Milovan Djilas a fost un mare disident. Un autentic apostat și un intelectual critic. A fost un fanatic care a reușit să se defanatizeze, un ideolog care a depășit ideologia. Cred sincer că a simbolizat posibilitatea unui marxism luminat. Un marxism care se desparte de procustianul pat al dogmei și desfide sistemul in numele promisiunilor trădate. Un marxism care crede că emanciparea clasei muncitoare nu se poate realiza prin dictatura partidului unic. Acesta a fost mesajul marxismului critic din Europa de Est, o direcție de gândire care ii scotea din minți pe pontifii ideologici. Reluind o imagine a lui Leszek Kolakowski, Djilas a ales să fie bufonul care ii face de râs pe sacerdoții mumificatei doctrine oficiale. In final, a fost, ca și Kolakowski, un critic al utopiei marxiste.
In anii 50, Djlias a renunțat la toate funcțiile, inclusiv aceea de vicepreședinte al Iugoslaviei, pentru că a vrut să rostească adevărul. Era, alaturi de Edvard Kardelj, intelectualul Partidului Comunist din Iugoslavia. A deconspirat abjecta duplicitate a nomenclaturii comuniste, faptul că toate dictaturile de sorginte leninistă tratau omul nu ca pe un scop, ci ca pe un mijloc.Comunismul a fost triumful rațiunii instrumentale in forma ei paroxistică. Aceasta a fost (și este) perversa sa modernitate.
Ii datorăm imens, uman, moral, spiritual. A fost un antifascist veritabil, dar și un stalinist, până la ruptura cu Moscova din 1948. După care s-a trezit și a plătit cu ani grei de temniță curajul de a sfida dictatura titoistă. L-am cunoscut și l-am admirat. Sunt prieten cu fiul său, istoricul Aleksa Djilas.
Născut in 1911, Milovan Djilas, autorul esențialelor carți „Noua clasă” și „Conversații cu Stalin”, a încetat din viață acum două decenii, în aprilie 1995. Grație lui, știm cum vedea Stalin lumea de după razboi: cine pune primul piciorul pe un teritoriu, iși impune sistemul politic. A apucat să vadă prăbușirea URSS, pe care a anticipat-o, dar și dezintegrarea Iugoslaviei, pe care a deplâns-o. Dacă vrem să înțelegem totalitarismul, daca vrem să înțelegem secolul XX, trebuie să îl citim pe Djilas. It’s a must.
Poate exista oare un ” marxism luminat „, adica ” un marxism care se desparte de procustianul pat al dogmei și desfide sistemul in numele promisiunilor trădate, un marxism care crede că emanciparea clasei muncitoare nu se poate realiza prin dictatura partidului unic” ?
Cred ca asta ar insemna sa desparti doctrina economica marxista de doctrina social-politica, ceeace nu cred ca este posibil. . Filozofia marxista, daca exista asa ceva , in amalgamul numit marxism ( ma gindesc la cele trei parti constitutive ale marxismului, vorba lui Ilici ), cred ca trebuie privita unitar si atunci nu prea e loc de ” lumina” . Importanta acordata ” practicii ‘ este definitorie in marxism si tocmai practica ideilor marxiste a insemnat, daca nu moartea lor, macar compromiterea in fata unor intelectuali cinstiti.
L-am citit pe Leszek Kolakowski, dupa ce am citit comentariile si referirilie Dlui prof. Tismaneanu. si cred ca ideea lui de baza depre comunismul de sorginte marxista drept intrupare a raului absolut esfe justa. Corifeii marxismului modernizat si umanizat ca Lukacs, Althuser si altii nu au facut decit sa prelungeasca influenta lui malefica. Daca nu ai temperament de luptator ( poate Djilas a fost unul dintre acestia ! ), atunci cind te trezesti din utopia comunista nu ai alta alegere decit Gramsci.. De aceea, cred ca un ” Marxism critic” trebuie sa fie dus pina la capat, sau daca nu poti, ramii Marxist . fara a fi si critic..
A propos de utopia comunista si de trezirea din ea. Citesc acum ( am ajuns la pagina 500 din ceel aproape 900 ) , ” INTERNATIONALA MEA „, cartea de memorii a lui Ion Ianosi . N-as putea spune ca ma dezgusta, apreciez sinceritatea, dar imi displace profund. Sint cu 11 ani mai tinar decit dl Ianosi si am trait si eu din plin epoca , cu virf si indesat. Nu cred in ruptul capului ca un om de factura intelectuala a lui Ion Ianosi, in pozitiile in care a fost, nu a stiut nimic despre crimele continui ale comunismului romanesc fata de oamenii simpli de zi cu zi, ci numai de cele fata de fostii ilegalisti.. Imi lasa un gust amar de tot.
http://www.contributors.ro/cultura/profesorul-ianosi-si-obsesia-ingerului-rosu/
Multumesc
Abjectia nomenclaturii comuniste a fost de fapt principiul PUTERII,prin abjectie ca educatie s-au inaltat la PUTERE si structurile asa zis democratice post asa zis revolutionare.Cred ca am o idee in privinta ABJECTIEI POLITICE de sorginte COMUNISTA, in asa zisa perioada democratica post razboi ,abjectia de sorginte comunista a condus Romania si nui numai,dar din pacate abjectia a incorporat si ultimile idei asa zis democratice…exemple de partide asa zis democratice sau de exponenti…haideti sa radem si sa uitam la televizor…..
Djilas e un apostat, un critic sever care cunoaste sistemul din interior si-l dezvaluie in toata hidosenia sa. Am apucat sa citesc de el „Tito” si „Conversatii cu Stalin”. Ambele captivante si pline de informatii inedite. Am ncercat si „Noua clasa” luata la pachet cu primele doua dar traducerea in egleza e cumplita si am abandonat-o pe moment. Oricum e remarcabil ce au facut Djilas si alti cativa defectori de rang inalt care au parasit sistemul criminal in fruntea caruia ajunsesera la un moment dat si ca nu au ezitat sa-l atace cu argumente ucigatoare. In aceeasi categorie l-as include si Ion Pacepa care se pare ca a scris mai mult decat Djlas si poate ca, cel putin la nivelul publicului larg, are mai mult impact
E insa si o intrebare spionasa.care se naste in privinta defectorilor comunisti de rang inalt. Oamenii astia n-au ajuns in fruntea sistemului din greseala. Atat Djilas cat si Pacepa (indiferent ce ar spune ei) au ajuns in fruntea sistemului stind foarte bine ce fac si luptand cu dintii si cu ghearele pentru aceasta parvenire. Genul de povesti cu stai nene ca am ajuns la 40, 50 , sau chiar 60 de ani (cazul cel mai comic, al lui Iliescu) pretinzand cu seninatate ca abia atunci au realizat monstruozitatea sistemului frizeaza ridicolul. Nici unul din acestia (il excludem pe Iliescu care a urmat cuminte linia farului calauzitor de la Kremlin – nu e nici un secret in asta) nu a povestit niciodata in mod onest ce anume le-a provocat ruptura cu sistemul. Djilas a plecat deja cu secretul sau in mormant. Foarte probabil ca si Pacepa va face la fel.
Expilcatiile pe care le-au dat pur si simplu nu stau in picioare. Nu e posibil sa realizezi caracterul criminal al sistemului abia dupa ce ajungi # 2, sau #3 in stat si partid (cazul lui Djilas) sau ditai seful ajunct al spionajului extern si general de securitate in cazul lui Pacepa. E ca si cum o madama de bordel ar pretinde ca a ramas fecioara neprihanita. Asta e singurul repros pe care il am pentru Djilas si cei ca el. Poate ca dezvaluirea a cine stie ce conjuncturi nefavorabile sau motive meschine ce au provocat ruptura ar mai diminua din aura lor de luptatori neinfricati impotriva monstrului comunist, dar in acelasi timp le-ar da mai multa credibilitate cel putin in fta mea.
Am citit „Convorbiri cu Stalin” ,o carte in care Djilas dovedeste un real talent narativ ,in stilul scriitorilor slavi : astfel,el prezinta un bogat material informativ osciland permanent intre exuberanta si patetism. Cea mai interesanta informatie mi s-a parut a fi intentia lui Stalin din decembrie 1947 de a crea state federative din tarile comuniste : Iugoslavia+Bulgaria+Albania respectiv Romania+ Ungaria. …Citind cartea,am inteles de ce comunistii romani s-au grabit sa proclame republica la 30 decembrie ; era o conditie obligatorie pentru realizarea proiectatei federatii romano-maghiare ! Noroc cu rebeliunea Iugoslaviei care a silit astfel pe Stalin sa isi amane punerea in opera a planului sine die …
Astept cu interes transformarea Papei Francisc din marxist veritabil in marxist luminat. Poate e vremea sa-l citeasca pe Djilas.
Nu cred ca i-ar strica :) Pentru ca marxismul luminat duce la post-marxism…
Djilas si despre Sf. Francisc din Assisi sau ordinul franciscanilor. Nu neaparat in ordinea asta.
Ar spune unii ca Papa Francis este un Marxist ( ” luminat ” sau nu, asta este o alta poveste, fiindca asa cum am spus in comentariul direct, nu cred ca marxismul, sursa de baza a comunsimului ajuns intruparea raului, alaturi de fascism , poate fi luminat ) in sensul in care si Iisus, ca si cel mai sincer si gingas propovaduitor al sau, Sft. Francisc de Assisi, au fost ” comunisti ” avant la lettre.”, adica intr-n send edulcorat, apostolic.
Nu este asa. Papa Francis este in mod cert un comunist, nu stiu daca Marxist, sint inclinat sa cred ca un fel de castrist, guevarist, pe urmele lui Trotki. Cred , ca asa cum Inchizitia s-a rafuit cu ereticii, ar fi gata sa inceapa o cruciada pentru nimicirea prin foc si singe a exploatatorilor capitalisti.. La fel, sint convins ca nu crede in ierarhia catolica si probabil va face totul sa o distruga, si sa fie ultimul papa, indeplinind astfel profetia Sf Malachia
By the way, imi aduc aminte de o carte a lui Upton Sinclair, publicata prin 1945-46 la editura VREMEA sub titlul ” Mi se spunea Dulgherul ” in care autorul imagineaza a doua venire a Mintuitorului in lumea moderna, cu acelas final. Nu mai tin minte daca in final era ucis sau numai izgonit.
Datorita lui Djilas am aflat de „mamalinki”. Gura rea, sotul Polyanei J., dar caracterizarea e brici.