duminică, noiembrie 28, 2021

Nebunia lunii Martie

Mai multe luni ale anului poartă, în America, amprenta unor tradiţii sau evenimente bine cunoscute. Astfel în iulie este vacanţa şcolilor şi ziua naţională, în noiembrie e marea sărbătoare Thanksgiving sau, atunci când sunt alegeri, e „luna alegerilor”, iar în primele zile ale lui februarie se joacă marea finală de fotbal american – The Superbowl.

Începând de la jumătatea lunii martie şi până la sfârşitul ei, campionatul de baschet universitar intră în ultima fază: jocurile eliminatorii și stabilirea, în final, a campioanei. Intensitatea pasiunilor, interesul pentru jocuri, prognosticurile şi pariurile, interviurile şi declaraţiile umplu presa şi viaţa obişnuită. Majoritatea meciurilor au loc cu o imensă desfăşurare de energie şi pasiune, cele mai multe se termină la o diferenţă de unu – două puncte, nu arareori marcate în ultima secundă. Multe dintre meciuri sfârşesc după prelungiri, câteodată după două serii de prelungiri, ajungând să se joace târziu în noapte. Nimeni nu doarme. La rândul lor, echipele şi toate anexele lor – antrenori, consilieri, medici, psihologi, fizioterapeuţi, fanfare, corpul de susţinere al galeriilor – sunt într-o activitate continuă, călătoresc mult şi termină epuizaţi și fericiți. Ca şi publicul. Abia după jucarea finalei reapare şansa unor nopţi normale. Doar atunci când se sfârşeşte March Madness, „Nebunia lunii Martie”.

Sub autoritatea North Collegiate Atletic Association (NCAA) se află multiple discipline sportive universitare, iar în domeniul baschetului masculin numărul echipelor calificate este în jur de 1.300, organizate în trei divizii. Divizia cea mai mare şi în care sunt cele ma valoroase echipe este Divizia I-a. Ea acoperă întreg teritoriul ţării şi are 32 de „conferinţe”, fiecare cu 10-14 echipe.  În „conferinţe”, competiţia se desfăşoară după sistemul turneu. Câştigătorii celor 32 de conferinţe devin automat participanţi la turneul final. Celelalte 32 de echipe sunt selectate de NCAA după un sistem de punctaj foarte complicat (indicii de perfomanţă, ce echipe de valoare au fost învinse de echipa candidată, progresul ultimilor ani etc). Când a început turneul final, în anul 1939, erau 8 echipe participante; azi se vorbeşte de extinderea de la 64 la 128. Când începe Nebunia lui Martie, care se mai numeşte şi Marele Dans, echipele se înjumătăţesc tot la câteva zile. Meciurile se joacă pe terenuri neutre şi au o enormă audienţă. Fiecare echipă visează să ajungă în optimi, să fie una dntre echipele numite Sweet Sixteen (după numele unui cântec de mare succes Happy Birthday Sweet Sixteen, lansat de Neil Sedaka în 1961). De aici, lucrurile se complică: fiecare meci e urmărit de prieteni care se adună într-un loc unde se pot dezlănţui,  barurile şi restaurantele cu ecrane gigante sunt pline.

Urmează Elite Eight, The Final Four şi, în sfârşit, Marea Finală. În fiecare an, în competiţie apare o cenuşăreasă, acea echipă puţin cunoscută, care surprinde pe toată lumea ajungând în faze avansate ale competiţiei. Anul trecut, campionatul a fost câştigat de Universitatea Kentucky din Louisville şi cenuşăreasa a fost Universitatea de Stat Wichita, care a mers până în semifinale.

NCAA este o organizaţie neguvernamentală şi non-profit, care coordonează peste 1.200 de instituţii, comisii şi grupuri de acţiune, responsabile pentru programele sportive universitare din SUA şi Canada, Ea a fost infiinţată în 1906 de preşedintele Theodore Roosevelt. Are un buget anual de peste $ 800 de milioane. Universităţile au mari câştiguri legate de activitatea sportivă, care cresc paralel cu succesul. Vechile săli de sport cu câteva sute de locuri pentru spectatori sunt de mult uitate: noile stadioane şi săli universitare au zeci de mii de locuri. Salariile anuale ale antrenorilor sunt de ordinul multor milioane. Doar jucătorii nu primesc nimic. Singurul lor beneficiu material este plata integrală a costurilor facultăţii: taxe, cazare, asistenţă medicală, materiale educative. Dar ce-i mână pe toţi este speranţâ că ar putea ajunge în baschetul profesionist. După închiderea turneului final, urmează tragerea la sorţi pentru cele câteva zeci de locuri valabile în NBA (National Basketball Association). Puţini ajung acolo şi imensa majoritate a tinerilor care s-au zbătut  să intre si apoi să participe la campionatele universitare rămân cu amintirile şi cu articolele de presă care i-au menţionat.

Multe poveşti, legende şi tradiţii sunt legate de campionatul de baschet universitar. Una este aceea a tăierii plasei de la coşul echipei învinse, imediat după sfârşitul jocului final. Pe o scară, jucătorii şi apoi antrenorul se urcă unul după altul, fiecare dintre ei tăind o parte din ataşamentele plasei. Tradiţia a început la un campionat de baschet de liceu, în statul Indiana, în anul 1925 şi a fost introdusă de antrenorul Everett Case. Toate eforturile mele de a găsi o sursă de informaţie  care să explice sensul acestui gest au rămas fără rezultat.

Dar urmărind, de mai multe ori, cum se petrec lucrurile, îmi vine să risc o interpretare proprie. Se termină meciul şi jucătorii învinşi se strecoară, tăcuţi, afară. Ei vor  reveni mai târziu, când vacarmul sărbătoririi victorioşilor se mai potoleşte şi preşedintele NCAA va înmâna jucătorilor diplomele si medaliile, antrenorului câştigător un inel cu design special şi echipei campioane cupa competiţitei. Dar până atunci sala e pradă echipei şi galeriei care a obţinut titlul, difuzoarele bubuie Momentul  gloriei (One shining moment) compus de David Barrett, plouă cu confetti, baloane şi serpentine, terenul de joc e plin cu oameni care se îmbrătişează, se felicită şi îşi arată emoţia, iar camerele TV încearcă să arate cât mai mult din toate acestea. E doar noaptea de neuitat! Sub coşul învinşilor, antrenorul taie ultima legătura a plasei cu inelul, apoi ridică triumfător plasa, în urletele asistenţei care a atins apogeul. Este scalpul, este luarea scalpului de la luptătorul învins, de către şeful tribului învingător.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Frumos.
    Dar aici ati uitat sa mentionati pe cineva, si e grav:
    „-antrenori, consilieri, medici, psihologi, fizioterapeuţi, fanfare, corpul de susţinere al galeriilor-”
    Fetele alea frumoase si zglobii care infrumuseteaza pauzele. Na, ca am un lapsus, sincer :P

  2. Nu prea reuşeam să înţeleg sensul articolului pînă la explicaţia finală.
    Frumoasă tocmai pentru că e credibilă, deşi nu i se pot nega rădăcinile barbare.

  3. Probabil deci ca,nu intamplator,aceasta luna martie,care poarta numele zeului razboiului la greci, inspira la actiuni belicoase…!?Apoi,fiecare se exprima cu ce are la indemana ;)
    Americanii aduc deci,un omagiu postum bastinasilor „indieni” (bine ca C.Columb nu cauta sa ajunga in Germania,ca azi i-am fi numit nemti !) – masacrati si exterminati in numele democratiei – ,si traditiilor lor ancestrale,care par ca subzista in subconstientul colectiv prin ceea ce aveau mai spectaculos,celebra arborare a scalpurilor! Pe terenuri de sport,dar si pe terenuri de alt tip de lupta,invingatorii nu si-au schimbat de mii de ani obiceiurile,intre vae victis si scalparea invinsilor,the same show goes on!Poate doar motivele invocate difera de cele asumate(!) ieri de diversii ilustri stramosi,azi America implicandu-se pentru pastrarea pacii mondiale si doar accesoriu(?),exportarea propirei viziuni despre civilizatie si democratie…
    Surpinzator sau nu,tot in aceasta luna a lui Mars se poarta batalii inversunate pentru putere,unele „light”,in urnele francezilor sau ale turcilor,altele un pic mai virile,la poarta cazarmelor ucrainene din Crimea,toate avand insa aceeasi explicatie : impunerea propriului adevar,o nebunie a lunii Martie…si a celorlalte!

  4. Este al doilea articol scris de dumneavoastra pe care eu il citesc.
    Si prima oara, si acum imprastiati liniste si bunatate.
    Sincer, l-am citit dupa articolul domnului Solomon, convins fiind ca va scoate din inclestarea zilnica. Si asa a fost.
    Spre finalul textului, inainte de ultimul paragraf, asteptam sa termin de citit si sa arunc un comentariu „destept”. scalpul….
    Acelasi sentiment de iesire din cotidian, de bine l-am avut la un articol despre BCU.
    Multumesc

  5. Dar studentii astia mai si invata? Daca e sa luam in serios articolul (si nu vad de ce nu am face-o) tot ce fac este sa se pregateasca un an pentru o luna de nebunie.
    Deci pe primul loc in activitatea universitara americana este spectacolul si la egalitate cultivarea agresivitatii primitive.
    Pe urma ne intrebam de ce unii sint gata sa se arunce in razboaie la cel mai mic pretext.
    Parca cineva zicea „The only good Indians I ever saw were dead” cu varianta „The only good Indian is a dead Indian.” (Philip Henry Sheridan). Oare ar fi aplicat-o si celor care le-au preluat obiceiurile „barbare”?

  6. Buna ziua,

    din nou ne oferiti, domnule doctor Martin, exemple de normalitate. De aceasta data o normalitate sportiva, creatoare de competitie fair, in ciuda „scalpului” indian sau a razboinicului Marte.
    Mai bine asa, zic eu, cand ma gandesc la nesfarsita postare in fata calculatorului a fiului meu si a colegilor lui, toti in jurul varstei de 16-17-18 ani. De ani buni, au renuntat la orice activitate sportiva, in afara orei unice „de sport” pe saptamana din programul educational al liceului… plictisitoare si aceea si pe care o „sar” de cate ori pot.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Martin S Martin
Doctor în cardiologie în Chattanooga, Tennessee, Statele Unite. Emigrat, în 1985, în Statele Unite, Martin S. Martin, pe numele său “adevărat” Martin Ştefan Constantinescu a fost unul dintre cei mai buni chirurgi cardiologi ai Clinicii de cardiologie a Spitalului Fundeni din anii 70 – 80. Este autorul cărţii America povestită unui prieten din România, apărută, în 2012, la Editura Humanitas, co-autor, alături de dr. Dora Petrilă, al cărţii Spitalul Fundeni: istorie, destine (Humanitas, 2004) şi co-traducător, alături de Daniel Constantinescu, Anca Constantinescu, Mihaela Farcaş şi Andrei Constantinescu, al cărţiiMomente-cheie dintr-o viaţă în slujba binelui, scrisă de Marius Barnard şi Simon Norval şi apărută tot la Editura Humanitas în toamna lui 2013.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro