sâmbătă, iulie 12, 2025

Modernizările incomplete ale României ne trag acum înapoi

Istoria României pare un lung șir de „proiecte de țară” ambițioase și modernizări incomplete, de la 1848 până la integrarea europeană din 2007. Parțial reușite, fiecare cu câte ceva bun, dar esențialmente ratate, tocmai fiindcă aceste modernizări nu au reușit niciodată să ducă lucrurile la bun sfârșit și „au uitat ceva” pe dinafară. Ca o boală tratată insuficient, cu doze subliminale de medicamente sau oprite prea repede și cu reveniri ale aceleaiași vechi boli, după zeci de ani. Să încercăm, foarte succint, o posibilă explicație. Poate mai sunt și altele.

Fiecare dintre marile etape modernizatoare ale istoriei României a pretins iar unele chiar au încercat să ridice țara din sărăcia, înapoierea și subdezvoltarea cronice, specifice ținuturilor de la marginea imperiilor. Am fost și am rămas însă la periferia geopolitică a tuturor lumilor din care am făcut parte, orientale sau occidentale. Cu un picior înăuntru și unul afară.

…Dar nu hainele, nu mașinile, nu vilele și nu telefoanele au fost problema – ci fundația cultural-educațională și calitatea resursei umane a poporului, în majoritatea lui. Aici s-a pierdut de fiecare dată bătălia. Cu nuclee societale de maxim 25-30-35% oameni luminați, deschiși, educați și responsabili față de cei din jur, în schimb cu procente imense de ignoranță, violență (publică dar mai ales domestică), iresponsabilitate, conspiraționism anti-știință și anti-medicină, abandon școlar și analfabetism funcțional, hoție (de toate tipurile, mică și mare, fiecare după cum poate, la nivelul lui), prea departe nu avem cum să ajungem.

…Iar faptul că ne punem, demonstrativ și superficial, crucea în frunte nu ne ajută prea mult, sau chiar ne descalifică inclusiv ca buni creștini europeni, atunci când filetismul, xenofobia și naționalismul retrograd, privite ca sărbătoare a mizeriei, autosuficienței și ignoranței „mândre”, ajung să anuleze marile și autenticele valori universale ale creștinismului. Nu, modernizarea și creștinismul (ortodoxia) nu sunt incompatibile, așa cum încearcă unele voci publice, de o parte și de cealaltă, să le prezinte, evident în mod greșit.   

Majoritatea modernizărilor au reușit economic, industrial și tehnologic, cel puțin până la un punct când „și-au pierdut suflul”, de obicei cam la 25-30 de ani după borna istorică generatoare a schimbării politice respective. Unele au reușit chiar și politic (cu excepția pretinsei modernizări a regimului comunist 1945-1989, pe care nici nu o voi include în lista mea, celelalte au însemnat pași înainte reali ca modernizări politice), dar social, educațional și cultural au eșuat toate, „pierzând poporul pe drum”, după ce s-au ocupat numai de fațada țării și de bunăstarea elitelor (reale sau închipuite) ale regimului respectiv.

Dacă vom mai avea vreodată, în timpul vieții noastre, șansa unei noi modernizări a României, va trebui să pornim de la bază, începând cu valorile și modelul educațional, de unde pleacă toate problemele. Aici suntem la pământ.

Dar care au fost etapele istorice ale modernizărilor României?  

  1. 1848, Unificarea Principatelor și formarea Regatului. Ieșim cu greu la lumină din lungul nostru Ev Mediu și intrăm, cam cu o sută de ani întârziere față de Europa, în faza inițială a capitalismului și schițării instituțiilor specifice statelor europene moderne. Apar elitele proeuropene progresiste, în special pe filieră franceză dar nu numai („bonjouriștii” – ce termen colosal!, arată inclusiv neîncrederea și bășcălia noastră tradițională), apoi un rege german foarte serios, care lasă lucruri importante în urma lui și a unei domnii lungi și fructuoase. Baza socială a națiunii române rămâne însă jos, foarte jos. Nu au mai avut timp să-i ridice și pe cei de la talpa țării, preocuparea și urgența majoră fiind (la vremea respectivă, ca și acum) să încropim repede o fațadă de țară europeană, vopsită frumos la suprafață, ca să putem intra, la vârf cel puțin, în circuitele Europei dezvoltate și să părem frecventabili. Ceea ce s-a și realizat, în această primă etapă. Foarte bine că s-a realizat, măcar atât, în raport cu preistoria europeană din care veneam…
  2. 1918, Marea Unire și modernizarea interbelică. O altă serie de modernizări politice, instituționale, economice, industriale și tehnologice importante. Pare că recuperăm rapid înapoierea și subdezvoltarea țării. Din nou, elite foarte bune în 3-4 orașe mari ale țării, cu adevărat europene. Apare însă primul semnal major de alarmă – deși România se modernizează intensiv, Mișcarea Legionară, cu priză în special în mediul rural, Moldova, clerul inferior, dar și la studenți și intelectuali cuprinși de febra „excepționalismului românesc”, ne arată că avem, totuși, o societate vulnerabilă, predominant conservatoare, dominată de un complex de inferioritate manifestat, paradoxal, ca „superioritate”. Până la urmă, statul modern și democrația parlamentară se prăbușesc în 1938, e drept într-un context istoric foarte dificil, lăsând loc unei lungi serii a regimurilor dictatoriale, care mai de care mai rău: dictatura carlistă (1938-1940), statul național-legionar (1940-1941), regimul militar antonescian (1941-1944), comunismul (1945-1989).
  3. 1989, tranziția postcomunistă și 2007, integrarea europeană. 35 de ani de modernizări democratice, de europenizare și occidentalizare a României, cu succese epocale indubitabile – aderarea la NATO, aderarea la UE, alianța cu SUA, libertatea de mișcare, creșterea veniturilor la peste 70% din media europeană, peste 100 de miliarde de Euro fonduri europene și încă pe atât investiții străine directe și bani trimiși în țară de românii plecați, cea mai spectaculoasă și mai rapidă ridicare economică și politică din istoria României. Și totuși… vine pandemia și constatăm că avem cel mai mare procent de antivacciniști și conspiraționiști, propaganda legionară înflorește din nou, oamenii habar n-au de istorie, apare, pe deasupra, și nostalgia comunistă și negaționismul, prostia și inepțiile se revarsă în valuri pe TikTok, poporul se scufundă în fake news și dezinformare, consumul cultural scade, piața de carte este una dintre cele mai mici din Europa, nivelul educațional se prăbușește, candidatul fabricat al Rusiei intră în turul al doilea al prezidențialelor în condițiile în care 70% din societate nu auzise de el (!!!), în fine, o serie întreagă de „beteșuguri” ne arată o realitate socială dură. În 2024 și 2025 era să ne prăbușim, dar am scăpat la limită și mai avem o mică, probabil ultimă fereastră de oportunitate să facem ceva bun acolo jos, la bază. Dacă mai avem timp, până în 2028, la alegerile parlamentare, apoi pe termen lung, să salvăm măcar generația care începe acum școala.    

*

            Modernizările incomplete ne trag acum înapoi. Tolba cu resurse umane de calitate e cam ușurică. Defilează la noi în țară cinismul, sfidarea, ura și miserupismul, și la bogați, și la săraci, și la cei cu școală, și la cei fără școală. Pentru că inclusiv școala, după ce că e puțină, a fost făcută prost.

Ne trezim că și unii dintre cei care ocupă poziții de elită în sistem sunt oameni de foarte proastă calitate, mai ales morală. Baza de selecție este deficitară. Plătim un preț foarte mare pentru că am pierdut poporul pe drum, în deceniile trecute, în goana noastră nebună după succese individuale, prosperitate personală și familială și abordări elitiste (desigur, absolut necesare și ele), care au rupt însă societatea în „trei Românii politice” (a se vedea primul tur al prezidențialelor, 4 mai), apoi, la realinierea pentru finală, după ce una din cele trei opțiuni politice s-a despărțit în două orientări emoționale și intelectuale divergente, în „două Românii sociale, educaționale și culturale” (18 mai), despărțite de un val de ură și frustrare.

Aici suntem acum. Nu știu cât timp mai au (avem) la dispoziție, politicienii și noi ceilalți. Poate că deja este târziu iar bătălia istorică este pierdută. Sau poate că ne revenim spectaculos și ridicăm baza socială, aducând puțină lumină și încredere acolo jos, unde este cea mai mare nevoie de lumină, educație și modernizare culturală.

Următoarele alegeri sunt în 2028, cele parlamentare, mai importante chiar decât cele prezidențiale. Dacă mai scăpăm o dată de dezastru, să promitem că vom face ceea ce trebuie, măcar pentru generația care intră acum în școli.  

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. In general nu-mi plac articolele d-lui Naumescu, de dat asta insa devine interesant, lanseaza, printre rinduri, ideea ca poporul e vinovat. Desigur au existat multi leaderi care au constatat ca poporul nu-i merita, dar acum e cumva alta notatie.
    Se pune accentul pe „educatie”, o forma cumva mai eleganta decit ai spune ca poporul trebuie dresat, pe vremuri se vorbea de omul nou.
    Mi se pare si asta o incercare de manipulare!

    Convingerea mea e ca poporul e suficient de intelept, stie sa reactioneze matur la incercarile istorice, chiar daca unora sau altora nu le place. Mai ales in zilele de azi in care poporul are surse imense de informare, nu atit pe exageratul bagat in seama, tiktoc, cit mai ales prin contact direct cu civilizatii din lumea intreaga!

    • @neamtu tiganu _ „În general nu-mi plac articolele d-lui Naumescu, de dat asta insa devine interesant.”

      Zice dl. V Naumescu…
      „…fundația cultural-educațională și calitatea resursei umane a poporului, în majoritatea lui”
      Altfel spus, „Ce țară frumoasă avem, păcat că-i locuită!”. Articolul este un șir de sofisme „interesante”.

      Am amintit de mai multe ori despre un popor cu o mare calitate a resursei umane, cu o istorie și o educație prodigioase, care a ales împotriva interesului propriu. Am amintit de Brexit și de Dominic Cummings, de faptul că manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. A da vina pe un grup etnic, a generaliza, este profund greșit. Au mai pus unii etichete popoarelor și întotdeauna s-a terminat rău.

      Foarte probabil, dl. V Naumescu nu citește comentariile la articolele domniei-sale. Eu, cel puțin, am amintit în repetate rânduri că România NU este o democrație, România este o cleptocrație guvernată de peste 35 de ani de o grupare de sorginte securisto-comunistă al cărei obiectiv fundamental este transferarea frauduloasă a unei cantități cât mai mari din resursele publice în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora. Astfel, aceasta a ajuns în timp să se consolideze, să controleze resursele statului, și să-și subordoneze instituțiile de forță, justiția, serviciile de informații etc.

      România este un stat eșuat (după cum spunea fostul Președinte), căuia i-a fost aplicat MCV drept condiție pentru aderarea la UE în 2007, MCV care a fost ridicat abia cu 18 luni în urmă de rușine, pentru că nimeni nu mai putea explica de ce un stat care nu e o democrație a fost admis totuși în Uniunea Europeană.

    • Poporul înțelept ? Asta da prostie ! Cum poate fi un popor înțelept când este “suma unor incompetențe individuale” ?

  2. Interesantă teza cum că modernizările economice NU aduc automat o modernizare civilizationala și culturală. Prin Europa de Vest s-a reușit asta, dezvoltarea economică a dus la bunăstare și dezvoltare socială și culturală.
    Deci, de ce nu s-a reușit la noi?
    Mai întâi o paranteză. Încă de la început, să zicem de la 1848, deși exista o minoritate progresistă, era totuși o minoritate fără forță politică care să impună un alt model cultural. Nici măcar reformele lui Cuza, nici autoritarismul lui Carol I nu au putut impune un nou model cultural, în ciuda unor succese economico-sociale. În perioada interbelică, nici atât și asta în ciuda marii victorii naționale numită Marea Unire. CINE s-a opus adoptării modelului capitalist occidental? Păi taman elitele românești plus Biserica noastră strămoșească. Vreți să vă reamintesc urletele elitelor conservatoare în contra liberalismului numite Junimea, Poporanismul, Semănătorismul, Gândirismul, Legionarismul, etc? Hai să acceptăm evidenta: poporului român și elitelor sale NU le-a plăcut NICIODATĂ liberalismul burghez. Deși autorul nu analizează fenomenul, elitele românești și religioase au acceptat aproape în totalitate Comunismul de care, iată, nu am scăpat încă…
    Deci, ce să ne mai mirăm de fenomenul Georgescu+Simion+Șoșoacă că a răbufnit când tocmai ajunsesem la cel mai înalt grad de prosperitate din Istoria modernă a României? Votul diasporei a fost clar: nu ne place Europa, nu ne place România, vrem altceva, fie și Rusia. Adică sufletul oriental românesc este INCOMPATIBIL cu spiritul european. Deși unii se bat cu cărămida în piept de europeni ce sunt, adevăratul lor suflet este atras spre Orient…
    CE model cultural occidental să aplicăm când sufletul românesc îl refuză cu îndârjire?

    • Bineînțeles, poporul are parte de ceea ce merită. Bineînțeles, capacitatea majorității populației de a avea discernământ (sau lipsa acestui discernământ) influențează viitorul tuturor, viitorul națiunii române.

      Din 1989 încoace, mie mi se pare destul de clar ce s-a întâmplat. Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara n-a fost lăsat să aibă tracțiune, în societate. Ca urmare, la conducerea țării au venit Ilici Iliescu și ai săi – agenți sovietici prin convingere, educație și instruire, loiali intereselor rusiei post-sovietice.
      Nu e întâmplător că:
      – educația și învățământul au fost distruse sistematic,
      – s-a evitat, cu obstinație, construirea și modernizarea unor căi de comunicație strategice,
      – justiția a evitat, sistematic, să pedepsească marea corupție și marea evaziune fiscală,
      – „elitele politice” au fost promovate pentru defectele lor, nu pentru calități,
      – a fost distrusă coeziunea societâții și a fost înăbușită speranța în mai bine,
      – la momentul oportun, au fost activate grupările „suveraniste” ce propovăduiesc nu independența totală (imposibilă, de altfel) ci închinarea mai degrabă la rusia, decât la Occident.
      Toate cele de mai sus și încă altele au fost înfăptuite deliberat, pas cu pas, mutare cu mutare, ca într-o partidă de șah. Dacă le ieșea mutarea la prezidențiale, la următoarele parlamentare urma, fără îndoială, „mat” -ul. Nu sunt convins că nu urmează oricum „mat” -ul, la următoarele parlamentare.
      Nu cred că PSD -ul e ciuma, cum se spune, ciuma ne-ar fi ucis până acum. Mai degrabă, aș zice că e un cancer care nu doare și pe care doar metastazele îl semnalează, bineînțeles, prea târziu.

      • @Decebal _ „Nu cred că PSD -ul e ciuma, cum se spune, ciuma ne-ar fi ucis până acum.”

        Nope! PSD este cea mai reprezentativă marionetă a cleptocrației care guvernează România de peste 35 de ani. Mimarea democrației parlamentare și alegerile periodice aparent democratice sunt condiții pentru apartenența la UE și NATO.

        Cleptocrația funcționează precum un parazit, NU precum ciuma. Parazitul nu vrea să-și omoare gazda. Cleptocrația dorește să extragă rente din resursele publice pe termen lung. Iar apartenența la UE și NATO reprezintă în bună măsură pentru ea posibilitatea de a accesa resurse mai multe și mai valoroase.

        Desigur, economia României (gazda parazitului cleptocratic) nu funcționează eficient dacă este parazitată, dar în nici un caz cleptocrația – și implicit marioneta ei PSD – nu dorește ca ea să moară. O poate aduce până aproape de colaps (cum se află în prezent în apropierea incapacității de plată), după care o lasă să își revină, pentru a putea extrage resurse în continuare.

        Este un principiu valabil pentru toate cleptocrațiile. Așa funcționează lucrurile.

        • @Constantin
          Și „Cleptocrația” asta cine ar fi, în cazul României? Sunt niște persoane? O organizație?
          Din ce scrieți, e un fel de păpușar. Cine este acest păpușar? Sau cine sunt acești păpușari?

    • Elita românească interbelică a umplut lagărele și închisorile cu deținuți politici așa de bine a colaborat cu comuniștii.Doar o foarte mică parte din ea a ales colaborarea cu infamul regim comunist. Minoritatea progresistă( în sensul pe care l avea progresul în secolul 19 și.nu în sensul falsului progresism de extremă stânga de azi) nu era lipsită de putere politică fiindcă tocmai ea a fosta făuritoarea revoluției pașoptiste,unirii de la 1859, independentei și reformelor care au modernizat societatea românească….Curentele literare reprezentate de Junimea,poporanism ,semănătorism,romantism sunt tot creații ale elitelor pentru elite și nu ale unui popor analfabet sau semianalfabet neinteresant de alta cultură decât cea populata orala( 80 la sută din poporul român era alcătuit din țărani)Legionarismul nu trebuie amestecat cu curentele literare și era o reacție la corupția din societatea românească și la pericolul bolșevic din primii ani interbelici.El includea și o parte a elitei românești dar și muncitori și țărani nefiind legat de o anume clasa socială precum comunismul.Acesta din urmă a schimbat în rău caracterul poporului român amplificând tot ce era rau și înnăbușind tot ce era bun. .Poporul român din 1989 e foarte diferit de cel din 1945 dar în rău nu în bine pentru că 55 de ani a fost aproape complet izolat. de lumea occidentală,de lumea civilizata.Dintre fostele țări socialiste doar Romania și Polonia nu se învecinau cu o țară capitalistă dar în Polonia catolică spiritul occidental și antipatia fata de bolsevismul de rit rusesc nu au dispărut nicio dată.La noi politică de formare a omului nou de către comuniști a fost până la urmă o reușită și nu un eșec cum s a spus după 1989.Fara omul nou de tip comunist nu ar fi fost posibile mineriadele, și regimul iliescian și nici omul georgist,simionist ,sosocar.,conspiraționiste,antivaccinisst,putinist,antioccidentali, homofob,dacopat,ortododoxist,nostalgic ceaușist.Trebuie spus și că procesul de modernizare de tip occidental a societății românești a fost întrerupt de cele două războaie mondiale și dat înapoi de regimul comunist care era și tot mai autarhic.Daca vorbim de procesul de modernizare nu trebuie sa uităm că în secolul 20 am pierdut 63 de ani din el.Problema e ca acum modernizarea s a accelerat in lumea civilizata ,la noi a regresat și ne putem trezi în situația țărilor musulmane care în secolul 20 erau mai moderne decât acum când s au islamizat ș au reislamizat Intr o varianta ucronica cu mult mai retrograda decât cea islamică medievală. Cu toate progresele făcute la noi după 2000 ne putem trezi în câțiva ani Intr o societate de tip putinist împinsă acolo conștient sau inconștient chiar de cea mai mare parte a poporului român și paradoxal cu contribuția esențială a românilor care trăiesc în Occident.

      • ”modernizarea s a accelerat in lumea civilizata ,la noi a regresat și ne putem trezi în situația țărilor musulmane care în secolul 20 erau mai moderne decât acum”

        Da, era grozav când poliția de pe vremea Șahului din Iran smulgea femeilor bătrâne pe stradă îmbrăcămintea tradițională cu care ele erau obișnuite de zeci de ani. Era grozav când prietenii lui Ceaușescu controlau lumea arabă cu arma în mână (Saddam în Irak, Hafez al-Assad în Siria, Gaddafi în Libia etc.). Socialismul pan-arab a dispărut astăzi complet, iar socialismul pan-european va dispărea și el peste încă o generație. Dacă e nevoie de servicii secrete ca să rămâi la putere, înseamnă că nu meriți să rămâi la putere.

    • Un diagnostic ce îl susțin. Cunoștem boala, simptomele, însă nu reușim să găsim tratamentul adecvat. Nici dl Naumescu nu se referă la un astfel de tratament. Schimbarea de paradigmă a întregii societăți, începând cu elitele responsabile, care vor, pot, dar nu știu cum să acționeze. Proștii, mulții, vor da majoritatea în parlament tot celor care îi mint frumos și azi PSD a ales la CCR un individ care să le apere interesele de grup infracțional organizat, iar la sănătate un neînțărcat cu ambiții de parvenitism politic. Adevărul e că societatea românească s-a comportat postdecembrist ca un stup bezmetic.

      • @Nedelcu _ „Adevărul e că societatea românească s-a comportat postdecembrist ca un stup bezmetic.”

        Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Depinde doar de suma investită.

        Mai în glumă, mai în serios, am spus de mai multe ori că dacă domnul D Voiculescu ar fi investit suma necesară, labradorii domniei sale ar fi putut ajunge senatorii României precum înaintea lor a fost Incitatus în Roma.

        Să nu uităm că în urmă cu doar câteva luni am fost la un pas de a avea Președinte al Republicii un șarlatan despre care imensa majoritate a cetățenilor nici măcar nu auziseră și nu-l văzuseră în viața lor.

      • In urma cu 10.000 de ani au aparut societăților umane complexe. Omul depasea stadiul de vanator-culegator si intra in era paradigmelor. De la inceputurile civilizatiei, cei aflati la putere au restrictionat interesele majoritatii, prin reglementarea valorilor, controlarea resurselor si reprimarea revoltelor. Si de atunci, majoritatea paradigmelor au fost nefaste pentru cei mai multi. Aproape toate ierarhiile socio-politice din istoria omenirii sunt lipsite de orice temei biologic sau logic obiectiv.

    • Sunt total de accord cu tot ce ai scris si chiar asta se intampla. Doar pt ca ne modernizam facilitatile, nu inseamna ca si mentatile vor fi automat modernizate. Pe tema asta chiar vazusem un film foarte bun, si in care ironic desi populatia a progresat de la Evul Mediu, oamenii continuau sa se imbrace pe strada si in general tot medieval, desi aveau masini zburatoare, camere de supraveghere, social media, si tehnologie mai avansata decat a noastra actuala, ca sa reflecte „stagnarea mentala” a populatiei.
      Pot sa spun doar ca sunt un tanar fost absolvent de Universitate, dar am avut o colega care desi se credea intelectuala, era perfectionista si numai cu medii de 10, isi arunca mereu tigarile terminate pe jos desi un cos era la 5 m de ea doar, si a si parasit tara din pacate sau fericire (depinde din ce perspectiva vezi) sa isi faca cariera in Germania, fara sa mai clipeasca inapoi la Romania, dar m-a suparat dualitatea asta de intelectual arogant – fara respect si valori pt mediu.
      Nu pot sa il numesc curent, ci doar refuzul pur si simplu, al unora de a se lepada de traditiile facute sa mentina ordinea fantomelor demult apuse. Si e foarte intens mentinut, de frici valide, insa mereu ascunse dupa bravisme copilaresti. Vorbesc aici inclusiv de cultele religioase, care mereu la noi au un cuvant de spus important si este ascultat de o parte din populatie si care INCA, mai poate sa construiasca mai rapid lacasuri decat statul un spital (ca si ciupercile dupa ploaie). Tot timpul oamenii vor sa inventeze tot felul de povesti si sa dea vina pe tot felul de personaje imaginare, pt problemele reale, dar nu vor sa constientizeze defapt ca de vina sunt mai multi factori complecsi care conlucreaza si se influenteaza unul pe altul.
      Refuzul asta ne costa enorm (economic, social, demografic, infrastructural, agricultural etc.) si sunt sigur, ca puteam/putem fi cot la cot cu diverse alte tari puternice din vestul Europei si sa ne remarcam mai bine prin valori puternice si nu porcarii mentinute de frici.
      Noroc ca mai suntem si alti oameni, putini, care ne dorim doar progres, nu vrem sa dormim in paie, langa cai si sa visam la Taticul Cerului, cum ne salveaza.

    • Votul românilor basarabeni, inclusiv în diaspora, a fost decisiv. Votul românilor a demonstrat că diaspora suferă de o boală cruntă. Oftica rusească. Parafrazandu-l pe Caragiale, putem afirma că neamul acesta nu e până acum dospit cumsecade și că diaspora este „rebutu” Occidentului. In sec. al XIX-lea și la inceputul sec. al XX-lea, România a pășit în modernitate sub conducerea unui rege german și a unei elite boeresti franțuzite, luminată, care se bucura de recunoașterea socială. In ceea ce îi privește pe politicienii noștri, mulți dintre ei cred că sunt îndreptățiți să facă doar ceea ce îi taie capul. De aici, „ca la noi la nimenea”, „merge și așa”. Nu vă mirați, e o chestie genetică.

  3. Excelenta analiza! Concisa, realista si prea optimista. Dar ca sa devenim altceva decat am fost pana acum, fiecare din noi trebuie sa vrem schimbari majore. Din pacate, foarte multi nu o vor si nu vor face decat sa ne puna frane. Chiar cei cu educatie au dat de gustul coruptiei si a banului nemuncit, ale relatiilor fara un dram de onestitate. Cred ca nu vom putea arde etapele asa cum va doriti Dv, va trebui sa mai treaca inca 50 de ani.

    • Nu avem 50 de ani la dispoziție.Timpurile s au schimbat și ne dă bice din spate inteligenta artificiala.Fara accelerarea modernizării poporul român riscă să se transforme Intr o plebe parazitara sterila de tip roman și să sa dispară înainte de sfârșitul acestui secol

      • Multumesc de raspuns. Dar vedeti, cum Estonia si Polonia au avut vointa de a face reforme dure dar utile, unde digitalizarea a mers repede. La noi dupa 35 de ani nu avem informatizare nici 25% din necesar si 65% din populatie nu stie sa lucreze simplu la un computer. In istoria europeana am fost mereu cam ultimii.

  4. /

    E un curent oarecum nou prin anumite cercuri, nu numai romanesti, ci si europene in a acuza poporul.
    De ex. SPD, partid german, cica democratic, care a obtinut imense 16%, pledeaza pt desfiintarea AfD, care are vreo 24%, deoarece acestia nu sunt democrati.
    Desigur adeptii AfD ar fi, nu asa, lipsiti de educatie, analfabeti frate. S-a incercat o statistica privind gradul de educatie a needucatilor si s-a constatat ca mai multi needucati aveau verzii, dar needucati cu caracter, nu asa.

    Si ca sa pun pct pe I, nu stiu cit de educat as iesi de la o scoala unde l-as avea profesor pe unu, sau altul, nu dau nume!

    • Nu știu dacă interpretarea asta e chiar cea intenționată de domnul profesor. Societatea are nevoie de timp pentru a se așeza, mai mult decât o singură generație. Ori noi nu prea am avut timpul ăsta la dispoziție. Acum, eu nu aș pune pe același plan experimentele dictatoriale interbelice cu comunismul; cumva experimentele respective, care de fapt au tentat toate țările europene, au eșuat și societatea era conștientă de asta și pe cale de a-și reveni: de fapt la 23 August regele deja pusese în vigoare Constituția înapoi și revenirea la regimul democrat pe bază de partide politice. Comunismul, cel puțin cel al anilor 50 a fost o dictatură impusă din exterior și în mod programatic a atacat bazele statului democrat, „burghez”, cu rezultate catastrofale. Problema care persistă și acum e că oamenii nu mai par capabili să se organizeze spontan și să participe activ la viața politică; din acest motiv partidele actuale nu prea mai au legătură cu „masele” și apar ca niște corpuri artificiale; pe acest fundal apar din nou tentațiile regimurilor de mână forte, pentru că experiența interbelică a catastrofei la care a dus această tendință a dispărut din conștiința publică… Chiar dacă e în manualele de școală, uneori poate nici acolo …

      • @Mihai Badici _ „eu nu aș pune pe același plan experimentele dictatoriale interbelice cu comunismul”

        „Ism-ele” precum comunismul, fascismul, diversele forme ale național-socialismului, au generat milioane de victime.

        Vă rog să nu vă supărați, dar eu cred că a spune despre unii criminali că au fost mai buni decât alți criminali este o eroare și o lipsă de respect față de victime.

        • Poate nu am fost destul de clar, deși eu cred că e destul de clar ceea ce spun, nu am avut intenția să fac un clasament al victimelor, orice dictatură e reprobabilă și după părerea mea ajunge la un moment dat criminală, fără excepție. Distincția pe care încercam să o fac era că dictaturile de până în 1944 au fost generate de tatonările politice autohtone (în sincronism cu cele europene, bineînțeles) , au fost un fel de crize de creștere pe care societatea era pe cale de a le depăși. Asta nu le face mai puțin reprobabile, evident. Prin contrast, regimul comunist a fost impus complet din exterior, de un stat străin, nu a avut legătură cu nici un fel de proiect de modernizare a țării. E adevărat că și proiectul comunist era în teorie un proiect de modernizare – elaborat în sec XIX- dar în mod sigur oamenii nici nu și l-au dorit nici nu au avut vreo tragere de inimă să participe la el. Din această perspectivă am vrut să disting pentru că prin lichidarea fizică a fruntașilor politici antebelici și a mișcărilor politice procesul de modernizare a țării nu a mai putut fi reluat și iacă-tă că până și azi avem dificultăți în a construi o societate civilă suficient de puternică pentru a menține forțele politice pe linia de plutire. În 45 societatea românească încă mai avea resursa umană și elanul necesar pentru a-și reveni…

  5. Imi permit sa comentez ca in timpul vietilor noastre, nu vom vedea schimbari educationale la baza poporului – si ca gasirea unor solutii care sa evite prabusirea tarii si sa asigure avansul ei de etapa catre modernitate, revine exclusiv elitelor individuale, asa cum a fost de fapt mereu in istoria noastra.
    Vrem nu vrem, nu vom fi niciodata precum scandinavii sau saxonii. Nici macar ca polonezii.

  6. „Defilează la noi în țară cinismul, sfidarea, ura și miserupismul, și la bogați, și la săraci, și la cei cu școală, și la cei fără școală. Pentru că inclusiv școala, după ce că e puțină, a fost făcută prost.”

    Am absolvit una din cele mai proaste facultăți din lume. Când am terminat-o eram fericit că am scăpat de ea. Dacă aș fi fost mai deștept și mai curajos aș fi abandonat-o incă din anul întâi, când am descoperit următoarele:
    1) facultatea era populată cu o adunătură de analfabeți funcțional, dinozauri cocliți, comuniști reșapați, bețivi patetici, mitocani aroganți, misogini agresivi, lichele odioase, palavragii demenți și alte lighioane de tristă amintire.
    2) nu exista niciun curs care să fie așezat in rândul lumii. In mod uluitor profesorii erau toți o adunătură de nomenklaturiști și bugetari fără nicio preocupare pentru dezvoltarea intelectuală a studenților (nici nu aveau cum, ei fiind de o înapoiere, obtuzitate înfiorătoare). Nu-i interesa nimic, decât salariul și prestigiul găunos. Niște idioți prin definiție. Cu doctorate.
    3) cei câțiva seminariști buni trebuiau să-și țină in secret performanțele și studenții capabili (pe care-i împingeau in Occident)
    4) am avut profesori atât de tâmpiți incât a trebuit să le explic că nu au niciun drept să mă dea afară de la un curs pentru că ascultam cu atenție „lecția” lor, adică dictarea (da! se dicta de la catedră pentru 300 de oameni din aulă!) dintr-un caiet plin de inepții, baliverne și copy/paste din manual, și refuzam să „iau notițe”.
    5)…și aș putea scrie 10 pagini despre ororile din universitate. nu e insă cazul să-mi pierd timpul iarăși.

    Facultatea de Drept a Universității București. Aceasta este cloaca infernală prin care am trecut. Îmi urăsc aproape toți profesorii, e adevărat. Nu am nicio amintire plăcută despre Iorgovan, Muraru, Năstase, Stănoiu și alți siniștri deformatori de caractere. Ăștia au educat magistrații acestei țări. Ce putea să iasă din mâna lor?

    Dar școala mea nu a fost deloc puțină, din păcate a fost multă și proastă.

    Îi urăsc și sfidez pe toți cei ce au nenorocit tinerii acestei țări deformându-le mințile cu balastul lor intelectual și cu reziduurile ideologiei socialiste. Îi urăsc la fel de mult ca pe politrucii cu care s-au înhăitat și cu care au prădat țara vreme de 35 de ani.

    Nu mi se rupe, că d-aia îi urăsc in continuare. Și nu pot trece peste culpa lor in transformarea țării intr-o cleptocrație cu note medievale. Dar o să mi se rupă de-acum încolo.

    Mi-e o greață de nedescris vizavi de toți universitarii care se vaită întruna de școala proastă in timp ce profesează in ea! De ce nu-și dau demisisa? De ce contribuie la tâmpirea in masă? Aa, pentru că școala lor e pasămite mai bună decât școala altora? că e de top universitatea? ce top, top 100000? Ei sunt excepțiile și fără ei s-ar duce totul de râpă? se duce oricum. Și cum să nu fim cinici când vedem că niciunul din ei nu face niciun gest pentru abolirea sistemului de educație etatist de sorginte socialistă, că toți se complac și că, după o scurtă pauză dedicată retoricii reformiste pe internet, se întorc eroi la catedră?

    „35 de ani de modernizări democratice, de europenizare și occidentalizare a României, cu succese epocale indubitabile – aderarea la NATO, aderarea la UE, alianța cu SUA, libertatea de mișcare, creșterea veniturilor la peste 70% din media europeană, peste 100 de miliarde de Euro fonduri europene și încă pe atât investiții străine directe și bani trimiși în țară de românii plecați, cea mai spectaculoasă și mai rapidă ridicare economică și politică din istoria României. ”
    …iar acum îi vedem cum se împăunează cu realizările, strădania, generozitatea altora! Ei ne-au dat democrație, ue, nato, libertate de mișcare și prosperitate! Cum să mai stai in asemenea țară, in care avocații de elită (imaginară) ai tâlharilor guvernamentali te fac conspiraționist tâmpit pentru că ai îndrăznit să nu te inchini tâlharilor, să nu le oferi veșnică recunoștință (pentru că ne-au lăsat să trecem granița ca să aibă ei licență de prădat fonduri europene), ci să-i disprețuiești și să-i urăști?

    In ultimul ceas al națiunii, aproape că nu există niciun membru al elitei intelectuale (conectate politic și/sau mufate la fonduri europene, căci evident nu vorbesc de cealaltă elită subțire…de disidenți sau de universitari târâți in tribunale și mânjiți de presă pentru că au criticat regimul fascistoid pandemic) care să facă vreun mic pas spre dialog. Pentru că nu am înghițit propaganda lor sau pentru că nu am votat fantoșele lor am ajuns o adunătură de proști, de conspiraționiști, de sărăcani ingrați, de căpșunari și corporatiști invidioși pe succesele lor. Pur și simplu nu-și pot disimula disprețul față de gloată (din care evident fac parte). De aceea este ultimul ceas: neamul se sparge, orice formă de solidaritate a dispărut, orice sentiment nobil și orice aspirație către dreptate au devenit vetuste. Nicio șansă să putem continua împreună. Luați voi țara și duceți-o pe cele mai înalte culmi ale progresului! Și să nu vă faceți griji, poporul nu are nici lideri nici luptători, suntem lași, deci mulți o să ne retragem iarăși…in Europa, ca să rămâneți cei mai pro-europeni stăpâni ai celui mai sărac județ european (unde se pot cumpăra oameni cu o șapcă sau cu o sticlă de ulei).

    • @EuNuke
      Fara a va nega constatarile si concluziile triste despre profi ai fac.de dr.trebuie sa spun cate ceva (constatari directe/indirecte dar documentate) despre profi de la fac.de prestigiu occidentale (EU&North-America).
      COMUNISMUL in sensul ideologic cel mai pernicios face legea/este dogma!! Fara nici o gluma!
      Doamne fereste sa intrebi lucruri neconvenabile, sa observi chestiuni eludate, sa amintesti aspecte general cunoscute dar trecute sub tacere de (o anumita) elita profesorala la care nu te asteptai la asemenea lucruri. Doamne fereste sa manifesti nedumerirea fata de tendinta evidenta si explicita de a justifica ingradirile libertatii de opinie pentru a nu ofensa „naturelul simtitor” si pretentiile bizare.
      Doamne fereste sa chestionezi, chiar intr-o discutie libera, motivele (f.greu de cunoscut&definit!) ale soixante-huitards occidentali (pro-comunisti declarati) sau sa faci comparatii cu Praga ’68 care voia sa scape de comunism…..
      Toate cele enumerate mai sus (plus amorul diliu ptr.Trotsky) creaza o teribila ranchiuna instantanee a multor profi univ.occidentali cu aplecare spre indoctrinarea studentilor.
      Exemplu: cum sa numesti/califici afirmatia (la curs) ca Bretton-Woods Conference a dus la diviziunea est-vest deoarece URSS nu a fost invitata… ?!? Asta in conditiile cand, la 2 clicks distanta, Wiki arata (documentat) exact contrariul si cand Harry-Dexter White (initiatorul conf., adjunct al lui Morgenthau, etc) era agent dovedit al lui Stalin; URSS chiar a participat, dar s-a retras/n-a semnat Savanah, etc.
      Dar overall, in rel.cu studentii, e clar ca profii univ.occidentali nu prea pedaleaza pe superioritatea lor dumnezeiasca fata de acestia, nu afiseaza aroganta si inaccesibilitatea mandre, etc. Incurajeaza dezbaterea subiectelor dificile….cu exceptia punerii in discutie a „valorilor perene” marxiste totusi.

      „facultatea era populată cu o adunătură de analfabeți funcțional, dinozauri cocliți, comuniști reșapați, bețivi patetici, mitocani aroganți, misogini agresivi, lichele odioase, palavragii demenți și alte lighioane de tristă amintire”. Sincer, cateodata mi-am spus ca „adunatura” de mai sus era/este, cumva, PREFERABILA indoctrinarii quasi-generalizate din univ.de prestigiu occidentale. Inca reflectez….
      „adunătură de nomenklaturiști și bugetari fără nicio preocupare pentru dezvoltarea intelectuală a studenților (nici nu aveau cum, ei fiind de o înapoiere, obtuzitate înfiorătoare)”. Poate constatarile sunt indreptatite, nu contest. Dar cu timpul am inceput sa observ ca un anumit conservatorism este necesar&obligatoriu in stiintele juridice. Altfel ajungem in situatia ca norma legala sa fie intr-o perpetua incercare de a fi la zi cu ce este trendy, cu curentele sociale vocale, cu tendintele ce par a fi dominante dar se dovedesc efemere.
      Poate ca „obtuzitatea”(respectiva) este o manifestare exterioara a unui conservatorism bazat pe experienta anterioara si pe cunostintele acumulate. Nu fac elogiul „obtuzitatii”, don’t you worry.
      In anii ’90 se manifesta un curent admirativ legitim cu privire la stabilitatea normelor fundamentale izvorate direct din US Constitution si jurisprudenta respectiva. Cum de Constitutia Americana e neschimbata de peste 200 de ani??! se spunea. Multi am luat-o de buna.
      In realitate US Constitution este supusa amendarii/schimbarii aproape zi de zi. Dar prin interpretare juridica si nu prin vot democratic. Teoria aceasta a Constitution as a living document se incearca sau chiar se utilizeaza si la noi, ca sa nu mai vorbim la CEDO. La CJUE mai putin, totusi.
      Este preferabila stabilitatea raporturilor juridice, a.k.a.conservatorism, sau fluiditatea normativa prin aportul unor jud.numiti pe criterii politice ?

      „regimul fascistoid pandemic”. Sincer, mi se pare o exagerare pamfletara. Pe bune!

      • @JB, mulțumesc pentru răspunsul atât de deschis și politicos. Ce spuneți concordă cu ceea ce foștii mei colegi emigrați mi-au povestit.

        cu regimul fascistoid. da, e o exagerare căutată. dar multe abuzuri sistemice sunt destul de apropiate de regimurile fasciste. am fost la un pas in opinia mea de un nou regim fascist european.

        • @euNuke
          O precizare pe regret ca nu am facut-o in primul coment.
          Noi ro, bg, hu, pl, rus, etc NU putem sa intelegem greselile multor intelectuali occidentali privitoare la Comunism. Eu cad frecvent in exact aceeasi eroare.
          Decenii multe au fost educati in sensul unei superioritati IDEOLOGICE a comunismului dar….”sigur tovarasi,….au mai fost si erori” cand e vorba despre aplicare practica a afirmatiilor „idealurilor si aspiratiilor”. „Totusi idealurile raman” cum spunea o studenta la coada la french-fries intr-un campus univ.
          De noi NU s-a prins decat marginal acea ideologie deoarece realitatile contestau clipa de clipa orice propaganda oricat de buna.

          Intelectualilor occidentali mai in varsta le vine foarte, foarte greu sa creada ca ceva in care au crezut si care e atat de atractiv, ideal si minunat in lit.de propaganda politica poate sa ajunga sa fie atat de criminal. Ar insemna sa-si renege idealurile tineretii, sa-si recunoasca naivitatea, etc.
          Cei mai tineri iau, efectiv, pe nemestecate ceea ce le spune un prof pe care il intalnesc si la pub si care povesteste cu nostalgie frumosii ani ai tineretii revolutionare hippie.
          Profii de astazi au crescut si au fost ei insisi educati in aceasta mantra a superioritatii ideologice a comunismului si a culpabilitatii vesnice a culturii europene/de sorginte europeana din cauza aparitiei nazismului, a colonialismului si mai ales a capitalismului, etc. Sub influenta masiva a sc.de la Frankfurt lucrurile au degenerat spre o negare a realizarilor culturale si materiale occidentale.
          Asa ca au inventat teoria ca la noi in Europa de est, CHN, Korea de Nord de fapt nici n-a fost comunism ptr.ca comunismul trebuie sa fie lapte si miere dupa cum spun Marx, Engels, Lenin….si mai ales Trotsky. Cu greu au trebuit sa recunoasca Stalin = nashpa, adica DOAR Stalin. Restul f.ok.
          Noi am putut sa comparam epidermic chiar, din pacate, vorbele gaunoase, afirmatiile searbede si cu totul micinoase cu realitatile evidente. Occidentalii nu au avut aceasta experienta grea. Isi imagineaza ca sist.comunist a fost doar o eroare monumentala de aplicare a unui concept ideal. Bizar, dar adevarat.

    • „Nu uitați, democrația nu durează mult. În scurt timp se degradează, se epuizează și se sinucide. Nu a existat până acum o democrație care să nu se sinucidă.” – John Adams.

      John Adams (30 octombrie 1735 – 4 iulie 1826) a fost unul dintre Părinții Fondatori și al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii din 1797 până în 1801. Înainte de președinție, a fost unul dintre liderii Revoluției Americane care a obținut independența față de Marea Britanie.

      Se zicea, o opinie care a devenit controversată în ultima vreme, că ontogenia – dezvoltarea sau cursul dezvoltării unui organism individual repetă rezumativ filogenia – istoria evolutivă a unui grup de organisme înrudite genetic, spre deosebire de dezvoltarea organismului individual.

      Ceva similar se poate observa și în cazul națiunilor. Necunoașterea istoriei condamnă orice națiune la repetarea greșelilor trecutului după fiecare „renaștere” ocazionată de o schimbare de regim politic. Cei puțini care cunosc istoria sînt în situația meteorologului Phil Connors din filmul Groundhog Day. Știu ce urmează să (li) se întâmple, dar nu pot să facă nimic ca să schimbe cursul istoriei. Iar lumea îi consideră buni de balamuc.

      Părinții Fondatori ai Americii urau democrația fiindcă aceasta era cunoscută în epocă – de cei care învățaseră istoria din cărți vechi, nu din manualele oficiale obligatorii în școlile publice de azi sau de la televizor – ca o formă oribilă de guvernare. Acesta este motivul pentru care, din punct de vedere tehnic, America este condusă ca o republică constituțională, deși în ultima sută de ani e tot mai puțin o republică și tot mai mult o democrație falimentară.

      Sînt cunoscute opiniile părinților fondatori ai Americii despre democrație, dar hai sa mai ventilăm o dată vorbele grele ale lui Alexander Hamilton si ale lui John Adams. În original, ca să nu avem discuții:

      „It has been observed that a pure democracy if it were practicable would be the most perfect government. Experience has proved that no position is more false than this. The ancient democracies, in which the people themselves deliberated, never possessed one good feature of government. Their very character was tyranny, their figure deformity.” – Alexander Hamilton.

      „Remember, democracy never lasts long. It soon wastes, exhausts, and murders itself. There never was a democracy yet that did not commit suicide.” – John Adams.

    • Greșit în mod majoritar azi par hotele și instantele sunt conduse de foști studenți de facultăți private ori d astea de stat înființate după 90.verificați va rog

    • Eunuke, apreciez enorm comentariile tale, uneori sunt chiar chiar invidios, spui acelasi lucruri pe care le gindesc si eu, dar le spui mult mai elegant si mai cursiv!

      Nu mi-as fi imaginat ca ai studiat dreptul, credeam ca ai facut cel putin aviatie, :) deci cum ai putut fi atit de naiv, stiu erai tinar, sa-ti imaginezi ca…
      Sa nu uitam ca intreaga noastra tinerete era impanata cu educatie, de toate felurile dar la fel, de la soimii patriei, la pionieri, utecisti, la educatie ostaseasca, si pina la cursurile soimilor plesuvi ai pietelor.

      Sigur ca e de mirare cum de atita amar de educatie nu a avut roade? Da, las-ca bagam acuma adevarata educatie, aia de la facultatiile aparute ca ciupercile, de stiinte politice, cu apogeul lor, doctorate si masterate la Bruxelles, un fel de Академия общественных наук при ЦК КПСС, .

    • Competent, plin de vlaga comentariul dvs stimate domn. Cred ca e interesant articolul de mai jos. Un mic citat:

      We usually think of narcissism as a personal flaw — a grandiose ego, a craving for attention, a lack of empathy. But what if narcissism is not just a diagnosis, but a lens? A way of understanding how individuals — and even entire nations — cope with wounds too painful to face directly?
      This is collective narcissism: the projection of weakness outward, the denial of vulnerability inward. It builds national pride not on self-knowledge, but on fantasy. The result is a fragile strength, a defensive posture that lashes out rather than reflects.

      https://kyivindependent.com/seeing-war-through-the-lens-of-narcissism/

  7. In general, apreciez articolele domnului Naumescu. Chiar foarte mult.

    De data asta, nu cred ca a surprins esenta.

    Desigur, este vorba de o impotenta a statului roman modern.
    Ceva nu s-a dus la capat.
    Dar nu e vorba de reforma institutionala.
    Este vorba de structura proprietatilor agricole din Romania. Cum 90% din populatia tarii traia la tara, nerezolvarea acestei probleme a tinut tara in inapoiere si in mentalitati medievale mult timp.
    S-au incercat mai multe reforme. (Cuza, vinzarea de mosii la sate dupa 1907, reforma agrara din 1923 si reforma de dupa 1945.) Nici una nu a reusit. Cauze sunt multe, nu are rost sa le discutam. Financiare, juridice. mentalitati etc. O sansa ar fi avut reformele de dupa ww2, dar comunismul a deturnat drumul reformei. S-a ajuns la colhozuri, care au distrus satul romanesc.
    Dupa revolutie, retrocedarea paminturilor pareau a fi o forma de revigorare economica, dar mafia securisto-comunistilor (si a beizadelelor lor) din lumea rurala a distrus si acest proiect. Si il distruge continuu.

    Iesirea din impas nu se poate face decat orin sustinerea financiara celor ce vor sa cumpere pamint, la un pret minim garantat de stat. Pina la 50 ha. Dublat de accelerarea actelor de intrare in posesie dupa cei decedati. Nepreluarea proprietatilor cu ACTE NOTARIALE in termen de 1 an de la decesul proprietarilor, ducnad la confiscarea pamintului de stat. Obligativitatea arendarii cu acte notariale. Numai de cei care detin act de proprietate notarial. Pamintul confiscat pentru lipsa actelor notariale de succesiune se va irganiza in ferme de minim 20ha si vor fi vandute la licitatie publica. (Credite gen „prima casa?.) Cu despagubirea mostenitorilor incapabili (din diferite motive).

    In fine, pentru cei eliberati de proprietati (prin rascuparare justa), trebuie sa se asigure oportunitati de a deschide firme private fie in mediul rural, fie in mediul urban.

    Esecul nostru s-a datorat si se datoreaza lichelelor transformate in hoti! In primul rind in mediul rural. Apoi, pe intreaga structura de stat. Aparatul de stat e parazitat de incompetenti, venali, luxuriosi. Si politrucii voteaza doar legi de coplezenta (animale, fumat, femei etc…)
    Bine, acum nu mai are rost sa amintim si de servicii secrete ale „prietenilor”, dar poate ca ar trebui. La tara au un vast teren de actiune, pentru ca serviciile noastre sunt concentrate mai ales la orase. Si oricum, servicile noastre s-au dedulcit la mita; fara sa-si dea seama cine si de ce le-o da. (De curiozitate: stie cineva cati agenti SRI sunt la sate? Si cati dintre ei sunt urmasii comunistilor si securistilor?)

    Ca sa faci o tara eficienta, pornesti de la baza. Si baza noastra a fost si este pamintul., Vedeti cati proprietari de teren agricol avem. Nu vi se pare nimic ciudat?

    In rest, numai de bine!

    • Sunteți prea vehement dacă nu punctați și problema cadastrului, obținerii coordonatelor proprietăților funciare. Trenează de zeci de ani, deși s-au dat bani europeni. Pentru ca hoții să nu fie prinși.

      • Sunt vehement pentru că sunt una din victimile sistemului.
        Desigur, povestea cu cadastru este corectă. Dar e doar cireșica de pe tort.
        Mulțumesc pentru atenție!

  8. „Majoritatea modernizărilor au reușit economic, industrial și tehnologic, cel puțin până la un punct când „și-au pierdut suflul”, de obicei cam la 25-30 de ani după borna istorică generatoare a schimbării politice respective. Unele au reușit chiar și politic (cu excepția pretinsei modernizări a regimului comunist 1945-1989, pe care nici nu o voi include în lista mea, …”
    Da’ de ce NU? Ar fi fost un bun prilej de a ne referi la o epoca de dezvoltare/ modernizare a economiei romanesti in perioada comunista.
    „Productia industriala a crescut consistent in Romania socialista…Strans legat de industrializare a fost procesul de urbanizare…Sistemul de invatamant a crescut cantitativ…A fost lichidat aproape cu totul analfabetismul…, etc., etc.” ( citate din Bogdan Murgescu- „Romania si Europa. Acumularea decalajelor economice”). Poate am fi separat „politicul” din economie de competentele dobandite de cei ce-au contribuit efectiv la dezvoltarea tarii. Si poate am realiza si ca astazi inca ne bizuim pe o parte- cea eficienta- din marile investitii ale perioadei comuniste: in energetica – hidro, termo, nuclear- ( si nu pe cea verde), in rafinarea petrolului, in productia de ciment, in metalurgie. Inca locuim- o buna parte din noi – in blocurile comuniste, calatorim cu metroul – dar si pe C.F. ale epocii, s.a. Toate acestea au fost realizate de oameni educati- in buna parte- in scolile comuniste, fara legatura cu ideologia epocii.

    • Ba poate comuniștii au realizat „Omul nou” format de cultura și ideologia comunistă, ceea ce guvernele democratice de dinainte de 1945 și de după 1989 NU AU REUȘIT.

  9. Nu mai trăim dictatura comunistă, dar trăim depresie sociala si neputință. Becali aruncă bani și vorbe, iar Semiom Gaga arunca doar cu palavre despre națiune și dușmanii care aduc rău pe acest picior de plai. Multe s-au întâmplat în acești 35 de ani. Multe urzeli machiavelice. De ce? Pentru că scaunele „aleșilor” sunt nocive: au un microb care se urca la cap și le ia mințile. Adevărul e că insipide peuple nu a putut vedea ceea ce se ascunde sub masca „alesului”: vicleanul amor propriu, putreziciunea morală, ilustra vanitate, speculantul interes, aroganță, cinismul și populismul. In ’89, PCR, singurul partid și acela totalitar, și-a dat duhul mișelește. Îngropăciunea, de fațadă, a fost grabnică. La scurt timp, kremlinezii au dezgropat hoitul, l-au scuturat de viermi, i-au făcut buzele livide și au fondat FSNelu din care a răsărit PSDelu și alte construcții, unele mamut, altele…Partide-breloc, partide-catarama, partide de scară, de bloc etc. Partide fitoase, partide bățoase: de aur, de sos, de potcă. Astfel, Casa Poporului s-a umplut ochi cu „inși” care au „cotizat”. Ce mai atâta! Nici genovezii, nici florentinii, nici mayasii, nu și-au putut imagina că puterea sterila a mediocrității mereu in forma va beneficia de salarii baban, adausuri, subventii etc. Suveranistii care, ca niște adevărați vagabonzi extremisti, fac „trotuarul” prin lume și prin Parlament, spun că”iubesc România” și nu-și iubesc aproapele. Nesfârșite, cu adevarat, sunt paradoxurilor naturii românești. A mai fost odată în istorie un caz, un excentric Petrache care a smintit o mulțime de oameni. Ei bine, atunci nu exista internetul. Nici nu-ți vine să crezi ce se spune despre românii care au căzut în capcanele toxicului nomenclaturist Kelin Djordjescu. Cică el este cel hărăzit. Chipurile, toți vor fi egali și fericiți, de-acum și de-a pururea, și-n vecii vecilor. Așa cum a promis etnicul Zelea (Zelinschi). Fără îndoială, bătrânul șarlatan știa prea bine că aplau-dacii lui sunt, in mare parte, dobă de necarte, trântori, creduli, naivi, săraci cu duhul. Cu o minciună caldă și o promisiune suptă din deget, credulul poate fi (se)dus până în „împărăția ghețurilor”. De aceea, când a băgat buletinul in urna, pro-fanul georgescoid, sau semiomoid, a văzut steaguri roșii, lozinci mobilizatoare, gogoși, salam, case moca și alte marketin-gauri. Suntem în fața unei dovezi elocvente: numărul analfabeților este uriaș. Zeus-zmeus, atât de dedat mitomaniei și greșelilor tutuLORA, are grijă să smintească conștiințele cu „religia” sa găunoasă. Religia populismului! Or, pe sărăcia asta spirituală se construiesc fulminante cariere politice. O societate, sau o parte a ei, care se complace în lene, indiferenta, povesti proaste și în neisprăvite, este de lumea a…

  10. „35 devani de modernizări democratice, de europenizare și occidentalizare a României, cu succese epocale indubitabile – aderarea la NATO, aderarea la UE, alianța cu SUA, libertatea de mișcare, creșterea veniturilor la peste 70% din media europeană, peste 100 de miliarde de Euro fonduri europene și încă pe atât investiții străine directe și bani trimiși în țară de românii plecați, cea mai spectaculoasă și mai rapidă ridicare economică și politică din istoria României. ”
    Afirmații care trebuie completate cu marile probleme pe care acest progres le-a generat.
    Ce lipsește aici este o menționarea datoriei externe uriașe care va fi imposibil de plătit (doar o minune ar putea face asta), înstrăinarea pe doi bani a unor resurse naturale cheie, vânzarea pe nimic sau lichidarea unor unități industriale, o demografie dezastruoasa, subtierea capitalului de inteligenta si creativitate ale națiunii, distrugerea sentimentului național, indiferenta fata de soarta tarii si o corupție ale clasei politice mai mari decât în regimul fanariot însoțite de limitarea suveranității naționale.
    România se afla azi într-o groapa de potențial din care va ieși cu greu, dacă va ieși vreodată.
    Cel mai grav este ca avem o intelectualitate care s-a înrolat în poziția de propagandisti ai progresului cu orice preț indiferent de golurile uriașe si concesiile pe care le implica, fiind răsplătită regește cu poziții universitare, ministeriale sau diplomatice.

  11. Bună ziua tuturor,

    Foarte corect, din multe puncte de vedere, dar cine își dorește mereu „reformatori” de 2 lei, slabi și trădători de țară? Pe de-o parte nou și pe de alta cei care îi dați drept model, nu? E ușor să pui ghiara și să arăți cu degetul, când cel slab îți bagă totul în sac, tu fiind cel puternic și nemernic în același timp. Știți cu siguranță despre ce vorbesc, d-le N. 😊

    Din fericire, resursa umană a României, este muuuult peste față de cea din Vest. La toate nivelurile, dar în România nu se apreciază și dorește așa ceva. Cât timp am avut timp de 7 ani, șef direct unul cu liceul seral și 25 de luni de pregătire de specialitate, eu fiind absolvent de studii superioare la stat, cu masterate și doctorat în curs – TOATE ABSOLVITE CU 9+, LA BUGET, aici este o mare și nedreaptă problemă. Ar mai fi multe de scris, dar nu merită să îmi pierd timpul, oricum se vor găsi mulți care să nege și să spună că nu există așa ceva 🤭

  12. Dacă un lucru are loc pe lumea asta, el posedă toate motivele, să fie astfel.
    Foarte probabil, poporul nostru nu putea fi altfel.

    Oare dacă acceptăm realitatea, că neputind fi schimbată, ce se întâmplă?

  13. Esenta articolului domnului Naumescu se regaseste in paragraful

    – „Cu nuclee societale de maxim 25-30-35% oameni luminați, deschiși, educați și responsabili față de cei din jur, în schimb cu procente imense de ignoranță, violență (publică dar mai ales domestică), iresponsabilitate, conspiraționism anti-știință și anti-medicină, abandon școlar și analfabetism funcțional, hoție (de toate tipurile, mică și mare, fiecare după cum poate, la nivelul lui), prea departe nu avem cum să ajungem.” –

    Este o zugravire a realitatii, realitate care este multiplu eludata, fardata, prezentata deformat, etc atat aici pe contributors, cat si in toate zonele societatii romanesti.

    Primul pas catre iesirea din mocirla este spunerea transanta a adevarului !

  14. Incerc sa gasesc niste calitati pe care le are ortodoxismul si imi da cu minus. Nu gasesc nimic de la biserica din est care sa fie mai bun decat ce a produs in vest. Mai rau am gasit si la vestici, noi nu am avut o inchizitie, poate tot din lipsa de organizare pt ca Teodosie are toate valentele (sau carentele). Cred ca valul de civilizatie si reformele din vest, mai ales spre nord, au depins de lipsa de resurse. Cu cat societatile au hrana mai usor de dobandit, cu atat sunt mai putin fortate sa evolueze. La asta adaugam si punctul geografic convulsionar, la granita dintre trei mai zone imperiale, care doreau sa se extinda, iar aceasta zona le oferea si trecerea si resursele. Toate regimurile din zona principatelor romanesti si ulterior a Romaniei au pus accent direct sau indirect pe individualism. Ironic, comunismul a exacerbat asta prin faptul ca le-a luat oamenilor proprietatile si i-a lasat sa se bata pe o bucata de paine sau ce prindeau la coada. Am ajuns sa avem cartiere intregi de case care arata diferit una de cealalta pt ca oamenii nu se pot coaliza, nu se pot subordona, nu vor a se intelege. Cum depasim asta? Nivel de trai, economie mai puternica, biserica mai slaba. Si mai ales prin aplicarea regulilor. Starea naturala a lucrurilor e entropia, societatea organizata cere reguli impuse. Economie, justitie, educatie (toate la fel de importante).

  15. Persista iluzia ca o tara poate fi „modernizata” dupa un proiect. Poate doar daca e o tara din Asia de Est sau Sud-Est, altfel o tara se modernizeaza (sau nu) in functie de cum evolueaza economic. Romania de astazi e mult mai moderna decit Romania de acum jumatate de secol si (sa speram) mult mai putin moderna decit Romania de peste citeva decenii.

  16. Ciudat cum dl. Naumescu a uitat de perioada „glorioasa” dintre 23 Aug. 1944 – 22 Dec. 1989.
    Atunci ce fel de perioada a fost ?. Cum am fost „scoliti”, „educati” oamenii ?.. cum poti uita 45 de ani de comunism si materialul de educatie implemantat acolo, care evident a influentat modul de gandire al oamenilor, si nu intr-o directie pozitiva ?
    De ce dl. Naumescu uita 45 de ani de dictatura comunista, care evident ne-au educat exact „elitele” care sunt acum la conducerea Romaniei si dupa cum vedem cu toti, ne-au condus din dezastru in dezastru ?
    In schimb ne vorbeste de nu stiu ce miscare, care nici nu a fost de avergura, a fost de foarte scurta durata si nici nu a reprezentat natia romana.
    As fi spus ca dl. Naumescu este un analist obiectiv, dar se pare ca are mari tare in ceea ce priveste istoria si mai ales obiectivitatea – ori asta e de fapt o reflectie a caraterului moral ambiguu pe care de fapt dansul il ascunde ?
    Acest articol reprezinta de fapt doar un amalgam de realitati expuse duplicitar, care au bataie in subsidiar la unele probleme actuale cu care puterea actuala se confrunta… pe care dl. Naumescu incearca sa le ascunda si subscrie din pacate la dezastru actual cu acest articol.

  17. ” Apare însă primul semnal major de alarmă – deși România se modernizează intensiv, Mișcarea Legionară, cu priză în special în mediul rural, Moldova, clerul inferior, dar și la studenți și intelectuali cuprinși de febra „excepționalismului românesc”, ne arată că avem, totuși, o societate vulnerabilă, predominant conservatoare, dominată de un complex de inferioritate manifestat, paradoxal, ca „superioritate”. ”

    Din Raportul Comisiei Wiesel
    https://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final/Raport_final.pdf.pdf

    Trebuie recunoscut cã pânã ºi Nicolae Iorga, care ajunsese la maturitate în aceastã
    perioadã, a fost antisemit, în ciuda geniului sãu ºi a admirabilelor sale realizãri în domeniul
    academic ºi în alte domenii. Rezultat al culturii pe care avea sã o reprezinte, Iorga i s-a
    alãturat lui A.C. Cuza în 1910 pentru a pune bazele Partidului Naþional-Democrat,
    primul partid declarat antisemit din România. Primele lui scrieri au fost îmbibate cu un
    limbaj antisemit ostentativ. Într-un discurs þinut în 1910 la Camera Deputaþilor, pe care l-a
    publicat mai târziu sub forma unui pamflet intitulat Naþionaliºtii ºi problema jidoveascã,
    Iorga reacþiona la cerinþele evreilor pentru drepturi cetãþeneºti, acuzând cã „evreii de
    pretutindenea, din jidovimea întreagã” s-au aliniat împotriva României ºi cã acordarea
    acestor drepturi evreilor ar schimba în mod fundamental caracterul statului, astfel încât:
    …România nu ar mai fi România. Misiunea ei întreagã ar dispãrea, chemarea ei pentru viitor
    nu ar mai putea sã se menþie…
    Fãcându-se ecoul vocilor care în trecut acuzau evreii cã vor sã-i alunge pe români de
    pe pãmântul lor, Iorga argumenta cã cea mai importantã problemã cu care se confrunta
    naþiunea românã era cea evreiascã, de vreme ce esenþa sa era:
    …chestia drepturilor noastre în toate domeniile ºi în toatã întinderea teritoriului asupra cãruia
    singuri avem drepturi etnice ºi istorice18.
    Într-un alt discurs publicat în acelaºi an, Iorga ataca sionismul ca o miºcare ce
    intenþiona nu sã creeze un cãmin pentru evrei în Palestina, ci care þintea sã-i elimine pe
    români, astfel încât România sã devinã patria evreilor:
    Sionismul, reprezentat de ziarul Adevãrul, cultivã sentimentul naþional evreiesc, ºi-l cultivã
    împotriva noastrã… Evreii nesioniºti nu ne urãsc uneori, pe când evreii sioniºti ne urãsc
    totdeauna ºi nu ne iartã niciodatã pentru faptul cã noi suntem unde suntem ºi cã, neputând
    încãpea în toate laolaltã unii de alþii, nu ne ducem noi la Sion, pentru a-i lãsa pe d-lor
    dincoace19.
    Dupã ce în 1922 drumurile lui Iorga ºi A.C. Cuza s-au despãrþit, dupã doisprezece
    ani de parteneriat politic, Iorga ºi-a mai temperat pentru o vreme limbajul antisemit, fãrã
    sã nege vreodatã cã era antisemit

  18. Tot din raportul Wiesel

    Cu încurajarea Palatului Regal, se pare cã Nichifor Crainic a jucat un rol critic în
    organizarea fuziunii Partidului Naþional-Agrar cu Liga Apãrãrii Naþional Creºtine pentru
    a forma Partidul Naþional-Creºtin (PNC). Fuziunea a avut loc la 16 iulie 1935. Cuza, în
    vârstã de 78 de ani, a fost ales „ºef suprem” al partidului, în timp ce Goga, la cei 53 de
    ani, a devenit preºedinte ºi lider de facto. Crainic a fost numit secretar general. Noul
    partid PNC a ajuns la un total de 18 locuri prin punerea în comun a locurilor parlamentare
    obþinute separat de partidele lui Goga ºi Cuza, care a adoptat zvastica Ligii ca simbol
    oficial. Ziarul lui Goga, Þara noastrã, a devenit oficiosul partidului. Goga ºi Cuza s-au
    grãbit sã asocieze PNC-ul cu cauza fascistã internaþionalã ºi au pãstrat Lãncierii ca forþã
    paramilitarã a lor. Între 1935 ºi 1937, Lãncierii au fost responsabili pentru chinuirea ºi
    brutalizarea evreilor, acþiuni care rivalizau cu cele comise de Garda de Fier. Nu erau
    neobiºnuite confruntãrile, uneori sângeroase, între Lãncieri ºi uni”ãþi ale Gãrzii de
    Fier. Imitându-i pe Hitler ºi Mussolini, Goga ºi Cuza au organizat ºi ei întruniri de masã
    într-un efort de a demonstra dreptul lor la putere. Ei au adunat în Bucureºti 200 000 de
    cãmãºi albastre la data de 8 noiembrie 1936, cu ocazia unui congres al PNC

    Prima miscare puternica nationalista din Romania interbelica a fost LANC lui AC Cuza, care avea in compunere „camasile albastre”, sau „lancierii” lui AC Cuza.

    Miscarea legionara a devenit mai puternica decat LANC ul lui Cuza dupa pactul de neagresiune dintre Maniu si Codreanu din noiembrie 1937
    https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Pactul_de_neagresiune_electoral%C4%83

    Cat despre Horia Sima, cine a citit ce a scris Sima isi da seama imediat ca Horia Sima a fost un lider de stanga autentic , dovada si indemnul pe care l-a dat Sima dupa 1989 de a fi votat Iliescu

    https://evz.ro/dezvaluiri-legionari-horia-sima-iliescu.html

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 24 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Carti

Cărți noi

Noțiunea de cumpănă, care dă titlul acestui volum, nu doar că surprinde natura momentului geopolitic internațional, dar sugerează și o posibilă soluție pentru România. Cumpăna nu este doar o etapă de tranziție, ci un punct critic în care direcțiile asumate astăzi vor determina ireversibil poziția țării în arhitectura globală a puterii. După trei decenii de integrare euro-atlantică, în care viitorul părea stabil și previzibil, realitățile internaționale s-au schimbat rapid, iar ordinea liberală care a definit ultimele decenii este acum contestată. Această contestare vine atât din exterior, prin ascensiunea regimurilor autoritare, cât și din interior, prin revizionism politic și radicalizarea discursului public.” Prof. Corneliu Bjola, Universitatea Oxford

Volumul poate fi cumpărat de aici

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro