Cea mai bună monografie Napoleon scrisă de un român este semnată de nepotul lui Mihai Eminescu, Gheorghe, militar de carieră. Îndrăgostit de personaj, Gheorghe Eminescu ne prezintă un Napoleon în chip de Prometeu, care așază lumea pe temelii noi și luptă cu toate forțele întunericului, construind o nouă Europă. Orice face „micul caporal” este bine, ceilalți sunt cei care fie nu-i înțeleg politica fie i se opun, încercând să oprească mersul istoriei, al cărui sens adevărat este întruchipat de Napoleon. Am citit cartea când eram mic și am rămas fascinat de personaj, dar, cu mintea de acum nu aș mai putea să o receptez la fel.
Napoleon a fost un general genial, un legislator remarcabil iar amprenta sa asupra istoriei este de neșters. Întrebarea este: toate lucrurile făcute de el au fost pozitive? Oare măreția Franței din epoca sa nu a fost obținută plătindu-se un preț prea mare?
În România imaginea lui Napoleon este oarecum unidimensională, inspirată de istoriografia franceză, de sensibilitatea noastră pentru (super)eroi ai istoriei (istoria ca o galerie de personalități) și de ideea că Napoleon a răspândit ideile revoluției franceze în Europa, fapt de care a au beneficiat din plin și Principatele Române. Dar această imagine nu este unitară la nivel european.
Comuniștii (Lenin) îl preferau pe Robespierre „incoruptibilul”, cel care trimitea la moarte zeci de mii de oameni fără vreun fior. Napoleon ucide filonul revoluționar și se aliază cu „reacțiunea”, ajungând să „cerșească” recunoașterea capetelor încoronate pe care de altfel le disprețuia. Pe de altă parte, sunt cei care arată că Napoleon tocmai că a salvat ce era bun din revoluție, eliminând excesele și violența. A preluat o utopie periculoasă și ar fi făurit, la acel moment, cea mai bună dintre lumile posibile.
Propaganda țarului Alexandru I, prieten și inamic, admirator și invidios pe Napoleon, îl va prezenta pe împăratul francez drept un veritabil Antichrist iar pe țar drept salvatorul ordinii divine. Această propagandă era vizibilă în Principatele Române la 10 ani de la consumarea epopeii napoleoniene, în cronici scrise de preoți localnici, care vorbeau de conflictul cosmic dintre Napoleon și Alexandru, reprezentați ca entități ale întunericului și luminii și de un Napoleon care se căiește de faptele sale, fiind iertat de înțeleptul Alexandru. Un fel de putinism înainte de putinism, într-o perioadă în care Basarabia tocmai fusese anexată pentru o sută de ani la Imperiul Rus, dar mulți din elita românească, cu excepția mitropolitului Veniamin Costachi, nu a perceput evenimentul ca pe o catastrofă. Erau obișnuiți să fie călcați periodic de muscali…
Nu în ultimul rând, surprinzător pentru foarte mulți, unii îl consideră pe Napoleon un precursor al lui Hitler, datorită amplorii războaielor inițiate, care au tulburat grav ordinea mondială, cu prețul a milioane de victime.
Ridley Scott este britanic. Marea Britanie a creat cel mai mare imperiu din istorie și, după părerea mea, cel mai spectaculos. Doar Roma se poate compara cu ce a înfăptuit Albionul. Imperiul este rezultatul unui proces organic, al evoluției unui sistem social, economic și politic care se dovedește a fi cel mai vital, înfrângându-și pe rând rivalii și extinzându-se parcă natural peste întreg globul, controlând zonele cele mai importante din punct de vedere economic și comercial. Expansiunea britanică nu este rezultatul exploziei unui geniu individual. Chiar dacă imperiul este guvernat de mari personalități, toate se subsumează sistemului, sunt parte din el, până la anonimizare. De exemplu, câți știu cine a fost regele și primul ministru britanic contemporani cu Napoleon? Expansiunea britanică pare a fi rezultatul unui destin implacabil, susținut însă de un geniu de a folosi la maxim oportunitățile, de a nu forța limitele peste posibilități și de a avea în vedere, dincolo de o nouă expansiune, posibilitatea de a păstra ceea ce deja deținea, printr-o savantă politică de echilibru.
Oare fondul britanic nu și-a pus amprenta pe modul în care Scott a gândit filmul și personajul?
Napoleon vede în Marea Britanie principalul rival al Franței în ceea ce privește dominația mondială. Franța este inferioară Marii Britanii din mai toate punctele de vedere, însă Napoleon se bazează pe geniul său unic pentru a obține imposibilul. El provoacă, rupe ordinea firească a lucrurilor, aruncând pe masa de joc a istoriei o violență extremă, prin care crede că poate câștiga. Filmul se încheie cu lista victimelor rezultate în urma marilor bătălii napoleoniene, lucru nespus în lucrările apologetice. Epoca lui Napoleon a marcat cel mai mare carnagiu din istoria Europei, până la Primul Război Mondial. Doar la Leipzig, în 1813, au fost implicați 560000 de soldați și în patru zile pierderile s-au ridicat la 133000 de oameni. A trebuit să treacă o sută de ani și să vină bătălia de la Verdun, pentru ca aceste cifre să fie depășite.
Napoleon se crede instrumentul destinului. În film este o replică a lui Napoleon: „destinul meu este mai puternic decât voința mea”. De fapt, Napoleon nu este un instrument al destinului, ci este un challenger, unul care provoacă destinul, căutând să-l schimbe. Mulți s-au arătat oripilați de „licența poetică” făcută de Ridley Scott, cu prilejul bătăliei piramidelor. Într-adevăr, Napoleon nu a tras cu tunurile în piramide dar, ulterior, a pretins că și-a îndemnat soldații la luptă amintindu-le că, din vârfurile acestor piramide, 40 de secole de istorie îi privesc pe francezii chemați să-și găsească gloria pe malurile Nilului. Trasul cu tunul în piramide, imaginat de Scott, reprezintă provocarea istoriei de care vorbeam, luarea la trântă cu eternitatea și destinul.
Ce nu a remarcat nimeni până acum este scena în care Napoleon contemplă o mumie. Este iar o scenă inventată, deoarece mumia respectivă este cea a faraonului Ramses al II-lea, văzut la începuturile egiptologiei moderne drept cel mai mare suveran din istoria Egiptului. Peste milenii, Ramses se întâlnește cu Napoleon, care, scund de statură, se urcă pe un scaun pentru a-l contempla, dar și sfida, privindu-l în ochi, pe cel care întruchipase, cu câteva mii de ani înainte, idealurile de care era animat și corsicanul. În timp ce-l privește, mumia cade într-o parte (e doar un corp eviscerat de viață, păstrat artificial) iar Napoleon se tulbură: un semn că ce crede despre sine nu e corect și de fapt umblă pe nisipuri mișcătoare.
Și totuși, tentativa lui de a schimba lumea pare să aibă succes: zdrobește inamicul la Austerlitz și convinge/forțează marile state europene să impună blocada economică împotriva Marii Britanii. Proiectul este greu de susținut, crapă pe la toate încheieturile, iar țarul Alexandru îl trădează. Napoleon începe campania din Rusia, care se încheie cu dezastrul știut. Napoleon a crezut că, odată cucerită Moscova, totul se va sfârși. De fapt era doar începutul… care conduce la sfârșitul lui Napoleon, iar Parisul vede pe străzile sale defilând trupele de cazaci. Waterloo este doar epilogul a ceea ce era inevitabil. La Waterloo Napoleon este încrezător că va câștiga însă ploaia îi împiedică planurile. Presat de apropierea prusacilor, el este forțat să atace pozițiile engleze. Răsucirile disperate ale cavaleriștilor francezi în jurul careurilor de infanteriști englezi semnifică zadarnica confruntare cu implacabilul, care se întâmplă prin sosirea pe câmpul de bătălie a prusacilor. Wellington știe ca destinul este de partea sa și refuză posibilitatea unei lovituri norocoase, interzicând “lunetistului” să încerce lichidarea lui Napoleon.
Prin înfrângerea și exilarea lui Napoleon la Sfânta Elena, britanicii au văzut restaurarea echilibrului internațional, tulburat prea tare de “micul caporal”. Lumea urma să se așeze în matca ei firească.
Tema filmului este de fapt următoarea: cum ar fi fost dacă Napoleon și-ar fi strunit „hybris-ul” și „megalothymia” și ar fi fost mai realist în proiectele sale? Este vorba de ce ai câștigat și ce ai pierdut în viața prin alegerile tale. Și totul se învârte, în film, în jurul relației cu Josephine.
Pentru unii relația cu Josephine, așa cum este înfățișată în film, pare ceva exagerat, frivol, aproape pornografic, dar lucrurile în realitate nu au fost departe de cele descrise în peliculă. Napoleon era un provincial corsican complexat în multe privințe, asupra căruia aristocrata Josephine a jucat o influență covârșitoare. A fost dependent multă vreme de ea, inclusiv din punct de vedere sexual, Napoleon fiind recunoscut pentru „calitatea” de a fi un amant lamentabil, lipsit de orice finețe față de partenerele pe care le-a avut.
Filmul arată cum relația dintre cei doi „evoluează” spre un continuu efort de acuplare pentru a obține moștenitorul mult visat al tronului. Subiectul devine atât de presant, încât Napoleon divorțează, cu circul de rigoare, descris corect în film, pentru a se căsători cu o tânără din familie imperială, care să-i ofere un fiu. Dar, noua împărăteasă, din familia de Habsburg, inamică a lui Napoleon, nu se va simți legată prea mult de „căpcăunul corsican”. De altfel, chiar copilul celor doi, tânărul Napoleon, mort prea devreme de tuberculoză, i-a spus unui prieten apropiat: „Dacă Josephine ar fi fost mama mea, tatăl meu nu ar fi fost îngropat la Sfânta Elena și eu nu ar trebuit să fiu la Viena. Mama mea este bună, dar slabă; nu a fost soția pe care tatăl meu a meritat-o.”
Prin urmare, această conștiință a forței exercitate de Josephine nu este o invenție a regizorului. Chiar scena în care micul Napoleon este adus și prezentat lui Josephine este reală, la fel și replica ei referitor la sacrificiul făcut de ea, în numele interesului de stat.
Mai este ceva, care nu este spus în film. Josephine era pasionată de trandafiri, iar la Malmaison avea o colecție impresionantă. Pentru îmbogățirea colecției împărătesei, Napoleon nu a ezitat să suspende de câteva ori blocada impusă comerțului englez, pentru a fi aduse din Marea Britanie în Franța mai multe soiuri rare de trandafiri …
Prin urmare, este un film despre Napoleon omul, ce a câștigat și ce a pierdut acesta în viață, prin alegerile care le-a făcut, în ce măsură el a fost mâna destinului sau a încercat, prometeic, să schimbe lumea cu forța. Evident, sunt n feluri de a trata acest personaj fascinant care este Napoleon.
PS
Un film despre Napoleon și alte personaje de asemenea calibru este extrem de greu de făcut. E un film lung, de două ore jumate, dar tot ai sentimentul că se spune prea puțin. Este de văzut varianta lungă, de patru ore. Mi potrivit însă pentru un asemenea caz ar fi realizarea unui serial, dar care nu ar putea fi proiectat în sălile de cinema.
În ce privește „profunzimea” filmului. Filmele mai vechi despre Napoleon au fost realizate într-o epocă în care se citea încă foarte mult. Secole la rândul lectura a fost una din principalele forme de petrecere a timpului liber în clasele educate (vezi celebrele saloane literare). Creatorii de film, mai ales când era vorba de personalități precum Napoleon, se străduiau să bage totul în filmul care urma să fie văzut de cunoscători. Astăzi, aceste filme ar fi considerate greoaie, plictisitoare și neinteligibile. Pentru publicul larg de azi, povestea trebuie simplificată. Și „Gladiator” are poveste foarte subțire în raport cu „Căderea Imperiului Roman” al lui Anthony Mann din 1964. Câți ar mai urmări acel film?
Last but not least, Anglia e țara lui Shakespeare. Să fim serioși, cât de riguroase sunt, din punct de vedere al adevărului istoric, piesele lui inspirate din trecutul Albionului? Oare galeria lui de Henrici nu e mai mult un pretext pentru explorarea cotloanelor din sufletul omului? Un Napoleon făcut de francezi ar fi insistat pe ideologie, pe nesfârșite dezbateri în manieră clasicistă, în care personajul devine întruchiparea unei idei. Cei de formație culturală franceză vor gusta din plin acest gen de filme. Sunt însă mulți care nu gustă deloc stilul clasic francez de a face film (de aici și „americanizarea” unei părți a cinematografiei franceze, pentru a rămâne pe piață). Întrebarea ar fi atunci: cât de shakespearian este Napoleonul lui Scott? Are profunzime și sens sau este doar o caricatură?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Of, și „caporalii” ăștia! Napoleon, caporal, Hitler, caporal, Stalin numai „generalisim”. Și toți au vrut binele Europei, cu ei lideri absoluți. Și azi prin Europa mai bântuie tot felul de „caporali” francezi, germani și ruși care se vor salvatorii Europei, cu ei „moțul” tuturor….
Pentru România, Napoleon I a fost un monstru care a forțat Turcia să dea Basarabia rușilor. Nepotul lui, Napoleon III, și-a mai spălat din păcate, fiind Nașul Unirii Principatelor și a creării României.
Filmul cu Napoleon este o chestie propagandistică. Uite, Franța propune din nou ceva Europei, o Federație condusă, bineînțeles, de ea. Cu cocoșelul galic Macron pe post de suveran al Europei.
Sic transit gloria Mundi…
Napoleon III, a fost nasul in sensul ca
a indrumat delegatia romana spre ramura germanica a familiei, pt. ca francezii erau coruptibili, asemenea romanilor!
Ca o completare: Napoleon a învins feudalismul și a instaurat capitalismul în Europa, Stalin nu a reușit să învingă capitalismul și să comunizeze Europa, iar Hitler nu a reușit decât să-si distrugă propria țară (dar și parte din Europa). Comparativ, Napoleon a dus la dezvoltarea Europei, ceilalți doi la distrugerea ei.
„…cât de shakespearian este Napoleonul lui Scott? Are profunzime și sens sau este doar o caricatură?”
Este si una si alta. Avem tendinta si dorinta, de neinteles pentru mine, de a pricepe si a explica tot intr-o maniera unitara. Insa asta este o utopie…
Mashallah. Teşekkür ederim!
Bah! Napoleon?! Mă-ntreb, cu toate calitățile lui, cum ar fi rezistat într-o democrație în care un individ n-ar fi primit să lupte, să-și de viața pentru el în niciun caz. Carevasăzică, mă nasc sub un rege, nu-mi place monarhia, mă las ”infestat” de Iluminism și urc pe baricade la 1789 pentru acele vorbe goale care îmi sună și astăzi în urechi, “Liberté, égalité, fraternité”; nu mor atunci (s-o iau pe scurtătură!), Ludovic, cu numărul de inventar XVI, e decapitat, Napoleon profită de ”teroare” și se-ncoronează, cu mâna lui, împărat. Cucerește Europa și o dăruiește bucată cu bucată familiei… Între timp, eu, cel de pe baricade, ajung soldat în glorioasa lui armată pentru că am în raniță bastonul de mareșal dar, până să-l scot, vine catastroficul 1812 și ajung la Moscova, un pustiu înghețat. Împăratul, însoțit de gardă, dă bir cu fugiții iar eu mor flămând, bolnav, înghețat. Așa se face că, tânăr, am urcat pe baricade să lupt împotriva unui rege ca, la final, să mor pentru un Împărat! Ăsta e paradoxul istoriei și, știu, nici democrația nu e mai brează și nu este mai blândă cu oameni de rând ca mine.
Ș-apoi, domnule George Enache, mai o idee aici: aș fi un tâmpit iremediabil dacă m-aș duce la un film anunțat ca operă de artă cu Amza Pelea ca să iau o lecție de istorie despre Mihai Viteazul! Vreau să aflu cine a fost Mihai Viteazul? Atunci citesc tratate de istorie, două, trei, zece, poate din toate la un loc aflu ceva. Dar sigur nu voi afla din piesele lui Shakespeare un adevăr verificabil istoric, ci un adevăr artistic, adică verosimil, posibil dar nicidecum fapte petrecute aidoma.
Pentru mine, eroi nu sunt nicidecum regii, conducătorii de oști ș.a.m.d. ci, dimpotrivă, omul de rând, lașul care nu a sărit în gâtul regelui când îl trimitea pe calic să moară în locul lui. Iar cel calic, unul din neam cu mine, se descurca și el cum putea pe câmpul de luptă, să ajungă teafăr în satul lui, lângă poala nevestei, să-i mai facă un copil, doi. Aceștia sunt eroii pentru mine și din neamul lor de lași mă trag și eu…
Altfel, nici o cinste pentru mine să lupt pentru “Liberté, égalité, fraternité” cât, mai apoi, să vină un nenorocit de împărat pentru gloria căruia trebuia să mor eu! Dar văd cu plăcere filme despre ei și-i bârfesc pe unde pot, astăzi – aici!
Stau și mă gândesc ce ați fi făcut dacă Rusia ar fi atacat mai întâi România nu Ucraina. Generalizând, ce ar fi trebuit să facă poporul român? Probabil s-ar fi ascuns prin Europa progresistă….
Că și lașitatea e-nscrisa în legile omenești…
Ce făceam? Muream pe front, cum au murit mulți din familia mea, când în luptă cu rușii, când în luptă cu nemții sau cu ungurii, probabil, dar nici într-un caz n-aș fi spus că era alegerea mea sau că m-aș fi crezut vreun viteaz. Pur și simplu aș fi fost târât de soartă cum duce vântul o cârpă cu riscul, cum au pățit-o și alții (cei din Divizia Tudor Vladimirescu!) să lupte chiar împotriva alor săi. Nu e cazul meu neapărat dar pot înțelege psihologia unui om și a unei familii care locuiește într-un ținut de graniță, când pe-o parte, când pe alta a acestei linii fictive și având chiar în familie membrii din mai multe nații, și acestea desemnate fictiv. Probabil aș fi fost singurul din tot neamul meu gândind că, mai bine, s-ar bate regii între ei sau președinții, să nu mai chinuie inși ca mine să moară pentru ambițiile lor nebunești!
Nu văd de ce un rege sau un președinte ar fi cu ceva mai important decât sunt eu, decât cei din familia mea?
Penibil comentariu!
Superb . O mica precizare , daca imi permiteti , nu erau lasi deloc .
Vorbesc de lași tocmai să mă deosebesc de cei care, eroi și curajoși, au murit lăsându-și familia și pământul de izbeliște, la voia întâmplării. Prin acest fel de lașitatea de care vorbesc eu, cei mai mulți, masa mare a unei populații, păstrându-și datinile, obiceiurile, limba au găsit calea cea mai grea de a supraviețui și a dăinui sub oprimarea unuia mai puternic (câteodată doar o ideologie sau o religie!) și, când a venit vremea, au renăscut din jarul ascuns sub lașitate. Este ceva din tehnica de supraviețuire a cariatidelor…
Corect, Barbados, asa e! Cei cu adevarat curajosi si de admirat sunt oamenii de rand, din Franta, din Romania, sau de aiurea. Cei care au pastrat traditiile, au muncit si au luptat. Napoleonii avizi de glorie si titluri care sacrifica cu larghete vietile altora, ma scarbesc; mai ales daca au facut asta nu ca aparare si nici pt a aduce ceva bun, ci doar pt marire personala. Napoleon nu a fost vreun mare vizionar sau geniu, ci doar un ins care s-a folosit cu viclenie de cuceririle revolutiei pt a ajunge sus. Cam la fel cu Lenin, Hitler, Stalin, etc.. si Hitler a fost foarte iubit de germani. Vorba ceea, „schimbarea imparatilor, bucuria prostilor”… numai un prost poate idolatriza un „sef” care il duce in razboaie prin toata Europa.
Nu pot sa cred ca cineva care are istoria ca domeniu profesional gireaza o asemenea caricatura a unui personaj care a insemnat mult mai mult decat au invatat britanicii la scoala primara, fiindca la atat pare sa se fi redus documentarea lui Sir Ridley Scott pentru acest film. Sunt o mare admiratoare a batranului RS, desi recunosc ca am evitat pana acum filmele lui „Istorice”, dar am iubit Duelistii, Thelma si Louise, chiar Alien si Black Hawk Dawn si ma uit la The Good Wife cu mare placere. Este dezonorant pt autor sa comita un asemenea gest de razbunare istorica, de propaganda britanica si de progresism cultural grosolan( atunci cand numara decesele din razboaiele napoleoniene si i le pune in carca exclusiva( desi stim ca nu el a fost singurul responsabil pentru declansarea lor si ca monstruoasa coalitie a monarhiilor intepenite absolutiste de pe continent, sprijinita de britanici, a avut o vina cel putin egala! iar motivatia lor nu era grija fata de supusi, ci, dimpotriva, dorinta de a mentine status quo, adica privilegiile absurde ale nobilimii amenintate de ideile Revolutiei franceze, ale carer seminte incoltisera si au fost cultivate de armatele lui Napoleon). Asa cum altii numara sclavii Imperiului britanic si ar vrea sa anuleze tot ce a construit el, asa si RS numara mortii din razboaiele duse de Napoleon, impotriva unor inamici cu nimic mai buni decat el( as zice chiar, dimpotriva, mult mai rai!). Sunt concepte „progresiste” falacioase ale ultimelor decenii, care nu pot fi transferate in secXIX: nu putem sterge istoria si nici nu o putem rescrie in functie de niste idealuri nobile, cu sau fara ghilimele, adesea ipocrite. Sir RS nu pare sa aiba habar ce minte stralucita, ce geniu militar si legislativ, ce reformator a fost Napoleon in Europa de acum doua sute de ani. Nu stie, probabil, fiindca nu a citit nimic, si isi permite sa bombane la adresa istoricilor care il taxeaza „Ai fost tu acolo?”, o replica de elev repetent gen dl Goe, sau „Get a life!”, un fel de injuratura care tine loc de argumente. Din filmul lui nu poti intelege semnificatia bataliilor acelea frumos ilustrate si nici cum o piticanie neghioaba si furioasa, cu un handicap emotional si sexual( fiindca asa arata personajul lui N vazut de Ridley Scott!) a putut sa cucereasca toata Europa si sa ii faca pe britanici sa tremure mai bine de 10 ani. Filmul in ansamblu e un rateu si mai grav, un fals istoric asumat in favoarea patriei sale. Poate ca regele Charles o sa-l innobileze a doua oara pt asta, cine stie…
Napoleon a avut putine contributii pozitive pentru Europa. E venerat in Frata fiindca pentru o scurta perioada a readus Franta in varf, a facut din Franta cea mai mare putere europeana, cu un mare imperiu. Insa de fapt Napoleon a fost un mare macelar, a omorat sute de mii de oameni marunti… pentru ce? pentru ambitia si orgoliul sau nemasurat. A avut unele sclipiri de bun strateg (pana la un punct), dar deja armata franceza era bine echipata si numeroasa. Pe de alta parte a facut uriasa greseala de a ataca nemarginita Rusie. Asa si Hitler a avut unele succese, dar apoi s-a vazut absurditatea si greseala plaunului sau, mai ales cu invadarea Rusiei.
Deci a fost Napoleon un geniu?! NU! in nicun caz. A fost un oportunist si un om flamand dupa glorie? Da. A facut ceva bun in cariera? Prea putin, prin raspandirea ideilor Revolutiei franceze. A facut rau? Da, cat cuprinde, sute de mii de morti, raniti, schilozi, falimentarea Frantei prin razboie neintrerupte, avantaje uriase apoi inamicilor FRantei, in special Angliei. Daca Franta a fost distrusa, Anglia a avut mana libera in lume, ceea ce a marit mult imperiul britanic. Ceea ce, daca e sa ne uitam la situatia de azi si la urmasul Angliei pe scena internationala (SUA), e un lucru pozitiv. Desi apreciez cultura franceza, totusi Anglia si SUA imi plac mult mai mult, prin echilibrul de care au dat dovada in istorie si atasamentul real fata de libertate, economie de piata, dezvoltare si progres stiintific si tehnologic.
De „L’Academie” ai auzit? Stii ca singura academie din lume care nu poarta numele tarii este academia franceza? Nu se spune membru al academiei franceze , ci „membre de l’Academie”. Si toata lumea stiintifica stie despre ce academie e vorba cand se spune „membre de l’Academie”!
Marele matematician francez Pierre-Simon de Laplace a contribuit la organizarea „École polytechnique” și „École normale supérieure” sub obladuirea Imparatului francezilor! Ai habar de cat de mult sprijin au beneficiat stiintele si artele in timpul domniei lui Napoleon Bonaparte?
@LS. Asta ti se pare relevant, ca academia franceza nu poarta numele Frantei?! ai o gandire superficiala. Ce daca nu poarta numele Frantei, si ce mari merite are Napoleon in asta? Confunzi mere cu pere; cica „sub obladuirea imparatului”… asta imi aminteste de vremurile ceausiste de trista amintire cand totul se facea „sub obladuirea inteleptului carmaci” ! Stiintele si artele au fost sprijinite si sub „obladuirea” altor regimuri, nu doar al lui Napoleon care de altfel a „obladuit” putin timp.
Asta e ca si cum ai zice ca Von Braun a facut rocket science sub obladuirea lui Hitler (initial), sau scoala matematica rusa a creat sub „obladuirea” lui Hrusciov sau Brejnev, sau ca Ana Aslan a activat sub „obladuirea” lui Ceasca. Absurd.
@Thor7
https://www.napoleon.org/jeunes-historiens/napodoc/masses-de-granit-de-nouvelles-institutions-napoleoniennes/
https://www.napoleon.org/histoire-des-2-empires/articles/la-creation-des-lycees-et-des-proviseurs-par-napoleon-bonaparte/
https://en.wikipedia.org/wiki/Napoleonic_Code
https://www.sudouest.fr/archives/baccalaureat-code-civil-lycees-legion-d-honneur-dix-choses-que-l-on-doit-a-napoleon-ier-2319609.php
https://www.histoiredumonde.net/Les-realisations-de-Napoleon.html
https://www.napoleon-empire.net/universite.php
https://www.lajauneetlarouge.com/mathematiques-la-vision-des-fondateurs-de-lecole-polytechnique-et-de-napoleon/
https://www.napoleon.org/histoire-des-2-empires/articles/napoleon-et-les-scientifiques-1-1779-1798/
Inainte de a posta cretinisme, e bine sa citesti!
@LS. Stai linistit, stiam aceste „marete realizari” ale capcaunului corsican. E fals ca le-a „facut” Napoleon. / Toate acele realizari cu liceele, bacalaureatul, codul legislativ, etc au fost gandite de Revolutia franceza, nu au fost inventia lui Napoleon. Ai impresia ca orice se face intr-o tara e facut de conducator?! Se vede ca ceausismul si dictaturile ti se potrivesc, ai o gandire de turma. Asa si Hitler „a facut” sistemul autobahn de autostrazi din Germania, iar Ceausescu multe „realizari”: canalul Dunare-M. Neagra, baraje hidro, mii de blocuri de locuinte pt popor, metroul, etc. Dar milioanele de morti si schilozi in urma razboaielor napoloniene tot la „realizari” le treci? Sau faptul ca Franta a fost distrusa si falimentata in urma razboaielor si a cheltuielilor exagerate ale „Imparatului”?!
Mai bine citeste istorie, si nu mai posta ineptii ca sa te afli in treaba!
// Napoleon a fost doar un om foarte avid dupa putere care s-a catarat pe idealurile bune ale Revolutiei franceze. Arata cum orice Revolutie e denaturata de diversi insi. Ce zici de Lenin si Stalin, si ei au fost revolutionari, iar Stalin chiar generalissim. Lenin a facut electrificarea importanta in Rusia, care era o tara inapoiata. Trebuie Lenin idolatrizat, cum il idolatrizezi tu LS pe Napoleon? dar Stalin care a vrut, ca si Napoleon, sa „exporte” revolutia (socialista) in Europa, inclusiv in Romania? Lenin si Stalin care au omorat milioane atat din proprii supusi cat si din straini, precum Napoleon. Teroarea din vremea lui Napoleon impotriva nobilimii a fost extinsa de Lenin, Stalin impotriva tuturor celor care nu vedeau binefacerile comunismului (nu doar fosti nobili).
@LS. In urma visurilor demente de marire personala ale lui Napoleon, Franta a fost invinsa lamentabil iar rusii au ajuns sa ocupe Parisul. De la ei a ramas cuvantul bistro (bistro in rusa = „repede”). O alta „realizare” hilara a lui napoleon a fost vanzarea pe bani f.putini a Louisianei catre SUA (echivalentul a doar vreo 300 mil $ de azi), un teritoriu imens de 2 milioane km2 in N. America (statele de azi Louisiana, Kansas, Iowa, Nebraska, Oklahoma, etc). Mai pune mana pe carte LS…
@ Thor7, Victor: Exact despre istorie este vorba! Mintile luminate ale Frantei, cu exceptia unor monarhisti infocati, au fost alaturi de Napoleon! Majoritatea francezilor au fost alaturi de Napoleon in toate initiativele sale de natura politica, de natura sociala sau militara, chiar daca unele dintre aceste initiative aduceau detrimente unei parti importante a societatii franceze de atunci.
Napoleon a intruchipat idealuri la care au aderat multimi mari de oameni, nu numai din Franta, ci si din intreaga Europa! A fost perceput ca garant al mentinerii libertatilor si idealurilor promovate de Revolutia franceza. A fost iubit de majoritatea soldatilor sai, care luptau pentru gloria Frantei si impotriva monarhiilor europene percepute ca pericole de readucere la putere a monarhiei in Franta, soldati care deseori luptau cu curaj si darzenie exact datorita faptului ca idealurile lor coincideau cu cele ale lui Napoleon. Au fost laturi de el pentru ca Napoleon intrupa curajul fara limite si geniul militar!
Au murit oameni, da! Multi! Dar nu au murit in lagare sau inchisori sau in fata plutoanelor de executie( sau de foame precum ucrainienii infometati de brutele comuniste ale lui Stalin) asa cum au murit cei ucisi de animalele criminale comuniste Lenin, Stalin, Dej si Ceausescu sau de nebunul de Hitler! Au murit in razboaie, iar Franta stie sa-si cinsteasca pe cei care i-au adus glorie eterna!
Razboaie si batalii dintre care o parte au fost justificate de pericolul de reintoarcere a monarhiei, lucru pe care majoritatea francezilor nu si-l mai doreau….si nu numai ei….plimbarile prin Europa ale armatelor franceze au purtat prin Europa stindardul idealurilor revolutiei franceze! Au fost omorati nobili monarhisti! Dar a fost oare Napoleon mai sangeros decat o mare parte a monarhilor englezi, care au ucis la greu secole de-a randul, prin Africa si Asia, si chiar in propria tara?
In final insa, ma intreb, de ce atata ura si dispret in legatura cu Napoleon! Ce motive aveti?
@LS. Ce motive? doar pastrarea unei imagini corecte si nedistorsionate aiurea de propaganda. Dar tu ce motive ai sa-l idolatrizezi pe Napoleon? cunosti exact cum era situatia generala in vremea lui? ce stii, stii din ce au spus altii despre el. Pe vremea aceea erau destul de putini care scriau si nu existau atatea informatii ca acum, a.i daca au scris despre el cativa „fani”, asta stii. In plus apoi istoricii francezi l-au ridicat in slavi fiindca a facut ranta „mare”, a castigat razboaie. Ai insa impresia ca un om normal la cap de atunci isi parasea de buna voie familia si viata linistita pt a merge sa lupte sub imparat prin Europa sau prin gheturile Rusiei?! In niciun caz! Probabil erau cativa fani infocati, dar marea masa in niciun caz nu il iubea, ci doar respecta niste ordine. Apoi evident ca la inceput a fost iubit de unii, fiindca a venit pe valul Revolutiei, si fiindca nobilii ajunsesera urati de majoritatea populatiei. Dar dupa niste ani lumea s-au lamurit cu cine aveau de a face, cu un ins avid de glorie care sacrifica usor vietile lor in razboaie neintrerupte pt a-si satisface poftele „imperiale”, un macelar fara scrupule. Cu ce a fost mai bun Napoleon decat Lenin? ambii s-au ridicat pe niste revolutii populare. Ambiii au fost iubiti la inceput fiindca daramau o societate corupta nobiliara. Dar apoi a venit teroarea si au vazut ca noua oranduire era si mai rea decat cea dinainte. Deci nu mai colporta propaganda si mare atentie la asa zisii „revolutionari” satrapi si fara scrupule!
@ Victor, Iris, Thor7: Victor, dar tu cunosti exact cum era situatia generala pe vremea lui? Tu nu stii despre el tot doar din ce au spus altii despre el? Sau ai capacitatea de a fi calator prin timp si ai calatorit in Europa acelor ani? Referitor la alta afirmatie a ta, se pare ca majoritatea soldatilor lui Napoleon nu erau normali la cap pentru ca de bunavoie au fost trup si suflet alaturi de Napoleon, spre gloria Frantei si spre mentinerea idealurilor revolutiei franceze!
A compara mizerabila revolutie bolsevica si pe Lenin cu Revolutia franceza si Napoleon nu nu numai ca e total nepotrivit, dar e o mare mizerie!
Crimele comise in Franta din 1789 si dupa se datoreaza in mod majoritar tripletei Marat, Robespierre, Danton, nu lui Napoleon!
Da liceele, codul civil, etc au fost idei aduse de revolutia franceza, dar au fost puse efectiv in practica de catre Napoleon dupa ce a devenit prim consul si apoi imparat al Frantei!
A compara pe Napoleon cu jigodiile comuniste de tip Stalin, Lenin, Ceausescu nu numai ca e total nepotrivit, e o impietate!
Napoleon nu a fost un complexat….un complexat nu ar fi reusit sa faca ce a facut Napoleon din punct de vedere militar! A fost un geniu militar si un bun administrator al Frantei modulo conditiile din acele timpuri! In nicio situatie nu a dovedit lipsa de respect fata de savanti si artisti!
Trei figuri remarcabile sunt emblematice pentru Franta si respectate si onorate asa cum numai un popor cu real respect fata de glorie si maretie o poate face: Charlemagne, Louis XIV si Napoleon. Iar Napoleon este cel mai iubit si respectat dintre figurile ilustre ale istoriei Frantei!
@LS. Fals. De unde stii ca majoritatea soldatilor lui Napoleon erau „trup si suflet” alaturi de Napoleon?! ai calatorit in timp si ai facut un sondaj de opinie printre soldatii francezi atunci? Din nou, imi pare rau pt tine, dar ai o gandire formata din lozinci din perioada de trista amintire cu expresii de genul „trup si suflet alaturi de conducator”… POate erau unii zanateci (azi le-am spune „formatori de opinie”) care isi riscau viata si sanatatea prin campanii interminabile, dar majoritatea doar respectau niste ordine si vroiau solda. Iar cei carora le placea aceasta viata cazona erau soldati de meserie, altceva nu stiau, le placea ca Napoleon le-a adus victorii o vreme. Cui normal la cap ii place sa mearga prin expeditii de cucerire in frigul Rusiei?! Ce e foarte rau in cazul lui Napoleon a fost ca s-a catarat pe idealurile nobile ale Revolutiei, pe care le-a transformat in lupta sa pt putere si glorie, indiferent de nr de morti si schilozi. Dupa razboaiele napoleonieie, Franta era plina de zeci de mii de veterani invalizi care cerseau, sute de mii de vaduve si orfani, si saracie lucie. Ce a adus Napoleon FRantei, in afara de licee si bacalaureat (care oricum erau ideile revolutiei, nu ale lui), sute de mii de morti, schilozi, vaduve, orfani, infrangeri lamentabile si dezastru general, faliment economic total, pierderea teritoriului Lousiana (toata zona centrala a SUA de azi), si faptul ca a dat Angliei rolul de cea mai mare putere europeana? Dar ce zici de faptul ca Napoleon si-a pus rudele regi prin Italia, etc. Acest nepotism si regalism a fost tot in spiritul revolutiei?!
E foarte nociv sa te „iei cu valul”, sa inghiti propaganda, si sa nu privesti lucrurile realist. De fapt, asta a fost marea calitate a Angliei in istoria sa, capacitatea de a privi lucrurile realist si pragmatic; de a nu se angaja pe niste efuziuni clar ne-sustinute de realitate.
Apropo de Lenin si revolutia comunista, si acolo au fost niste idealuri nobile la inceput si necesare in situatia Rusiei. A fost un mecanism istoric asemanator cu cel al revolutiei franceze (si complet diferit de exp de revolutia americana). Iar intre Napoleon si Lenin/Stalin au fost multe asemanari. Si acum din pacate Lenin e foarte iubit de f.multi in Rusia (si Stalin dupa cum vedem reinstaurarea stalinismului cu Putler). Si Hitler a fost foarte iubit de nemti, care altfel nu ar fi participat cu atata daruire la WW2… De asta e foarte rau cand masele idolatrizeaza niste sefi cu idei fantasmagorice.
Domnule care utilizezi numeroase nick-name-uri pe aici, eu cred ca esti obsedat! Ma acuzi de „gandire formata din lozinci din perioada de trista amintire” ! Imi pare rau, dar se pare ca cel cu tipologie de gandire tipic comunista esti exact tu!
Da, razboaiele duc la orori care isi lasa o amprenta de lunga durata asupra cetatenilor din tarile beligerante! Dar in acest caz nu asta e problema! Chiar nu intelegi?
Numarul „zanaticilor” ar fi trebuit sa fie foarte mare astfel incat sa tina sub control sute de mii de soldati care „mergeau alaturi de Napoleon fiind fortati sa faca asta” . Tocmai asta este parte a geniului militar-politic al acestei figuri ilustre din istoria Europei! A reusit sa insufle majoritatii soldatilor sai spiritul de sacrificiu, facandu-i sa fie convinsi ca ceea ce fac o fac pentru binele lor si al Frantei! Asta e unul dintre motivele pentru care Napoleon e considerat a fi o figura mareata!
Dumneata esti alienat de comunism si idei proletare si nu poti intelege ca exista mase mari de oameni care pot avea idealuri ce sunt mai presus de viata lor, mai presus de nevoile lor de zi cu zi!
Nu vad de ce tot insisti cu Lenin si Revolutia Bolsevica! Jigodiile astea comuniste au precizat de la bun inceput ca scopul lor e dominatia prostilor si a sarantocilor asupra celorlati membri ai societatii! Despre ce idealuri vorbesti? Idealuri prin care se doreste ca prostii sa fie cei ce domina societatea!? Ei, uite, exact de asta ai parte acum in Romania din cauza maselor de imbecili care voteaza in draci jeguri comunistoide needucate de 30 si ceva de ani!
In spatele armatelor franceze nu stateau politruci cu arma in mana care sa impuste pe cei dusi cu forta la razboi, asa cum o faceau brutele comuniste!
@LS. Nu ai raspuns, cum e cu rudele pe care le-a pus Napoleon regi prin Italia si alte tari? El marele revolutionar isi pune rudele regi?.. Si nepotism, si regalism, doua dintr-o lovitura!
Vad ca tot insisti pe aici, oricum nu ai inteles nimic si tonul agresiv pe care il folosesti spune multe despre posibilitatile tale.
Vorbesc eu in lozinci simpliste gen „trup si suflet alaturi de conducator” sau „marete realizari” asa ca tine?! Nu! Atunci de ce sa fiu eu comunist?! Tocmai tu esti comunist, desi nu cred ca iti dai seama sau ascunzi. Comunismul a fost o perioada neagra si o ideologie stupida in istoria umanitatii, care a facut mult rau.
Exista insa asemanari cu teroarea din perioada revolutiei si a lui Napoleon, si ideea de baza, pe care nu ai inteles-o, este ca orice astfel de „mare conducator” e inerent gresit fiindca nu are la inima binele maselor, ci gloria personala si propriile interese. IN ascensiunea lui se foloseste de „idiotii utili” care il proslavesc. Si Lenin a facut la fel. Ai citit „Ferma animalelor”?!
Ce tot debitezi pe aici lozinci si propaganda cu „marele conducator”?! Daca ai fi trait in vremea lui napoleon, te-ai fi inscris de buna voie in armata lui sa te trimita in Rusia? Daca da, atunci esti doar un biet lunatic. Daca nu, atunci doar vorbesti pe aici bazaconii sa te afli in treaba.
Napoleon a avut unele merite in sensul ca a fost un bun strateg (pana la un punct, fiindca campania din Rusia a fost prost gandita), dar nu veni acum sa il ridici in slavi ca mare reformator, vizionar si iubitor de oameni, ca nu a fost…
Ceea ce zici pe aici e doar propaganda (in pur stil ceausist), adica niste „idei” mult exagerate si fara substanta reala istorica.
Napoleon a avut unele victorii militare care gadila orgoliul francez (care a suferit multe lovituri din partea Angliei, apoi a Germaniei, si acum a SUA). E o figura in panteonul francez doar din acest motiv. Insa obiectiv a facut mai mult rau, lasand in urma lui o FRanta distrusa, milioane de morti si schilozi, faliment economic, etc. A denaturat idealurile bune ale revolutiei. In plus, la fel ca Hitler, a facut marea gogomanie sa atace Rusia si sa se afunde in teritoriu sau urias pana la Moscova.
Ideea de baza a Revolutiei era „Liberte, egalite, fraternite”, pe care Napoleon a denaturat-o prin uciderea unui mare numar de oameni (atat francezi, cat si straini), prin opulenta si proslavirea lui ca imparat (deci mai rau decat un rege) si prin cuceriri fara sens … Daca nu vezi aici contradictia colosala, inseamna ca ai mari probleme de logica.
Deci nu mai pierde vremea postand ineptii pe aici, si pune mana si citeste multa istorie, nu propaganda simplista!
@Descartes
Cezar a omorat 1/5 din populatia Galiei si le a furat 80 tone de aur, in treacat a mai casapit senatul si a terminat o alta civilizatie milenara in Egipt…nu prea se vorbeste de asta.
Constantin cel Mare a tradat toti imparatii omologi din apus (plus excutie) , si a continuat cu masacrarea familiei : Licinus sotul sorei lui (imparat in Apus) , Crispus fiul cel mare , Fausta sotia no.2:
a fost sanctificat pana la urma
(criminal in serie consacrat , altfel)
Mongolii au omorat vre o 50 de milioane , dar citind cartea lui Jach Weatherford ramai uimit de cata modernitate a avut Pax Mongolica: pasapoarte , carti de credit, rute comerciale organizate militar , cartografiere terestra si maritima , un minister al agriculturii cu politici moderne de sprijinire si protectie a ramurii/fortei de munca respective, o organizatie/scoala sanitara , tipografii si culturi hidroponice pe corabii
https://en.wikipedia.org/wiki/Jack_Weatherford
Cum principala ocupatie a vremii era razboiul , e complicat sa separi moartea de progres, iar lista regilor criminali e lunga cat o zi de post.
Astept cu real interes de la mata un top 5 cu mari conducatori care nu au in spate un maldar de cadavre.
Iar legat strict de Napoleon ai lacune mari in a cunoaste ce a facut „inafara ” de macel…care e desigur indiscutabil.
@KSvai. Si mongolii dupa mintea ta sunt de apreciat in istorie?! A ramas ceva durabil in civilizatie de pe urma lor? Iar geniul militar al lui Cezar sa il compari cu Napoleon e ridicol, dovedesti mari goluri in cunostiinte si logica… Cezar a adus civilizatie in Galia, Napoleon nu. In plus te contrazici singur; ba ca Napoleon a fost un mare vizionar care a schimbat lucrurile, ba ca a avut multiple succese in „munca” omorand milioane de oameni. Nu era Napoleon revolutionarul care a raspandit idealurile nobile ale Revolutiei Franceze? pai cum, folosind aceleasi metode ca si alti satrapi inaintea lui, ucigand in stanga si dreapta? Practic dupa ce zici, Napoleon a fost la fel de brutal, primitiv si inapoiat ca si mongolii (lasa culturile hidroponice, cu o floare nu se face primavara si nu se schimba hecatomba pe care au cauzat-o mongolii, neaducand nicio civilizatie). Napoleon iti multumeste din mormant pt aceasta comparatie de 2 lei!
Napoleon a fost cel care a distrus Franta pt cel putin 60-70 ani dupa razboaiele napoleoniene, declin demografic, faliment economic, zeci de mii de schilozi, milioane de morti, etc. A dat astfel mana libera Angliei pt a-si mari si intari imperiul. A facut si unele lucruri pozitive, dar mult prea putin fata de ce a promis, si fata de milioanele de morti si invalizi din razboaie.
@Descartes
Nu am comparat pe nimeni cu nimeni.
Am punctat criminalitatea in istorie…care e naucitoare.
Am cerut un top 5 de la dumneata cu mari conducatori care NU au lasat in urma maldare de cadavre
Astept cu inters sa ne luminezi.
Nu sunt fan Napoleon nici mongolofon
Mintea mea e libera si absoarbe cunostiinte fara blocaje dogmatice
@KSvaida. Evident ca in istorie multi conducatori au fost si criminali prin razboaiele pe care le-au purtat; dar asta nu e deloc ceva de admirat. Apoi e o mare deosebire intre razboiae de aparare si altele duse pt cuceriri, imbogatiri, glorie personala. Napoleon nu mi se pare o figura pozitiva in istorie, ci doar un alt macelar. Mai rau in cazul lui e ca s-a catarat pe niste idealuri nobile ale revolutiei.
Iar ca ai cerut exemple si de conducatori care nu au fost criminali cu sete de sange, iti dau pe imparatul filozof Marcus Aurelius. Sau regii Angliei (in majoritatea lor nu au pe constiinta sute de mii de morti precum napoleon), sau presedintii SUA. Sau pe Constatin Brincoveanu, Mircea cel Batran.
@ Descartes
NU e nici o comparatie in ce am scris ;
E o enumerare de alti criminali celebri , 3 din cei foarte multi.
Astept in continuare de la mata top 5 de mari conducatori care nu au in spate maldare de cadavre.
Nu sunt fan Napoleon si nici mongolofon, am enumerat ce evenimente au avut loc ; ele au fost descrise si analizate de cei de specialitate , eu le am pomenit doar.
In afara de măcel,a făcut crime. A început cu cele de pe strada (lovitura din octombrie), a continuat cu ducele d’Enghien, … Și a sfârșit cu spaniolii,pe care i-a întărâtat,de moarte. A mai arestat vreo 2 regi ai Sp,pe care îi ținea închiși separat,1 buc papa,care îi era la îndemână și nu vroia ,neam,să îl încoroneze,i-a căsători pe unii,fără voie și,de regulă lua șpăgi cu nemiluita,daca nu direct,prin femeia de serviciu Talleyrand, ce nu avea emoții, empatii,compasiuni,…slăbiciuni d’astea. Mai vrei?
Just !
Un comentaru absolut excepțional! Vă mulțumesc. Britanicii îl urăsc pe Napoleon exact din motivele pe care le amintiți, după cum îi urăsc și pe francezi în general. Vrei să ai succes ca un stand up comic, începe cu o glumă, fie ea cât de proastă, despre francezi. Am citit cărți despre Napoleon scrise de istorici englezi care se străduiau să îi nege multe dintre meritele consacrate de mitologia napoleoniană. Un singur exemplu – minimalizarea presusului său geniu militar, care l-ar fi făcut să câștige atât de ușor numeroasele campanii și, în primul rând pe cea din Italia. Potrivit istoricului britanic Correlli Barnett, Napoleon a descoperit că nimeni nu-l poate împiedica să încalce regulile războiului, pe care adversarii săi le respctau în Europa. În timp ce adversarii nu înaintau fără să aibă asigurate linii de aprovizionare pentru armate, Napoleon înainta în zbor și se aproviziona fără multe scrupule pe seama populației invadate. Correlli Barnett, care este un mare istoric, a căutat să găsească motive de a-l critica pe Napoleon (adesea pe bună dreptate) dar nici n-ar fi visat („he wouldn’t have dreamt of”, cum zic englezii) să îl caricaturizeze în mod grobian, cum face scenariul filmului regizat de Ridley Scott. Scenariul este pur și simplu imbecil, de exemplu în modul cum justifică atâtea decizii militare și politice ale lui Napoleon aproape exclusiv prin influența Josephinei. Să pui ca element central al scenariului o presupusă sexualitate grotescă a lui Napoleon? Merită să vezi asta? Repetarea scenelor primitive de acuplare devine obsesivă în așa măsură, încât într-o cronică din ziarul britanic Guardian, autorul spune ” Slavă Domnului că în acea ultimă scenă Napoleon stinge lumânările și ne scutește de încă un zburdat al lui Napoleon cu Josephine”. În plus, multe dialoguri sunt simpliste sau de-a dreptul stupide. Singurul personaj interesant, complex și cu o anumită eleganță este într-adevăr Josephine (Vanessa Kirby), care are farmec chiar in pofida replicilor jenante care i se atribuie. Filmul ar fi trebuit să se numească Josephine. În fine, o posibilă scuză pentru Ridley Scott, după cum s-a spus tot in cronica din Guardian, e că el gândește, vorbește și povestește in imagini, adesea de o forță, expresivitate și măreție formidabile. Din acest punct de vedere, fllmul e aproape o capodoperă. Dar ca să spui unele povești trebuie să ai ceva și în spatele camerei.
Răspunsul meu de aici a fost la comentariul lui Nicole Rosianu, nu la comentarul celui care semnează Descartes, cu care nu sunt deloc de acord. Aș vrea să fie clar acest lucru căci s-ar putea crea o confuzie.
@Mihai Vasilescu
Va recomand, cu multa caldura, Napoleon – a life. a lui Andrew Roberts.
Citez 2-3 rinduri din cuvantul inainte al autorului. „When asked who was the greatest captain of the age, the Duke of Wellington replied: ‘In this age, in past ages, in any age, Napoleon.’ ”
Sunt autori care considera ca Napoleon a avut victorii cat Alexandru cel Mare, Hanibal si Cezar la un loc.
Nu mai discutam despre opera politica si administrativa ptr.ca nu mai are rost.
Despre acest om vorbim.
Sunt aici comentatori care denota o antipatie bizara la adresa FR. Chiar mai mare decat, sa zicem, cea justificata a englezilor.
Asta in conditiile in care datoram FR Unirea principatelor, Monarhia, recunoasterea Independentei 1877 si Unirea cu Transilvania si Basarabia (aceasta din urma si cu acordul DE).
Eu am citi in adolescenta Istoria Angliei de André Maurois (1885-1967) care a fost tradusa in romaneste.
Ca sa incerc sa fiu cat se poate de obiectiv, mai jos este ceea ce spune ChatGPT:
The book „Histoire de l’Angleterre” covers the Napoleon era in England in detail. During this period, Napoleon had a significant impact on England and its history². The book discusses Napoleon’s strategies and his conflicts with England². It also covers the French invasion project of the United Kingdom from 1803-1805³. The book provides a comprehensive view of the historical events during the Napoleon era, without necessarily portraying England in a negative light¹. However, interpretations can vary among readers. I recommend reading the book for a more detailed understanding. 😊
Source: Conversation with Bing, 04/12/2023
(1) Napoléon et l’Angleterre. 1. Napoléon contre la marine anglaise (1797 …. https://www.napoleon.org/histoire-des-2-empires/articles/napoleon-et-langleterre-1-napoleon-contre-la-marine-anglaise-1797-1805/.
(2) Projet français d’invasion du Royaume-Uni (1803-1805). https://bing.com/search?q=Histoire+de+l%e2%80%99Angleterre+Napoleon+era.
(3) Histoire de l’Angleterre — Wikipédia. https://fr.wikipedia.org/wiki/Histoire_de_l%27Angleterre.
(4) Napoléon et la ” descente ” en Angleterre. 1re partie – napoleon.org. https://www.napoleon.org/histoire-des-2-empires/articles/napoleon-et-la-descente-en-angleterre-1re-partie-les-multiples-projets-de-1778-a-1803/.
(5) La „perfide Albion” : Napoléon et son éternel rival britannique. https://www.france24.com/fr/france/20210506-la-perfide-albion-napol%C3%A9on-et-son-%C3%A9ternel-rival-britannique.
Si Napoleon si Hitler au avut planuri de invazie a Angliei.
Norocul umanitatii este ca nu au reusit.
@Durak
Bun, si ?!? Si care e chestia? Anglia/UK are/avea voie sa se amestece direct/sa duca razboaie unde si cand vrea,dar ceilalti (in speta FR/Napoleon), se vede ca, NU….. Cand e stare de razboi e stare de razboi.
Vai, vai!! UK a facut si a desfacut chestiunile, diplomatic dar si militar, europene secole de-a randul, a purtat razboaie pe toate continentele si e cumva privita a fi fost in dreptul ei.
Dar Doamne fereste ca FR sa fi avut cumva planuri asemanatoare. Brrr….sariti!! Erezie!! Oare cum sa-si permita Napoleon asa ceva?!? Un monstru, precursor al lui Hitler, etc, etc. Adica bullshit!
D-le Durak, a judeca/aprecia istoria in functie de simpatii e ceva daunator, dar de inteles. Dar a scoate din context si a judeca prin prisma criteriilor de astazi, adica anacronic, duce automat la falsificarea concluziilor si nu serveste la intelegerea istorie ci dimpotriva.
Dar dvs.aveti un mod bizar de a va raporta la personaje si epoci istorice apuse.
Sigur, dvs.puteti ramane cantonat in apropierea ridicola dintre Napoleon si Hitler.
Dar iata ce spune A.Roberts comentand filmul: „era o oportunitate de a schimba viziunea convențională obosită despre Napoleon, prezentată de atât de mulți istorici anglofoni postbelici, conform căreia Napoleon a fost în esență doar un prototip pentru Adolf Hitler” […] Istoricii britanici – inclusiv prieteni de-ai mei precum Paul Johnson, Sir John Keegan și Sir Alistair Horne – au avut o influență imensă asupra modului sumbru în care este privit Napoleon. Cartea lui Claude Ribbe, Le Crime de Napoleon, l-a descris ca pe un dictator genocidar la fel ca Hitler, iar istoricul american Paul Schroeder a scris: „Hitler a făcut-o de dragul unui ideal incredibil de oribil; Napoleon nu a făcut-o pentru niciun scop de bază„.” ”
Sursa (dar il gasiti si in the Times): https://www.g4media.ro/cat-de-precis-din-punct-de-vedere-istoric-este-filmul-napoleon-un-istoric-deosebeste-realitatea-de-fictiune.html
Chère madame, Felicitari ptr.comentariu !!
Cordialement votre
JB
Geniul militar Napoleon a dus la moartea a 3 milioane de oameni. Raportat la numarul de locuitori al Terrei de atunci, cca 1 miliard de suflete, asta inseamna 28 de milioane actual, mai multi decat au murit in Europa in WW 2. Filmul nu arata ca marele strateg si jefuitor de bogatii pe care le-a adus in Franta din timpul campaniilor militare, in special din Egipt, si pe care le poti admira la Louvre, a incurajat sclavia si comertul cu sclavi in Caraibe si Africa, care va continua in Franta pana la 1848. Meritul lui a fost Codul de legi care ii poarta numele si care e in vigoare si azi. Cam atat. Te intrebi atunci de ce e atat de venerat in Franta? Pai daca nu era el sa jefuiasca opere de arta de ici, de colo, de pretutindeni, ar lasat Franta mult mai saraca. Uite cum unul din marii criminali ai lumii a ramas in istorie ca un mare conducator. Vorba ceee, “ a omorat, maica, a taiat si a spanzurat, da’ a avut si merite.” Referitor la film, in nici una din marile batalii purtate de Napoleon pe ecran nu reiese de ce a fost asa de mare strateg militar. Asta e un mare minus. In America, cel putin, se vorbeste mult despre felui in care Josephine il subjuga pe Napoleon cu asa numitul “zig-zag sex.” In film sunt vreo doua scene de cateva secunde fiecare in care strategul o ataca pe la spate, voiniceste si grabit tare, pe Josephine, care statea cuminte ca o vitica. Va ramana un mister care o fi fost sensul sexului in zigzag, care spune ca era specialitatea imparatesei.
Am uitat sa zic ca nu mi-a placut Joaquin Pheonix in rolul lui Napoleon. Prea intunecat la fata, la propriu si la figurat. Seamana cu Johnny Cash, crooner-ul american. Si ma gandeam ce ar fi daca francezii ar face un film despre Abraham Lincoln jucat de Gerard Depardieu. Mon dieu…
@Un spectator
Nici mie nu mi a placut.
In majoritatea filmelor lui RS filmarile se fac cu soare la rasarit sau apus printre nori (daca va aduceti aminte de Duelistii)
In Napoleon e ceata tot timpul , putin soare a fost la Austerlitz , dar era musai , ca tot e parte din istorie soarele aparut la victorie;
Nu stiu daca a avut semnificatie ceata asta care tine tot filmul…poate ne lamureste autorul vre o data
Nu mi-o lua in nume de rau, dar , totusi, cum determini rasaritul, sau apusul pe ecran ?
@Roland
la fel ca toti oamenii, cu ochiul si cu mintea;
se poate si cu aparate care masoara temperatura de culoare
asta daca intrebarea nu era retorica desigur
Am citit cate ceva despre Napoleon. Nimeni nu-l face caporal. De unde pina unde?
A fost ofiter (OFITER) de artilerie, scolit in scolile militare franceze. Artileristii erau cei mai inteligenti ofiteri din epoca. Ba mult timp. (Trebuiau sa calculeze traiectoriile obuzelor , fortificatii etc.)
Rolul sau in Franta e discutabil. A fost revolutionar, dar nu de partea iacobinilor. Ba chiar a innabusit in singe miscarile de stinga din Paris. Moment din care incepe sa urce in preferintele burgheziei franceze, care avea nevoie de o spada pentru a o apara in fata maselor, dar si in fata nobilimii straine.
Meritele militare incep ceva mai devreme, de la asediul Toulon-ului.
Napoleon a luptat cu mai toata Europa, pentru interesele Frantei(burgheziei franceze)… dar si ale lui. Greseala lui a fost ca a dus o campanie prosteasca cu Anglia. UK era un imperiu ridicat pe o forta economica interna grandioasa, pentru epoca. Franta avea un imperiu colonial mai mult bazat pe comert. Baza industriala a Frantei scade, in timpul lui Napoleon.-?!!!- Imperiul lui, bazat doar pe succese militare, nu avea cum sa reziste in fata Angliei.
Napoleon a fost un geniu organizatoric, legislativ, administrativ, militar. Dar degeaba, nu te poti pune cu forta economica a rivalului. (Aviz pentru putleristi, desi ei nu au nici un geniu… NU, nu U este forta de care sa se teama. Prietenii ei…)
Dar Napoleon era complexat. Inaltimea si .. se pare, sexul.
Pe de alta parte, Napoleon nu a inteles razboiul de guerila. Atit Spania, cat si Rusia i-au administrat grave infringeri, care au si provocat caderea.
La Waterloo, Napoleon a avut trei momente de ghinion teribil. 1. Ploaia care l-a intirziat; 2. atacul neinspirat al cavaleriei, intr-un gest dramatic al lui Ney( atac neordonat, care nu a fost sprijinit de infanterie -carenta lui Napoleon- si care a atacat orbeste, fara sa cunoasca terenul -cavalcada se autozdrobeste de drumul adincit care separa trupele si pe care francezii nu-l stiau-); 3. maresalul Grouchy, care a facut prostia sa nu vina rapid in directia din care auzea tunul, pentru ca a primit ordin scris de la Napoleon, sa-l urmareasca pe Blucher; desi pierduse legatura cu prusacii si nu stia unde sunt; lucru care a permis prusacilor sa revina pe cimpul de lupta si sa castige victoria. Prusacii au castigat, nu englezii. !!!
Dar de ce ne-am zdrobi sa le deslusim pe toate, daca tinara generatie nu se sinchiseste si daca „operele de arta” sunt simple fite. Cambronne, un capitan din garda lui Napoleon, are un cuvint teribil, cand englezii ii cer sa se predea, inconjurat de tunuri, la Waterloo: „MERDE”!
In fata prostiei ridicate la nivel de politica oficiala -si corecta- si a falsurilor „artistice”, nu putem decat sa-l citam:”Merde, alors!”
Despre priceperea lui la geometrie vad ca nu vorbeste nimeni aici.
https://www.math.ubbcluj.ro/~didactica/pdfs/2016/didmath2016-03.pdf
Nu Napoleon a început războiul cu Anglia. Războiul începuse când Napoleon era un necunoscut. Oricat de ciudat ar fi Anglia a început războiul cu Franța revoluționară pentru restaurarea Bourbonilor. Prima remarcare a lui Napoleon ca ofițer talentat a fost la Toulon unde debarcasera englezii.
@mongolul
„3. maresalul Grouchy, care a facut prostia sa nu vina rapid in directia din care auzea tunul, pentru ca a primit ordin scris de la Napoleon, sa-l urmareasca pe Blucher; desi pierduse legatura cu prusacii si nu stia unde sunt; lucru care a permis prusacilor sa revina pe cimpul de lupta si sa castige victoria.”
F.complicata problema. Trebuie spus ca Grouchy a repurtat o victorie tactica importanta la Wavre impotriva prusacilor. N-a stat degeaba si n-a umblat hai-hui/bezmetic.
Avea de ales intre 2 optiuni iar cea evocata de dvs.presupunea sa actioneze in orb/din instinct si impotriva ordinelor directe&scrise ale lui Napoleon. E adevarat ca marii comandanti se disting prin initiativa si perspicacitate, uneori impotriva ordinelor directe.
Dar sa ne gandim ca Grouchy trebuia sa nesocotesca odinele lui Napoleon care, pe drept cuvant, ii domina pe toti. Si domina si astazi gandirea militara.
„Napoléon, vers 10h00, lui avait fait envoyer de nouvelles instructions par le maréchal Soult, son chef d’état-major : « L’Empereur me charge de vous dire qu’en ce moment, Sa Majesté va faire attaquer l’armée anglaise qui a pris position à Waterloo près de la forêt de Soignes. Ainsi, Sa Majesté désire que vous dirigiez vos mouvements sur Wavre afin de vous rapprocher de nous »
„Wavre se trouve à une vingtaine de kilomètres de la ferme de la Haie Sainte, où, le soir du 18 juin, le corps prussien de Bülow arrive sur le flanc de Napoléon et provoque la débâcle des Français. Compte tenu de la distance et de l’état des chemins, Grouchy, même s’il avait été prévenu à l’heure, n’aurait sans doute pas pu arrêter les Prussiens. Après Wavre, il conduit la retraite de son armée de façon sûre et efficace en livrant bataille aux Prussiens qui tentent de lui barrer la route à Namur. Il rallie plusieurs détachements français dispersés et ramène en France 50 000 à 60 000 hommes en bon ordre. Malgré ce succès tardif, Napoléon et de nombreux auteurs ultérieurs le tiendront, pour son retard, comme un des responsables de la défaite de Waterloo”
https://fr.wikipedia.org/wiki/Bataille_de_Wavre
Marele merit a lui Napoleon a fost sa promovze si sa lanseze creditul, capitalul, intr-o Franta (inca) feudalizata. Istoric, peste 90 % din bisnis-urile prerevolutionare erau preponderent agrare / funciare . Bugetul se facea pe arende, tranzactii cu terenuri, mosii, vin … etc., cu taxa de mostenire . N era un n i m e n i fara jucatorii de capital ce doar patrunsesera in starea a … din legislativul prerevolutionar al Fr. . Marele lui merit a fost de a incerca sa intercontecteze capitalurile si capitalistii (Tarle scrie sa ii „uneasca” – ma rog, e cam socialist – inernationalista formularea) . Cred ca Hegel a scris ca „Civilizatia a incetat la Jena (istoria omenirii s-a terminat în anul 1806 deoarece, prin câștigarea bătăliei de la Jena, împăratul Napoleon consolidase cuceririle Revoluției Franceze din 1789 în așa măsură încât lupta pentru libertate încetase)”. Cata veme a deschis fronturile capitalului francez, in Eu, a fost OK, numai ca (aici, autorul articolului releva exact omul N), monsenieur B a vrut mai mult; a vrut t o t u l ! Nu stiu povestile de alcov sau de buduar, insa aducere papei cu forta (Andre Castelot scrie de arestarea papei si aducerea lui in Paris), la incoronare, da dovada de grobianism. Patronajul capitalului a insemnat si spaga (da, da !), trafic de influenta, nepotisme (ohooo!) .. etc.. Sa nu uitam de celebrul scandal al americanilor (cam primitivi pentru Talleyrand) si intreg scandalul pentru o banala spaga de 50.000 dolari, in contextul in care abatele schiop percepea curent milionul (ba chiar pentru posesiunile francez, in SUA, se zice ca ar fi incasat 2 mil.).
N.R. Evident ca un individ ambitios dar si frustat, complexat, a avut nevoie multa vreme de o femeie energica si care sa ii „creeze probleme de gandire” (caci a fst singura fiinta care putea sa „ii tina piept, in argumente”, micului caporal, sau „marelui farsor” – dupa J Michelet) . Castelot nu descrie amantlacurile, dar de cele cateva ori cand o face (cred ca la campania din Egipt), scrie ca actul sexual cu o prostituata din tabara (desi, stiu ca era interzis, de pe vreme romanilor) a durat cateva minute. Ca amant se pare ca nu excela, ca militar da; insa a vrut sa isi depaseasca conditia de absolvent de Brienne si s-a vrut imparat … .
In loc de final: probabil ca contemplarea mumiei este o fictiune, dar, in realitate, omul N s-a confruntat de cateva ori cu ideea de sinucidere . Eylau a fost un moment de rascruce in viata sa … un moment in care umbla printre obuze si, se zice ca cateva schije, l-ar fi si atins. Ca „far calauzitor” a avut si el momentele sale (ca si Alexandru) cand s-a crezut un trimis pe Pamant, iar acela ar fi fost o noapte in Egipt, in care a a avut revelatia insemnatatii existentei sale, pe acest Pamant.
Cu drag de adevar, …. cum o fi el Herr R, despre monsenieur N
Cu toate astea, Napoleon rămâne, in amintirea colectivă, o legendă și în imaginația scriitorilor un al doilea Prometeu.
Corect! Prometeu a furat focul, iar Napoleon a furat tabloul lui Mona Lisa ca sa-l puna in dormitorul lui de la Palatul Tuileries unde a stat pe perete timp de patru ani.
Se zice că Napoleon era un mare visător și că visele sale au mers la pas cu acțiunile sale. „Micuțul corsican”, elev, studia geografia. Sus, la începutul unui caiet, o singura îndemnare, profetică: „Insula Sf.Elena, mică insulă în Atlantic…”. Clar că Napoleon Bonaparte a fost un fenomen uimitor al istoriei moderne. Un chirurg al istoriei, aruncând in neant multe rămășițe feudale care împiedicau mersul înainte al omenirii. Clar că a fost un mare cuceritor care transforma orice aliat în vasal și care și-a permis să stigmatizeze Anglia drept inamic universal și dușman ereditar al Franței. Dar voința lui s-a izbit de forța chibzuită a anglo-saxoni lor. A dorit sa pedepsească Moscova, pentru că țarul se aliase cu „dușmanul ereditar al Franței”. A fost răpus de propriile pasiuni belicoase și a lipsei de măsură. I-a transformat pe miniștrii săi in automate și mameluci lipsiți de curaj. Oriunde merge în direcția marilor cuceriri, oriunde apare un bărbat ca Napoleon, toți indivizii din jurul său sunt puși în fața alegerii între a se face mici inaintea micuțului corsican (1.65 cm), eclipsându-se fara urma. Orice s-ar spune (se va spune), Napoleon Bonaparte – un erou al Revoluției Franceze, eroul războiului, cuceritorul, despotul care a înființat cea mai severa tiranie – romantismul și-a găsit în el idolul de care aveau nevoie poeții. Un erou care a dat Franței și Europei instituții ale epocii care dăinuiesc și astăzi. Chiar daca bunele maniere îi lipseau total, chiar daca numeroasele sale iubiri au ceva de ostaș de garnizoană, prin stradaniile sale personale, prin relația sa cu Jozephiine, prin ceea ce a fost durabil in opera sa, Bonaparte este o lecție de disciplină, hărnicie, perseverenta și entuziasm. Se zice că au existat în el mai multe personalitati. Și tocmai prin aceasta diversitate, dar și pentru că avea încredere doar în forta raționamentului, Napoleon ne apare atât de fascinant. Măreț! In cazul lui Napoleon a trebuit să se strângă toată Europa ca sa-l trimită în surghiun pe insula Sf.Elena. la alții, ca despotul Putin, e de ajuns o piedică, un noviciok. Dar tot un Waterloo se cheamă…”Numai de la trădători am aflat adevărul”, va spune mai târziu învinsul de pe insula Sf.Elena…
Exista similaritati intre Ceausescu si Napoleon.
Ceausescu a fost responsabil cu lichidarea celor care se opuneau noului regim.
Si Ceausescu si Napoleon si-au pus rudele de gradul I in functie de conducere.
Cat priveste poetii si Adrian Paunescu era cu adevarat incantat de Ceausescu.
In rolul lui Talleyrand a fost cred Magureanu.
@Sandu: Felicitari pentru comentariu, care e o dovada a faptului ca sunteti un erudit, un bun cunoscator al personalitatii lui Napoleon si al istoriei acelor timpuri, precum si o persoana care stie sa aprecieze genialitatea si maretia figurilor ilustre ale istoriei europene!
Pe Napoleon cred că l-a ajuns blestemul românilor. Nu e singurul care a pățit așa. Ăsta a lăsat mână liberă Rusiei să anexeze Principatele. Din fericire Turcia a rezistat dar din nefericire, atunci când Rusia a simțit că Napoleon se pregătea să o invadeze, tot turcii s-au lăsat păcăliți și au cedat „doar Basarabia”, care ar fi trebuit să fie „doar Bugeacul” dar rușii l-au interpretat drept juma’ de Moldovă.
Bravo, asta era! Păi dacă s-a pus cu buricul pământului…
@Donkeypapuas
Rusii erau oarecum in principate mai dinainte, intre 1711 si 1812 le au ocupat de 5 ori.
Napoleon i a promis ajutor lui Alexander contra turcilor dar l a pacalit si nu i a dat de fapt deloc; in plus i a starnit pe polonezi , persani si turci
( oricum era beligeranta intre Franta si Rusia in 1806 cand a inceput noul razboi );
A intrat in Dalmatia si asta era la o aruncatura de bat de Rusia; rusii au intrat din nou in tarile romane si asa a inceput razboi.
De ce e de vina Napoleon ca rusii au intrat la noi in tara ? dupa cum am aflat in timp , rusii intrau in toate tarile cu care se invecinau.
Turcii au pierdut si a fost ghinion pentru noi pentru ca le au dat rusilor ceva ce nu le apartinea; sultanul putea sa mai astepte cateva zile cu pacea si campania in Rusia il salva , au fost cateva zile fatidice.
Deasemenea motiv de razboi a fost cand cand Selim III i a mazilit pe domnitorii prorusi din principate si asta iarasi nu avea legatura cu Napoleon.
Romanii ar face bine sa l blesteme pe Selim III si pe Moruzi/Ipsilante care in prostia lor l au vazut pe rus ca pe Fat Frumos.
majoritatea spectatorilor doar au auzit de Napoleon si poate au cateva idei vagi despre cine a fost el. asa ca foarte probabil ca filmul, pe incerc sa ajung sa il vad, sa fie doar o poveste usoara, in tonuri actuale, comerciala.
Propun sa discutam in termeni
I. Culinari
– Rusii denumesc prajiturile mille feuille … napoleon
– Franta invadata de rusi a adus bistrouri. Etimologia este de la cuvantul bistro („repede” in rusa strigata de soldatii rusi). Un fel de McDonalduri frantuzesti avant la lettre:))
– Cred ca la New York se poate manca „Chicken Kiev”
II. Infrastructura
– Gara in ruseste se numeste „vakzal”. De la Vauxhall din Anglia
– St. Peterburg a fost construit de arhitecti italieni care stiau cum sa construiasca in zona aia mlastinoasa
Si acum imi amintesc de motto-ul lui Lenin de la manualul de electrotehnica:
„Comunismul înseamnă puterea sovietelor plus electrificarea întregii ţări”.
Cei patru ani de rusa ca a doua limba straina … mi-au lasat ceva urme culturale in adolescenta.
:)
Si mai tarziu am invatat de la fostii colegi fugiti din raiul URSS.
„Ia nacelnic ti durak”
Traducere – Eu (sunt) director tu (esti) un prost.
https://foreignpolicy.com/2023/12/02/napoleon-ridley-scott-review-movie-battle-military-historical-accuracy-myth/
De citit. Dar, a nu se uita că vorbim de o opera cinematografică/artistică, din zilele noastre (i.e., cu șabloane – se știu care! – menite a-i asigura succesul comercial, dat fiind bugetul implicat în producție, c. 200 mil. $), nu de o reconstrucție documentară.
On March 17, 1808, Napoleon made three decrees[1] in a failed attempt to promote the equality of Jews and integrate them into French society, building on the Jewish Emancipation of 1790–1791. The Infamous Decree, the third of the three decrees, had adverse effects. Although its aim was to grant equal citizenship, it restricted Jewish money lending (Catholics were not permitted to commit acts of usury, that is, the charging of interest as profit on loans), annulled all debts owed to Jews by married women, minors and soldiers, voided any loan that had interest rates exceeding 10 percent, and limited the residency of new Jewish peoples in France by restricting their business activities, while allowing work in agriculture and craftsmanship. The combination of these decrees severely weakened the financial position of once dominant rural French money lending Jews.[2]