 de ani. Cam ca radioul bunicii cu ochi verde ocult si mirabolant in noptile de iarna grea sau vara tarzie.
    Si cum Snowden n-a fost sa fie roman, Anna Polikovskaia nici atat, ramane sa ne bucuram in continuare ca si noi toti suntem Radio Romania :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro