vineri, februarie 3, 2023

Nicolae Breban şi dialectica urii

De la înălţimea scaunului său de nemuritor, academicianul Nicolae Breban a aruncat cu săgeţile olimpiene împotriva celor care subminează cultura şi statul naţional. De această dată, invitaţia sa a căpatat un plus de coerenţă şi de precizie:singurul tratament care mai poate fi aplicat lui Horia – Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu este administrarea, rapidă, a unui glonţ de către un pluton de execuţie.

Instigarea la violenţă de acum nu este un accident. Pentru cei care au ştiut să citească declaraţiile sale de înscăunarea sa la ICR, era limpede că ura este materia din care se hrăneşte filosofia sa de acţiune publică. Delimitarea preşedintelui ICR , domnul Radu Boroianu, de Nicolae Breban nu este doar tardivă, ci şi ipocrită. Preşedintele ICR nu a fost afectat şi zguduit de tiradele academicianului, atunci. Îl şochează afirmaţiile de acum, ca şi cum între ele nu ar fi o legătură de cauzalitate. Delirul de la ICR a pregătit instigarea din secţia academică.

Dincolo de contextul în care au fost rostite şi dincolo de creşterea în violenţă a retoricii, cuvintele lui Nicolae Breban sunt parte a unui curent al fanatismului şi al denunţului public dominant în spaţiul românesc al ultimilor ani. În cadrul intervenţiei sale academice, Nicolae Breban a rostit, cu glas tare şi fără ezitare, ceea ce alţi români gândesc doar şi ezită a pronunţa, din raţiuni de prudenţă. În acord cu această gramatică a urii, tot ceea ce a însemnat ICR sub mandatul lui Horia Roman Patapievici se cere acuzat ca un păcat împotriva naţiunii. Editura Humanitas şi Gabriel Liiceanu sunt instanţe de pervertire a spiritului românesc. Nu poate exista clemenţă sau milă faţă de aceşti duşmani ai neamului.

Prin invitaţia sa academică la împuşcarea celor doi intelectuali publici, Nicolae Breban se înscrie într-o ilustră tradiţie românească a urii şi fanatismului. Dreapta radicală şi stânga radicală au nutrit, în oglindă, acelaşi vis al epurării comunităţii naţionale de elemente indezirabile. La 1990, în momentele mineriadelor, Ion Iliescu a încurajat acelaşi tip de soluţie expeditivă în relaţia cu opoziţia intelectuală şi politică. Peste ani, Antena 3 a rafinat un imaginar în economia căruia resentimentul faţă de intelectualii “băsişti” a fost exploatat, până la paroxism. Nicolae Breban duce mai departe toate aceste aluviuni al istoriei noastre recente.

Cu siguranţă, Nicolae Breban va socoti toate aceste rânduri şi altele asemenea lor ca pe textele unor pigmei intelectuali, ce nu pot egala vitalitatea sa de creator vizionar.Cu siguranţă, Nicolae Breban nu va regreta şi nu va retracta, nimic. De pe soclul său de nemuritor, el va continua să fie învăluit în hlamida urii sale, sub cupola unei Academii care îi va ocroti geniul său de prozator şi de moralist contemporan.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Ce fel de om este acela care jigneste si insulta si care cere in Academie executarea prin impuscare a altor oameni? Numai ca instigarea la ura si amenintarea cu moartea sunt infractiuni penale. Ce fel de alegeri semnificative de reprezentare face Institutul Cultural Roman in fruntea sa?
    Ce fel de institutie culturala si stiintifica a statului, eliita universitarilor din Romania, este ACADEMIA ROMANA care tolereaza asemenea derapaje comportamentale de la bunul simt si abateri de la lege ?
    Daca in Academia Romana se instiga la ura si amenintare cu moartea, eu ca om simplu trebuie sa ma feresc pe strada ca sa nu fiu atacat si omorat cu pietre ?
    Simt suparare imensa, rusine si jignire ca asemenea fapta s-a putut petrece la Academia Romana, institutie care ar trebui sa fie model pentru cetatenii tarii.
    CE FEL DE TARA ESTE ACEASTA ?

  2. Pluton de executie? Sa nu fim naivi, plutonul de executie presupune un proces si o sentinta. Breban n-a spus „pluton de executie”, el a spus „impuscati”. In mintea lui, „problema” ar putea fi rezolvata la fel ca in cazul Politovskaia.

  3. Dialectica urii institutionalizate exprimata, cel mai cinstit, de N Breban: „Derbedeii ăștia ar trebui împușcați!”
    „De la înălţimea scaunului său de nemuritor,” oricare tovaras sustinut de o functie publica remarcabila arunca cu bolovani olimpieni asupra societatii divizate de spiritul libertatii democratiei originale. N Breban este doar un efect al credintei acestei natii care alege doar ce i se ofera; e drept ca si-a depasit postura de intelectual marcant al societatii(care este) fara a-si depasi limitele ideologice personale, ca atati alti tovarasi redescoperiti democratic!
    Incerc sa depasesc mesajul transmis de articol si sa identific adevarata cauza a proliferarii violentei in mediul academic, si nu numai; teoretic pot afirma ca nu suntem pregatiti pentru a fi liberi in raport cu prezentul: scuzabil si uman daca avem in vedere contextul ideologic al ultimei jumatatai de veac.
    Practic suntem supusi temerii generice de a nu deranja conventionalismul social si cultural cu care am rezistat terorii rosii, si nu numai: istoria, mai mult sau mai putin cunoscuta, ne arata fara echivoc, cat de aprig am fost umiliti, inselati, de chiar concetatenii nostri de frunte din mai toate timpurile. Memoria colectiva, natura supravietuitorului, functioneaza fara repros si ne obliga sa subzistam chiar daca credem ca suntem liberi: dovada libertatii originale conferita de dispretul cuprins in „derbedei-lichele” si rezolutia macabra a executiei.
    Suntem dominati de teama, domnule Stanomir, suntem devorati de neincredere si ne dezumanizam constant sub presiunea duplicitarismului traditional, promovat oficial politica de stat de drept! Cred ca prima teama responsabila, inclusiv pentru iesirea violenta a lui N Breban, este cea a recunoasterii: nu am schimbat mai nimic pe fond, doar aparentele cu fata umana se apropie de firescul sfarsit, ca si venerabilul N Breban dealtfel. In spatele dansului exista o uriasa rezistenta la reforma si/sau la recunoastere: ne pacalim voios de 25 de ani deoarece asa functioneaza sistemul necorupt de derbedei si de lichele.

  4. Unde este deschisa liata prin care intelectualii din Romania cer demisia presedintelui Academiei Romane?
    Unde este lista contributorilor din Romania, carora li se fura bani din buzunar pentru a transforma Academia Romana intr-o organizatie terorista, ca sa-mi exprim protestul prin semnarea sa?
    Fara acestea nu suntem un stat de drept si o natiune, ci o turma!

    • Subscriu cererii facute de Mircea Andreuta .

      UNDE si CUM s-au delimitat ceilalti intelectuali de cele afirmate de cetateanul Breban ? (domn nu poate fi numit fiindca un Calau nu poate fi adresat ca domnul Cutarescu )

      Academia Romana e o rusine pt tara asta !

  5. În faţa domnilor Liiceanu şi Patapievici, domnul Breban este un pigmeu.
    În faţa lui Sadoveanu, domnul Breban este un pigmeu.
    Statura culturală a domnului Breban este aceea a unui pigmeu.
    Domnul „Breban nu va regreta şi nu va retracta, nimic”, pentru că este un pigmeu.

    Un pigmeu cu morgă, însă, domnu’ Breban.

  6. Nimic nu-i nou sub soare în sumbrul areal
    în care şobomanii doar foşgăie pe val
    şi fac din Academii lăcaşele de mit
    şi de concupiscenţă ce totul compromit

  7. de unde atata fanatism? Mi se pare ca sunteti cu mult mai persuasiv in materie de linsaje (intelectual in acest caz).
    Si oricum a spus altceva, nu iese din registrul metaforei decat daca coborati mai jos de cl a III-a.
    Ce solidaritate de cotofene, ce isterie, ce aer fetid
    cele bune

    • Ba, la dvoastra e aer fetid si isterie.
      Cititi ce zice Grobei:
      „Nicolae Breban, proaspăt președinte de onoare la ICR, îl numește într-o conferință de presă pe H.-R. Patapievici „haimana ordinară”; iar apoi îl acuză că, împreună cu Mircea Mihăieș, a format la ICR o echipă de „netoți” care a făcut „numai ticăloșii și nenorociri”.

      Tot Nicolae Breban, în aceeași conferință de presă, e de părere că literatura română tradusă azi în lume e una „de cur și pizde”, iar valul de cinema „violent-mizerabilist” (despre care crede că începe cu Pintilie și continuă azi cu Mungiu) ar face din noi „ultimele otrepe ale Europei”.”
      (Radu Vancu)

      La care, cireasa de pe tort, Patapievici si Liiceanu ar trebui impuscati, si credeti ca nu e suficient? Va oferiti in plutonul de executie?

    • Domnule Bălășoiu , haios finalul postării ținând cont de cantitatea de ură pe care ați deversat-o în text , sau prin text . Ură pe care nici nu încercați s-o disimulați .
      Cele bune și d-voastră . Decât …

  8. In cartile stralucite si ingrozitor de oneste ale Martei Petreu e descris foarte bine – cu surse primare, documente de epoca etc. – fenomenul prin care “guru”/sarlatani (violenti si ortodoxisti, dar ma repet) de tipul Nae Ionescu intii scriu despre violenta care ar deveni “inevitabila” si apoi violenta chiar urmeaza, in situatii care pareau imposibile. Din cite se stie, Nae Ionescu, un plagiator corupt, un “ascet” ortodox obsedat de vile si masini scumpe precum prea-fericitii de astazi din Mafia BOR, nu a tras cu mina lui, dar a contribuit la inveninarea mintilor cu intregul sau talent de demagog calp.

    Nicolae Breban, precum Vadim Tudor, Ion Iliescu si alti incitatori comunisti nenorociti, dovedesc fratia de “spirit” dintre legionari si comunisti. Ca slavesc secera sau crucea, continutul principal este a da in cap inamicului – cu ce se poate, cu secera, cu crucea, cu topoarele (vezi dansul asasinilor ortodocsi in jurul cadavrului lui Stelescu, pare o viziune Brebanesca), cu revolverul. Precum marii eroi ai celor doua “miscari”, Zelea Codreanu si Ceausescu, care au tras literal in inamici, omorindu-i cu gloante reale.

    Sa-i fie rusine domnului Breban ca intr-o tara in care asasinatul politic are o vasta si trista istorie se angajeaza in asa-zise metafore absolut iresponsabile. Sa le fie rusine si celor care ii gireaza „metaforele” acuzindu-i pe cei amenintati.

    [atentie moderator: acesta este articolul unde am intentionat sa apara comentariul – multumesc]
    .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro