Motivația  migrației în străinătate: românii în context  Central și Est-European

Introducere

Pentru ce pleacă românii în străinătate? Salarii mai mari, condiții mai bune de practicare a meseriilor știute sau dorite, nemulțumirile de aici, comparativ cu oportunitățile percepute acolo? Mai este valabilă formularea că Estul Europei „se mută în Vest” (Black et al. 2010)? Și cum fără comparație nu poate fi nimic înțeles, unde în Europa  Centrală și de Est poate fi identificată mișcarea migratorie externă cea mai asemănătoare cu cea românească? Acestea ar fi întrebările (vezi și Aslany et al. 2021) la care încercăm să răspundem aici, în primă formă, cu datele unui sondaj mai vechi, din 2022[1]. Am fi preferat un sondaj de dată recentă, dar…

Pentru a simplifica lectura,vom începe cu câteva concluzii rezultate din „ce ne spun” datele. Intențiile de plecare în străinătate ale românilor erau motivate de către ei, în sondajul menționat, prin salarii mai mari în alte țări ale Uniunii Europene (unde se află peste 85% din diaspora românească). Dar nu numai, semnificativ contează și găsirea locurilor de muncă pentru tineri, în special, condițiile mai bune pentru a învăța și practica meseriile știute/dorite și justiția socială în sens de promovare a meritocrației prin structura instituțională a societății.

Asemănări în motivația migrației?

Pentru a răspunde la întrebarea din această secțiune am comparat situația din Româna cu cea din alte cinci țări din Uniunea Europeană-Estică (UEE), apropiate ca distanță de România și cu cel puțin cinci miliooane de locuitori – Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia. Care sunt, dintre cele menționate, țările care au o determinare asemănătoare a intențiilor de plecare în străinătate cu cea din România? Pentru amatorii de argumente tehnice, răspunsul pleacă de la datele prezentate în tabelul 1. Pentru cei mai puțin interesați de aspectele tehnice ale analizei, prezint în continuare interpretarea tabelului respectiv.

În prelabil am grupat[2] motivele de emigrare potențială în cinci mari categorii, respectiv salarii+ocupare, perfecționare profesională+perfecționare în cunoașterea unei limbi străine, stil de viață+cultură, percepția justiției sociale+apropierea de o altă țară de destinație, și relații în străinătate+rezidența anterioară în altă țară. Am reținut în analiză numai primele patru categorii de motive. La ele am adăugat încă opt variabile socio-demografice (vezi tabelul 1).

În toate cele șase țări analizate am înregistrat două variabile la fel de importante în generarea intențiilor de emigrare în UE. În toate cele șase țări din UEE tind să plece mai mult cei care doresc locuri de muncă bine plătite și sunt tineri (probabil undeva în vcategoria de vârstă de 16-34 de ani). În al treilea rând, contează foarte mult și experiența de migrație. Cei care au fost în străinătate (pentru lucru, însoțire sau studiu) și au revenit în țara de origine tind să plece din nou. Nu am spus „pleacă” ci „tind să plece ”.

Table 1.Predictors of intentions to work abroad: Romanians in the Central and Eastern European Union context

În seria motivelor de plecare invocate, după ocupare și salarii urmează aspirația de perfecționare fie profesională, fie de cunoaștere a unei limbi străine vorbite în țara de destinație. Acest motiv-aspirație (De Haas 2021)  determină semnificativ intenția de emigrare în cinci din cele șase țări analizate (excepția apare în cazul polonezilor intervievați). Cea de-a treia categorie de motive care contează este cea legată de calitatea instituțiilor, a regulilor aplicate pentru asigurarea justiției sociale. Dintre cele șase țări analizate, numai în România și în Bulgaria înregistrăm un impact semnificativ al lipsei de justiție socială asupra intenției de plecare în străinătate. Ipoteza rezultată este foare importantă pentru cei care ar dori să proiecteze politici sociale fundamentate, în domeniu: dacă doriți să reduceți propensiunea de emigrare a tinerilor, atunci, în afara măsurilor economice de sporire a locurilor de muncă bine plătite este fundamental să reduceți corupția din țară. Altfel, idei de genul „pleacă din țară cei cu calificare profesională redusă” sau „trădătorii de țară” nu ajută, nu au fundament științific.

În niciuna dintre cele șase țări analizate aici nu înregistrăm un impact semnificativ al motivațiilor de emigrare potențială legate de stilul de viață. Am putea traduce constatarea respectivă prin interpretarea „asigurarea unor locuri de muncă în special pentru tineri, salarii sporite, condiții mai bune de perfecționare profesionară  și reducerea corupției pot contribui substanțial la reducerea emigrării”.

Pentru cei interesați  de multitudinea comparațiilor folosite pentru a contextualiza cazul emigrației potențiale din România în străinătate, menționăm că am replicat analiza din tabelul 1 și pentru subeșantioanele aferente țărilor din vechile comparativ cu noile state membre ale UE. Constatarea care interesează aici este că  stilul de viață și cultura contează ca predictori ai emigrării potențiale în special pentru Vechea UE.

Din același tabel 1 aflăm că de gen, vârstă și experiență  de migrație, ceilalți predictori din categoria respectivă, cel puțn pentru cele șase țări analizate contează mai puțin, mai ales în cazul sondajului din România.

Concluzii

Profilul motivațional al emigrării potențiale din România, din perspectiva sondajului eurobarometru folosit aici, seamănă cel mai mult cu cel înregistrat în Bulgaria. În special în aceste două țări, emigrarea potențială este mai mult sub impactul lipsei/insuficienței de locuri de muncă bine plătite și a condițiilor de viață socială bazată pe reguli de justiție socială.

În toată Uniunea Europeană însă, înregistrăm un impact semnificativ, puternic, al migrației de revenire asupra re-migrării potențiale (detalii tehnice neprezentate aici). Rezultă că o bună parte din reveniți nu sunt mulțumiți de condițiile profesionale și de vială din țările de origine sau au un nivel de aspirații mai ridicat pe care îl pot satisface mai ales prin re-migrație sau migrația circulatorie. Detaliile aferente ar merita să fie studiate.

Politicile economiste care consideră că numai locul de muncă și salariul conteză în emigrarea potențială și de facto nu au un fundament științific suficient. Determinarea instituțională a emigrării potențiale este extrem de importantă și ar trebui cercetată periodic, mai ales în țări de emigrare precum România.

Referințe bibliografice

Aslany, M., Carling, J., Mjelva, M. B., & Sommerfelt, T. (2021). Systematic review of determinants of migration aspirations. Changes, 1(18), 3911-3927.

Black, R., Pantîru, C., Okólski, M., & Engbersen, G. (2010). A continent moving west?: EU enlargement and labour migration from Central and Eastern Europe (p. 344). Amsterdam University Press.

De Haas, H. (2021). A theory of migration: the aspirations-capabilities framework. Comparative migration studies, 9(1), 8.

Sandu, D. (2024). Selectivity in intra-European migration intentions (No. 70). CELSI discussion paper.

[1] Datele pe care le folosim aici provin din Eurobarometrul special, 528, realizat în mai-iunie 2022. O analiză anterioară a acelorași date, din perspectiva selectivității migrației potențiale, poate fi accesată la Sandu 2024.

[2] Pentru gruparea motivelor de emigrare am folosit analza factorială, metoda  componentelor principale, rotire prin Varimax, KMO=0.54. Am folosit ca indicatori de intrare 11 motive de emigrare, plus un indice sintetic (scor factorial) al percepției justiției sociale din societatea de referință.