marți, mai 17, 2022

… Mineriadele mintii (II) – De Dumnezeu nu le era frica si de oameni nu le era rusine!

… dar in Luca 18 Iisus spune parabola vaduvei staruitoare in a i se face dreptate … de catre un judecator nedrept, ba inca unul care-si recunoaste conditia: “nu ma tem de Dumnezeu si de oameni nu mi-e rusine!” afirma raspicat judecatorul. Satul insa de pisolageala vaduvei, cedeaza in cele din urma si-i face dreptate. Asa ca cine stie? Poate ca o banala pisolageala poate rezolva o data pentru totdeauna si problema minerilor mintii – plagiatorii din cauza carora educatia din Romania s-a imputit precum un peste – de la cap.

Cum spuneam, in “profesia” de miner al mintii egalitatea de sanse este un fait accompli. De aceea am si inceput cu o minerita – Diana Stanciu, Directoarea Romanian Young Academy (nu “Youth” cum gresit am scris din graba in precedentul text – mea culpa). “Academia” este gazduita de catre Universitatea din Bucuresti si e sponsorizata de catre Fundatia Alexander von Humboldt si Stiftung Mercator. Romanian Young Academy (RYA) este o filiala a Global Young Academy (GYA) al carei scop declarat este incurajarea dialogului si sprijinirea tinerilor cercetatori pasionati, aflati la doar cativa ani (3-10) de la dobandirea doctoratului in varii discipline.

Toate bune si frumoase daca de aici incolo n-am intra in ceea ce limba romana desemneaza drept “noaptea mintii”. Pentru ca directoarea RYA, organizatie a carei menire este “sa contribuie la dezvoltarea unei baze sanatoase (sic) pentru viitorul stiintei si al politicilor publice in Romania si in restul lumii – bazata pe excelenta in cercetare si in actiuni civice …”, s.a.m.d. este o “poster-minerita a mintii”, imaginea perfecta a unei cariere construita pe plagiat dupa plagiat! Si-am uitat sa precizez – dupa plagiat! N-am reusit sa aflu cati membri activi are RYA in acest an, dar de pe site-ul organizatiei (www.rya.org.ro) am aflat ca, printre criteriile pentru acceptare/finantare, un rol crucial l-ar avea “expertiza cercetatorului” si “relevanta academica” a proiectului la care lucreaza! Este ironie? Bataie de joc? Ambele? Greu de spus. In orice caz, rata de exceptionalitate in cercetarea romaneasca pare sa fie bunicica, dat fiind ca in 2020 au fost acceptati 80% dintre aplicanti (18), iar in 2021 a saltat la 85% (16). 16+18=34. Si-acum sa numaram “sefii”.

Ca directoare RYA, Diana Stanciu a avut grija sa se inconjoare de nume sonore atat din tara cat si din strainatate, prin infiintarea de “comitete si comitii” carora in ziua de astazi le zicem “boards”, ca suna mai bine. “Academia” are un Executive Board (trei membri, printre care si Diana Stanciu), un International Advisory Board (saptesprezece membri), un Steering Committee (douazecisidoi de membri) si un Board of Reviewers (zece membri). 3+17+22+10=52, daca artimetica mea nu imi joaca feste. 52 de sefi/consultanti la 34 de membri in doi ani! (Cei curiosi pot gasi lista completa aici – https://rya.org.ro/boards.) Pe cativa dintre acestia ii cunosc personal – si stiu ca unii dintre ei au aflat deja despre “realizarile” doamnei Stanciu, fiind usurel ebluisati ca o asemena frauda s-a putut chiar produce sub nasurile domniilor lor.

Iar cu asta am ajuns la prima caracteristica a mineriadelor mintii – nerusinarea! Cum ti-ai putea imagina ca o persoana cu doua doctorate, unul in Romania si celalalt in Belgia, la Leuven (poate ajungem si-acolo unde indrumatorii sunt platiti la “bucata”) ar putea plagia cu nerusinare, si nu o data, nu de doua ori? Nu de trei ori? Dupa cum ar fi zis Stalin (care-ar fi plagiarizat si el un ziarist … german!) “moartea unui om e o tragedie, moartea unui million e doar o statistica”. Asa si cu plagiarismele – de la un nivel incolo, in Romania nu mai impresioneaza pe nimeni. Avem atatia premieri, vicepremieri, ministri – ca sa nu mergem pe toata scara politicii in jos pana la primarii de comuna – care-au plagiat, si-au inventat carti, articole, etc, incat asta nu mai ridica nicio spranceana, daramite vreun val de indignare publica. De ce ne-am mai agita pentru (inca) o “biata” Directoare de un fel de Academie a excelentei in cercetarea post-doctorala? De ce fac asta? Ce-mi “pica” mie, Alin Fumurescu, de-aici? Mie, nimic! Dar poate ne “pica” noua, ca romani, ceva – putina fizioterapie la scara nationala. Pentru indreptarea coloanei vertebrale.

Si uite-asa ajungem la ceasul marturisilor: NU o cunosc doamna in cauza. Nu ne-am intalnit si nu am corespondat. NU am nimic personal cu dansa. Dar il cunosc foarte bine, il admir si il respect pe Cary Nederman. Cary este unul dintre (foarte) putinii profesori de filosofie politica din Statele Unite preocupat de gandirea politica medievala. Asa l-am si cunoscut, in perioada in care imi faceam doctoratul si incercam sa ma lamuresc cu unele aspecte ale Weltanschauung-ului medieval. El a fost primul care mi-a atras atentia asupra doamnei, stiind ca suntem conationali. De-abia ii fusese sesizat un caz in care Directoarea RYA il plagiase “la greu” cum se spune la noi, dintr-o carte despre Marsilius de Padua si ma intreba, mai in gluma, mai in serios, daca asta e o practica romaneasca tipica. Rusinat, am fost nevoit sa recunosc ca da. Asa ca, pe masure ce evidentele se acumulau, cazul a devenit unul de rusine nationala. De aici si textul cu “Romania imputita ca un peste” pentru care am primit chiar o amenintare cu bataia de la un profesor pensionar (sic). Pare-se ca-n Romania, dragostea de tara ramane la fel de riscanta ca-n Romeo si Julieta.

Si-acum, ca de-abia ce ne-am facut incalzirea pe marginea terenului, urmeaza a doua caracteristica a mineriadelor mintii – ascunderea sub plapuma legii scrise! Daca legea n-a zis negru pe alb ca nu e bine sa tai capul aproapelui tau (zice?), care-i problema? S-au pronuntat specialistii ca l-ai taiat? Poate capul a cazut de la sine, precum merele coapte!

(Va urma – cu o plagiarizare a plagiatorului, ca poate-asa, intunecand intunericul, iata portile luminii! Cum? A zis-o Nichita Stanescu? Scrie-n lege? S-au pronuntat specialistii?)

Distribuie acest articol

20 COMENTARII

  1. ma intreba, mai in gluma, mai in serios, daca asta e o practica romaneasca tipica.

    Ca sa fac lucrurile si mai complicate voi spune ca nu toti romanii sunt la fel. Ma refer, mai ales, la unii care traiesc prin strainatate. Nu, nu vreau sa spun ca acestia ar fi mai buni, dar sunt constienti ca fac parte dintr-un grup de risc si sunt mai catolici decit papa. Un musulman stie ca e privit cu mai multa atentie decit un blond si se fereste sa poarte un briceag.
    Exemplu, cineva apropiat mie, pe vremea cind erau telefoane publice, a format un nr si a inceput sa curga cu monede. A lasat banii acolo si a plecat infricosat, stia ca e roman si nimeni nu l-ar fi crezut ca n-a facut nimic. Daca ar fi fost in Ro nu sunt sigur ca nu ar fi luat banii. Ca si asta e o chestie, in Ro se simt protejati, isi pot permite orice.

    Oricum am mare stima pt d-na Stanciu, nu oricine poate sa construiasca o asemenea organizatie monstru. Imi imaginez cit costa! Desigur tinerii trebuie sa fie incurajati sa discute, ca sunt tare timizi!

  2. Profesorii din UB nu au aflat, cred, pana astazi de aceasta structura din cardul ICUB, alta gaselnita a fostului rector, care a dorit un centru de cercetari peste toata universitatea, cu luminatii de la Filosofie ca sefi, fiindca doar de acolo venea dl Dumitru. Cat despre rectorul actual, nu este interesat de subiect, fiindca el are alte teluri in mandatul acesta, trambitate inainte de alegeri. Un exemplu: vrea sa creeze o retea TV interna, sa puna pe culoare monitoare, sa-i transforme pe profesori in creatori de continut! Ce ii trebuie chelului, nu?

  3. Pentru „indreptarea coloanei vertebrale”, operatia de curatire ar trebui sa inceapa cu rectorii, prorectorii, CNATDCU, UEFISCDI, sa ajunga apoi la decani, profesori, conducatori de doctorate, s.a.m.d. Habar nu aveti cu cat entuziasm s-au abilitat si promovat intre ei in ultimii 6-7ani, fara sa li se puna vreo piedica. Ai zice ca-s retele mafiote!
    Va faceti deci iluzii in actuala situatie, din moment ce ministrul este el insusi protectorul plagiatorilor! Dar, si de n-ar fi el, reteaua tot este prea intinsa si sunt prinsi in ea prea multi „universitari”, deloc dispusi sa renunte la privilegii si la bani.

  4. Domnul Fumurescu ne tine in suspans ca in serialele polițiste in care la momentul critic scrie Va Urma.
    Se pare ca așteaptă o interdicție de publicate de la un judecător roman sau o alta amenințare de Universitatea din Buc!.
    Pletora de comisii si comitete a fost copiata din lumea reala, cea a marilor companii de consultanta. Acum vreo 10 ani la compania la care lucram a fost adusa o specialista de la Deloitte Touche care imediat a creat, pentru un proiect cu un buget destul de mic, un număr mare de comitete printre care si un change manager, un user champions group si un advocacy group. M-a mâncat la posterior si am întrebat de ce trebuie un advocacy group din moment ce proiectul era aprobat si era in execuție. Am fost serios apostrofat pentru ca nu înțeleg Project management. Bineînțeles ca bugetul a fost depășit si proiectul întârziat.
    Ulterior am văzut asta si la alte consultanțe.

    • @cinic Este vorba de cercetare academica. Exemplul ar trebui sa fie dat de universitati straine unde lucrurile merg bine. Ce mi se pare bizar la aceasta comisie care decide castigatorii, este ca numele membrilor comitetului de selectie sunt publice si cum este vorba de 1-2 nume pentru fiecare domeniu, este clar cine si ce a recenzat, ceea ce nu este OK. Sunt convinsa ca daca aceste nume nu ar fi publice, procentul de reusita ( care este irealist la ora actuala!) ar fi mult mai mic. Este evident ca un proiect in geografie nu poate fi evaluat de un psiholog sau istoric, deci numele recenzorilor sunt servite pe tava candidatilor, ceea ce efectiv nu este in regula.
      Membrii „Executive Board”-ului pot propune cate 2 nume de universitari straini si/sau romani in domeniul lor de expertiza pentru evaluarea fiecarui dosar: este lucrul cel mai firesc pentru astfel de actiuni academice. Se pare ca dna Stanciu nu a inteles mare lucru din pelegrinarile sale prin alte universitati. Si deasemenea ca anumite persoane accepta circul acesta doar pentru a mai bifa apartenenta la o comisie, altfel nu-mi explic aceasta situatie bizara.

      • Comisiile si comitele aduc puncte. Cum sa nu accepte, mai ales unii dintre ei, cand totul este ebaluat cantitativ in grilele de promovare/ de abilitare. Unii sunt deja pe culmile culmilor, nu mai au nevoie, dar faptul ca apar totusi in aceste comitete este un semn clar al orgoliului lor nemasurat.

  5. „…ma intreba, mai in gluma, mai in serios, daca asta e o practica romaneasca tipica. Rusinat, am fost nevoit sa recunosc ca da”

    Este tipul de concluzie generalizatoare care conduce la fascism. NU, furtul nu este „o practică românească”, dar da, sunt și hoți printre români.

    Nu există niciun argument care să demonstreze că „este o practică românească” și în felul acesta se nesocotește într-un mod nedemn, degradant pentru autor și jignitor pentru cei cărora li se adresează, munca celor care studiază în mod corect.

    • Va dau dreptate, nu cred ca furtul era o practica romaneasca, adica nu era ceva generalizat sau de la sine inteles. Dar furtul academic, in Romania, a ajuns o practica, de vreme ce o intalnim printre cei care trebuie sa vegheze ca furtul academic sa nu aiba loc. Apoi, putem spune ca e o practica acceptata, de vreme ce nu se iau masuri pentru a-i pune capat. Abia asta, lipsa masurilor de limitare a acestei practici ne indreptateste sa spunem ca a devenit „o practica romaneasca”. Cu parere de rau ma gandesc la cei care au investit pasiune, munca si timp in pregatire, dar vina apartine celor care au tacut sau au acceptat ba chiar au sprijinit impostura. Apropo, aruncarea gunoiului in ape si paduri a devenit si ea o practica romaneasca, am ajuns sa ma ingrozesc de cate ori vreau sa fac o plimbare in natura. Nu inseamna ca nu exista cetateni normali, care arunca gunoiul la pubela, dar abundenta si persistenta gunoiului in apele si padurile Romaniei ne indreptateste sa spunem ca a devenit o practica romaneasca.

  6. Plagiatul a devenit o plaga greu de curatat. In 32 de ani, metodele au devenit tot mai subtile si rafinate. Plagiatele grosiere mai pot fi identificate, restul vor ramane nestiute si de acum incolo. 1/3 nici nu au tezele publicate. Eforturile autorului cu toate episoadele sale sunt doar actiuni efemere care nu vor duce la schimbarea juridica si legislativa a plagiatelor. La cate semnale au fost date in mass media, in afara de cateva cazuri dovedite, in rest nu s-a schimbat nimic. Poate in secolul urmator!

    • @Agora, ca sa stingi un incendiu extins ori folosesti mii de metri cubi de apa ori, daca ai posibilitatea, îi ,,sufoci”, taindu-i aerul. În cazul doctoratelor ceea ce trebuie facut legal ar trebui sa fie invers: sa li se ia statutul si aura si sa nu mai poata sta prin forta (artificiala) a legii la baza unor avantaje salariale. Atunci sa vezi cum ar scadea brusc interesul. Din pacate societatea româneasca are la baza adoratia pentru faima, cultul personalitatii practicat pina si in favoarea celora care te defavorizeaza. Pe acest teren e greu sa stirpesti fumurile elitismului.

  7. ..sunt convins că lumea ar fi cu mult mai bună dacă parabolele lui Isus (la pachet cu cele 10 porunci) ar fi băgate-n seamă măcar de către cei care se pretind drept-credincioși. Viața de zi-cu-zi ne demonstrează însă că, în cel mai bun caz, mulți nu au habar de ele.

    Da, este marea noastră ipocrizie națională, de popor care se declară ultra-cuvios și încrezător în cele Sfinte. O fi și vina bisericii, care nu vede pădurea din cauza copacilor și rămâne anchilozată în dogmă și ritualurile asociate. Mulțimea care se-nghesuie la pupat moaște, nu știe mare lucru despre sfântul comemorat. Speră doar la minunile promise.

    La fel intelighenția națională și nu numai.. „Nu mă tem de Dumnezeu și de oameni nu mi-e rușine!”, este un motto care s-ar lipi de minune pe multe blazoane falnice, din țară și de aiurea.. E adânc sădit în firea umană. Ține și de oportunismul ancestral al speciilor care se înghesuie, de când lumea, pe simpatica „planetă albastră”.

    Să nu ne pierdem însă speranța sau umorul, lumea e-n continuă schimbare.
    Schimbările climatice impun strategii noi pentru omenire. Alimentația (de pildă) va trece, cât de curând, de la „nicio masă fără pește”, la pâine din făină de greieri copți.. :)
    Nu știu ce părere are furnica de treaba asta, eu mă întreb însă : Greierele de unde se-mpute ?

  8. Daca marile dezvaluiri despre plagiate sunt ca acest articol , atunci mineriadele mintii au loc numai in capul autorului. Articolul nu relateaza decat despre o barfa intre autor si un prof. american care se plange ca a fost plagiat. OK, si daca a fost plagiat putea face o plangere, n-a facut-o. Doar o mica barfa despre Romania cea care pute a peste, ca da bine sa-ti injosesti tara in care te-ai nascut, atunci cand te desparte un ocean de ea. Autorul crede ca si Cioran ca iubind Romania cu o ura grea, o poate uita. Dar uite ca nu o uita , ocupandu-se de chestiuni marginale , cu o academie, cu o doamna profesoare care… Nu avea dreptate Cioran cand scria : “A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii”
    Recomand autorului sa citeasca bine articolele dnei Emilia Sercan , sa inteleaga tehnica dovedirii unui plagiat. Altminteri, ca si alta data ,autorul se va face de ras in fata putinilor cititori pe care ii are.

    • Reiau un comentariu postat la primul articol despre acest subiect.

      „Si totusi, un articol din acest „f. respectabil” CV a fost retras de pe platforma CEEOL.

      https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=143753 CARACTERISTICILE LUI SHAFTESBURY – FILOSOFIE ŞI POLITICĂ
      Shaftesbury’s characteristics-Philosophie and Politics
      Author(s): Diana Stanciu
      Subject(s): Politics / Political Sciences
      Published by: Editura Universităţii din Bucureşti
      Keywords: The article has been withdrawn;

      Summary/Abstract: The article has been withdrawn.””

      PS Gasesc ca afirmatia dv. ” Dar uite ca nu o uita , ocupandu-se de chestiuni marginale , cu o academie, cu o doamna profesoare care… „” este extrem de limitata. Plagiatul nu este o chestiune marginala, problemele foarte grave din invatamantul superior si cercetare in Romania cu atat mai putin. Daca nu cunoasteti realitatea, atunci informati-va inainte sa comentati. Nu este vorba despre „o mica barfa despre Romania” ci despre o situatie care exista de zeci de ani. Intre timp cogitati la motivele pentru care un articol este retras.

  9. Am senzatia ca nu stiti despre ce este vorba. In absenta unor dovezi clare de plagiat dupa o tehnica frecvent prezentata in presa ( a se vedea articolele extrem de documentate ale Emiliei Sercan), tot acest articol este o simpla poveste ,o barfa la o cafea. Si chiar daca dovezile ar fi prezentate nu ar fi suficient. Numai Comisia Nationala de Etica poate decide daca ceva e plagiat sau nu ,cu consecinte juridice imediate. Pentru asta toate dovezile trebuie trimise acolo. Altminteri, tot ce se scrie nu are decat o valoare jurnalistica, adica peste maxim o saptamana toata lumea uita subiectul.
    Despre retragerea de articole…numai din revista Nature in anul 2021 s-au retras zeci de articole din diverse motive:

    https://www.nature.com/nature/articles?type=retraction

    dar nu neaparat din cauza plagiatelor.
    Pe scurt, dl .Fumurescu trebuie sa mute mineriada de la Contributors la Comisia Nationala de Etica…alminteri tot ceea ce scrie nu e decat fum…de la fumurescu.

    • „Numai Comisia Nationala de Etica poate decide daca ceva e plagiat sau nu ,cu consecinte juridice imediate.”
      Gresit.
      Si copilul meu de 9 ani poate decide daca cineva a plagiat sau nu, prin simpla lectura a 2 lucrari puse una langa alta.
      Comisia respectiva insa are puterea de a retrage sau a lasa in continuare sa curga anumite privilegii pe baza de hartii pompoase. Din pacate in Romania nici nu va face altceva.
      Copiul meu de 9 ani insa, cu putin noroc, va ajunge cu moralitatea intacta la maturitate si atunci va decide daca merita sa se prefaca aici, in tara, ca profesorii lui sunt savantii care se pretind, sau sa plece cat vede cu ochii.
      Moralitatea si legalitatea, in tara noastra, nu sunt deloc mana in mana.
      Iar domnul Fumurescu cred ca se adreseaza acum moralitatii din noi, nu legalitatii comitetelor si comitiilor.

    • @matrix Nu cred ca autorul are pretentia de a se substitui Comisiei nationale de etica. Dar daca nimeni nu trage un semnal de alarma si toata lumea asteapta ca doar forurile competente sa reactioneze, atunci situatia va ramane neschimbata. Fiecare asteapta ca altul sa reactioneze, unii nu zic nimic de teama ca se vor trezi intr-un lung sir de procese ( ca deh, prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul) si asa mai departe. Bineinteles ca trebuie sa existe probe serioase in ceea ce priveste plagiatul, dar nu cred ca autorul se lansa sa faca asemenea acuzatii fara sa fie sigur de ceea ce afirma.
      Cat despre articolul mentionat ca fiind retras, am impresia ca autorul a scris deja in primul articol ca este legat de suspiciunea de plagiat. In general, nu iese fum fara foc. Si cred ca faceti o comparatie exegerata intre articole retrase din Nature sau orice alta revista serioasa si un articol aparut intr-un amarat de jurnal romanesc, acum 20 de ani.
      Pe de alta parte cred ca daca ar fi vorba de o afirmatie fara valoare, profesoara respectiva ar fi sarit de 10 metri pana acum (in public) si ar fi explicat ca nu este adevarat si de ce nu este adevarat. Orice persoana nevinovata ar face la fel si nu cred ca site-ul contributors i-ar refuza dreptul la replica, dimpotriva.

  10. Va iluzionati singura. Cu discutii nesfarsite despre moralitate, Romania a ajuns unde a ajuns. O serie lunga de ministri, parlamentari si chiar un prim-ministru condamnati si incarcerati, cu un fost presedinte colaboartor al Securitatii. Am uitat sa il adaug pe prim-minstrul Catu arestat in US. Moralitatea iata …nu foloseste la nimic. ..
    Un plagiat nu e atat de usor de detectat precum credeti…Daca copilul Dv invata la scoala si invata bine si e sanatos este tot ceea ce ii puteti dori. Ca va pleca sau nu asta este alta treaba, si cei care au plecat ,daca ar fi onesti, ar spune ca acolo unde s-au dus au gasit aceleasi probleme ca si aici, uneori mai urate. Oamenii sunt la fel peste tot si rai si buni, si morali si imorali. Merita sa citit ce scrie Cioran despre Franta , patria lui adoptiva….
    Ceea ce va pot spune eu este ca am studenti care o duc foarte bine in Romania, si care s-au intors dupa un doctorat in US sau Germania fiindca nu le-a placut viata de acolo ,desi aveau venituri mai mari ca aici. Si nu e vorba de o persoana, am lista intreaga care tot creste. Spre stupefactia Dv, a viitorului emigrant de 9 ani si a dlui Fumurescu Romania nu le pute a peste…
    Si am sa va mai spun ceva….peste 97 la suta din tezele de doctorat sau operele stiintifice din Romania nu sunt plagiate. Cele 3 % plagiate sunt bucuria celor care cred ca in Romania nu se intampla nimic bun, motivatia de a ramane undeva departe, sau de a pleca. Nimeni nu marturiseste insa amaraciunea descoperita acolo departe ca oamenii au aceleasi apucaturi oriunde…si astfel se retrag zeci de articole publicate in reviste de prestigiu ca Nature intr-un an , fiindca autorii care nu sunt romani (ce surpriza!) inseala comunitatea stiintifica in diverse moduri. Cei mai multi sunt americani! Deci pute a peste …si in US unde sade dl Fumurescu…cum de simte mirosul la un ocean departare si nu cel din tara unde sta?

    • Nu ma mai iluzionez de mult. Tot ce pot face este sa sper ca imi pun intrebarile corecte si caut raspunsuri in locurile potrivite.
      Ca se intampla si la case mai mari, iarasi nu ma consoleaza cu nimic. Faptul ca toti rectorii din Romania sunt plagiatori sau cel putin au pe langa ei o clica intreaga de doctori de mucava, asta este ingrijorator. SI mai ingrijorator este ca isi protejeaza sistemul si nu sunt deloc interesati sa imbunatateasca lucrurile.
      Revenind la povestea dlui Fumurescu, nu pare sa fie o simpla barfa – vad ca urmeaza si alte episoade cu date foarte concrete despre ispravile distinsei doamne. Reactiile respectivelor publicatii par destul de ferme si clare, spre deosebire, iarasi, de lipsa de reactii potrivite a mediului academic romanesc si a numitei comitii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro