„O platitudine stăruitoare și exemplară ne tot îndeamnă să întoarcem spatele ‘trecutului mort‘ și să privim către viitor. Această recomandare se bucură de autoritate și prestigiu, dar nu are niciun sens. Nu poți privi către ce nu există. Viziunile profetice, prognozele, idealurile, planurile și proiectele de viitor, oricât de îndrăznețe, nu sunt cu putință decât sub specia trecutului, adică în forme plauzibile ale realului.„[1]
Alexandru Paleologu
O AMINTIRE DIN VREMEA STUDENȚIEI
Dorm iepurește lângă angrenajul care mână banda de cauciuc ce transportă cărbunele pe galerie către puțul cu skip. Este undeva spre ora două noaptea și stau pe-o scândură cu care cineva înaintea mea a improvizat un loc de odihnă, cu un caiet studențesc pe genunchi din care aveam de gând recitesc câteva notițe, dar n-am reușit cu niciun chip să mă concentrez și într-un final m-a învins somnul.
Ar fi trebuit să fim sesiunea de vară, dar în acel an – 1988 – Ministerul Minelor și Ministerul Apărării au eșuat în negocierile lor și soldații au fost retrași în cazărmi lăsând temporar minele din Valea Jiului fără (probabil) o treime din forța de muncă. Partidul a găsit soluția, împreună cu Senatul Institutului de Mine: amânăm sesiunea cu o lună și băgăm studenții în mină până revin soldații. La urma urmelor, așa învață cel mai bine meserie!
Tresar din somn și văd departe pe galerie raze ca de laser din trei sau patru lămpașe și mă ridic precaut în picioare, iau lopata rezemată de armătura galeriei, lângă mine, și mă prefac că lucrez, dereticând fără rost și spor pe lângă banda transportoare. Am fost inspirat. Nepoftiții ce se precipitau erau un inginer agitat, cu un maistru după el și încă vreo doi mineri – asta după culoarea căștilor.
„Ce ești”, mă ia repede la întrebări inginerul, „student sau detașat?” Student, zic. Bine. „Îl luăm?” întreabă întorcându-se în spate. „Da, domn’ inginer, musai îl luăm, avem nevoie de multe lopeți să dăm carambolu’!” Bine, hotărăște și apoi către mine: „Hai! Ia și lopata aia cu tine! Mă conformez și îi urmez.” Pe cale începe să adune într-o lungă procesiune pe cine întâlnește, majoritatea ca și mine, studenți.
„Unde ne duce?” mă întreabă unul din colegi, nu-l știam prea bine, era din altă serie. „Nu știu, habar n-am, dar cred că ne duce pe planul înclinat de la siloz”, îmi dau cu părerea, interpretând frânturile din discuțiile lor. „Păi, de ce?” se miră el formal. „Nu știu frate, vedem noi! Da’ cred că e un carambol acolo și încă unu’ nasol, din ce-am auzit!”
De fapt înțelesesem bine că e vorba de o bandă care s-a împotmolit în tone de nămol deasupra unui siloz și că vom avea de dat la lopată până ne vor cădea mâinile ca să reușim să o eliberăm și să se urnească din nou. Cum era două noaptea, n-aveam chef de vorbă, mi-era lehamite doar gândindu-mă la ce ne așteaptă.
Când am ajuns acolo am găsit un mahăr din conducere (probabil un inginer șef) nervos nevoie mare, care urla ordine și înjura cât îl ținea gura: „Bă, voi studenții să dați tot căcatu’ ăsta în siloz! Cu unghiile bă?” Ce are ăsta, e tâmpit, ne uităm unii la alții nelămuriți. Și încet, încet ne dumirim: unul de-al nostru – s-a dovedit a-mi fi coleg apropiat de data asta, îl știam bine – adormise și nu a văzut că banda refulează, se oprește și se împotmolește, după care se rupe și alunecă o treime pe plan în jos. Nu doar carambol, ci și banda ruptă! Jale mare! Scandal!
Trecem la muncă. Lopătăm ca roboțeii, biciuiți de înjurături pentru că mina stă cu producția, că studenții dorm în post și nu-și fac treaba: „Păi ce ingineri o să fiți bă voi nemernicilor, f… în c… de căcăcioși care vin să doarmă la mină!” Un alt inginer, scund și gras, sosit între timp de afară, cu un carnețel în mână trece pe la fiecare student și-i notează numele. Îl privim mirat cum notează cu grijă nume cu nume, ca un birocrat și-l înjurăm în gând.
Pe la patru dimineața am făcut loc cât de cât și apoi ne-au pus să tragem cu toții de niște funii, ca să aducem covorul de cauciuc înapoi pe poziție pentru agrafare[2]. Banda s-a dovedit extrem de greu de tras pe plan în sus și ne-am ales cu o nouă baie de înjurături, dintre cele mai apăsate. Pe la cinci și jumătate am pus în poziție capetele covorului de cauciuc al transportorului și doi mineri vulcanizatori au început agrafarea.
Cerem voie să plecăm spre puț, ca să ieșim la suprafață, că se termina șutul. Primim un nou potop de înjurături și de data asta ne revoltăm, ripostăm, înjurăm înapoi. Mahărul țipă mai să-și piardă vocea: „Vă pun nemotivat pe toți! Vă reclam la rector și la prtid! F… în c… de tâmpiți! Mina stă din cauza voastră și voi vreți afară?” Și o ține așa efectiv vreo jumătate de oră, apoi ne lasă să ieșim sau am forțat noi lucrurile parcă, nu mai țin bine minte.
Când ajungem în vestiare nu mai găsim apă caldă și apoi, de parcă mai putea fi o surpriză, nici vreun autobuz în convenție ca să plecăm cu el spre casă. Seara, când ne-am întors în sala de apel, am aflat că mahărul chiar a vrut să ne taie ziua de muncă, cum a promis, dar directorul a fost de acord doar în cazul colegului nostru ghinionist care adormise și nu supraveghease utilajul, iar pe noi ceilalți, de pe lista grasului, ne-a lăsat cu un șut de două ore din opt, tocmai în noaptea în care am muncit pe brânci.
„Bă, da’ ăștia de ce nu taie și orele ălora care au uitat să verifice protecțiile și automatizarea la transportor?” comentăm noi obidiți pe drumul spre locurile de muncă și luăm hotărârea că, dacă ne mai întâlnim cu o situație similară, de prigoană, să adoptăm o atitudine de frondă și să oprim lucrul. Nu a mai fost nevoie, în restul zilelor cât am mai avut de petrecut în subteran a funcționat un pact nedeclarat de ignorare reciprocă.
Când mă uit în urmă, înțeleg bine că acel incident, dar și altele cu care m-am întâlnit ca tânăr – elev de liceu sau student – la contactul cu „mediul muncitoresc” și „producția” m-au determinat să regret amarnic că nu m-am luptat mai mult, mai serios cu mine, cu familia, cu profesorii pentru visul meu de a urma nu ingineria, ci istoria sau filozofia așa cum visam în secret. Mai târziu, după trei ani și ceva de producție, la primul prilej am părăsit mineritul și am ales o altă viață, o altă profesie, un alt viitor.
De fapt, totul este o iluzie, pentru că mina așa cum am cunoscut-o eu, apoi comunitățile minerești, toată acea atmosferă în care am copilărit, m-am educat și m-am dezvoltat, mi-a rămas în sânge. Dacă vine vorba de amintiri plăcute, am uneori nevoie să le caut, pentru că-mi revin în memorie mai greu decât cele neplăcute care dau năvală și sunt mai dureroase, dar cu toate acestea sunt legat de Valea Jiului pentru cât timp voi mai trăi într-o love and hate story ce nu poate fi expiată.
ȘI BUCURIA VIE A PREZENTULUI
Nu este prima dată când scriu despre Valea Jiului – îmi cer sincer iertare de la cei pe care subiectul a ajuns să-i plictisească – și vreau să sper că după lungul preambul voi fi mai bine înțeles dacă spun că nu plâng pentru minele care se închid, dar deplâng profund administrarea nepricepută, uneori răuvoitoare a actualului proces de dezindustrializare a Văii Jiului.
Ceea ce îmi dă speranță este multitudinea de inițiative private care apar în Valea Jiului cu scopul declarat de a reînchega comunitatea – după loviturile administrate de comuniști în urma grevei din 1977, ce erau menite să o destrame – și a salva memoria celor 150 de ani de minerit, fără de care nu ar fi existat Valea Jiului, sau punând bazele noii infrastructuri economice a zonei, de la turism la producție industrială de vârf.
Anul trecut am vizitat cu încântare suita de picturi murale realizate în pilotul proiectului manifestărilor Valea Jiului Vibrantă, pus la punct de societatea civilă – adică de ONG-urile aliate în Coaliția Valea Jiului Implicată[3]. În acest an Valea Jiului Vibrantă s-a derulat pe alte coordonate, timp de opt zile, dar nu am reușit să fiu prezent decât în primele două.
Despre ce au însemnat manifestările din acest an am provocat-o pe Adina Vințan să îmi răspundă, în numele Coaliției, nu atât pentru mine, cât pentru cititorii acestui articol, pe care-i și provoc să nu ezite să-și facă drum la un moment dat – dacă nu au făcut-o deja – prin zonă și să observe cum, de la an la an, Valea Jiului își schimbă fața.
Între 29 aprilie și 6 mai, Valea Jiului Implicată a organizat un nou eveniment „Valea Jiului Vibrantă”, după pilotul din 2022. Care este de fapt obiectivul urmărit prin această serie de evenimente, la modul general, și prin programul suitei de evenimente din aprilie – mai 2023, în particular?
Scopul Valea Jiului Vibrantă este să aducă împreună comunitatea din Valea Jiului și pe cei care ne vizitează prin diverse activități menite să revitalizeze spațiile din Valea Jiului, să le pună mai mult în valoare, să le redea comunității, astfel încât să ne bucurăm cu toții de ceea ce avem în Valea Jiului. Totodată, prin Valea Jiului Vibrantă ne dorim să transformăm acea imagine gri a Văii Jiului într-o Vale zâmbitoare, plină de culori frumoase, să promovăm mai mult aspectele pozitive și valorile pe care le avem în regiunea noastră.
În perioada 29 aprilie – 6 mai 2023, am decis să organizăm o nouă ediție Valea Jiului Vibrantă reunind mai multe inițiative ale organizațiilor membre și voluntarilor Valea Jiului Implicată. În primul rând, la fosta Mină Petrila se desfășoară „Ziua Minelor Deschise” în fiecare 1 Mai, iar Clubul Alpin Valea Jiului desfășoară „1 Mai responsabil” de mai mulți ani la Uricani.
Acestor inițiative deja cu tradiție li s-a alăturat proiectul „Valea Jiului în Europa” care a inclus dezbateri informale și activități practice pe teme promovate de Uniunea Europeană, prânzuri comunitare organizate de Asociația Copii pentru Viitor, precum și alte activități punctuale coordonate de alte organizații membre Valea Jiului Implicată, dar și de voluntari implicați în Coaliția noastră, chiar dacă nu fac parte dintr-o organizație.
De altfel, vă mulțumim și dumneavoastră pentru participarea la evenimente și pentru că susțineți și promovați inițiativele noastre. Ceea ce face Valea Jiului Vibrantă, așadar, este să reunească inițiativele societății civile locale astfel încât acestea să fie mai vizibile și să aibă un impact mai mare în comunitate.
În luna decembrie 2022, dacă datele pe care le am sunt corecte, Asociația Valea Jiului Development Society Project a primit un premiu (în bani, inclusiv) din partea Comitetului European al Regiunilor pentru acțiuni transformatoare, fiind apreciate intervențiile prin care s-au catalizat în această zonă afectată de dezindustrializare și depopulare transformări sociale, culturale și economice. Se înscriu evenimentele „Valea Jiului Vibrantă” în acest tip de „acțiuni catalizatoare”? În ce mod?
Într-adevăr, ni s-a acordat premiul „Transformative Action Award 2022”, iar acest lucru ne onorează extrem de mult. Pe lângă această desemnare extrem de importantă pentru noi și o vizibilitate mult mai largă decât cea cu care eram obișnuiți, premiul a constat și în 10.000 EUR, sumă care ne ajută tocmai să acoperim diverse inițiative pe care le avem la nivel local și pentru care nu avem alocată finanțare.
Valea Jiului Implicată în ansamblu este proiectul care a câștigat acest premiu, cu totalitatea activităților întreprinse în această coaliție de la formarea sa în 2019. Activitățile organizate anul trecut în cadrul Valea Jiului Vibrantă au avut, cu siguranță, un rol esențial în câștigarea acestui premiu, acestea fiind și cele mai vizibile proiecte ale coaliției, dat fiind și impactul vizual creat.
Dacă activitățile Valea Jiului Implicată se axau pe colaborările dintre organizațiile membre, începând cu Valea Jiului Vibrantă 2022 localnici care nu fac parte dintr-o asociație și nici din grupul de voluntari al Valea Jiului Implicată s-au implicat prin diverse activități la succesul întregului demers, pentru că le face plăcere să se implice alături de noi. Mai mult, în această ediție care tocmai s-a finalizat, Hannah Bartels, o tânără din Germania care face cercetare în Valea Jiului, chiar a organizat mai multe activități în cadrul Valea Jiului Vibrantă.
Pentru noi este clar că aceste evenimente ne aduc mai mult împreună, ne dau mai multă speranță și foarte multă bucurie, pentru că trebuie să vă spun că personal m-am simțit extrem de bine la evenimentele Valea Jiului Vibrantă, în ciuda oboselii specifice organizatorului. Bucuria participanților, zâmbetele sincere de pe chipurile lor și energia de la fața locului m-au încărcat pozitiv și mi-au dat și mai multă motivație să mă implic și mai mult pentru Valea Jiului.
Putem să trecem puțin în revistă principalele evenimente subscrise acțiunii „Valea Jiului Vibrantă” din acest an și, legat de fiecare dintre ele, feedbackul pe care îl aveți la acest moment atât din interiorul Coaliției, cât și din partea participanților, fie ei locuitori ai Văii Jiului, turiști sau reprezentanți ai administrațiilor locale ori ai unor instituții internaționale care vă sprijină?
Continuând direcția inițială a Valea Jiului Vibrantă, și anume revitalizarea spațiilor publice prin artă, dacă anul trecut ne-am concentrat pe realizarea a patru picturi murale în Petrila, Petroșani și Aninoasa, anul acesta am ales să susținem realizarea mai multor instalații artistice semnate de maestrul Ion Barbu, artistul nostru local de numele căruia se și leagă salvarea ansamblului de la fosta Mină Petrila de la demolare și transformarea acestuia în Exploatarea Culturală Petrila. Totodată, am reușit să deschidem în această perioadă și porțile Minelor Lonea și Lupeni, mine încă în operare, extinzând evenimentul anual desfășurat la Petrila.
Am fost susținuți în demersurile noastre și prin proiectul „Zone Funcționale în Uniunea Europeană”, din care Valea Jiului face parte împreună cu Conurbația Jiului (județele Hunedoara, Gorj și Dolj). Alături de alte activități, am reușit să realizăm o propunere de masterplan pentru spațiul de la fosta Mină Petrila, dar și pentru celelalte 2 mine pe care le-am vizitat, Mina Lonea și Mina Lupeni, care urmează să înceteze activitatea minieră în 2026, conform planului stabilit.
În toată această perioadă, am avut diverse activități pentru toate vârstele, de la tururi ghidate, la concursuri de pictură, plimbări cu ciclodrezina și velocipedul, demonstrații ale echipelor de robotică, demonstrații de prim ajutor, dezbateri formale și informale, drumeții și plantare de copăcei, prânzuri comunitare, concerte de pian, flaut și acapela. A fost o perioadă intensă, plină de activități, care a creat o atmosferă specială în Valea Jiului și de care ne-am bucurat din plin atât ca organizatori, cât și ca participanți.
Poate este încă devreme să măsurăm impactul, însă ceea ce a ajuns la noi ca organizatori a fost extrem de pozitiv. Participarea din partea autorităților locale a fost limitată și pentru că nu am reușit să comunicăm cu prea mult timp înainte activitățile. Însă unul dintre obiectivele pentru ediția următoare este ca măcar la parte dintre acțiuni să participe cât mai mulți reprezentanți ai autorităților pentru că este important să simtă și aceștia energia fantastică pe care aceste evenimente o produc. Am avut prieteni care au venit din țară și chiar din străinătate, pentru că au văzut ce s-a întâmplat anul trecut. S-au simțit fantastic și am stabilit clar că revin și la următoarea ediție. Unii probabil și ca voluntari.
Valea Jiului Implicată este o organizație extrem de dinamică, iar în Valea Jiului sunt foarte multe de făcut. Ce își propune Coaliția pentru anul 2023 și anii următori (programe, obiective, ținte, planuri)și ce parteneri și finanțatori are pentru a reuși în ceea ce-și propune?
Suntem bucuroși că transmitem această imagine și sperăm să continuăm pe acest drum și mai dinamic, cu cât mai mult impact pentru comunitatea din Valea Jiului. Scopul coaliției este de a pune împreună societatea civilă din Valea Jiului pentru a se implica cât mai mult în dezvoltarea socială, economică și culturală a Văii. Întreaga structură este una informală.
Coaliția a început ca un proiect al „Valea Jiului Society”, în colaborare cu „Planeta Petrila”, „Caritas” Petroșani și „Noi Orizonturi”. Ceea ce ne dorim în special este să oferim un cadru de colaborare pentru organizațiile neguvernamentale și grupurile civice din Vale, să încurajăm implicarea civică, să susținem fiecare cetățean care dorește să se implice pentru dezvoltarea comunității noastre.
Dezvoltăm și întărim colaborări atât la nivel local, cât și la nivel regional și european. Încercăm să atragem alături de noi energii pozitive care să ne susțină în această tranziție justă pe care ne-o dorim și în îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii din Valea Jiului.
Cei implicați în acest demers iubesc Valea din suflet, se simt bine aici și fac ce ține de ei să transforme acest loc într-unul și mai atractiv, și mai incluziv, și mai verde, și mai dezvoltat. Să simtă cât mai multă lume că Valea Jiului este cel mai frumos loc din lume. Planurile Valea Jiului Implicată se scriu continuu, pentru că încercăm să valorificăm fiecare oportunitate care apare pentru Valea Jiului. Și pot să vă spun că rezultatele au trecut mult peste așteptări încă de la început.
Cei cu care lucrăm sunt oameni care cred în Vale, iar energia emanată de ei atrage susținerea de care avem nevoie ca să implementăm ceea ce ne propunem, chiar și neplanificat. În același timp, încercăm cât se poate de mult să ne organizăm tot mai bine, să consolidăm activitatea noastră pentru a îmbunătăți continuu impactul proiectelor noastre.
Coaliția Valea Jiului Implicată este formată din organizații non-profit, iar ONG-urile pot face foarte multe și, în același timp, foarte puține, fiind mereu dependente de finanțare, de capacitatea de acțiune voluntară și de eficiența dialogului cu autoritățile locale și centrale. Într-un context oarecare, am întrebat vreo doi antreprenori din Valea Jiului, pe care-i cunosc, ce știu despre Valea Jiului Implicată și au ridicat din umeri. Ce ar fi de făcut ca să aduceți mai aproape mediul de afaceri privat din Valea Jiului? I-ați putea face membri ai Coaliției și altfel decât pe antreprenorii care sunt membri prin intermediul unor ONG-uri pe care le-au înființat și le susțin?
Una dintre modalități este să ne puneți în legătură cu cei pe care îi cunoașteți. Vă mulțumim mult că ne promovați mereu! Știți deja că ne ajută extrem de mult susținerea fiecăruia.
Am început colaborarea cu mediul privat din Valea Jiului în perioada consultărilor pentru strategia de dezvoltare a Văii. Personal m-am bucurat foarte mult să aflu că există o asociație care reunește o parte din mediul privat din Valea Jiului. Ne cunosc doar câțiva dintre reprezentanții companiilor, iar realitatea este că avem foarte mult de lucru pe partea de vizibilitate a Valea Jiului Implicată.
Încercăm să colaborăm cât mai strâns cu mediul privat local, iar în contextul fondului pentru tranziție justă, dorim să îi încurajăm cât mai mult să se dezvolte accesând fondurile care urmează să fie disponibile – dezvoltarea economică a regiunii noastre poate fi susținută doar de un mediu privat puternic.
Vă dau acum o veste bună în premieră: tocmai am semnat un contract în urma unui proiect de asistență tehnică câștigat de Valea Jiului Society din partea Comisiei Europene prin „JT Groundwork”. Suportul pe care urmează să îl primim prin acest program este tocmai pentru consolidarea colaborării dintre organizațiile neguvernamentale și mediul privat, iar activitățile derulate vor identifica oportunitățile economice sustenabile în regiunea noastră, ca regiune în tranziție, inclusiv profilul forței de muncă necesară, iar ceea ce sperăm este ca în urma acestor activități să ne dezvoltăm relațiile cu mediul privat și să implementăm împreună proiecte pentru regiune.
„Două sau mai multe unități administrativ-teritoriale au dreptul ca, în limitele competenței autorităților lor deliberative și executive, să coopereze și să se asocieze, în condițiile legii, formând asociații de dezvoltare intercomunitară, cu personalitate juridică, de drept privat. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară sunt persoane juridice de utilitate publică” zice la articolul 89, dacă nu mă înșel, Codul Administrativ. De ce nu se asociază administrațiile publice locale din Valea Jiului într-o asociație de dezvoltare intracomunitară care să le facă tuturor viața mai ușoară și să permită inițierea de proiecte de anvergură cu mai puțină birocrație și mai ușor de finanțat?
Într-adevăr, localitățile au această posibilitate de cooperare, iar administrațiile din Valea Jiului chiar au înființat astfel de asociații pe câteva domenii. Oportunitatea majoră pentru Valea Jiului este înființarea „Asociației pentru Dezvoltare Teritorială Integrată Valea Jiului”, entitate menită să coordoneze instrumentul ITI în Valea Jiului (Investiții Teritoriale Integrate).
Această asociație este fondată de primăriile din Valea Jiului, Consiliul Județean Hunedoara, Universitatea din Petroșani și patru ONG-uri locale, selectate printr-un proces transparent organizat tocmai de Valea Jiului Implicată, la solicitarea ADR Vest. Mai există încă situații birocratice în ce privește funcționarea acestei entități, însă efectele unei astfel de structuri pentru dezvoltarea Văii Jiului ar trebui să înceapă curând să fie vizibile.
Cum vede viitorul Văii Jiului Coaliția, ca idee generală și cum o vedeți dumneavoastră personal, ca să vin cu întrebarea mai aproape, să zicem undeva în orizontul anului 2032, când mineritul va fi o amintire, proaspătă, dar totuși o amintire?
Membri Valea Jiului Implicată cu siguranță cred în Valea Jiului și într-un viitor mai bun pentru comunitatea noastră locală. Acesta este motivul pentru care dedică timp, energie, resurse și încearcă să contribuie cu tot ce pot pentru ca acest viitor să fie unul prosper pentru Vale.
De altfel, viziunea comunității noastre este redată și de prima pictură murală pe care am realizat-o prin Valea Jiului Implicată împreună cu locuitorii Văii: un viitor foarte colorat, inovativ și verde, creat în prezent și care ține cont de trecut. Valea Jiului este un loc special, cu o istorie și o cultură excepționale, o comunitate care a trecut prin multe momente grele, dar care este unită și care acum se reinventează ținând cont de întreaga moștenire de care este mândră.
Potențialul Văii Jiului este enorm, iar oamenii minunați care cred în Vale îl vor valorifica pozitiv și vor găsi alternative la minerit, soluții inovative care să ne dezvolte într-un mediu curat, verde, sănătos.
Anul 2032 este destul de aproape, cu toate acestea, speranța noastră este ca Valea Jiului să implementeze până atunci cât mai multe dintre ideile de proiecte pe care le discutăm acum împreună cu autoritățile publice. Cu siguranță în 2032 aspectele pozitive ale Văii Jiului vor fi și mai vizibile printre locuitorii noștri și în exterior, de asemenea, iar cetățenii noștri se vor implica și mai mult pentru viitorul comunității.
Cu cât ne cunoaștem mai bine trecutul, cu atât apreciem mai mult cultura momârlanilor noștri, respectăm activitatea minerilor care au susținut comunitatea locală mai bine de 150 de ani, suntem mai incluzivi și apreciem multiculturalitatea existentă în Valea Jiului, mergând înainte, spre un viitor mai verde.
Avem o comunitate de tineri activi în domeniul roboticii și care se numără acum printre cei 61 de finaliști din 1450 de aplicații într-un proiect european – proiectul lor a putut fi votat până pe 24 mai aici – STRAND Education Champions, punctul 3. Prioritizing the places and people that need it the most -, cu proiectul „Sustainable skills for a NEB future”, Petrila, Romania. Dacă strâng cel mai mare număr de voturi la nivel european, câștigă 30.000 EUR.
Acești tineri sunt parte din viitor și pot aduce cu siguranță prosperitate în Valea Jiului. Avem, de asemenea, oameni în vârstă care susțin Valea Jiului și toate proiectele frumoase, cred în viitorul nostru și se implică permanent pentru comunitate. Cu cât mai multe persoane vor vedea lucrurile frumoase ale Văii, cu atât Valea are șanse tot mai multe să se dezvolte frumos. Iar în acest sens, chiar lucrăm la Strategia de comunicare pentru Valea Jiului.
Am lansat un chestionar scurt prin care vrem să aflăm mai multe despre cum văd Valea Jiului locuitorii de aici, dar și cei din exterior. Invităm pe toată lumea să completeze acest chestionar de percepție aici. În urma rezultatelor, vom stabili împreună cum putem promova cât mai bine aspectele pozitive ale Văii Jiului, astfel încât cât mai multe persoane să le cunoască.
Pentru mine Valea Jiului este cel mai frumos loc din lume, iar implicarea oamenilor din Vale pentru a transforma acest loc într-unul tot mai dezvoltat, face Valea Jiului tot mai frumoasă. Noi ne creăm viitorul, iar cu oameni implicați, care iubesc locul acesta și cred în potențialul Văii Jiului, viitorul va vibra în culori tot mai frumoase care vor aduce prosperitate tot mai multă pentru comunitatea locală.
ÎNTOARCERE LA IARBA VERDE ȘI CRINII CÂMPULUI
1 Mai 2023 la Exploatarea Culturală Petrila, salvată și pusă în valoare după ideile și cu lupta graficianului Ion Barbu[4] – omul care a inventat și Planeta Petrila, Muzeul Instalatorului și a repus în circuitul cultural Casa Memorială Ion Dezideriu Sârbu – a fost un spectacol fără egal, cu reverberații dintre cele mai neașteptate atât printre cei prezenți la fața locului, cât și între cei care au ținut aproape cu inima.
A fost posibil pentru că Asociația Colonia Veselă s-a gândit să transforme arealul minier din Petrila într-un sit cultural, muzeal, turistic și nu în ultimul rând comercial, după ideile mai puțin obișnuite ale artistului Ion Barbu. Ce a rezultat, am văzut bine la Întâi de Mai și ne explică și mai bine Ion Barbu și Mihai Danciu într-un material inspirat realizat de Ilie Pintea pe care îl poți vedea aici.
Următorul proiect care va înfrumuseța și umaniza locurile din care mineritul s-a retras este finanțat prin Regio – POR 2014 – 2020 și înseamnă Muzeul Satului Petrila, cu 23 de construcții din lemn, tradiționale pentru cătunele momârlănești tradiționale Jieț, Cimpa și Taia: case, dependințe și o biserică.
Muzeul Satului, care va putea fi vizitat începând cu anul viitor, înseamnă nu doar o expoziție de case tradiționale, ci și evenimente ce vor reface tradițiile din comunitățile momârlănești și un magazin cu obiecte tradiționale.
Toate împreună readuc spațiul înapoi către ritmurile și respirația naturală din care au fost smulse vremelnic pentru a fi aruncate în istoria omului modern, grăbit, distructiv și fără memorie.
Dar, cum ne atenționează Alexandru Paleologu, ideea nu este să facem tabula rasa din istoria recentă a acestor locuri, ci să o integrăm. Să crească iarba, dar nu și peste memoria noastră, chiar dacă trecutul mai doare pe ici, pe colo.
NOTE
[1] „Sentimentul trecutului”, volumul „Bunul simț ca paradox”, Editura Fundației Paleologu, 2019
[2] Reunirea capetelor covorului de cauciuc cu agrafe metalice
[3] https://www.valeajiuluiimplicata.org/
[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Barbu_(caricaturist)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Întotdeauna trecutul produce nostalgii iar viitorul speranțe. Dar, chiar așa, cum va fi Viitorul?
Citeste Nostradamus.
Frumos articolul!
In 1976 am fost in tabara cu liceul la Tismana si am fost si la Targu Jiu sa admiram sculpturile lui Brancusi si la manastirea Tismana.
Si am mers si cu mocanita pana la un monument militar.
Si intr-o pestera unde erau lilieci si mi-am pus camasa peste cap ca sa nu mi se agate purtatorii de Covid in par! :))
Dar decizia familiei de a emigra a fost luata imediat dupa mineriada din iunie ’90 cand eu am fost la un pas sa fiu batut si doi colegi de la servici au fost batuti salbatic.
Am dubii mari ca UE poate si vrea sa ajute.
Nu stiu daca in judetul Hunedoara inca se mai canta:
„in judetul Hunedoara
in judetul Hunedoara
in judetul Hunedoara
in judetul Hunedoara”
Pentru ca am fost si la laminorul cehesc de tagle de la Hunedoara.
Ca sa implementatam ceea ce implementasem cu succes la Galati.
Unde economiseau bani pe fiecare schimb/shift!
Am luat si o diploma de inovator atunci.
Cei care au fost implicati in proiectul asta, inca traiesc.
Cu exceptia unui regretat coleg si coreligionar care era cel care era pe partea tehnologica.
Am prezentat si un simulator fizic si cu software-ul adaptat al procesului pe care il implementasem la Targ, inclusiv unor japonezi.
Ar fi putut sa fie foarte frumos …
P,.S. Am fost mai buni decat „cei” de atunci si la software. ;)
Ca sa se inchida cercul istoric complet; platforma Contributors este gazduita de aceeasi institutie adica urmasii celor „cei”.
Eram ing. nici mic, nici gras, in Franta, la Dunkerque, Dünkirchen, la o fabrica de imbuteliat Cola.
Inlocuiam niste benzi de transport. Nu aveam voie sa intrerupem productia, caram toate piesele, extrem de grele, cu bratele, strecurindu-ne printre benzile in functiune. Sleiti de puteri facem o pauza, nu inainte de a improviza ceva pt a asigura circulatia dozelor de Cola. Nu ajungem bine la o tigare ca auzim scandal. Se rupsese o balustrada si se pravalise o gramada de doze, multe dintre ele spargindu-se. Mari pagube, plus oprirea sistemului.
Eu eram ing mic si gras, sunt chemat la conducerea fabricii sa semnez o hirtie pt recuperarea pagubelor. Pe atunci nu stiam ca firma mea e asigurata. Nu semnez, eram convins ca asigurasem f bine balustrada. Incep cercetarea, descoper un Schraubenzwinger in avalul benzii, lucru imposibil. Imi e clar, francezii au vrut sa ne sabozete, noi eram nemti. Le arat conducerii franceze, renunta la acuzatie.
Aveam vreo 16 ani, 60 kg la 1,80. Ma angajez, impreuna cu niste prieteni, la o fabrica de caramida, sa facem rost de bani. Rolul nostru sa impingem niste carucioare cu caramida moale spre locul de uscat. Dupa mai multe ore se opreste productia. Cineva bagase pietroaie in pamintul pt caramizi si se blocase presa. Sabotaj. Bineinteles noi pustii am fost banuiti. Jur ca n-am facut-o noi.
P:S Valea Jiului e intr-adevar frumoasa.
Procesul de dezindustrializare a Văii Jiului face parte din marele poces de dezindustrializare agresiva a intregii Europe, prin care vom avea ocazia sa salvam planeta de al apocalipsa climatica. Locul minelor va fi luat in curand de fabrici de moristi sau panouri solare, iar cei care au lucrat in industria miniera vor fi „reeducati” si „sensibilizati” de catre ONG-istii care fac miliarde din propaganda climatica si care vor zambi insidios din masinile Tesla. Desigur, in paralel vor aparea festivaluri, muzee ale mineritului si alte evenimente sponsorizate de catre UE prin care se va incerca desprinderea de trecutul „negru” si poluator. Mi-e teama ca „ideologii” vor avea grija ca iarba (verde, desigur) sa creasca peste acele locuri si peste memoria noastra, la fel cum vor avea „grija” si de visele noastre in viitor.
Aceste actiuni sunt binevenite insa nu rezolva problema deindustrializarii.
Este nevoie de investitii, insa in ce ? potentialul turistic al zonei este major, poate fi turismul, serviciile alaturate, productii locale de alimente solutia ? astfel incat sa fie asigurate locuri de munca sustenabile ?
Valea Jiului a fost o zona monoindustriala, mineritul fiind singura sursa de venit, cu disparitia acestuia locurile de munca bine platite au disparut, multi oameni au plecat, care sunt perspectivele celor ramasi ?
Multe intrebari, putine raspunusuri.
Cred ca ar trebui sa scrieti mai mult despre Valea Jiului, nu mai putin. Nu e deloc plictisitor, dimpotriva, e fascinant. Felicitari.
Absolvent al Univ Petroșani din 2004, o singura data am fost în mina, la Paroseni în practica de vară, a fost ca o aventura pe galeria întunecată, cu fetele din grupa care râdeau și se speriat din orice, mi-a rămas ca o amintire plăcută. Tatăl meu, maistru miner nici nu a vrut sa audă ca vreodată eu sa lucrez în mină, știa bine care sunt condițiile și pericolul permanent de sub pământ, m-a trimis la București sa imi gasesc de munca aici. Mi-a plăcut articolul și va mulțumesc pentru împărtășirea amintirilor, pentru mine la 20 de ani de când am plecat din Vale, inca mai numesc Petrosaniul acasă.
Înțeleg melancolia fata de locurile natale…Cred in potențialul turistic al Văii Jiului.
Dar nu cred ca exista vreo diferența între Gorj și Vaslui…sau, nu ar trebui sa existe. Am vizitat de mai multe ori ambele județe. Și totuși a existat una.
Eu am simțit cel mai bine vibrația Văii Jiului atunci când hoarde de locuitori ai ei au năvălit cu sălbăticie pentru a ma fugari pe străzile orașului in care m-am născut și am crescut. Au bătut cu bestialitate colegii și prietenii mei, au violat și sechestrat colegele mele, au ucis și distrus…
Cei din Vaslui s-au abținut , deși iubeau noua conducere susținută de Rusia in egala măsura.
M-am gândit cum ar fi fost ca băieții din Colentina sa ne organizam si când are loc vreun protest in Valea Jiului sa mergem peste ei cu bate, cu lanțuri si furtunuri de racord si sa-i omoram in bătaie.
Ar fi de neconceput.
Dar, si azi, atunci când vine vorba despre lucrurile de neconceput pe care locuitorii Văii Jiului le-au făcut împotriva noastră, unii le caută si le găsesc scuze.
Sunt aproape sigur ca principiul echilibrului in Univers va face ca si cei din Valea Jiului sa simtă cândva zădărnicia si pustiul. Dacă nu le-au simțit încă…
@Constantin
Valea Jiului nu face parte din județul Gorj, ci din județul Hunedoara.
Este situată pe cursul superior al Jiului, pe văile Jiului de Est și de Vest, care se întâlnesc la Livezeni și apoi traversează Defileul Jiului, unde, la Polatiște, este acum limita între județe Gorj (la sud) și Hunedoara (la nord), iar altă dată era granița dintre Imperiul Austro-Ungar și Regatul României.
Deci, ca moștenire culturală, poate fi o diferență între Valea Jiului și Vaslui, exemplul dat de dumneavoastră.
Sophistries. Ieftine. Nu conteaza unde este cu precizie Valea Jiului, mâine poate fi in Gorj. Conteaza loviturile aplicate de localnici, multe cauzatoare de moarte. Lovituri care acum se platesc insutit, daca nu inmiit. Domnul zicea ca cei din Vaslui credeau cu aceeasi tarie in Ilici+Roman, si totusi n-au luat ciomegele si rangile sa merga la ucis prin capitala. Aceasi kultura komunista era in toata tara, in jumatate de Europa, si pe jumatate de planeta. Si totusi doar cei din Valea Jiului au mers la ciomagit/ucis prin Bucuresti. Cu mândrie. Si au mai facut asta pâna au fost ei cei ciomagiti. Acum, toata „mostenirea” lor va fi inghitita de natura. Nu ne trebuie. Celor nostalgici, nu pot decât sa le recomand sa mearga si sa faca si ei parte din fauna. Poate aduce Nutu Camataru si niste jaguari.
@crs
Nu credeti ca ati uitat de securistul Marian Munteanu si multi altii readusi repejor in Romania?
Minerii au fost manipulati intr-un mod cat se poate de abject si in mod repetat.
Deci unde va indreptati furia, justificata de altfel, catre initiatori si manipulatori sau catre mineri?
Cand o sa se faca lumina si justitie in evenimentele de atunci?
Vă mulțumesc pentru răspuns, domnule Cristian Felea.
Am îndrăznit să aduc modestul meu comentariu la textul dumneavoastră dintr-un motiv anume…
„…modul de formare a celor trei garnituri de tren suplimentare pentru direcția București, cu numerele 242/2, 242/3 şi 242/4, care au circulat în regim prezidențial, acestea fiind precedate de tren antemergător (locomotiva E.A. 407), pe distanța Petroșani – Craiova.
Ulterior a aflat că din Petroșani a plecat și trenul suplimentar 242/5, iar din Motru, trenul 138 partea a doua (14.06.1990, ora 06.48). Pentru formarea celor 5 trenuri a fost schimbată destinația trenurilor în circulație, din stațiile Petroșani și Motru, nr. 2086, 2085, 2741, 2706, respectiv 1512, personalul călător din Motru, cu bilete de călătorie valabile, fiind dat jos din tren, acesta transportând doar mineri”, se arată în rechizitoriul procurorilor Parchetului General.
De la bazinul miner Motru au plecat spre București cu trenul 4.000 de mineri. Pe lângă aceștia, maiorul Bondoc Viorel de la SRI Gorj a mobilizat câteva sute de mineri de la mina Albeni pe care i-a adus în Piața Universității cu 6 autobuze.
Într-adevăr, deși eu am ales din decență să scriu despre Gorj, din Petroșani Valea Jiului (HD) au venit mai mulți ortaci decât din Motru (GJ), sau Filipeștii-de-Pădure (PH), dar s-au înfrățit în ororile pe care le-au înfăptuit în Piața Universității.
Astfel, din Valea Jiului au plecat spre București, cu mai multe garnituri de tren, peste 6.000 de mineri de la cele 15 întreprinderi miniere.
Dar, au venit și peste 100 de muncitori de la Combinatul Siderurgic Galați, cu un tren format din 10 vagoane.
De la mina Filipeștii-de-Pădure din Prahova, câteva sute de minieri la ordinul șefului Serviciului Român de Informații, Măgureanu Virgil, care s-au deplasat la București cu autobuze de la întreprinderea de transport județean.
Din județul Hunedoara au plecat cu autobuzele spre București minerii de la exploatarea minieră Brad, iar din Deva au plecat câteva vagoane cu muncitori mobilizați de către organizația FSN Deva.
De la Călărași au venit 8 autobuze cu muncitori de la Combinatul siderurgic.
De la Giurgiu, câteva sute de persoane au fost transportate cu autobuzele în Piața Universității din București, în seara zilei de 13 iunie 1990. În data de 14 iunie 1990, când s-au întors din București, aproximativ 25-30 dintre ei, înarmați cu bâte, au atacat sediul PNŢCD din Giurgiu.
În București a mai venit un grup de persoane mobilizate de FSN-Alba cu un tren special.
(Unele informații preluate din Raportul Asociației 21 Decembrie 1989)
Cunosc bine Valea Jiului. Timp de aproximativ 10 ani îndatoririle profesionale au făcut să o vizitez câteva zile, lunar. Am cunoscut zeci de oameni, diverși, cu unii am devenit apropiat, am fost invitat în casele lor, am petrecut timp împreună cu ei și prietenii lor, le-am cunoscut familiile.
Niciunul nu și-a exprimat regretul și nu și-a cerut scuze pentru ceea ce s-a întâmplat în 13-15 iunie în Piața Universității. Au preferat să spună că cei vinovați au fost probabil de altundeva, din altă zonă scăldată de Jiu șamd.
…De fapt, prin 2005, am cunoscut în Aninoasa o familie al cărei cap și-a asumat cele petrecute în urmă cu ani drept o greșeală pe care o regreta. Locuiau într-un bloc din care mai mult de jumătate dintre locatari plecaseră, iar tocurile ferestrelor fuseseră scoase pentru a fi puse pe foc de către cei rămași. Vânduseră tot și se pregăteau să emigreze în Noua Zeelandă, pentru ca el să lucreze tot în mină.
Ne-am înțeles reciproc și ne-am împăcat.