duminică, octombrie 24, 2021

”Navalnîi nu susține anexarea Crimeei, nici instaurarea dictaturii în Rusia, nici deportarea cecenilor. Toate astea sunt teme ale propagandei rusești” Interviu cu analistul Armand Goșu

Este Navalnîi un naționalist rus care a salutat cu entuziasm anexarea Crimeei în martie 2014?

Nu. Aud de câteva zile lucrul ăsta și nu înțeleg…. Mai multă lume, inclusiv persoane respectabile, oameni de sistem, comentatori de politică externă la televiziunile de la București vorbesc despre naționalismul feroce al lui Navalnîi.

Minciuna asta a inundat rețelele sociale și o parte din presă. Pentru multă lume, Navalnîi ar fi mai ceva ca Jirinovski. Nu pot să uit de armatele de idioți utili și agenți de influență în solda Moscovei care agitau frenetic în România, în primăvara lui 2014, ideea că Maidanul este organizat de fasciști ucraineni și că n-are rost să susținem această mișcare de protest. Iar Crimeea ar fi sfânt  pământ rusesc, readus de Putin la sânul țării mame.

Nu uitați că guvernul Ponta a avut ministere care au difuzat comunicate de presă parcă scrise la Moscova. Ce se întâmplă acum, faptul că Navalnîi e considerat ultra-naționalist de diferiți influenceri din România e din registrul lucrurilor banale, o mâncare reîncălzită.

Dar și președintele Cehiei, Miloș Zeman, a spus acum o săptămână că Navalnîi e naționalist.

Președintele Zeman spunea că a citit el undeva că Navalnîi nu e ceea ce pretinde că este: pretinde că e democrat, dar de fapt e un naționalist rus ce a sprijinit anexarea Crimeei și a participat la marșuri naționaliste, că a susținut deportările lui Stalin, de exemplu a cecenilor. și că Navalnîi nu ar lupta pentru democrație ci pentru ca să-i ia locul lui Putin.

Acestă afirmație a ajuns joi-vineri, 4-5 februarie, în mașina de propagandă rusească, de unde e preluată la Chișinău, tradusă în limba română, apoi trece în dreapta Prutului. Câteodată mai vine și din presa de limba engleză. N-a fost cazul acum.

Cum stau lucrurile, Navalnîi e naționalist?

Cea mai nouă critică pe tema asta vine din partea lui Grigori Iavlinski, fondatorul partidului politic liberal moderat Iabloko. În acest weekend, analiza lui Iavlinski, intitulată “Fără putinism și populism”, a fost activ dezbătută în cercurile intelectuale din Rusia. Să nu vă păcălească titlul, e cel mai dur text anti-Navalnîi pe care l-am citit vreodată. Va fi preluat masiv în presa internațională în următoarele zile. Iavlinski are, avea cel puțin, credibilitate, chiar dacă a ieșit demult din marea politică. Circulă deja zvonul că textul a fost scris la Kremlin, de influentul Serghei Kirienko, consilierul lui Putin, iar Iavlinski îl publică pentru că i s-ar fi promis sprijinul pentru ca Iabloko să depășească 5% și să intre în Dumă.

E verosimilă informația aceasta?

Doar cine nu-l cunoaște pe Iavlinski poate să crediteze așa ceva. Că ar fi scris la comanda Kremlinului … e mai degrabă o bârfă din cercurile intelighenției rusești din noua generație. Cei mai bătrâni, care-l știm pe Iavlinski de 30 de ani, înțelegem că-i prea orgolios să accepte un astfel de rol. Cel mai probabil, Iavlinski a fost manipulat, are un orgoliu uriaș, e narcisist, iar în ultimii ani adesea inadecvat.

Ideea textului e următoarea: ați avut un geniu ca Iavlinski și în loc să-l aduceți la putere, nu l-ați folosit 20 de ani; mai mult, de când a apărut Navalnîi, adică de vreo 10 ani, nici nu l-ați mai băgat în seamă pe Iavlinski.

E un mesaj de om frustrat, la sfârșit de carieră politică, față de care așteptările erau mult mai mari. Cu atât mai frustrant este pentru Iavlinski, cu cât se uită în jur și vede în funcții importante oameni pe care-i desconsideră, intelectual, uman.

Cum a fost reacția opiniei publice?

Că nu era momentul ca Iavlinski să înceapă o astfel de discuție. Principalul subiect al acestor zile este eliberarea imediată a lui Navalnîi și a celorlalți prizonieri politici. După ce vor fi eliberați, se va putea discuta despre naționalism și populism.

Ce-i reproșează Iavlinski lui Navalnîi?

Ce nu-i reproșează?!E un text mare și stufos. Mi-e teamă că va fi citit și comentat de oameni care nu știu și nu înțeleg defel Rusia. Care vor îngroșa armata idioților utili ai lui Putin.

Concret, de ce-l face Iavlinski naționalist pe Navalnîi? Care sunt argumentele, dovezile?

Încalecă niște planuri, ca să manipuleze cititorul, evident. Iavlinski spune că Navalnîi e populist, de unde și titlul articolului, care ar trebui recompus… Fără putinism și fără populism/navalniism. Adică – nici Putin, nici Navalnîi!

Iavlinski spune așa: Navalnîi prin dezvăluirea luxului și corupției elitei moscovite și anturajului lui Putin provoacă “populism de clasă”, adică o ciocnire între săraci și bogați. Dar sărăcii … nu sunt săraci din cauza corupției, ci din alte cauze, de la privatizările de la mijlocul anilor ’90 și până la sancțiunile economice internaționale după anexarea Crimeei. Lupta împotriva corupției – mai sugerează Iavlinski – poate duce la dictatură, și dă exemplul lui Lukașenko, campionul luptei împotriva corupției din Belarus.

După care, Iavlinski proclamă că vectorul politic al lui Navalnîi este populismul și naționalismul. Concluzia analizei este cutremurătoare – dacă rușii o să-l urmeze pa Navalnîi, viitorul țării va fi unul fascist. Valul de proteste care se ridică acum nu e doar împotriva lui Putin ci și pentru un viitor nedemocratic al Rusiei. Iar Navalnîi este unul dintre potențialii lideri ai unui viitor stat fascist.

De unde această sensibilitate a lui Iavlinski pentru tema amenințării fasciste?

Poate să creadă sincer că Rusia e amenințată de fascism. N-ar fi primul. Dar poate că nu se uită în direcția corectă, nu de la Navalnîi vine amenințarea fascistă. La demonstrațiile recente din marile orașe din Rusia, mulțimea a scandat “fasciștii!” dar se referea la poliție și trupele speciale ale Gărzii Naționale, instituții controlate de Putin, nu de Navalnîi.

Prin această critică a lui Navalnîi, Iavlinski și-a relansat cariera politică?

Mai degrabă și-a îngropat-o. Pretinsa analiză e adresată intelighenției rusești, față de care Iavlinski are lucruri de reproșat dar și Occidentului. Intelighenția rusească a greșit că nu l-a urmat pe el, nu l-a purtat pe brațe spre Kremlin. Iar Occidentul… aici e o critică pe mai multe paliere. Liderii străini nu înțeleg Rusia pentru că sunt prost sfătuiți, adică au ambasadori proști și experți de două parale. Și că au creditat diverși impostori din Rusia. Se înțelege, în loc să-l sprijine pe Iavlinski. Deci, nu doar rușii au greșit că nu l-au susținut pe Iavlinski ci și cancelariile occidentale.

Adică…. Iavlinski lovește acolo unde vrea Putin. În intelighenția care-l sprijină pe Navalnîi, intelighenție care în Rusia a redevenit influentă, odată cu sporirea autoritarismului și în liderii occidentali care-l susțin pe Navalnîi și cer eliberarea lui, iar acum vor să-l propună și la premiul Nobel.

O altă acuzație împotriva lui Navalnîi este că a sprijinit anexarea Crimeei. Nu e ridicol?

În mod paradoxal, presa controlată de Kremlin a ajuns să-l acuze pe Navalnîi că a susținut anexarea Crimeei. Adică, ar fi susținut politica pe care tocmai ea o promova, adică de susținere a anexării Crimeei. Halucinant.

Suntem într-o situație incredibilă, trebuie să căutăm argumente ca să răspundem propagandiștilor în slujba Rusiei sau idioților ei utili, care vor să ne facă să credem că dacă Navalnîi era naționalist sau susținea anexarea merita să fie otrăvit de Putin. Iar noi explicăm că nu era naționalist și nici nu susținea anexarea, de parcă asta este problema. În loc ca ei să explice cum e posibil ca în Rusia lui Putin un opozant important ca Navalnîi să fie otrăvit cu arme chimice interzise. Cum e posibil ca un serviciu secret să desfășoare activități de lichidare a unor cetățeni pentru activități politice în care-și exprimă dezacordul față de politica lui Putin. Rusia de astăzi e Germania lui Hitler? E Uniunea Sovietică a lui Stalin?

Poate că mâine o să ne ceară să-l aplaudăm pe Putin că a încercat să-l otrăvească pe Navalnîi.

Propaganda moscovită încearcă să distrugă reputația lui Navalnîi. Acționează pe întregul palier politic, de la grupările de stânga, ecologiste, la cele de dreapta, naționaliste. Pe unii dintre actori i-am cunoscut în 2014, la anexarea Crimeei. Au fost reactivați acum.

Să revenim la anexarea Crimeei și poziția lui Navalnîi.

Nu a aplaudat anexarea Crimeei, asta este o dezinformare. Navalnîi a publicat un articol în New York Times, la 19 martie 2014, a doua zi după referendumul organizat de ruși în Crimeea. Navalnîi era în arest la domiciliu în dosarul Yves Rocher. Chiar așa începe: “scriu acest articol fiind în arest la domiciliu”…. Articolul se intitulează “How to Punish Putin”. După titlu vă puteți da seama că nu e vorba de susținerea anexării Crimeei, din contră, este o critică a anexării peninsulei ucrainene. Navalnîi scrie că anexarea e o aventură militară, că Putin are nevoie de “un mic război victorios” pentru a distrage atenția rușilor de la adevăratele probleme. Navalnîi amintea și cuvintele ministrului de Interne, Serghei Pleve, cel care l-a împins pe Nicolae II la război cu Japonia, afirmând că autocrația rusă avea nevoie de “un mic război victorios”. Și care s-a încheiat cu un dezastru militar pentru Rusia și care a dus la izbucnirea Revoluției din 1905.

New York Times, asta e tot?

Am început cu asta, pentru că se citește la București cu sfințenie, mai ceva ca în America. Mai sunt și alte emisiuni cu Navalnîi, unde se ajunge la acest subiect, dar la multe luni după anexarea Crimeei. De pildă, Venediktov, redactorul șef de la radio Echo Moskvî, care are o lungă istorie de ostilitate față de Navalnîi, revine la tema Crimeea. Dar și acum, spune că el consideră Crimeea cotropită, capturată, cucerită .. așa se poate traduce ”zahvat”, cuvântul în rusă folosit de Navalnîi. Că Rusia a încălcat normele internaționale ocupând acest teritoriu, Navalnîi afirmă categoric. Mai apoi, vine cu o afirmație care i se reproșează până astăzi, mai ales de către ucraineni. Ceva de genul: să nu ne mințim, nici rușii, nici ucrainenii, Crimeea rămâne parte a Rusiei și nu vede cum ar putea să revină Ucrainei într-un viitor previzibil. Afirmație de comentator, de analist, mai degrabă, nu de politician.

Problema viitorului Crimeei, crede Navalnîi, și mă refer la aceeași emisiune de la radio Echo Moskvî, să fie decisă la un referendum, organizat cu respectarea standardelor în materie, nu ca cel organizat de Putin, în martie 2014. Și poporul să spună cu cine vrea să meargă, Kiev sau Moscova. Și acum mai face o afirmație de analist, mai degrabă. Spune că Ucraina va avea de câștigat pentru că populația din Crimeea este pro-rusă și conservatoare și că fără cele două milioane de alegători pro-ruși din peninsulă, Kievul va putea să se apropie de Occident mai ușor. Ceea ce s-a confirmat în următoarele cicluri electorale, deci afirmația lui Navalnîi este tehnic corectă. Dar nu e declarație de politician.

Mai sunt și alte interviuri. Îmi amintesc de cel făcut de un fost coleg de la secția rusă a BBC, din Moscova, care s-a mutat la Vocea Americii. Și el l-a întrebat de mai multe ori despre Crimeea, despre cum vede rezolvarea crizei. Și acolo Navalnîi a repetat ideea referendumului, a afirmat că e o problemă care va dura decenii și a făcut niște comparații cu Insulele Kurile. Nu susține în nici un interviu anexarea Crimeei de către Rusia cum i se reproșează. Sub nici o formă.

Cine nu mă crede, vă invit să intrați pe paginile Echo Moskvî și Golos Ameriki, căutați Navalnîi, interviuri din 2014, ascultați-le atent… Sigur trebuie să te pricepi puțin la Rusia, să știi contextul, anul 2014, ce s-a petrecut atunci la Moscova, ce se întâmpla cu Navalnîi.

Cum în România sunt mulți specialiști pe Rusia, nu cred că e o problemă…

În România, la fotbal, agricultură și Rusia se pricepe multă lume.

Acum, într-un registru serios: dacă scoți din context câteva cuvinte, poți să tragi cele mai aberante concluzii, să-i reproșezi lui Navalnîi că a susținut că pământul e plat…că ucrainencele sunt obeze… orice prostie poți să spui.

Totuși, repet, pentru cine e de bună credință: Navalnîi nu susține anexarea Crimeei, nici instaurarea dictaturii în Rusia, nici deportarea cecenilor. Toate astea sunt teme ale propagandei rusești care desfășoară ample operațiuni de manipulare în aceste săptămâni.

Cum Crimeea a fost în 2014 un test, o hârtie de turnesol pentru oameni, ministere și guverne, la fel și acum Navalnîi.

Ce alte minciuni despre Navalnîi se mai vehiculează?

Nu urmăresc atent presa din România, dar în Rusia sunt fără număr. De la condamnările cu suspendare în dosarele Kirovles și Yves Rocher, s-a spus că beneficiază de înaltă protecție pentru că a primit condamnări cu suspendare, nu cu executare. Nu se precizează că sunt condamnări politice, că sunt aberații, primul dosar nici măcar nu se poate explica. În cazul Yves Rocher, chiar firma franceză a recunoscut că n-a înregistreat daune, așa cum a pretins inițial. Mai mult, Navalnîi a câștigat nu mai puțin de 6 procese împotriva Rusiei la Strasbourg, inclusiv pe dosarele Kirovlso și Yves Rocher și ar trebui să primească daune de aproape 250 de mii de euro. Cu toate astea, condamnarea din dosarul Yves Rocher a fost pretextul folosit acum de autorități pentru a-l aresta.

Altă minciună… că a stat o lună în spital, dar trebuia să revină la Moscova să se prezinte la poliție, așa cum prevedea condamnarea cu suspendare. Că a rămas la Berlin pentru a fi antrenat de serviciile secrete occidentale. Navalnîi a rămas în Germania pentru recuperare, după ce a fost otrăvit de FSB, nu pentru a fi antrenat de cine știe ce serviciu secret.

Altă minciună…. filmul despre palatul lui Putin cu peste 100 de milioane de vizualizări ar fi realizat de serviciile americane. Se vede la începutul documentarului de cine e făcută filmarea, sunt colegii lui Navalnîi din Fundația de Luptă cu Corupția. EI descriu cum au ajuns acolo, nu e nici un serviciu. Dacă era CIA apăreau imagini din satelit, presupun…. trei băieți într-o barcă pe Marea Neagră cu o dronă cu cameră video în brațe.

Nu pot să închei discuția, fără să vă cer să comentați “catastrofa” diplomatică a lui Borrell.

Nu e nimic de comentat aici. Acesta e nivelul birocrației europene. Dacă s-ar fi dus alt comisar, lucrurile ar fi stat la fel, poate chiar mai rău. Întreaga mașinărie birocratică de la Bruxelles este astfel construită încât promovează mediocritatea. Avem ceea ce Europa construiește cu migală de vreo două decenii.

Cum mai stă Rusia față de SUA, Uniunea Europeană, China? În contextul crizei declanșate de otrăvirea lui Navalnîi și acum arestarea lui.

Tocmai citeam o analiză seducătoarea, înaintea discuției noastre, despre strategia Rusiei. Potrivit autorului ei, strategia poate fi formulată astfel: America iertată; Franța ignorată; Germania pedepsită! E suficient de clar, nu trebuie să detaliez.

Opoziția anti-putinistă din Rusia știe că nu se poate baza pe sprijinul Occidentului. De unde și posibilitatea, ca epoca post-Putin să nu fie una pro-occidentală.

Uniunea Sovietică s-a prăbușit și pentru că la finalul Războiului Rece, Occidentul era un model de urmat. După trei decenii, imaginea Occidentului în Rusia s-a schimbat mult. Ideea de Occident, ca model de modernizare a Rusiei, nu mai generează entuziasm. Ca să schimbe țara, rușii au nevoie să creadă în ceva, să adopte un model.

De asta, mai trebuie și altceva decât Navalnîi pentru a produce acel declic care să ducă la o radicală schimbare în Rusia.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. nu sustine – e la timpul prezent
    pe de alta parte nici nu zice ca trebuie data crimea inapoi

    Conform dreptului international, ar trebui sa o dea inapoi neconditionat. Sa plateasca despagubiri. Si dupa se vor lamuri ucrainenii daca sa faca sau nu referendum conform legilor lor.

    Acelasi tratament in cazurile: Transnistria, Osetia, Abhazia, Donbas, Lugansc, Insulile Curile si care o mai fi.

    Eu as spune asa: Navalnii nu a SUSTINUT, dar acum nu sustine intoarcerea teritoriilor ocupate, deci acum sustine ocupatia lor.

    Sa-l auzim sa spuna tare ca rusia trebuie sa intoarca teritoriile tarilor, ca rusia trebuie sa schimbe politica sa devina o tara pasnica si sa respecte dreptul international. Nu zice asta.

    Ce propune el este sa rusifice complet acele teritorii sa creasca o generatie nascuta in rusia si dupa tot rusia sa faca referendum. Nu a sustinut furtul, dar daca tot am furat deja hai sa o mancam :)

  2. Nu exista niciun model Occidental – fiecare e cu propriul manechin acolo – exista valori comune… impartasite maimult sau mai putin de catre toti occidentalii si extensiile lor.
    Rusia trebuie sa vina cu propriul Model – logic, de inspiratie preponderent europeana, date fiind realitatile actuale – cum si China a venit cu Modelul propriu de comunism după ce s a inspirat de la rusi, iar toti ceilalti de la ea.

  3. Asta masoara eficienta vuvuzelelor platite din rusia. Si personajele care sint controlate tot de acolo.
    Plus ca „real politik” ne invata sa inchidem ochii la asemenea probleme. Ati mai auzit ceva de cazul Khashoggi? Cum spunea austria alaltaieri: „nu putem sa ne impiedicam de Navalnii”, in definititv mirosul banilor acopera mirosul petrolului. Si invers…

  4. ” …Strategia( Rusiei) poate fi formulată astfel: America iertată; Franța ignorată; Germania pedepsită!”
    Ce să înţelegem noi românii din această „strategie”? Că Rusia lasă baltă orice colaborare cu Europa şi ar accepta, mai degrabă, o colaborare cu SUA? Păi asta ar fi bine pentru Estul European unde joncţiunea Germania-Rusia înspăimântă ţări ca Polonia, România, etc. Chiar ar fi interesant un condominiu SUA-Rusia peste Moldova, Ucraina, Georgia şi chiar Belarus. Fiindcă, ce să facă şi Rusia? Trebuie să se alieze cu cineva. Şi cu Europa nu se poate( din cauza SUA) iar cu China este foarte periculos. Rămâne, volens-nolens, SUA+UK+NATO…..

  5. Foarte bun articolul. Lamureste multe necunoscute.
    Mai ales:
    „New York Times, asta e tot?

    Am început cu asta, pentru că se citește la București cu sfințenie, mai ceva ca în America.”

  6. Bravo! Misto interviu! De fiecare data cand il citesc pe domnul Gosu mai inteleg cate putin lumea in care traim si aflu informatii interesante. Intr-adevar, deocamdata Navalnii este singurul care ar putea schimba ceva in Rusia, insa probabil ca va mai ramane o vreme in arest. Din pacate cariera lui politica se va termina odata cu arestarea, iar Putin va continua sa „domneasca” linistit. Nu cunosc ce ar putea declansa in Rusia o schimbare radicala de regim politic. Din pacate, noi ramanem cu un gust amar dupa vizita lui Borell la Moscova si ne intrebam ce cale va urma Europa in viitor. Din pacate, nu cred ca deciziile administratiei europene avantajeaza Uniunea si mai ales relatiile sale cu SUA. Faptul ca Germania ignora toate sfaturile si avertismentele SUA privind Noth Stream II, indica doar o adancire si mai mare a faliei dintre Europa si SUA. Se pare ca vechii aliati ai Americii au suferit niste schimbari profunde si sunt de nerecunoscut. La asta se mai adauga si retorica lui Macron privind NATO si apararea europeana, determinind practic o schimbare profunda in arhitectura de securitate a Europei de dupa 1945. Acest lucru ar trebui sa ne ingrijoreze pe noi ca romani.

  7. Nu prea inteleg care e scopul autorului articolului. Inversunarea cu care se dezminte oricare tenta nationalista a lui Navalnii e de-a dreptul ingroijoratoare. Evident ca Kremlinul impune ideea de nationalist pentru a justifica mai usor atat otravirea, cat si condamnarea, insa ignorarea faptului ca Navalnii chiar a avut asemenea afirmatii si opinii e neacceptabila. Sa nu uitam, la urma urmelor, ca opiniile sale aveau de-a face si cu spatiul din proximitatea noastra – Transnistria, fata de care zic, trebuie sa fim atenti si prudenti.

    Uitati-va la acest fragment din interviu de exemplu, daca cunoasteti rusa.
    https://www.youtube.com/watch?v=zj4qZdxAons&fbclid=IwAR0kIGuxt_SlSBQSrR6Il6tbf1vz-9WoGga-pkxxaxWbiib72ftalSHDr0U&ab_channel=%D0%A2%D0%B5%D0%BB%D0%B5%D0%BA%D0%B0%D0%BD%D0%B0%D0%BB%D0%94%D0%BE%D0%B6%D0%B4%D1%8C

    • @Alex se pare ca stiti limba rusa. Noi nu stim. Stim Engleza, Franceza si alte limbi europene. Oricum, la „vodka” se spune la fel in orice limba.

  8. Opozantul Aleksei Navalnii nu este un nationalist rus. Asa cum nici opozantul Joe Biden nu a fost un nationalist american. Cei doi sunt foarte compatibili din acest punct de vedere. Adica ambii sunt internationalisti, un cuvant si o stare care, care, desi uzate, nu vor sa iasa din vocabular si din politica.

    Faptul ca Navalnii este un vector americano-european de intruziune in Rusia il apropie de progresism si de bidenism. Probabil ca noul sef al Casei Albe Joe Biden vrea la Kremlin un lider apropiat de profilul sau politic. Dupa ce stapanii banilor l-au scos pe Donald Trump de la carma SUA, iar Europa si-a tensionat brusc relatiile cu Rusia, la care se adauga si faptul ca Angela Merkel se va pensiona in curand, Vladimir Putin nu prea mai are omologi natiocrati in randurile liderilor marilor puteri. O comunicare intre un globalist ca Joe Biden si un natiocrat ca Vladimir Putin are putine puncte comune.

    Situatia cooperarii americano-ruse s-ar putea schimba cu Navalnii la Kremlin, dar este greu de intrevazut in ce directie. Oricum, daca relatia Reagan-Gorbaciov, dintre un lider liberal si un lider comunist a functionat cu rezultate bune, concrete si cu un “bipolarism de catifea”, o relatie Biden-Navalnii, intre doi internationalisti si progresisti, ar putea cu atat mai mult sa fie creditata ca ar putea sa reproduca spiritul de destindere al celor doi inaintasi. Riscul e ca globalismul lui Joe Biden din sloganul “leadershipului mondial” al SUA sa fie urmat de un slogan similar al lui Aleksei Navalnii. Insa multipolartismul a prins radacini si a devenit un cuvant la fel de vehiculat ca cel de democratie. Un al doilea bipolarism, SUA-Rusia, ar fi net respins de Europa, care se va apropia de China si va strange relatiile cu alti multileralisti asiatici. Ce forta creativa colosala s-ar naste din reunirea potentialelor Chinei, Uniunii Europene, Japoniei etc (Eurasia), de peste doua miliarde de oameni!

  9. Problema nu este ce gândește Navalnîi, ci ce ar putea face, obiectiv vorbind, dacă ar ajunge la putere, în afară ne naționalism și populism, cum ar fi un regim Navalnîi?

    Nu știu ce utilaje și competențe pretinde o fabrică de vaccinuri. Cert este că Rusia se roagă de astă toamnă, mai întâi de Franța, acum de Germania și de Austria să preia testarea și eventual fabricarea vaccinului Sputnik V. Europenii se arată foarte reticenți să colaboreze, cică din cauza regimului Putin.

    Mă întreb dacă o colaborare științifică, economică cu Europa nu ar șubrezi regimul Putin și nu ar face credibile niște variante mai democratice ale unui eventual regim Navalnîi. Oricum chinezii nu cred să aibă reticențe în a colabora cu rușii. Până la urmă va ajunge omul lor la Kremlin.

  10. Inainte de a comenta orice, trebuie sa marturisesc ca in prezent ma incearca o doza mare de scepticism in privinta viitorului. Pana acum, credeam in democratia occidentala, etica si echitate si asta imi crea acel echilibru datator de speranta si mobilizator de forta. In ultimii ani, vazand insa ce se intampla in Statele Unite si Europa mi-a produs o lehamite incomensurabila pentru politica si daca nu am ajuns la faza de dezamagit nici nu e prea mare distanta de asta.
    Citindu-l pe Armand Gosu imi reda speranta ca, totusi, lupta nu este inca pierduta. O adevarata analiza, dusa la limite, asa cum se impune sa fie orice analiza. Cu forta unui adevarat ciclon a maturat Rusia si, in mod egal, scena ei principala de prestatii teatrice, Europa.
    Obiectivitate, viziune si previziune. Asa pot califica acest articol scris cu mult profesionalism si talent.
    Felicitari sincere, dle. Gosu.

  11. Rusia beneficiaza prea tarziu de un lider ca Navalnii, cat timp SUA se indreapta spre dictatura, UE este cumparata de rusi si chinezi la bucuata. Iar dictatura din Romania nu a fost inlaturata nici azi.

  12. Propagandistii,din ambele directii ,se straduiesc sa convinga de justetea argumentelor lor in speranta ca vor castiga adepti in randul cititorilor lor.
    Lucru asta se intampla peste tot in lume ,ultima data s-a intamplat in America.

    Problema lor este ca foarte multa lume a inceput sa priceapa ca lucrurile nu sunt albe sau negre ci prezinta o intensa gama de nuante de gri,indiferent din ce parte provin.

    As fi curios sa stiu cum ar caracteriza autorul articolului ziarul independent Moscow Times in care a aparut ,cu putina vreme in urma, articolul intitulat:

    -True Beliefs and Opportunism: Navalny’s Tangled Political Development –

    in care se arata evolutia plina de meandre a lui Navalny in politica ruseasca.
    Am sa redau cateva idei din acest articol pentru a-i ajuta pe cei care nu stiu engleza.

    Navalny isi incepe cariera politica alaturandu-se,in 1999, partidului liberal proeuropean Yabloko de centru stanga.
    Atunci cand Yabloko pierde alegerile in 2003 si nu intra in Duma,realizand ca liberalismul traditional nu este atractiv pentru rusi, Navalny vireaza catre politica nationalista anti-imigrationista ,apanajul extremei drepte rusesti al carei slogan era Russia for Russians, sperand ,ca si alti liberali rusi, ca aceasta abordare va aduce castig de cauza si o crestere a audientei Yabloko ca partid.
    Problema in cazul lui Navalnyy a fost ca xenofobia sa era evident stridenta fapt pentru care a si fost exclus din Yabloko.
    Intro postare pe Youtube el ii numea pe imigrantii din Asia Centrala si din Caucaz muste si gandaci de bucatarie !

    In acelasi timp Navalny a adoptat o politica externa agresiva sustinand anexarea regiunilor pro-ruse din Georgia si Moldova si integrarea Belarusului si Ucrainei cu Rusia.

    Pe la inceputul lui 2010,atunci cand si-a inceput campania pentru primaria Moscovei,a inceput sa se distanteze de nationalism dar sustinea in continuare introducerea vizei pentru emigranti dar renuntand la rasismul crud din primii sai ani pentru ca luase sfarsit boom-ul petrolier si implicit numarul de imigranti scazuse.

    Dupa 2014 ,atunci cand problema emigratiei a trecut in plan secund iar sondajele de opinie aratau ca ingrijorarile legate de situatia economica si de inegalitatile sociale au venit in prim plan, Navalny revine la vechea sa tema ,coruptia la nivel inalt ( oare care tara e scutita de coruptie la nivel inalt ? ),care devine tema de baza a platformei sale politice din 2018,in care amesteca principii de stanga si de dreapta menite ,in opinia lui,sa sprijine lupte impotriva coruptiei.
    Profesorul de economie la Facultate de Siinte Politice din Paris,Serghei Guriev,care i-a fost consilier economic ,afirma ca Navalny a virat-o substantial catre stanga.
    Totusi acest lucru nu inseamna ca el este impotriva sistemului economic capitalist.
    Amestecul asta de lucruri,inclusiv populismul afisat, nu face decat sa arate o incoerenta ideologica.

    In baza evolutiei sale serpuite in politica ruseasca ( care lasa impresia ca vrea prin orice mijloace sa stea in atentia publicului ) se poate afirma ca Navalny este un paradox si ca este o chestiune deschisa asupra a ce ne putem astepta daca el ajunge vreodata la putere.

    PS.

    Afirmatia ca la ultimele alegeri Navalny s-ar fi bucurat de doar 2% audienta in electorat o fi adevarata sau nu ?

  13. Cred ca mai important este ce cred mujicii rusi despre Crimeea decât ce crede Navalnyi, in fond el este unul din cei ~130 milioane de cetățeni ai imperiului rus. Daca vrea sa ajungă președinte va trebuie sa joace conform dorințelor majorității, trebuie sa meargă cu valul.
    Bineînțeles ca in interview-uri cu media occidentala nu spune ca este adeptul anexării Crimeii, dar in interior își alege cu grija mesajul. In interview-ul cu Xenia Sobchak (citat mai sus de @Alex) spune ca Transnistria a fost multi ani independentă (daca am înțeles eu bine). Nimic mai fals, a fost o colonie ruseasca.
    Cat despre Crimeea se pare ca domnul Armand Goșu prefera sa ignore anumite interview-uri ale lui Navlanyi:
    https://www.themoscowtimes.com/2014/10/16/navalny-wouldnt-return-crimea-considers-immigration-bigger-issue-than-ukraine-a40477
    Imaginati-va ca mâine Ucraina ar avea un candidat la functia suprema care ar vrea sa restituie Lvov, Transcarpatica, Bucovina, sudul Basarabiei sau Insula Șerpilor. N-ar ajunge nici in turul intai de scrutin. Noul președinte ucrainean, „democrat” a înăsprit legea limbilor oficiale mai tare decât a făcut-o cel fugit in Rusia (i-am uita numele). Imperiile nu se mențin cu democrație.
    Putem face multe alte comparații, ce șanse ar avea la Downing 10 un lider care ar vrea sa cedeze Gibraltar sau Irlanda de N? Sau un spaniol care ar vrea sa cedeze Ceuta?

  14. ” Imperiile nu se mențin cu democrație.” Afirmatia dvs ma pune intr’o dilema.

    America este o democratie sau nu ?…imperialismul american a fost si este o prezenta in istorie sau nu ?

    Cartea The Forging of the American Empire a lui Sidney Lens ( dar numai ea ) confirma ca exista imperialism american.

    Asadar iata ca Imperiile pot fi mentinute si cu democratie nu doar cu autocratie !

    • Depinde cum se defineste democratia, cine si pentru cine se face aceasta definire. Ca si Fericirea, Democratia este o aspiratie, posibil irealizabila sau realizata pentru un moment.

    • In declarația de independenta se spune The pursuit of Happiness, adica tendința, drumul spre fericire si nu fericire. Cam asa stam si cu democratia, este un drum lung, sinuos, cu intersecții care duc spre străzi blocate, ne întoarcem înapoi si căutam un alt drum, cădem intr-o capcana, ne ridicam si o luam de la capăt. Fiecare societate trece prin asta.

      • Nu stiu daca explicatia dvs este compatibila cu premizele fondate in Declaratia de Independenta. Ceea ce incercati dvs este, dupa mine, o speculatie proprie a inteligentei dvs., probabil pentru a demonstra un punct de vedere subiectiv.
        Ceea ce se intelege prin „The Pursuit of Happiness” este dreptul fundamental (nu tendinta) de a-ti realiza, in mod liber, fericirea, a-ti trai viata intr-un mod care te face fericit, cu conditia sa nu faci nimic ilegal sau sa prejudiciezi drepturile celorlalti.
        Acest drept, asa cum este enuntat, nu implica nici un fel de sinuozitati sau vreun dus-intors asa cum insinuati. Nimic mai clar.

        • Toți avem puncte de vedere subiective si pretinse nivele superioare de inteligenta. Inteligența se probează prin analiza rece a faptelor, nu prin asimilarea propagandei.
          In toate societățile dreptul fundamental la fericire al unui individ se împiedeca de dreptul fundamental la fericire al celorlalți cetățeni, care il vad altfel. Iar legile sunt făcute pentru dreptul la fericire al unui grup in detrimentul fericirii altora. De exemplu dreptul la fericire al unui proprietar de sclavi din sec 18 sau 19 era garantat prin lege. Bineînțeles ca si sclavii aveau dreptul la The Pursuit of Happiness. Nimic mai clar.

          • Un alt exemplu de aplicare a dreptului la fericire: UK a fost prima tara care a renunțat oficial la sclavie in 1837. Dar, surpriza, proprietarii de sclavi au primit o compensație uriașa, a cărei plati a durat pana in 2015. Plata s-a făcut din impozitele tuturor cetățenilor, care n-au avut sclavi si aveau si ei dreptul la fericire. Lista celor care au primit compensație este încă secretă, in ciuda cererilor repetate de a o scoate de la secret si in ciuda „Freedom of Information Act”.
            Spre deosebire de alți comentatori mai inteligenți de pe acest forum sunt vaccinat atât împotriva propagandei de stânga, cat si a celei de dreapta. Fiecare însă are dreptul la iluzia lui.

            • …dreptul fundamental de a-ti realiza iluzia proprie. Nu este rau de loc. Noroc ca acest drept nu trebuie statuat.
              Dar, basta, lasati amareala de-o parte, nu suntem aici sa ne intrecem in sarituri la inaltime, ar fi prea riscant, daca i-l credem pe Marin Sorescu.

            • Da, basta, atat timp cat nu ne înjuram, putem sa ne contrazicem si sa nu fim de acord.

            • Asta imi place la dvs. In final ne despartim prieteni. Asa si trebuie sa fie in lume. Respect pentru oponent si ideile sale.

      • Am inteles.
        Imperialismul american este doar o greseala de etapa comisa in intervalele in care democratia cade ,impiedecandu-se probabil de sine insasi.

        Corect ,nu ?

  15. Cu Putin sau Navalnii, Rusia are aceiasi boala. O economie subdezvoltata, dependenta de exporturile energetice si minerale. Un sector public relativ mare, un sector privat controlat de oligarhi. Investitii straine foarte mici, pierderi de capital de ordinul 50 miliarde $/an. Un sector militar-industrial mare, de la 4% pib in sus, America spre comparatie cheltuieste 3%. Salariul mediu net in Rusia este de 1350lei(25,000ruble), la preturi cam de Romania. In Rusia sunt 100 de miliardari comparativ cu 2 fata de Romania, si Tiriac ar fi la coada listei. O coruptie care este greu de imaginat chiar si pentru romani. Si sa nu uitam „tranzitia energetica”, daca asta se va intampla in urmatorii 10-15 ani dupa cum se spune au cam puso! Situatia Rusiei este mai proasta acum decat la 1914. Nu va bucurati, ca cine stie ce dracu de revolutie o sa mai faca!

    • Ați descris foarte bine situația Rusiei. Ca si la bloc, nu este bine sa ai vecini foarte săraci, bețivi sau care se cearta si se bat in apartament. Cu astfel de vecini nu ai liniște. Noroc ca nu suntem chiar usa in usa.
      Pe aproape sunt si Ucraina si Moldova. Moldova mai poate fi salvata pentru ca este o tărișoara cam cat vreo 5 județe, dar nu vad cine va pune jos 100 miliarde de dolari sa salveze Ucraina, iar cu Ucraina avem cea mai lunga frontiera. Romania ar trebui sa asimileze câteva milioane de ucraineni tineri care sa acopere deficitul demografic actual, dar asta ar putea agrava situația celor ramași acolo.

      • Cel putin 100 de miliarde de $ ne va costa sa aducem Basarabia la un nivel apropiat de Moldova, Ucraina este de 15 ori mai mare. Ca sa atragi imigranti din Ucraina trebuie ca salariile mici sa fie competitive cu cele oferite de alte tari din centrul Europei.

        • Ma refeream doar la plata datoriilor curente ale acestor tari. Sa le aducem la nivelul nostru nu va fi greu, poate nici n-ar fi de dorit!

      • Sau ar putea asimila cateva mii de ucrainence tinere si focoase ca sa rezolve in 9 luni deficitul demografic.
        Ale noastre rezolva demografia prin Italia si Germania deocamdata.
        Stiti , copiii se nasc din femei. Indiferent cate milioane de ucraineni sau arabi sau africani tineri aduci, tot de femei ai nevoie. Ca sa nasca . Nu sunt sigur daca ati inteles procesul.
        Nu e cu barza , ati fost mintit.

        Haideti sa mai incercam odata: dupa al doilea razboi mondial in Europa lipseau la apel 40 milioane de barbati tineri.
        In 5 ani echilibrul demografic a fost restabilit.
        Demografia depinde de numarul de femei fertile. Si nu e nici despre stinga nici despre dreapta. La politica ma refer.

        • „Sau ar putea asimila cateva mii de ucrainence tinere si focoase…”
          „… tot de femei ai nevoie. Ca sa nasca .”

          Am face bine sa ne grabim:
          „…found a new combination of five genes that, when inserted into skin cells, reprogram the cells into each of three early embryonic cell types—iPS cells which create fetuses, placental stem cells, and stem cells that develop into other extraembryonic tissues, such as the umbilical cord. These transformations take about one month.”
          https://phys.org/news/2019-05-sperm-eggs-embryo-stem-cells.html

          „“There is no technology, even on the horizon, that can support the foetus from the embryonic stage,” Alan Flake from the Children’s Hospital of Philadelphia, said at the time of their study’s release in 2017.”
          https://www.gizmodo.com.au/2019/03/artificial-wombs-are-getting-better-and-better/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România refuză vaccinarea etnicilor români

Paradoxul vaccinării sau mai bine zis culmea vaccinarii mioritice, să refuzi să vaccinezi persoane din categorii de risc deoarece deși sunt etnici...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.