„Suedia are așteptări. Nu înseamnă că ne grăbim să ne conformăm lor. Nu vă așteptați la nimic diferit la Vilnius.”[1]
Recep Taiyyp Erdogan
„Relațiile politice dintre Ungaria și Suedia sunt foarte greșit așezate. Noi nu vrem să importăm conflicte în NATO.”[2]
Viktor Orban
Invazia armată rusă în Ucraina, prefigurată în 2014 prin preluarea în forță a Crimeii și susținerea fățișă a războiului civil în Donbass, ordonată de președintele Vladimir Putin în zorii zilei de 24 februarie 2022, i-a determinat pe guvernanții de la Helsinki și Stockholm să renunțe la neutralitate și să solicite aderarea la NATO, pentru a obține garanții de securitate.
Inițial, opinia publică din Finlanda și Suedia nu s-a grăbit să susțină ideile guvernanților, deși sprijinul pentru poporul Ucrainei a fost unanim, dar pe măsură ce războiul din Ucraina s-a dovedit a fi tot mai sălbatic și mai distructiv, sondajele de opinie au început să măsoare formarea unei majorități net favorabile aderării la NATO.
Privind retrospectiv, sprijinul finlandezilor pentru politica guvernului de la Helsinki, de aderare la NATO, a fost prompt și masiv, imediat ce trupele ruse au intrat în Ucraina, direct proporțional cu pericolul perceput din partea agresivului și imprevizibilului vecin de la răsărit.
În Suedia, însă, percepția opiniei publice privind pericolul rusesc este diferită și mai nuanțată, dar s-a format totuși de anul trecut o majoritate care sprijină politica de aderare la NATO, cu sau fără legătură cu faptul că alegerile din toamna anului trecut au adus la putere un guvern minoritar de dreapta, sprijinit de extrema dreaptă.
Finlanda a reușit să depășească obstacolele ridicate în cursul ratificării aderării la Alianță și s-a alăturat NATO în primele zile ale lunii aprilie ac. În schimb, Suedia nu a reușit să depășească obstacolele diplomatice ridicate de Turcia și Ungaria, state care se opun, fățiș – Turcia sau duplicitar – Ungaria, în calea accederii sale la Alianță.
Guvernul premierului Ulf Kristersson nu are multe soluții, în condițiile în care nu poate veni fără rezerve în întâmpinarea condițiilor ultimative impuse de președintele Recep Taiyyp Erdogan pentru a ridica vetoul țării sale, totuși suedezii continuă să susțină aderarea la NATO: mai multe măsurători sociologice ale Novus Group International arătau în mai ac. o majoritate oscilând între 53% și 58% în favoarea aderării Suediei la NATO[3].
De-a lungul timpului, Finlanda și Suedia au dezvoltat relații strânse cu NATO și membrii săi. Ca națiuni partenere ale NATO, forțele și sistemele lor de arme sunt deja interoperabile și au contribuit la mai multe misiuni NATO, cum ar fi cele din Balcani, Afganistan și Libia. În calitate de aliați integrați, următorul pas trebuia să vizeze, evident, garantarea securității reciproce.[4]
NOUA GUVERNARE DE LA STOCKHOLM ȘI ALTE CHESTIUNI POLITICE
Spre deosebire de situația din Finlanda, impulsul politic pentru aderarea la NATO s-a dezvoltat constant în timp.[5] Politica tradițională de neutralitate militară a Suediei, care era în vigoare de la începutul secolului al XIX-lea, a fost abandonată după sfârșitul Războiului Rece, iar din anul 2009 Suedia a încheiat diferite tratate de apărare reciprocă cu Uniunea Europeană și alte țări nordice.
Așadar, clasa politică suedeză nu a reacționat brusc, emoțional, în 2022, dimpotrivă decizia guvernului condus de Magdalena Andersson a fost una în logica procesului început în anul 2009, punctul culminant al schimbării politice ce s-a petrecut în ultimele decenii.
Din punct de vedere politic, liberalii suedezi au fost primii care au sprijinit aderarea la NATO, după intervenția militară în Kosovo, în 1999. Au fost urmați de moderați (2003, din cauza războiului din Irak al Americii) și de liberalii de centru și creștin democrați (2015, după prima invazie a Rusiei în estul Ucrainei).
Având în vedere că democrații suedezi (de extremă dreaptă) au decis în cursul lunii aprilie 2022 că aderarea la NATO este soluția care trebuie susținută, social-democrații premierului Andersson rămăseseră singurul partid mare care încă se mai opunea aderării.
Pentru social democrați dezbaterile interne au fost intense și în cele din urmă a avut de câștigat opinia pro-alianță, urmată de anunțarea, în luna mai 2022, alături de Finlanda, a depunerii candidaturii pentru integrarea în NATO.
Să rememorăm puțin: între anii 2019 și 2021, premier a fost Stefan Löfven, liderul creștin democraților, din partea unei coaliții care a cuprins moderații, cu sprijinul liberalilor și social democraților. Acesta a avut de gestionat criza pandemică Covid-19, într-o manieră de guvernare diferită față de majoritatea celorlalte state din Uniunea Europeană, și demisionat după ce a fost forțat printr-un vot de neîncredere în Parlament.
Următoarea coaliție de guvernare i-a adus împreună pe social democrați, stângiști, centriști și verzi, premier devenind Magdalena Andersson, liderul social democraților. Guvernul Andresson a organizat alegerile din toamna anului 2022 și tot acest guvern a aplicat pentru aderarea Suediei la NATO.
Campania electorală a fost marcată de dezbateri aprinse pe marginea aderării Suediei la NATO, ca urmare a invaziei ruse în Ucraina, dar și asupra nu mai puțin spinoaselor probleme privind criminalitatea, criza energetică, starea economiei și imigrația. Societatea suedeză a marcat clivaje în raport cu modul de susținere a soluțiilor propuse de politicieni la problemele enumerate anterior.
Alegerile au înregistrat fluctuații masive între blocurile de stânga și de dreapta, în diversele regiuni ale țării. Blocul de stânga a câștigat cele mai multe voturi în orașele mari și mai multe orașe universitare, cu marje importante în regiunea capitalei și în două municipalități suburbane din regiunea Stockholm.
În schimb, dreapta a reușit să obțină majorități în zeci de municipalități care fuseseră istoric dominate de social democrați, în special în regiunea centrală interioară Bergslagen. În această zonă istoric industrială, în Dalarna, coaliția de dreapta a câștigat pentru prima dată în istorie, iar în alte municipalități, în care din 1994 stânga obținea peste 50% din voturi, s-au întors către dreapta în toamna anului 2022.[6]
Așadar, social democrații au pierdut guvernarea, deși au obținut 7 mandate în plus față de 2018, pentru că nu au mai reușit să constituie o nouă majoritate pentru guvernare. Al doilea partid în preferințele electoratului suedez au fost democrații, care au obținut 11 mandate în plus față de 2018.
Inițiativa constituirii unei noi coaliții de guvernare a fost preluată însă de liderul moderaților, Ulf Kristersson, alături de creștin democrați și liberali, care pot conta în Parlament pe doar 103 voturi în total (creștin democrații au pierdut 3 mandate, iar liberalii 4 față de 2018), adică cu 4 mai puține decât au social democrații singuri.
Pentru a rezista cu guvernul său minoritar, premierul Ulf Kristersson are nevoie în Parlament de voturile democraților suedezi, care astfel sprijină guvernarea – printre altele și pentru că au obținut în schimb ca membri ai partidului (să nu uităm, de extremă dreaptă) să facă parte din birocrația guvernamentală.
În mod firesc, această guvernare de dreapta, susținută de extrema dreaptă, aduce cu sine o altă filozofie de administrare a statului și se raportează în mod diferit la rezolvarea problemelor ce țin de imigrație / politicile de azil, criminalitate, economie etc.
Pentru procesul de integrare în NATO, guvernul Kristensson ar trebui să aducă în principiu un suflu nou, diferit de cel al guvernului Andersson, ceea ce deocamdată nu s-a dovedit. Impresia pe care o dă guvernul condus de moderați este că dorește integrarea în NATO, dar nu cu prețul unor concesii „inacceptabile” făcute Turciei.
RELAȚIILE SUEDIEI CU TURCIA ȘI UNGARIA
Oficial, poziția Ankarei este că Suedia găzduiește membri ai unor grupări teroriste, în special aparținând PKK, care a fost desemnată organizație teroristă de Turcia, Uniunea Europeană și Statele Unite.
Recent, Suedia a introdus o nouă lege pentru a îngreuna finanțarea sau sprijinirea grupărilor teroriste, dar Ankara nu s-a declarat mulțumită, considerând că nu este „suficient de convingătoare”. Tobias Billstrom, ministrul de externe suedez, a invitat miercuri, 26 iunie ac., Parlamentul Turciei să „înceapă să ratifice candidatura Suediei”, deoarece „Stockholmul și-a îndeplinit obligațiile convenite cu Ankara”.
În schimb, Erdogan i-a transmis lui Stoltenberg, într-un apel telefonic organizat duminică, 25 iunie ac., că Turcia are o atitudine constructivă, dar schimbarea legilor terorismului de către Suedia este „golită de sens”, dacă susținătorii PKK vor continua să organizeze proteste la Stockholm.[7]
Sute de demonstranți au ieșit pe străzile din Stockholm duminică, 4 iunie ac., pentru a protesta împotriva aderării Suediei la NATO și a adoptării noii legislații antiteroriste. Demonstrația a fost organizată de rețeaua de organizații „Alianța împotriva NATO” – care include diferite grupuri pro-kurde, inclusiv Comitetul de Urgență Rojava[8] – și a fost intitulată „Nu aderării la NATO, fără legi Erdogan în Suedia”; manifestația a fost permisă de autoritățile suedeze, în ciuda apelurilor Turciei de a o interzice.
Tomas Pettersson, purtătorul de cuvânt al alianței împotriva NATO, a declarat la proteste că Turcia îi hăituiește pe kurzii stabiliți în Suedia și că ideea din spatele noii legislații este să existe „o arestare, un proces și o victimă” și abia apoi Recep Tayyip Erdogan va fi mulțumit și va „permite” Suediei să intre în NATO.
Daniel Riazat, membru al Parlamentului din partea stângii, s-a declarat împotriva legislației antiteroriste și a afirmat:
„Suntem aici pentru a le spune lui Ulf Kristersson și Tobias Billström să nu cedeze politica internă în fața dictaturii Turciei, să rămână la latitudinea poporului suedez să decidă. Suntem împotriva faptului că Suedia a introdus <legi Erdogan> în care încearcă să incrimineze grupuri politice, care au fost lăudate până de curând. Legislația terorismului este la un nou nivel. Trist este că ei (partidele de dreapta, n.m.) o leagă de aderarea Suediei la NATO și că l-au lăsat pe Erdogan să decidă ce fel de politică ar trebui să aibă Suedia pentru a se alătura unei alianțe militare.”[9]
Sâmbătă, 21 ianuarie ac., la Stockholm au fost organizate proteste împotriva condițiilor impuse de Turcia Suediei pentru a-i permite aderarea la NATO, în cursul cărora un protestatar a dat foc unui exemplar al Coranului. Protestul a fost susținut de kurzi, dar a existat, separat, și un miting al unor demonstranți pro-Turcia, care s-a desfășurat în fața ambasadei Turciei în capitala Suediei.
Arderea Coranului a fost organizată de Rasmus Paludan, lider al partidului politic danez de extremă dreaptă „Hard Line”. Paludan, care are și cetățenie suedeză, a consemnat în permisul pe care l-a obținut de la poliție că protestul său vizează islamul și încercarea președintelui turc Tayyip Erdogan de a influența libertatea de exprimare în Suedia.
Ministrul suedez de externe, Tobias Billstrom, a declarat cu această ocazie că provocările islamofobe sunt îngrozitoare: „Suedia are o libertate de exprimare extinsă, dar nu înseamnă că guvernul suedez sau eu însumi susțin opiniile exprimate la proteste”.[10]
În fine, Salwan Momika, un irakian de 37 de ani care s-a refugiat în Suedia, a rupt în bucăți și a ars un exemplar din Coran în fața celei mai mari moschei din Stockholm, în prima zi de Eid al-Adha, marea Sărbătoare a Sacrificiului celebrată de musulmanii din întreaga lume (28 iunie ac.). Poliția anunțase anterior că a autorizat „manifestația”, pentru că „riscurile de securitate nu sunt de natură să-l interzică”.[11]
Turcia de astăzi, condusă de conservatorul naționalist Recep Taiyyp Erdogan, care își revendică prin modul său de manifestare politică și un rol de apărător al islamului – moștenitor al marilor califi otomani ai lumii islamice -, se consideră îndreptățită să formuleze condiții dure în relația diplomatică cu statul democratic liberal și laic Suedia, chiar dacă acestea pot fi considerate un amestec în politica sa internă.
Pe de altă parte, refugiații kurzi din Suedia, care organizează demonstrațiile anti-Erdogan și chiar împotriva politicii de aderare la NATO, bizuindu-se pe unele platforme suedeze de stânga, se simt îndreptățiți să acuze dreapta, care susține guvernul lui Ulf Kristersson, că se folosește de dezbaterile privind aderarea la NATO pentru a impune legi care să facă dificilă viața unor imigranți, făcând implicit jocul lui Erdogan.
Pentru că guvernul nu are un „plan B”, așa cum recunoaște ministrul de externe Tobias Billstrom, Stockholmul este destul de vulnerabil, de fapt, în fața pretențiilor vehemente ale Ankarei, ceea ce este evident stânjenitor în plan intern, acolo unde cetățenii își pot pune întrebări legitime privind cedările pe care guvernul lor le face în fața arogantelor pretenții ale lui Recep Taiyyp Erdogan.
Cât despre opoziția Ungariei la aderarea Suediei la NATO, mai ales după ce, în martie ac., Parlamentul de la Budapesta a ratificat cu 182 de voturi pentru (din 199) aderarea Finlandei la Alianță[12], aceasta este dictată strict de deciziile lui Viktor Orban.
Ca această afirmație să fie clară, trebuie spus că anterior lunii martie ac. Viktor Orban aducea aceleași reproșuri atât Suediei, cât și Finlandei, dar cu toate acestea candidatura Finlandei a primit aprobarea Budapestei în urmă cu mai bine de trei luni, nu însă și Suedia.
În retorica sa politică, Viktor Orban a legat de la început ratificarea celor două candidaturi de vetoul Turciei, declarând în februarie ac.: „Trebuie să acordăm atenție Turciei, altfel, în final, întregul proces va stagna. Dacă nu există o soluție la problema Turciei, atunci extinderea ar putea eșua.”[13]
Când Ankara a aprobat candidatura Finlandei, Viktor Orban a deblocat la rândul său procesul de ratificare; pe cel al Suediei l-a pus în așteptare în martie și la fel a făcut-o și în iunie ac., ratificarea fiind astfel amânată sine die pentru toamnă. Putem bănui, de exemplu, că Viktor Orban a primit de la Recep Taiyyp Erdogan semnalul că nu va fi de acord cu aderarea Suediei la NATO înainte de reuniunea simbolică de la Vilnius.
Prin acest „parteneriat” ad-hoc cu Erdogan, Viktor Orban subliniază încă o dată că se situează pe o poziție de frondă în interiorul Occidentului, dând cu tifla Casei Albe și Bruxellesului și făcând jocul lui Vladimir Putin. Ceea ce este deplin înțeles de ceva timp la Bruxelles, la Washington, dar și la Stockholm și nu fără urmări.
Iar urmările pot veni de unde Budapesta se așteaptă mai puțin. De exemplu, președintele republican al Comisiei de Relații Externe a Senatului SUA, senatorul Jim Risch, a anunțat că a blocat prin comisia pe care o conduce în Congres vânzarea de armament către Ungaria, pentru că Budapesta nu a aprobat încă cererea Suediei de a adera la NATO:
„Având în vedere promisiunile care mi-au fost făcute mie și altora anul trecut, că această aprobare va fi dată și ținând cont că acum este luna iunie și votul încă nu s-a dat, am decis că vânzarea de noi echipamente militare americane către Ungaria va fi suspendată.”[14]
Desigur, Budapesta a relativizat poziția americanilor, prin vocea ministrului apărării, Kristóf Szalay-Bobrovniczky, care a afirmat, în stilul ipocrit al lui Orban, că decizia nu afectează Ungaria care oricum abandonase intenția de a achiziționa sisteme HIMARS.[15]
DECI, LA VILNIUS…?
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, le-a declarat reporterilor luni, 26 iunie ac., în timpul unei vizite la Vilnius, că Turcia și Suedia vor participa la o reuniune organizată la Bruxelles în 6 iulie ac., pe tema posibilei aderări a Suediei la NATO, înainte de summitul din iulie: „La această reuniune vor participa miniștrii de externe, șefii serviciilor de informații și consilierii de securitate națională. Scopul este de a avansa în procesul de finalizare a aderării Suediei la NATO”.[16]
Mesajul a fost reluat joi, 29 iunie ac., la Paris, în conferința de presă susținută de Jens Stoltenberg alături de președintele Emmanuel Macron. Și președintele francez a insistat asupra rezolvării blocajului, declarând că este momentul ca Suediei să i se permită accesul în Alianță și participarea la summitul de la Vilnius „în calitate de stat aliat”.[17]
Președintele Turciei continuă să mențină starea de incertitudine – în aceeași zi în care Stoltenberg și Macron făceau declarații la Paris, Recep Taiyyp Erdogan a dezbătut subiectul într-o convorbire telefonică cu premierul german Olaf Scholz, și a insistat pe următorul mesaj:
În timp ce se fac pași în direcția corectă, în special schimbarea legislației antiteroriste din Suedia, susținătorii PKK / PYD / YPG din Suedia continuă să organizeze în mod liber demonstrații care laudă terorismul, să recruteze oameni și să furnizeze resurse financiare organizațiilor teroriste, iar această situație este inacceptabilă pentru Turcia.[18]
Suedia încă speră să devină membră a NATO până la summitul alianței de la Vilnius din iulie, a declarat vineri, 23 iunie ac., ministrul suedez de externe, Tobias Billstrom: „Nu va exista niciun plan B sau ceva de genul ăsta. Planul B este planul A – care este apartenența deplină la NATO și pentru asta vom lucra eu și guvernul până la Vilnius”.[19]
O proiecție privind concluziile reuniunii la nivel înalt de la Bruxelles, care va aduce din nou Suedia și Turcia față în față, sub auspiciile Secretariatului General al Alianței, este prematură. Speranțele sunt ca această reuniune să netezească calea pentru o Suedie membră cu drepturi depline a NATO și, poate, invitarea sa la summitul de la Vilnius în calitate de partener privilegiat, înainte de ratificarea deplină în toamnă a candidaturii la aderare.
Dincolo de chestiunea ridicării vetoului Turciei, integrarea Suediei în Alianță pune și alte probleme fundamentale, pe care nu avem voie să le pierdem din atenție: nevoia de dialog diplomatic, rezonabilitatea și onestitatea ca principii în relația dintre parteneri, respectul reciproc sau democrația liberală ca valoare politică fundamentală în Occident.
Este importantă securitatea statului Turcia și a poporului turc, dar la fel de importantă este și democrația în statul Suedia și dreptul la liberă exprimare a cetățenilor suedezi ori, desigur, demnitatea kurzilor oriunde ar trăi aceștia, în Turcia, Siria, Irak sau Iran.
Trebuie delimitată, în analiza fondului chestiunii, pretenția autoritară a președintelui Recep Taiyyp Erdogan de a fi tratat ca un „sultan”, de chestiunea drepturilor și obligațiilor Turciei ca stat membru al Alianței.
Suedia este una din patriile Europei unde, de-a lungul timpului, și-au găsit protecție și libertatea de a-și rosti și apăra opiniile numeroși cetățeni oprimați în state autoritare din diverse regiuni ale lumii; dar libertatea de exprimare nu poate fi sinonimă cu gestul de ardere provocatoare, în public, a unor exemplare ale cărții sfinte a islamului.
În fine, problematică este și poziționarea lui Viktor Orban – care ține prizonieră o țară întreagă în jurul ideilor sale deja sancționate de realitate -, pe cale să devină nu doar semnul unui partizanat profund cu cauza imperială a lui Vladimir Putin, ci și sinonimă cu trădarea valorilor fundamentale pe care s-au clădit Uniunea Europeană și NATO.
În fond, din punct de vedere strict militar, Suedia este absolut compatibilă cu aliații, atât din perspectiva sistemelor armament și tehnicii militare, cât și al procedurilor, aspect bine cunoscut atât la Ankara, cât și la Budapesta; aici nu este loc de iluzii nici măcar la Kremlin.
Acum o lună, ministrul apărării de la Stockholm, Pal Jonson, a anunțat că guvernul a decis ca forțele armate suedeze să își asume pregătiri comune cu NATO sau bilateral, cu alte țări membre NATO pentru a întări compatibilitatea în vederea unor viitoare operațiuni comune, declarație susținută și de premierul Ulf Kristersson[20]: „Aceste pregătiri pot consta în găzduirea temporară de echipamente și personal străine pe teritoriul suedez. Decizia trimite un semnal clar Rusiei și întărește apărarea Suediei”.
Cu alte cuvinte, Suedia este, pe fond, un membru prezumabil al Alianței, probabil mai degrabă mai devreme, decât mai târziu, membru cu drepturi depline. Mult zgomot pentru nimic.
Note
[1] https://www.aljazeera.com/news/2023/6/14/turkeys-erdogan-defies-pressure-over-swedens-nato-application
[2] https://www.reuters.com/world/europe/hungarys-orban-better-relations-with-sweden-needed-before-nato-membership-2023-05-23/
[3] https://globalaffairs.org/commentary-and-analysis/blogs/major-shift-swedish-public-supports-nato-membership
[4] https://www.freiheit.org/european-union/finland-and-sweden-their-way-nato
[5] Ibidem
[6] https://en.wikipedia.org/wiki/2022_Swedish_general_election
[7] https://www.aljazeera.com/news/2023/6/26/erdogan-tells-nato-chief-sweden-must-stop-kurdish-protests
[8] https://www.defendrojava.org/our-mission
[9] https://europeanconservative.com/articles/news/sweden-anti-nato-anti-terror-law-demonstrations-take-place-in-stockholm/
[10] https://www.reuters.com/world/turkey-cancels-swedish-defence-minister-visit-after-protest-permit-2023-01-21/
[11] https://www.hotnews.ro/stiri-international-26367172-suedia-barbatul-care-ars-pagini-din-coran-pregatit-repete-acest-lucru.htm
[12] https://www.caleaeuropeana.ro/ungaria-a-ratificat-aderarea-finlandei-la-nato-nu-si-a-suediei-helsinki-asteapta-si-ratificarea-din-partea-turciei-pentru-a-deveni-al-31-lea-aliat-nato/
[13] https://www.hotnews.ro/stiri-international-26104348-viktor-orban-despre-taraganarea-aderarii-finlandei-suediei-nato-unii-nu-sunt-foarte-entuziasti.htm
[14] https://cursdeguvernare.ro/sua-blocheaza-vanzarea-de-armament-catre-ungaria-din-cauza-refuzului-acesteia-de-a-aproba-aderarea-suediei-la-nato.html
[15] https://www.defenseromania.ro/ungaria-alege-sa-ramana-alaturi-de-rusia-si-renunta-la-himars-budapesta-se-lanseaza-in-rafuieli-politice-cu-sua_623187.html
[16] https://www.trt.net.tr/romana/turkiye-5/2023/06/26/turkiye-suedia-se-vor-reuni-inainte-de-summitul-nato-2004477
[17] https://www.caleaeuropeana.ro/macron-si-stoltenberg-cer-decizii-pentru-unitatea-continentului-european-a-sosit-momentul-ca-suedia-sa-participe-la-summitul-de-la-vilnius-ca-aliat-nato/
[18] Ibidem
[19] https://www.reuters.com/world/swedish-foreign-minister-says-ambition-is-join-nato-by-july-2023-05-26/
[20] https://www.digi24.ro/stiri/externe/nato-va-putea-trimite-trupe-in-suedia-inainte-de-aderarea-la-alianta-2380169
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Spuneti ca Viktor Orban ține prizonieră o țară întreagă în jurul ideilor sale deja sancționate de realitate. Imi permit sa va contrazic, Imensa majoritate a ungurilor gandesc identic cu Viktor Orban, deci nici vorba sa tina prizoniera o tara intreaga. Chiar si in Romania, in jur de 90% din maghiarii cetateni romani sunt orbanisti infocati. Logica lor e simpla: un Occident slabit, o prezenta americana redusa in UE si o Rusie si o China care ar domina estul Europei ar permite Ungariei, sustinuta de Rusia si China, sa ia falci importante din teritoriile altor state, inclusiv Romania. De ce sa ne mai ascundem dupa deget?
Va înșelați amarnic: nu exista o majoritate imensa a populației maghiare care are aceleași opinii cu ale lui Orban, din p asta de vedere. Foarte putini unguri ar aprobă un eventual război cu vreun vecin, ceea ce afirmați dvs e o copilărie. Susținerea ptr Orban vine din alte motive, pe care individul le speculează desăvârșit. Or fi ungurii idealiști, dar prosti nu sunt…
1. NATO e obligata sa fie pragmatica: Turcia (11) vs Suedia (37) in ranking-ul militar mondial. Una e politica si alta militaria.
2. Ar merita adancita motivatia opozitia Ungariei vs aderarea Suediei. Atitudinea Suediei fata de politica interna a Ungariei ( reclamata de aceasta din urma) poate fi la fel de neplacuta ca si a Turciei fata de a Suediei, mentionata in text.
Erdogan se razbuna pe toata lumea pt ca n-a reusit in 20 de ani sa bage Turcia in UE.
El de mult se visa mare sultan la Bruxelles, bazandu-se pe forta militara in cadrul NATO, pe populatia de 80 de milioane a Turciei care ar fi umplut PE de parlamentari islamisti, si nu in ultimul rand, pe milioanele de turci care traiesc/muncesc in Occident, unii chiar la a 3-a generatie si care il sprijina orbeste.
Dar uite ca n-a fost sa fie.
Erdogan, nu numai ca n-a reusit sa bage Turcia in UE, dar prin modul dictatorial in care si-a condus tara a rupt aproape toate puntile de legatura cu UE, in ce priveste aderarea.
Cat despre Ungaria si Austria, bezmeticii aia nici macar nu incearca sa-si ascunda rusofilia si sprijinul concret pt Putin.
Turcia este o tara a carei pozitionare geostrategica face ca toate problemele pe care le creaza sa nu depaseasca problema pe care ar reprezenta-o iesirea ei din NATO. O chestiune cu adevarat dificila. Pentru Turcia insasi , iesirea din NATO ar fi insa dezastruoasa, desi nu este exclus ca la un moment dat sa se petreaca. Ungaria , in schimb nu poate fi lasata sa persiste intr-un santaj permanent – absolut ridicol pentru marimea ei si ticalos pentru pretentiile sale de stat „european ” – care nu va fi abandonat de catre regimul Orban in viitorul apropiat. Desi din punct de vedere miltar, ca membru NATO Romania isi face deocamdata temele ( nu insa cu multa convingere ) din punct de vedere geostrategic Romania, desi importanta devine ea insasi o vulnerabilitate. Impotenta si lacomia clasei politice, care nu a facut altceva si nu vadeste alte dorinte decit sa coaguleze si sa intareasca forte si interese oculte, deterioreaza Statul Roman . Ele seaca de continut si ataca insasi esenta statului, inlocuindu-l cu un simulacru de stat in care functionarii sint inrolati in slujba unui partid politic sau al unei grupari . Suna trist, dar privind retrospectiv la traseul sinuos, dar tenace al neocomunismului si coagularea permanenta a coruptiei , clanurile politice paraziteaza Romania din 1990 , iar asta se face cu sprijinul larg al romanilor. O populatie care trece cu vederea insa, sau chiar incurajeaza incalcarea principiilor fondatoare ale Statului si natiunii prin vot, nici nu poate fi altceva decit groparul inteseselor sale pe termen lung. Aici Rusia este exemplul perfect, in care esuarea statului se face violent , fara ca sa existe sansa ca din ruinele vechiului stat sa existe sansa nasterii a altceva decit a unii monstru si mai urit . Populatiile care au un traseu urit si nenorocit sint insa inlocuite ; istoria ne arata asta.
Si cand te gandesti ca Ungaria are Gripen! Greseala este ca au cazut in capcana si se discuta argumente politice cu Ungaria si Turcia cam cum am patit noi cu Schengen in loc de exclusive discutii tehnice. Nu trebuie permis sub nici o forma ca Orban (seful unui stat esuat) sa decida viitorul aliantei NATO. Sau Erdogan sa dea lectii de democratie Suediei!
Cum va place sau ce doriti ?Suedia este deja membra NATO ea avind in susbsidiar tot sprijinul acordat de catre Occident si de catre SUA chiar daca Turcia si deja umila Ungarie vor sau nu vor sa semneze Pactul de aderare .Trebuie inteles momentul .Niciuna dintre natiunile Europei nu are acum alta alternativa politico – militara decit integrarea in Uniune .Rusia nu mai reprezinta o alegere ca si alternativa .Joaca de-a razboiul se va incheia curind .Rusia intra in sevraj economic. Fie se retrage fie va inscena o lovitura nucleara sau un accident nuclear ce ii va permite sa separe apele .Daca intelegerile cu Occidentul pica Rusia va incerca sa creeze un perimetru de separatie radioactiv intre ei si Ucraina .Nu au alta solutie .
Dacă pe Turcia o înțeleg cât de cât, pe Ungaria nu o înțeleg deloc. Ei sunt un fel de ” Gică contra ”
împotriva tuturor, mai ales a acelora care sancționează Rusia. Ca părere, există deja o alianță revanșardă și revizionistă formată din Rusia, Austria și Ungaria, ba chiar Germania ( deși aparent a întors foaia….)
Tarile astea tot nu sunt impacate pentru felul cum s-a terminat Primul Razboi Mondial. Pentru ca desi si l-au dorit, l-au provocat sau abia au asteptat un motiv sa-l porneasca, l-au pierdut.
Din – aparent – mari puteri au devenit niste neica-nimeni pe care nu-i mai respecta mai nimeni si si-au facut un club al frustratilor.
Ei sunt cei care vor sa-si ia revansa pe seama acelora care se multumesc doar sa fie pace – chiar daca pe-ici-pe-colo au mai pierdut niste teritorii, s-au fixat uneori arbitrar sau conjunctural niste granite…
Turcia a fost prea mult bagata in seama. Pentru a contrabalansa puterea uriasului de pe malul celalalt al Marii Negre s-au pompat resurse uriase cu randament „negativ”. Dar, in esenta este un stat totalitar si chiar reforma lui Ataturk a fost tot intr-o dictatura; un conducator providential este dat jos de pe soclu si inlocuit cu altul.
Apropo:
https://www.hotnews.ro/stiri-international-26379249-ungaria-nu-aproba-nicio-finantare-pana-cand-ucraina-nu-elimina-banca-otp-lista-neagra-sponsorilor-razboiului.htm
Sa nu pierdem o ocazie buna de a adauga pe lista si Austria, care sapa si ea constiincios la temelia uniunii prin respingerea pe criterii pur politice a intrarii Ro in schengen.
Suedia poate încheia acorduri de protecție cu SUA Marea Britanie și Franța. Restul oricum nu contează.
Victor Orban e un trepăduș care juca fotbal cu vameșii de la Curtici în vremea când aceștia își cumpărau casă din primele trei „salarii” și care aduce mari prejudicii chiar ideii pe care pretinde că o apără: suveranismul. Prin mijloacele inadecvate pe care le folosește, prin autoritarismul balcanic, într-o țară totuși cu o pătură superioară educată. Ideile mari pot fi duse în derizoriu de oameni mici (dar guralivi).(Suveranism, în sensul meținerii unui stat funcțional măcar în ceea ce privește funcțiile sale regaliene. Or, când se bagă diavolul politicii în chestiuni de justiție (sentințe), s-a dus dracului mândra națiune!)
Interesanta atitudine …
https://www.msn.com/en-gb/news/world/germany-did-not-listen-to-warnings-about-russia-says-annalena-baerbock/ar-AA1duRia?ocid=winp2fptaskbarhover&cvid=c37f0e3be1a942719f819bc0bf966d91&ei=12
Parca Scholz spune bancul romanesc (Ciolacolu i l-a spus?) : „Eu sunt mic nu stiu nimic. Tata’n pod beleste oaia”. :))
Suedia isi sta singura in drumul catre aderarea NATO.
Summitul de la Vilnius ne va arata o noua imagine a viitorului Europei .Suedia si Finlanda intra in NATO ul european si fortifica intreg nord- vestul Europei acoperind si zona Artica controlind astfel si caile de acces ale Rusiei in caz de necesitate .Intreg flancul de Est se militarizeaza si se reinarmeaza de la Marea Baltica la Marea Neagra.Polonia si Romania sunt pilonii militari principali in acest imens teritoriu . Scutirile de tip Deveselu (se pot inarma si nuclear ) impreuna cu noile sisteme antiracheta propuse de catre Germania ce cuprind si deja functionalele sisteme Patriot vor deveni de netrecut .Marea Neagra va fi militarizata si un numar semnificativ de submarine france si ale SUA urmare a acceptului Turciei vor deveni si ele operationale o data noile Corvete cumparate de la francezi .Turcia intelege sansa momentului ce ii ofera stapinirea Marii Negre o data cu retragerea Rusiei din Crimeea si cu refacerea Ucrainei dupa sfirsitul Razboiului .Turcia nu poate rata participarea .Tot ceeea ce pina acum stiam se schimba o data cu noi .Rusia nu mai este o alternativa pentru nimeni .