sâmbătă, iulie 20, 2024

… Mineriadele mintii (III) – De Dumnezeu nu le era frica si de oameni nu le era rusine! Cu un P.S. „rusesc”

… si-atunci ma vad nevoit sa fac precizari pe care le credeam inutile. Constat insa cu tristete ca unii imi citesc textele precum te-ai uita la testul Rorscharch, cel in care vezi in petele de cerneala ceea ce te obsedeaza deja si-atunci nu te mai impiedici nici de realitate si nici de cuvinte.

Prima acuzatie care mi se aduce constant atat in comentarii cat si in emailurile primite, ar fi c-as fi declarat ca “imi pute Romania” sau ca “Romania pute ca un peste”. In realitatea pe care o poate verifica oricine, am scris “desi ma doare inima s-o spun, nu pot sa nu constat evidenta: cand vine vorba despre educatie, Romania s-a imputit ca un peste – de la cap!” Mai simplu: (1) nu imi face nicio placere sa constat evidenta – de aia ma si doare inima; (2) Romania nu “imi pute” in general, dar “cand vine vorba despre educatie” s-a imputit ca un peste – de la cap!” Erau anti-romani stramosii care-au nascocit zicala “pestele de la cap se-mpute” sau eu pentru ca i-am citat? Astept lamuriri de la romanii adevarati.

A doua acuzatie: acuz pe nedrept atat minerii, ca si categorie sociala, in corpore, cat si pe detinatorii de doctorate “pe cinstite”. Din nou – gresit! In treacat fie spus, sunt dintr-un oras miner, Brad, la a carui intrare scrie si-acum “Noroc bun!” si pan-acum nu mi-a reprosat nimeni vreo atitudine anti-mineri. N-am nimic, Doamne fereste!, impotriva minerilor, dar am foarte multe impotriva mineriadelor. Gresesc? La fel, nu am pretins nicio clipa ca toti romanii plagiaza, nici ca doar romanii plagiaza. Am recunoscut, insa, rusinat, ca “practica” plagiatului a devenit tipica la romani. Gresesc?

A treia, dar nu cea din urma acuzatie: Vorbesc si eu “din auzite”, c-asa mi-a zis nu-stiu-cine. Aveti putintica rabdare! Dar, fie, pentru nerabdatori:

I-auzi una! Spre lauda lor, cei de la Colegiul Noua Europa (NEC) unde Diana Stanciu a fost fellow intre 2001-2002 si in al carui Yearbook si-a publicat plagiatul despre Marsilius din Padua au reactionat imediat si l-au retras. Cica – fara ghilimele! – (in engleza, din pacate pentru necunoscatori): First of all, thank you for bringing to our attention this reprehensible act, from which we firmly distance ourselves. I am sorry that the whole thing was discovered 15 years after publication, probably because back then there weren’t today’s effective tools to immediately detect plagiarism. Diana Stanciu is no longer connected with NEC (it’s been 20 years since she was a fellow of our institute), but is currently affiliated with the University of Bucharest, coordinating a prestigious program called Romanian Young Academy: https://rya.org.ro/contact. For this project she is supported by major German foundations, following an impressive CV, which shows how she knows how to build an academic career. (…)  The 2005 volume will be withdrawn from the NEC website for the time being in order to find an appropriate solution to the problem raised, for which we will also seek legal assistance.

I-auzi doua! Tot fragmente, tot in engleza, si tot fara ghilimele – de data asta plagiatul e despre Shaftesbury (trebuie sa le tinem cumva socoteala, c-ajungem sa ne si incurcam): This is to inform you that the editorial team of the journal Analele Universității din București. Științe Politice / Annals of the University of Bucharest. Political Science series (ISSN 1582-2486) discussed today the case brought to its attention concerning the text: Diana Stanciu (2002) „Caracteristicile lui Shaftesbury – filosofie şi politică.” Analele Universităţii din Bucureşti. Ştiinţe Politice IV: 11-21. In accordance with the ethical standards of the journal, based on the documents provided by the authors of the retraction request, as well as on the evaluation of an external reviewer specialized in research ethics, and taking into account the answer provided on the matter by the author of the text under scrutiny, the editorial team decided to retract the respective article for reasons of plagiarism. The retraction notice was published on the journal’s website next to the article’s title (https://anale.fspub.unibuc.ro/browse/issues/2002) A similar notice will be published in the next printed issue. In the following days the editorial team will also contact the international databases services that index the journal to retract the article from these databases.

Jos palaria!

I-auzi trei! (Dar la asta inca ne mai tinem palaria pe cap, ca inca se asteapta raspunsul de la comitete si comitii – UB e mai sfioasa cand vine vorba despre plagiat. Asteapta specialistii.) Si cartea asta a fost plagiata (cu dovezi pe care le-am vazut!): Diana Stanciu, Shaftesbury’s ‘Characteristics’ – A ‘Socratic’ Programme of the Eighteenth Century (Bucharest: Editura Universității din București/Bucharest University Press, 2004), ISBN: 973-575-919-5.

I-auzi patru! (asta e plagiat din John of Salisbury – stiu, incepe sa fie confuzant!) – vazut cu ochii mei – aici Doamna Directoare a RYA a tradus pagini intregi din engleza in romana si le-a semnat! I-a trecut, insa, pe autorii din care a furat pagini intregi la bibliografie. E “pe teava”!

Mai vreti? Ca mai am! Asta e doar varful aisbergului. N-am eu timp sa scriu la cat de repede plagiaza Doamna Directoare!

Nu vreau sa va raman dator cu unele dintre cele mai folosite “scuze” de catre minerii mintii – “el se jura ca nu fura/dar l-am prins cu rata-n gura” si “eu sunt mic, nu stiu nimic/tata-n pod beleste capra”, dar nici nu vreau sa va plictisesc prea repede. Cum spuneam, aveti putintica rabdare. Inteleptul ne-a sfatuit sa ne apropiem incet de miezul placerilor. Sau de cel al rusinii.

Intre timp, va las sa ghiciti singuri de ce uneori ma caznesc sa folosesc ghilimele, iar alteori, nu.

(Va urma)

P.S. Putin a declarat inceputul razboiului taman cand am publicat textul. Sunt constient ca, in viitorul apropiat, nimanui nu-i va pasa de plagiarism. Dac-ar fi sa fac o gluma si proasta si de prost gust in aceste momente, as spune ca pana si Vladimir Putin o ajuta pe Diana Stanciu. Dar sunt convins ca o legatura nevazuta ii uneste pe toti cei care fac apel la realitati paralele pentru a-si justifica nimicniciile. Dupa cum sunt convins si ca nimicniciile sunt sortite pieirii. Numai Dumnezeu poate crea lumea din nimic. Dar unora nici de Dumnezeu nu le frica, nici de oameni, rusine.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Despre rigurozitatea formei unei teze şi la ce slujeşte – printre altele – îndrumătorul tezei?

    La unul dintre capitolele tezei mele de doctorat am citat un autor cu o carte bilingvă. Am avut cartea în mână, am pus ghilimelele de rigoare şi îndrumătorul meu m-a taxat: ai greşit nota de subsol. M-am mirat. Dar avea dreptate. Paginile cărţii erau numerotate în perechi, diferenţa între cele două limbi fiind marcată de o steluţă adăugată numărului paginii. De exemplu 54 şi 54*. Eu n-am băgat de seamă acea *…

    Dar asta se întâmpla într-o ţară ce avea universitate cu mult înainte de a şti noi că ne tragem din daci.

    Ce vreau să zic? Vreau să zic că pe lângă plagiatori mai există şi cei ce au favorizat plagiatul: îndrumătorii de doctorate. Unii dintre aceştia nu au verificat textul tezei, alţii au favorizat plagiatorul prin faptul că i-a înlesnit plagiatul. Plus cei ce au intervenit direct şi au scris lucrarea plagiată – fie aceştia studenţi sau absolvenţi ai unei universităţi sau cadre didactice ale vreunei şcoli.

    Cine a fost îndrumătorul – de exemplu – tezei (aia n-a fost teză că nu demonstrează nimic, nu aduce nimic nou) de doctorat al fostului prim-ministru Ponta? Că doar nu este secret…

    Cine i-a scris teza, pardon, textul? Că doar n-avea el timp de aşa ceva.

    Şi în final, dincolo de ajutorul dat de Putin tuturor celor care se vor întreba de ce ne ocupăm de chestiuni aşa minore când bubuie tunurile, nu îmi dau seama de ce plagierea este amnistiată atunci când cineva renunţă la doctorat. Să plagiezi – adică să furi – şi să continui să fii preşedinte de partid mi se pare că este ca şi când ai pune lupul păstor la oi. Sau mai bine zis că lupul s-a pus păstor la oi şi alte animale domestice.

    Ceea ce nu demonstrează decât că în poporul nostru există multe asemenea specimene. Şi revenind la război, cum mai poate avea cineva încredere într-o situaţie de război în astfel de personaje care mint în interesul propriu fără să dea doi bani pe adevăr, onoare, profesionalism?

    • cine i-a fost indrumator de doctorat?

      Ion Ianosi – si citez din wikipedia – ma scuzati, va rog frumos.

      „Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Steinberger;[2] n. 1 mai 1928,[1] Brașov, România – d. 1 iulie 2016[1])[3] a fost un scriitor și eseist de origine evreiască[4] din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă.
      ….
      Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972 a Congresului mondial de estetică la București. A purtat corespondență și a păstrat legături de prietenie și colaborare, de-a lungul timpului, cu numeroși scriitori sau teoreticieni români de marcă, printre care Belu Zilber, Constantin Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare. Vreme de peste patru decenii, Ion Ianoși a fost profesor de filosofie și estetică la Facultatea de Filosofie a Universității din București. În anul 2001, a devenit membru de onoare al Academiei Române.

      Anul 2008 a fost declarat de Grupul Ideea Europeană & EuroPress „Anul Ion Ianoși” – prilej cu care eruditul cărturar este sărbătorit printr-o serie de conferințe și dezbateri”

  2. Excesiv uzul înțelepciunii populare in a explica orice, mai ales când devine parte a unui stil de interpretare. Este marca stilului care, pretinzând ca e pe baricade, concede ca asta e, ăștia suntem. Ușor de spus apoi ca “unde nu-i cap vai de picioare”, “ce-i trebuie chelului? tichie de mărgăritar”, “ajunge o măciucă la un car de oale”, etc, etc… Și mai ușor de constatat e ca proverbele mai mult au ‘tinut’ lumea decât au ‘mișcat-o’; cam ca proverbul cu pestele: când începe sa pută este mort și a descrie un proces, un eșec sau chiar o boala in termeni ultimativi, ca la alba-neagra, e un semn timpuriu ca cineva te face din vorbe.
    Trăim vremuri in care mințile au ajuns o marfă ca oricare alta: se vând și se cumpara la tarabă fără prea mari scrupule. Acolo unde însă e nevoie de loialitate pana și bunul Dumnezeu a mizat pe apostoli și in ultima instanța pe Biserica pentru a-și face auzit glasul in turma credincioșilor. Dumnezeul terestru de ce nu ar avea și el disponibilitatea de a selecta partizanii?
    Interesul civic de a calibra anvergura intelectuală, cu aplecare specială spre zona publica, pe lângă faptul ca lasă in obscuritate zona privată trădează cumva și o frustrare a geniului din tribuna ca nu-i este permis sa între in joc.

  3. Aceste precizari sunt binevenite. Personal, nu m-am indoit niciodata ca ceva este putred in publicatiile profesoarei bucurestene pentru ca nu se retrag articole la 15-20 de ani de la publicare fara un motiv serios. In general, daca este vorba doar de un rezultat gresit sau incomplet din articol, atunci se face o nota cu precizarile si corectiile necesare. Daca articolul este complet fals ( aceasta se intampla in cea mai mare parte in cazul in care acesta este bazat pe date, experimente, studii care nu pot fi verificate de catre recenzori) atunci intr-adevar acesta se retrage, dar repet, este vorba de anumite domenii (in general medicina, biologie, chimie etc).
    Al treilea motiv de retragere a unui articol este plagiatul.

    Am remarcat printre comentatori un anume @matrix care afirma, printre altele:

    „”peste 97 la suta din tezele de doctorat sau operele stiintifice din Romania nu sunt plagiate.””
    „”Ceea ce va pot spune eu este ca am studenti care o duc foarte bine in Romania, si care s-au intors dupa un doctorat in US sau Germania fiindca nu le-a placut viata de acolo ,desi aveau venituri mai mari ca aici.”””

    Afirmatiile acestea sunt de-o imensa naivitate ( strutul care-si ascunde capul in nisip ca sa nu vada realitatea) daca nu este vorba de cu totul altceva. Bineinteles ca sunt doctorate corecte si de mare valoare in Romania, mai ales in domeniile in care Romania a excelat intotdeauna ( matematica, fizica, chimie…..). Dar afirmatia ca doar 3% dintre doctoratele romanesti sunt lovite de boala numita plagiat mi se pare irealista. Il rog pe comentatorul respectiv sa ne spuna de unde aceasta convingere naiva.
    Nu mai vorbesc de faptul ca marea majoritate a doctoratelor romanesti nu prezinta nici un interes stiintific, nu aduc nimic nou, sunt doar niste rezultate oarecare.
    A doua afirmatie este si ea naiva. Cunosc oameni care dupa studii in universitati straine s-au intors in tara, dar numarul celor care s-au intors pentru ca nu le-a placut viata in tara respectiva este infim. Marea majoritate s-a intors pentru simplul motiv ca nu si-a gasit un post in lumea academica din tara respectiva. Este trist dar adevarat. Printre cei extrem de putini care, avand mari sanse sa obtina un post intr-o universitate straina, nici macar nu au incercat acest lucru, este Dan Nicusor. Amintesc numele lui pentru ca este unul din putinii politicieni romani care au obtinut un doctorat prestigios, intr-o universitate prestigioasa, ceea ce nu este putin in peisajul politic atat de corupt din Romania.
    Deci, subiectul plagiatelor si a mediocritatii care domneste in lumea universitara romaneasca ( cu exceptia catorva domenii unde inca exista un numar de adevarati specialisti care se zbat de zeci de ani sa stopeze fenomenul) este inca de actualitate si va fi pentru mult timp.

    • Pe la debutul primului deceniu al secolului nostru (2003…2006 ?!), Nicusor Dan, proaspat doctor intors din Franta, a infiintat in cadrul Institutului de cercetari matematice din cadrul Academiei Romane Simion Stoilow, o forma de perfectionare – denumita Ecole Normale Superieur – care angrena tineri romani, elevi din ultimele clase sau studenti din primii ani, la o serie de seminarii sustinute de cercetatori cunoscuti din Institut sau din afara. Printre rezultate (pe care nu le-am urmarit dar banuiesc ca nu putine) se numara si fiul meu, acum profesor plin, de catava vreme, la o universitate americana.
      Multumesc Nicusor Dan!
      PS Cine dracu’ te-a pus sa intri in turbaria sulfuroasa, urat mirositoare, numita eufemistico-ironic „politica ramaneasca”?…

      • Nicusor Dan merita felicitat pentru curaj si incurajat, nu apostrofat; un intelectual care se aventureaza in administratie ar trebui sa fie motiv de speranta pentru toti cei care vor „tara ca afara”
        practic cateva mii de sinecuri mai putine la Primaria Capitalei inseamna cateva mii de familii in plus care pot sa plateasca caldura;
        mai putine beculete si targuri si vouchere inseamna mai multi bani pentru canalizare, parcari si reabilitari de cladiri
        ar trebui sa faca o conferinta de presa macar o data pe luna in care sa arate ce a adus in plus fata de mosiera (ne)firea(sca); mass media nu pare ca il agreaza

  4. Cind am fost in China am fost scolarizat de cum trebuie sa ne comportam. Scolarizarea a tinut citeva zile si a fost tinuta de mai multi, printre care si o chinezoaica adevarata care studiase in Ge. Citiva colegi au intrebat-o cum e chestia cu copiatul. Doamna era foc de isteata si ne-a povestit ca-n China copiatul in scoala este interzis si pedepsit f aspru. In schimb in traditia chinezeasca sa preiei o tehnologie, designul unui produs, nu este de loc ca ceva interzis, din contra, se considera ca „inventatorul” produsului trebuie sa fie onorat pt ca a fost preluat si deci apreciat. De altfel in vechime nu exista baze de date, nici Zen nu a a fost documentat, poporul a preluat spusele lui uneori fara ghilimele. Altfel spus copiatul e permis in binele intregului popor dar e interzis cind e vorba de a obtine favoruri personale.

    Cit il priveste pe Putin, acum avem nevoie de Dumnezeu mai mult decit oricind. Dumnezeu sa ne ajute!

  5. Nea Alin ar trebui, abia cum, sa-si dea seama cine sunt pretenii mnealui si cine nu-l intelege. In klar text, sa fie mai atent la cenzura.

  6. Da – a meritat lectura chiar daca cracanatul ne face zilele mai amare si nu stiu daca o are in vedere si pe dansa, plagiatoare, sa o ajute oleaca, cum zice orice moldovean aflat mai aproape si mai expus de Rusia, dar cert ne doreste cu siguranta pe cati mai multi, daca nu cumva pre toti, prosti si docili.

    Uite ca nu toti sunt chiar prosti si nici prea docili.

    Multumiri.
    O floare poate chema primavara.

  7. Cu Diana Stanciu ne-am lamurit…dar nu va pati nimic, cel putin deocamdata.
    Propun sa scrieti un articol cum Putin il plagiaza pe Stalin si pe Hitler…fiindca iata si criminalii se plagiaza intre ei cu efecte groaznice in comparatia cu plagiarismul academic.

  8. Cazul nu e unul tipic, pentru că vorbim despre cineva care a făcut și un (al doilea) doctorat, îmi imaginez, legitim (la KU Leuven), și are și niște publicații onorabile, pe lângă cele plagiate. Asta nu scuză deloc plagiatele, dar ridică o chestiune – un lucru pe care l-am mai întâlnit în articole și comentarii pe net despre plagiat, și anume că adesea elevii / studenții buni copiază / plagiază, din teama de a nu rămâne în urma celorlalți.
    Aici cheia chestiunii, cred eu, este că lucrurile astea s-au petrecut prin 2002-2004, când plagiatele erau la ordinea zilei în România. Repet, asta nu scuză plagiatul, dar încerc să înțeleg cum s-a întâmplat. Ca să poată promova / rămâne în sistem (la Științe politice), Diana Stanciu a ales o scurtătură groaznică (profund imorală, for one) și a susținut un doctorat plagiat, înțeleg, în bună măsură (așadar un doctorat plagiat, pur și simplu), pe care l-a mai și publicat la editura UB (care publică orice, atât timp cât vine de la cineva din Universitate). Teribil. Dar dincolo de responsabilitatea individuală a Dianei Stanciu, rămâne chestiunea unui sistem universitar care te împinge către așa ceva – e demoralizant să vezi că alții în jurul tău promovează pe baza unor compilații, care nici măcar valoare de popularizare a științei nu au. Iar de aici până la a opta, la rândul tău, pentru o asemenea scurtătură profund imorală pasul nu e mare.
    Apropo de responsabilitate individuală, e posibil ca DS să fi plătit deja o dată – înțeleg că în 2004/2005 ea n-a plecat de la Științe politice de bună voie, ca să mai facă un doctorat în Belgia, ci că au fost motive disciplinare pentru care i-a fost desfăcut contractul de muncă. Să fi avut legătură cu plagiatul? Foarte probabil. Marea ei greșeală, evident, a fost plagiatul din articolul pentru anuarul New Europe College, pentru că era în engleză iar cei de la NEC l-au pus la scurt timp pe site în pdf. Eu cred că de acolo a plecat totul; tirajele de la editura UB sunt confidențiale iar cărțile apărute acolo nu prea circulă: teren fertil deci pentru plagiate și compilații lipsite de orice valoare științifică.
    Oricum, DS nu mai e cadru didactic la UB de peste 15 de ani. Surprinzător (la prima vedere), e că recent (2020?) UB a acceptat să o găzduiască ca directoare a acestei academii – mă gândesc că decizia s-a luat la rectorat, unde nimeni nu mai știa în ce condiții s-a despărțit DS de universitate prin 2004/2005. Pe de altă parte, dacă într-adevăr a plătit deja pentru plagiate în 2004/2005, pierzându-și postul la universitate, se ridică o altă întrebare: cât să mai plătească cineva, care între timp și-a luat un doctorat cinstit (cred, cel puțin), pentru o culpă morală de acum aproape 20 de ani? Întreb și eu.

    • Este o enorma exagerare afirmatia ca „lucrurile astea s-au petrecut prin 2002-2004, când plagiatele erau la ordinea zilei în România”. Nu va e rusine sa generalizati asa, fara dovezi?
      Cartile scrise in limbi straine, mai ales in engleza si franceza, chiar publicate la Editura Universitatii Bucuresti, au avut oricum o mai buna difuzare decat cele in limba romana, asa incat au putut fi, mai devreme sau mai tarziu, cunoscute si judecate de specialistii straini din domeniu.
      N-o mai fi cadru didactic, dar e directoare! in cadrul ICUB la UB, ceea ce e la fel de grav.
      Si nu e vorba de un singur text acuzat de plagiat, ci de o practica repetata. De unde sa stim ca teza a doua a fost corect redactata?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro