Nu, nici în spectacolul cu Pescărușul montat la Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu de regizorul Dumitru Acriș nu vedem pe scenă samovare. Ci doar câteva, destule sticle de votcă. În marea lor majoritate goale. Și multe, foarte multe pahare. Nimeni nu bea interminabile cești de ceai, nici măcar un singur personaj, cu excepția notabilă a lui Trigorin căruia îi place să își joace absențele, nu se refugiază în tăceri. Arkadina (Ofelia Popii) e frumoasă, elegantă, pasională, rea, crudă cu oricine nu îi face voia, indiferent că este vorba despre Treplev (Iustinian Turcu) sau despre Trigorin (Ciprian Scurtea), despre Nina Zarecinaia (Alexandrina Grecu) care de data aceasta o înfruntă sau despre Șamraev (Liviu Vlad) cu demisia lui teatrală, însă nu poartă toalete vaporoase și nici nu se servește de delicate umbreluțe spre a se proteja de soare. Poartă totuși o elegantă vestimentație de culoare albă. Mașa (Antonia Dobocan) nu e îmbrăcată complet în negru, are numai un accesoriu vestimentar de această culoare, însă declară și acum că poartă doliul vieții sale.
Ceea ce frapează încă din primele momente ale spectacolului e evidenta stare de nervozitate a mai tuturor personajelor. Începând cu aceea a Mașei, despre care nu mai avem nici o îndoială că e fiica nelegitimă a lui Dorn ( Adrian Matioc), că e îndrăgostită până peste cap de Treplev, că e gata să îl urmeze în tot și în toate. De altminteri, atunci când va începe neterminatul spectacol al lui Kostea, Mașa îi dublează acestuia prin gesturi indicațiile regizorale date Ninei. Spectacolul de la Naționalul sibian pare a fi, în primul rând, o ilustrare a replicii Sunt atât de nervoși și atât de plini de iubire.
Montarea conține nenumărate explozii de nervozitate. Ale Arkadinei în raport cu Treplev, cu Trigorin, cu Nina, cu Șamraev. Ale lui Treplev în raport cu Trigorin, cu Arkadina, cu Nina. Ale Mașei în raport cu Medvedenko (Alexandru Malaicu).Treplev îl urăște necondiționat pe cel socotit a fi rivalul lui de moarte și nu acceptă nici măcar un singur moment de încetare a ostilităților. Nina nu înghite nici pe departe toate insultele Arkadinei. Unei confruntări sugerate inițial doar prin priviri și o anume poziționare în spațiu, îi va urma, în ultimele minute ale spectacolului, o alta, de natură tăios- verbală, Mai sunt exploziile de nervozitate ale Polinei (Serenela Mureșan) care îi cere imperios doctorului Dorn să găsească o rezolvare pentru starea de ambiguitate în care și ea, și el, și Mașa se află de ani buni de zile. Foarte adesea, Polina se confruntă și cu sine însăși. Trigorin însuși o înfruntă la un moment dat pe Irina Nikolaevna care însă știe ce strategii să convoace spre a-și recâștiga iubitul. Până și bătrânul, epuizatul fost consilier Sorin (Pali Vecsei) are explozii de nervozitate în raport cu Dorn și răutățile acestuia. La un moment dat apare și Mihail, cel ce se prezintă a fi tatăl Ninei (Viorel Rață), care își exprimă năduful provocat de dragostea Ninei pentru Kostea în fața tuturor celor pe care sfârșește prin a-i numi sectanți.
Scenele de tensiune maxmă alternează cu altele în care nervozitatea se dizolvă în dansuri (coregrafia: Ștefan Lupu) ori în momente artistice în toată legea, Arkadina și Treplev, între care există o relație complicată, de dragoste, de gelozie și de ură, excelent jucată de Ofelia Popii și de Iustinian Turcu, interpretează, la un moment dat, o scenă din Hamlet. La început, Mașa vorbește si parcă face exerciții de biomecanică. Consilierul Sorin cântă la pian, apoi la muzicuță, formează o orchestră sui-generis cu percuționistul Dorn și cu contrabasistul Medvedenko. Personajele își sărbătoresc revederea printr-un dans, iar printre dansatori aleargă bezmetic, disperat Treplev care, mai încolo, se va sinucide în fața tuturor. Pecetluindu-și astfel eșecul și în inventarea formelor noi în teatru, și în iubirea lui pentru Nina printr-un fel de moarte-spectacol. În Pescărușul mai toată lumea vorbește despre teatru spre vădita enervare a Arkadinei pentru care acesta ar trebui să fie un fel de subiect rezervat. Confirmându-l prin zicerile sale pe de la bun început nevroticul Treplev.
Arkadina îl iubește disperat pe Trigorin. Care e proprietatea ei, iar faptul e bine marcat de scena în care actrița calmează rebeliunea scriitorului, nuanțat jucată de Ciprian Scurtea. Arkadina îl și iubește, îl și detestă pe Treplev, bipolaritatea sentimentelor fiind reciprocă. Mașa face din anunțul căsătoriei cu Medvedenko o adevărată sărbătoare a iubirii sacrificate pentru Kostea. Sărbătoare marcată de lungi înghițituri de votcă. Învățătorul nu are nici un dubiu că e folosit, disprețuit. Însă după un moment de revoltă se complace în iubirea lui nefericită. Polina și Dorn trăiesc cu nostalgia iubirilor trecute.
Pescărușul de la Naționalul din Sibiu se joacă în formulă studio, într-un spectacol fără pauză. Scena de tip platformă este aproape goală (scenografia: Alin Gavrilă), răspunzând în acest chip dorințelor lui Treplev. Foarte adesea se aud crâmpeie de muzică rusă. Care atunci când trebuie învăluiesc de-a dreptul personajele. Le domină. Relevantă în acest scena dansului.
Spectacolul de la Sibiu se fundamentează pe un scenariu dramaturgic realizat de Angelina Roșca Ichim. Care favorizează evident primele două acte ale piesei, comprimând la maximum pe următoarele două. Mi s-a părut mult prea lungă secvența bolii și a resuscitării lui Sorin și parcă mult prea scurtă aceea a pregătirii deznodământului. A socotelilor finale.
De la un moment dat încolo, timpul dă semne a nu mai avea răbdare și în nici 30 de minute se consumă și revenirea Arkadinei și a lui Trigorin, și o nouă confruntare, parcă mai dură decât toate celelalte, dintre Trigorin și Treplev, și revenirea Ninei și întâlnirea ei cu cei doi bărbați din viața ei, și sinuciderea lui Kostea. Au fost amputate câteva scene. Ca, de pildă, aceea în care Trigorin simulează a nu-și mai aminti povestea împăierii pescărușului, cea a jocului de table de dinaintea cinei ori cea în care Dorn îi încredințează lui Trigorin vestea morții fiului Arkadinei. Aceasta din urmă suprimată totuși cu un anume schepsis.
Teatrul Național Radu Stanca din Sibiu
PESCĂRUȘUL de Anton Pavlovici Cehov
Dramaturgia: Angelina Roșca Ichim
Regia: Dumitru Acriș
Scenografia: Alin Gavrilă
Coregrafia: Ștefan Lupu
Cu: Ofelia Popii (Arkadina), Iustinian Turcu (Treplev), Alexandrina Grecu (Nina),Antonia Dobocan (Mașa),Ciprian Scurtea (Trigorin), Pali Vecsei (Sorin), Adrian Matioc (Dorn), Serenela Mureșan (Polina), Alexandru Malaicu (Medvedenko),Liviu Vlad (Șamraev),Viorel Rață (Tatăl Ninei)
