marți, mai 17, 2022

Mihail Sebastian- O biografie

După fulminantul succes al cărților dedicate afacerii Tanacu, Tatiana Niculescu s-a dedicat aproape în exclusivitate scrierii de biografii. Au apărut astfel în colecția  Memorii/Jurnale a editurii bucureștene Humanitas volume în care au fost puse sub lupă biografia Reginei Maria, cea a regelui Mihai, relația complicată dintre Regele Carol al II lea și Elena Lupescu, viața aventuroasă a lui Corneliu Zelea Codreanu, aceea tumultuoasă și contradictorie a profesorului Nae Ionescu  sau exemplaritatea existenței lui Arsenie Boca.

Cea mai recentă carte a Tatianei Niculescu îl are drept erou pe ultrasensibilul Mihail Sebastian, un om parcă anume destinat singurățății. De aici și titlul în favoarea căruia a optat autoarea- Singur. Viața lui Mihail Sebastian (editura Humanitas, București, 2022).

Tatiana Niculescu atrage  de la bun atenția cititorului că volumul nu este nicidecum unul de critică sau de istorie literară. Opinia pe deplin întemeiată a autoarei este că “nimeni n-ar putea spune mai bine povestea vieții lui Mihail Sebastian decât a spus-o el însuși în sute de articole și recenzii pe marginea cărților citite , în zeci de cronici muzicale, în romanele și piesele de teatru și în jurnalul anilor 1935-1944”. Așa se face că bibliografia de bază este reprezentată de cele opt volume de Opere complete, apărute  sub egida Fundației Naționale pentru Știință și Artă a Academiei Române, piesele de bază fiind romanul autobiografic De două mii de ani, scrierea- pledoarie Cum am devenit huligan: Texte, fapte, oameni și, desigur, azi arhi-cunoscutul și mereu citatul Jurnal. Nu prea avem indicii că la baza documentării Tatianei Niculescu s-ar fi avut în vedere (slavă Domnului!) cartea atât de controversată a viforoasei doamne Marta Petreu –Diavolul și ucenicul său. Nae Ionescu-Mihail Sebastian sau lucrarea Evreul improbabil. Mihai Sebastian: o monografie ideologică scrisă de Mihail Iovănel. Nu este menționat nicăieri nici romanul Eugenia de  Lionel Duroy. O scriere ce are drept punct de plecare Jurnalul. Pentru reconstituirea poveștii Stelei fără nume semnatara biografiei de acum s-a adresat preonderent cărții Dimensiunea Sebastian datorată lui Geo Șerban.

Singur. Viața lui Mihail Sebastian mi se pare a fi o demonstrație elegantă a concluziei expuse în ultimele două pasaje ale cărții. “Sebastian ar fi ales, poate, drept inscripție pe mormânt, în ziua acelei întâlniri târzii, versul din Dante Gabriel Rosetti pe care și-l însemnase cândva în Jurnal: Look in my face:my nameis Might-have-been. Uită- te în ochii mei: Neîmplinit mă cheamă”.

Neîmplinirile lui Mihail Sebastian par să fi început încă din vremea adolesecenței. Atunci când directorul liceului brăilean Bălcescu, situat pe bulevardul Cuza, omite deliberat să îi citească numele altminteri aflat la loc de frunte pe o listă de premianți. Motivul? Numele din certificatul de naștere și din matricolă. Iosif Hechter. Eșecul inițierii sexuale, prima întâlnire cu viitorul mentor Nae Ionescu (președintele Comisiei de Bacalaureat) și a meandrelor ulterioare ale raporturilor dintre ei (Tatiana Niculescu insistă asupra deosebirilor structurale dintre cei doi, asupra poveștii prefeței cu cântec la De două mii de ani, asupra handicapului reprezentat de atitudinea tot mai apăsat pro-legionară a Profesorului), căutarea unui pseudonim, iar, ceva mai încolo, a altor două –Flaminius și Victor Mincu- și-au pus amprenta pe firea oricum hiper-sensibilă a scriitorului. Imposibilitatea găsirii unor adevărați prieteni, slalomul făcut în vederea menținerii în viață a celor nu tocmai consolidate cu Mircea Eliade și Camil Petrescu au amplificat apetitul spre singurătate al lui Iosif Hechter. La toate acestea s-au adăugat atmosfera tot mai nesigură, mai inflamată a anilor ’30, insecuritatea vieții cotidiene, persecuțiile rasiale din ce în ce mai în creștere.

Succesul de librărie al romanului De două mii de ani, plătit cu criza raporturilor cu Nae Ionescu, indiferența arătată de cititori și critici față de romanul Accident, triumful spectacolului cu piesa Jocul de-a vacanța, emoțiile inerente premierei Stelei fără nume își găsesc locul cuvenit în carte. Tatiana Niculescu pare să fi preferat să nu insiste prea mult asupra controversatelor raporturi dintre Mihail Sebastian și actrița Leny Caler, despre care se zvonea că ar fi fost modelul nicidecum al enigmaticei Doamne T, ci, dimpotrivă, al atât de vulgarei Emilia din camilpetrescianul Pat al lui Procust. Nu se insistă cu deosebire nici asupra presupunerilor că, într-un fel sau altul, Mihail Sebastian ar fi nutrit simpatii comuniste (se amintește, totuși, afirmația oarecum nesăbuită în acest sens făcută, într-o scrisoare către Virgil Ierunca, de Mircea Eliade), Tatiana Niculescu nu se aventurează nici în acțiuni detectiviste legate de accidentul care a pus tragic capăt vieții  protagonistului cărții. Nici măcar nu pomenește ipoteza unei crime cu substrat politic. De altminteri, mărturisesc că, de la un moment dat încolo, autoarea cărții a optat cumva pentru o povestire parcă ceva mai pe repede-înainte.

Singur. Viața lui Mihail Sebastian nu este nicidecum o carte menită să producă revelații. Tatiana Niculecu nu și-a propus defel asta.Rămâne însă, indiscutabil, o lectură plăcută și utilă.

Tatiana Niculescu- SINGUR. VIAȚA LUI MIHAIL SEBASTIAN; Colecția Memorii/Jurnale; Editura Humanitas, București, 2022    

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Doamna Niculescu merge pe urmele lui Lucian Boia scoțând carte după carte cu o viteza uimitoare. Am citit mai multe cărți scrise de domnia sa, inclusiv cea recenzata in acest articol. Mi-a displăcut imens cea dedicata lui Carol Caraiman – Elena Lupescu concentrata aproape exclusiv pe povestea de dragoste a celor doi si ignorând influenta nefasta acestui cuplu in România interbelica. Cartea de fata este ceva mai buna, cu toate scăderile menționate in acest articol.
    Nu știm cum va fi evoluat M Sebastian in perioada de după moartea sa la sfârșitul lui mai 1945, poate ca accidentul de mașina l-a ferit de riscul de a se compromite alăturând-se noului regim sau, invers, de a ajunge in pușcăriile staliniste alături de N. Steinhardt.
    Romanul Eugenia de Lionel Duroy scris in franceza, cu pretenții de roman istoric si inspirat din jurnalul lui M Sebastian, este o carte mai slaba, din categoria cărților lacrimogene ale Barbarei Cartland. Personajul Eugenia este o adiție care practic distruge cartea.

  2. Căci zise poetul:

    Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
    Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el
    Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te aşteaptă.
    Ba să vezi… posteritatea este încă şi mai dreaptă.
    Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
    Ei vor aplauda desigur biografia subţire…

  3. Am făcut școala elementară la Poenărescu, lângă mănăstirea Antim.
    Mai mic cu un an era elevul Florian Pittiș, zis Moțu.
    Profesorul nostru de limba română era o somitate: doctor în literatură și psihologie, poet și traducător.
    Fusese mazilit prin 1946, din consilier ministerial ajunsese profesor de școală elementară.
    Un om cu personalitate, sever, care ne-a format și ne-a maturizat.
    Locuia în piața Protopopescu, dar era prieten cu Mihail Sebastian
    care locuia în spatele școlii noastre, pe strada Antim.
    Ghicesc că poate să existe o legătură.
    Mihail Sebastian este un nume artistic.
    Cine știe de ce o fi ales el acest nume.

    Să nu uit: profesorul nostru se numea Sebastian Popovici.
    Despre el vorbesc cu foștii mei colegi de fiecare dată când ne întâlnim.

    Cu stimă,
    Valeriu Răuț
    Stockholm

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro