joi, octombrie 28, 2021

Molecula mea de gaz din aragaz

În aragazul nevestei se întâlnesc trei molecule de gaz. Acestea sunt: CH4 – Petrom, CH4 – Romgaz și CH4 – Gazprom. Adică două sunt produse în România de cele două companii care dețin peste 93% din producția de gaz natural și una importată de la ruși. Este adevărat că până acum câțiva ani, molecula importată era o raritate. Oricum, nevestei nu-i pasă! 

Ordonanța 114 a făcut ca cele două molecule românești să fie mai rare, luându-le locul mult mai multe molecule de la Gazprom. Cum așa? Introducerea a fel de fel de impozite, taxe și restricții a făcut ca gazul românesc să fie scump și cel rusesc ieftin. 

Asta înseamnă că muncitorul roman din industria gazeifera a muncit mai puțin, că a luat mai putini bani, că cele două firme românești au cam stat și teoretic au căștigat mai puțin, adică s-au plătit la stat taxe și impozite mai mici statului român. Dar să nu creadă cineva că molecula de gaz rusească a ramas netaxată și neimpozitată. Chestia este că acesti bani plătiți de noi, deoarece am aprins aragazul sau ne-am încălzit la centrala (CET sau de apartament), s-au dus în conturile Federației Ruse sau a Ungariei sau Ucrainei, țările prin care molecula de CH4 – Gazprom a ajuns în România. 

Venirea la guvernare a PNL-ului a desființat această odioasă Ordonanță 114. Apropo, a avut cineva curajul să o citească? Eu am avut curiozitatea și am trecut prin mai multe stări: la început de uimire, cum au putut să scrie atât? Apoi de furie, dându-mi seama că PSD-ul ne-a luat de proști! Ultima stare a fost de stupoare: cum este posibil ca să existe atâta prostie și atâția trădători? Consider că este un lucru bun abrogarea acesteia. 

Să revenim la cele trei molecule de gaz metan! Acestea sunt extrase din pământ, circulă prin niște conducte mari, după, prin niște concucte mai mici, după care vin în aragazul neveste-mii. Așa a fost „decretată” piața liberă. „Piața liberă” este reprezentată în România de două companii monopol care fac extracție, de o singură companie care gestionează transportul (Transgaz) și de două companii de distribuție (Engie din Franța și EON din Germania) care dețin monopol regional. Mai sunt și conductele prin care gazul rusesc ajunge in conductele românești ale Transgaz. Pentru simplificare, nu scriu despre stațiile de colectare – tratare – separare – presurizare – depresurizare – reglare ce aparțin Transgaz și operatorii de depozite de înmagazinare.

Cu alte cuvinte „piața liberă” este formata din doi producători și una – două firme importatoare, un transportator și doi distribuitori. La acestea se adaugă încă o pleiadă de firme de brokeraj, adică cumpără gaze ieftine de la acesti trei producători și le vând mai scump … Adică aceaste trei molecule de gaz mai sunt trecute prin niste firme care își adaugă un profit. 

Uniunea Europeană consideră că acest mecanism „al pieței libere” apără consumatorul captiv de monopolul companiilor de extracție, statele nefiind să îl apere. 

Cum este organizată piața?

Producția internă de gaze este dominată de două mari companii ce dețin peste 93% din producție (OMV și Romgaz) plus importurile ce au crescut în ultimii doi ani (de când a apărut Ordonanța 114) la 18% în luna aprilie 2020, de la 5% acum cinci ani. Toate cantitățile au fost transportate de monopolul Transgaz.

Distribuția a aparținut Regiei Autonome a Gazului, care în 2000 s-a divizat, două din societăți avănd obiect de activiate distribuția: Distrigaz Nord și Distrigaz Sud. Acestea au fost privatizate și astăzi aparțin a doua firma straine: Engie (fosta GdF) și Delgaz Grid (E.ON Germania). Mai sunt și 32 de companii minuscule de distribuție în câteva orășele și comune dar acestea acoperă un procent infim din piața de distribuție. Toate companiile de distribuție sunt monopol în arealul geografic pe care îl acoperă.

Astazi exista 76 de companii licențiate pentru piața en-gross de gaze. Acestea au ca surse de aprovizionare numai producătorii autohtoni ce constant pierd din piață și importatorii care își măresc cota de piață. 

Delgaz Grid, fost EON, deține 57% din piață și are capital majoritar german 68%, restul de 32% fiind deținut de statul român prin Ministerul Economiei. ENGIE, fost GdF, deține 34% din piața de distribuție, are 51% din capital francez, 34% fiind deținut de statul roman și 11% de Fondul Proprietatea. 

Trebuie să amintim că OMV are în acționariat, prin interpuși, Gazprom și Delgaz Grid și ENGIE sunt vechi parteneri de afaceri ai aceleași companii rusești. 

Acum cinci ani, pe baza datelor găsite pe site-urile ANRE, ANAF și câteva site-uri specializate în furnizarea de informații financiar – contabile am tras concluzia că extracția de gaze era cea mai profitabilă, generând un profit de peste 1000 de miliarde de lei. Și astăzi este la fel, singura diferență fiind că și profitul transportatorului a crescut dar și cel al distribuitorilor.

Securitatea energetică și piața liberă

Liberalizarea pieței de energie, deci și a gazelor, s-a realizat conform directivelor UE, transpuse în legislația românească, încă din 2007 prin Legea 13 / 2007 și apoi prin Legea Energiei Nr 123 din 2012. 

De atunci, situația geopolitică a zonei Mării Negre este complet alta și necesită o nouă abordare în vederea elaborării unei viitoare strategii energetice.

România are doar două companii care conteaza în extracție, un transportator și doi mari distribuitori. Este evident că acestea nu pot asigura o piață liberă, ceilalti operatori având cote de piață nesemnificative și gazele tranzacționate pe piața ce se declară liberă sunt de fapt gaze extrase tot de cei doi mari producători români sau importate din Rusia.

Prețul gazelor este dat de costurile de extracție sau prețul de import, de tariful de înmagazinare, tariful de transport și tariful de distribuție, la care se adaugă diverse taxe, impozite si accize calculate de ANRE și bineînțeles profitul companiilor.

Prin legislatia europeană de “deschidere” a pieței a fost înventată o nouă verigă din acest lanț al circuitului banilor dintre consumatorul final și producător. Este forba despre “furnizorii de energie”. Ce fac aceștia? Cumpără de la producători sau importatori, în cazul nostru gaz metan, pe care-l revând la consumator pe piețe regrementate, adică un fel de burse care au câteva produse ce se pot tranzacționa. Dacă în cazul energiei electrice lucrurile sunt puțin mai complicate, în cazul gazelor e simplu: avem această molecula de gaz: CH4 ce se poate vinde prin OPCOM sau Bursa Română de Mârfuri.

Noua “verigă” este definită în legislație ca “furnizor de energie” și nu este alceva decât un broker pe bursa de energie care are un birou și un calculator legat la sistemul informatic al pieței. Deci misiunea lui este să cumpere iefin și să vândă scump. Mai explicit: a mai fost inventată o verigă care-și adauga un adaos comercial care genereaza profit. Și mai explicit: au fost legalizati “băieții deștepti din energie”. 

Dacă în bursă se pot manipula prețurile, aceste acțiuni fiind nepermise și amendabile, în OPCOM prin manevre maiastre, un furnizor (a se citi brocker de energie) sau mai mulți, prin înțelegere pot manipula prețurile fără ca cineva să-i traga la răspundere. Nu zic că se întâmplă, dar este posibil. Și mai explicit: acea moleculă de gaz extrasă de cei trei mari extractori (OMV, Romgaz și Gazprom) ce trece prin conductele transportatorului (Transgaz) și a distribuitorilor (Engie si Delgaz Grid – fostul EoN) mai trece și prin calculatoarele brokerilor pentru ca aceștia să-și facă un oarecare profit.

Prețul moleculei de gaz la consumatorul final cuprinde costul gazelor netaxate și netarifate, taxele de transport, înmagazinare și distribuție și taxele pentru serviciile menționate, plus taxele și accize percepute de stat, plus profiturile companiilor. Raportul este aproximativ unu la unu, cu alte cuvinte prețul real al gazelor este la jumătate din cât plătește consumatorul final. Domnul profesor Dumitru Chisăliță aprecia la un moment dat că în România nu există o metodologie bazată pe costurile reale în vederea fixării tarifelor de transport, înmagazinare și distribuție fapt ce este în defavoarea clienților finali.

Concluzii

Piața de gaze este una strategică și nu poate fi o piață liberă deoarece este monopolizată de șapte companii energetice. Produsele celor doua mari companii energetice de extracție românești din piața de gaze sunt tranzacționate de mai multe ori înainte de livrare, piața liberă fiind mimată în interesul distribuirii de profit către alte companii care se află sub o posibilă ocrotire politică.

Factorii care împiedică dezvoltarea pieței libere sunt: incertitudinea legislativă, intervenția politică, lipsa de diversitate a resurselor, monopolul de stat sau privat, lipsa de transparență a companiilor, în special a celor controlate de stat.

Creșterea prețului gazelor după „liberalizarea pieței” de acum puțini ani a fost rezultatul acțiunii autorităților, acestea neînțelegând că orice creștere de preț duce la scăderea cererii de gaze în piață. Apariția Ordonantei 114 a mărit pretul gazelor românești datorită taxării excesive.

Faptul că există o mare diferență între prețul intern al gazelor și prețul gazelor din import arată că piața, declarată liberă, a gazelor este mimată.

De asemenea importurile duc la scăderea producției interne, de aici rezultând scăderea veniturilor la bugetul statului, venituri provenind din redevențe, impozit pe profit, și impozitarea muncii.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Sincer, nu am inteles mare lucru.
    Am doua intrebari:
    1. de unde se extrag gazele? Mai are Romania suficiente rezerve sa-si acopere necesitatile?
    2. Ce rol joaca, in construirea pretului, certificatele verzi si toate taxele de mediu.
    3. Cele doua intrebari sunt trei, ce rol va juca isteria europeana cu green deal?

  2. Manipularea pietei gazelor si ma refer aici la furnizarea catre clientii casnici – domeniu pe care l-am urmarit fiind direct implicat ca client- este facuta si cu ajutorul ANRE institutie a statului, populata politic – de fapt cu interese de inavutire sub acoperire legala.
    Va dau un simplu exemplu: pe 23.03.2020 la cateva zile dupa intrarea in starea de urgenta, ANRE a emis niste decizii pentru toti furnizorii de gaze asa numitii baieti … de baieti, prin care a crescut cu circa 20% pretul de furnizare a gazelor catre populatie, in regim reglementat.
    Apoi, la 1 iulie 2020, cand s-a intrat numai pe preturi liberalizate ( deci preturile reglementate nu mai erau legale, disparusera ) aceeasi furnizori de gaze au prezentat preturi liberalizate, cu circa 1% mai mici decat cele marite in luna martie ac. cu 20%. Asta pentru a putea fi prezentata masura liberalizarii, ca o masura luata in sprijinul populatiei; uitati-va bine ce grija avem de dumneavoastra, venim cu masuri care micsoreaza pretul de furnizare al gazelor. Pana aici strategia baietilor destepti cu concursul oamenilor lor asezati ca functionari la ANRE este inteleasa; ne inbogatim peste noapte cu specialitatea noastra ; trasul cu tunul.
    Ceea ce este intradevar ingrijorator este faptul ca celelalte institutii ale statului, care sunt infiintate si ar trebui sa lucreze pentru a preveni si a stopa in fasa astfel de manipulari nedemocratice si caracteristice unui capitalism primitiv -salbatic, care ar trebui sa intervina in sensul stoparii manifestarilor institutionale clar abuzive, neconcurentiale, voit declarate ca false, care ar trebui sa pastreze echilibru in societate si nu sa fie intotdeauna de partea celui care mituieste – nu reactioneaza, nu intervin.
    In rest, e poveste lunga, buboiul netratat se va sparge, puroiul lui se va scurge si greata se va instala si acolo unde nu este deja.

    • s-a ridicat tariful de furnizare pentru un singur furnizor cu o cota de piata de 0.00x%(cred ca e vorba de Premier energy, nu stiu exact), dar hai sa generalizam pentru ca noi „urmarim fenomenul fiind diferct implicat”

  3. Principalul avantaj al liberalizării e că forțează producătorul de stat să vândă la prețuri eficiente, adică prețurile care maximizează beneficiul statului și minimizează risipa resurselor interne. În absența unei referințe de preț, presiunea politică și a șpăgilor împinge spre contracte preferențiale cu fel de fel de „investitori strategici” tip Ioan Niculae. Față de jaful acestuia a unei resurse publice în ultimele două decenii, comisioanele traderilor din piața de gaze sunt firimituri.

    Faptul ca liberalizarea duce la creșterea importurilor și prețurilor e un lucru absolut firesc. Consumăm o resursă prețioasă și cu rezerve interne limitate. Care e valoarea ei reală, prețul de extracție și distribuție? Nu, valoarea reală e prețul de înlocuire: dacă mâine nu mai avem gaze interne cât ne costă să le suplinim din alte surse sau alte tehnologii energetice? Iar dacă rușii știu că nu mai ai producție internă care să le concureze exporturile, crezi că vor menține politica actuală de prețuri?

    Pe o piață liberalizată cu un mix eficient între producători și importatori, consumatorii își vor ajusta consumul la pretul real al resursei, ceea ce duce la consumul ei rațional și generează venituri consistente la bugetul de stat, care pot fi învestite în dezvoltarea altor facilități interne de producție, șist, offshore etc. Sigur, felul în care a fost privatizat Petrom, cu dreptul de a exploata gratis niște resurse publice va duce, cel puțin pentru acele exploatări, ca beneficiile sa meargă mai degrabă spre OMV decât spre bugetul statului. Dar politica corectă de redevențe e o poveste complet distincta de liberalizarea pieței gazelor.

  4. Concret ,m-am intrebat de mai multa vreme,de ce e nevoie de intermediari,de „baietii smecheri din energie” care stand cu c.rul pe scaun fac bani pe seama producatorului,adaugand la pretul acestuia „un ceva” care nu are nicio legatura cu efortul depus de ei in treaba respectiva !

    Raspunsul ar putea fi ca dijmuiesc „ceva” doar pentru ca unii au impresia ca traitul pe spinarea altuia fara niciun un alt merit decat „clasica smecherie” ar fi Economie de Piata

  5. Conform ANRE:
    „INFORMARE 29.01.2019-preturi consumatorii casnici EE si GN /01 Februarie 2019
    Având în vedere interesul manifestat în spațiul public cu privire la aplicarea prevederilor OUG 114/2018, privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, dar și pentru corecta informare a clienților finali casnici, dorim să facem următoarele precizări:
    Prevederile OUG 114/2018, coroborate cu legislația secundară emisă de ANRE în aplicarea acesteia, nu vor conduce la creșteri de prețuri la energia electrică și gazele naturale furnizate clienților finali casnici care optează pentru furnizarea în regim reglementat

    în perioada 01.03.2019 – 28.07.2022 – pentru energia electrică, și
    în perioada 01.01.2019 – 28.02.2022 – pentru gazele naturale.”

    Acestea au fost efectele concrete, la CONSUMATOR, a ” odioasei Ordonante 114″. Adevarat odioasa, dle. consultant!

  6. pai problema nu neaparat consta in numarul mare de intermediari, ci poate dimpotriva;
    orice marfa se vinde prin intermediari, inclusiv zarzavaturile la piata, ca daca am avea pretentia ca micul producator sa stea si la taraba, n-ar mai avea timp sa le si cultive; iar in majoritatea cazurilor, costul intermedierilor libere echivaleaza cu 1-2 salarii minime raportate la valoarea marfii si durata vanzarii;
    in schimb, cand reglementeaza piata, de obicei statul prevede chiar prin lege niste tarife procentuale care pot aduce venituri camataresti agentilor reglementatori (fie ca se numesc ASF, ANRE, ISC etc) si care umfla costurile la clientul final; nu m-as mira sa fie cam la fel si in cazul unei agentii bursiere, cand nu neaparat ar conta atat concurenta crescuta data de numarul mai mare de ofertanti, cat poate ar conta mai mult limitarea concurentei intre brokeri, fara posibilitatea de a negocia un cost minimal al tranzactiei; la cum descrieti „bursa de energie care are un birou și un calculator legat la sistemul informatic al pieței”, costul real al intermedierii ar trebui sa fie insignifiant raportat la valoarea tranzactiilor;
    asadar:
    – ori nu avem destui operatori economici ofertanti in piata si ar trebui sa-i atragem cumva;
    – ori nu avem destule spatii de tranzactionare si intermediari accesibili, iar cauza nu poate fi decat o reglementare restrictiva care sa favorizeze, prin drepturi sau cai de acces preferential, doar anumiti intermediari (aia mai „baieti”);
    – ori nu vrem piata libera;

  7. Cand vorbim si de curentul electric ?. Căci kilowat-ul trece tot pe la cateva firme și nu le poți alege, decât teoretic, căci practic este imposibil.

  8. Parerea mea este sa lasam deocamdata gazele noastre acolo unde sunt, cel putin atat timp cat nu reusim sa extindem reteaua interna. Ce rost are sa umblam sub Marea Neagra si sa ne uitam cum gazele ne traverseaza tara si se duc din Ungaria spre vest? Mai ales ca importurile noastre sunt mici, noi avem mult mai putin nevoie de gaze in plus, comparativ cu Occidentul. Si SUA au rezerve autohtone, dar cauta sa exploateze resursele altor tari. Oare de ce?

  9. In timp ce noi scriem comentarii firma OMV arde gaze romanesti la centrala sa termica de la Brazi
    si produce energie electrica pe care o vinde la pret liberalizat.
    Gazele arse le declara „consum tehnologic” si scapa de sub incidenta redeventei care este oricum infima.

    In acelasi timp presa naimita scrie despre planuri malefice ale Rusiei (prin Gazprom) de a face nu stiu ce impotriva Romaniei.

    Spre lamurirea unor treburi:
    influenta Rusiei in Romania a scazut constant in ultimii 30 de ani, iar marile tunuri impotriva Romaniei nu de la Rusia ni s-au tras, ci de la ceea ce presa numeste ‘partenerii strategici ai Romaniei”:
    – contractul Bechtel (peste 1 miliard de euro platiti pentru 52 km autostrada)
    – aproape toate autostrazile construite cu bani europeni au fost adjudecate de firme occidentale care au avut intarzieri de ordinul anilor, uneori au obtinut cresterea pretului prin contracte aditionale sau prin revendicari (claims), iar alteori au intrat in insolventa si pur si simplu au abandonat lucrarile (exemplu: Centura Sibiului)
    – nici un partid politic romanesc nu a avut curajul sa dea o lege care sa interzica participarea la licitatii a firmelor care si-au dovedit reaua credinta prin metodele de mai sus

    Iar daca maine se face un sondaj de opinie cu tema: „Care este cel mai mare dusman al Romaniei?”
    ce credeti ca va zice populatia tarii asteia?
    Dar un sondaj cu tema „Sunteti de acord ca firme chinezesti sa construiasca autostrazi in Romania?”

    Aceasta este libertatea presei, efectul repetarii zilnice a unor stereotipuri asupra mentalului colectiv, nivelul de demnitate si independenta practicat de politicienii Romaniei (indiferent de partid) in relatia cu UE si SUA etc.

    P.S.
    Licitatia pentru tehnlogia 5G ar fi trebuit sa se desfasoare deja in 2020, dar a fost oprita de ANRE pentru ca Romania (reprezentata de presedintele Iohannis) a semnat un protocol cu SUA (reprezentata de presedintele… scuze, gresesc, SUA reprezentata de un obscur secretar de stat)
    prin care Romania accepta mai mult sau mai putin oficial interzicerea participarii firmei Huawei la licitatie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.