joi, martie 28, 2024

Nimic despre cultura vieții. Bioetica şi moțiunile PDL

Dreapta post-comunistă se confruntă cu un paradox: tace chitic atunci când vine vorba de chestiunea demnităţii umane şi abandonează cu nonşalanţă orice iniţiativă venită dinăuntrul mişcării pro-vita. Deşi multe la număr (PDL, UDMR, PC sau PNL), partidele care ar trebui să promoveze ideile liberalismului clasic, ale creştin-democraţiei sau ale conservatorismului evită să tranşeze dilema bioeticii contemporane: cum poate fi salvată viaţa pruncului nenăscut fără a încălca demnitatea femeii?

În Statele Unite, republicanii cântă pe mai multe voci, dar pornesc în copleşitoarea lor majoritate de la următoarea convingere: întreruperea de sarcină reprezintă o intervenţie brutală şi nedorită asupra unui organism lipsit de apărare. O societate sănătoasă şi un stat responsabil – spun politicienii dreptei nord-americane – vor descuraja avortul, fără a desfiinţa clinicile private sau posibilitatea cuplurilor de-a cere aceste servicii unor medici seculari. Partidul Republican a găsit în persoana unor Ronald Reagan sau George W. Bush Jr. susţinători necondiţionaţi ai „culturii vieţii” (aşa cum o numea papa Ioan Paul al II-lea). Presaţi de bisericile creştine şi de organizaţiile pro-life, atinşi de mesajul anumitor cărţi, filme sau documentare, chiar şi politicienii democraţi caută să tempereze practicile avortive din spitale.

În România, există milioane de aderenţi la mesajul pro-vita. Un sondaj recent arată că 42% din concetăţenii noştri consideră avortul drept „o crimă”. Nu ştim dacă această parte din populaţia ţării este activă sau pasivă electoral. Cert este că reprezentanţii unui corp politic matur şi responsabil nu-i poate ignora. Fireşte, retorica discursului pro-vita e mult mai greu de ambalat în România decât în Statele Unite. Câți dintre noi au uitat oare anii dictaturii în care autorităţile comuniste ținteau explozia procentelor demografice?

Cercetători ai perioadei totalitare au arătat (cel mai recent în volumul intitulat Politica pronatalistă a regimului Ceauşescu. Vol. 1: O perspectivă comparativă, Ed. Polirom, 2010 şi coordonat de Corina Pălăşan, Luciana Jinga şi Florin Soare) au arătat metodele abuzive de control biopolitic al corpului feminin. Nu respectul pentru demnitatea copilului, nici grija pentru copilul nenăscut, ci abordarea cantitativ-utilitaristă a chestiunii maternităţii şi delirul de grandoare al lui Nicolae Ceauşescu se aflau în spatele politicilor PCR din România anilor 1966-1989. Lipsit de orice tentă propagandistică, filmul „4,3,2” de Cristian Mungiu a scos la iveală dimensiunea sordidă a natalismului totalitar.

Frazarea atitudinii pro-life trebuie să plece, aşadar, de la respectul libertăţii de conştiinţă a fiecărui cetăţean. Persuasiunea – un exerciţiu fundamental în orice angajament politic – are drept scop redirecţionarea alegerii către respectul pentru viaţa umană, de la stadiul concepţiei până la moartea naturală. Cultura pro-vita deplânge faptul că, în plină criză demografică, societatea românească a ajuns să banalizeze avortul. După 1989, numărul chiuretajelor voluntare a depăşit cifra de 15 milioane. Relatările din presă ori informaţiile obţinute colocvial arată că, pentru o fată de 17 ani, este mult mai greu să cumpere un pachet de ţigări decât să recurgă la întreruperea sarcinii. Nici vorbă de acord al părinţilor, co-implicare a soţului sau a partenerului, consultarea psihologică sau contact cu organizaţiile pro-life (care doresc să susţină material şi sufleteşte orice mamă-purtătoare de sarcină). Revoluţia sexuală precoce (prin care înţeleg tentaţia promiscuităţii, decuplarea sexualităţii de eros şi afectivitate, prelungirea psihologiei adolescentine şi, mai ales, degrevarea responsabilităţii paterne) conduce la situaţii tragice: la Constanţa, bunăoară, o tânără de 15 ani a decedat în urma unui chiuretaj angajat în absenţa oricărei consultări cu rudele sau prietenii. O idilă traversează rapid şocul hemoragic şi sfârşeşte la cimitir. Părinţi devastaţi, familii îndoliate, colegi sub stare de şoc – totul pentru ca nimic, sub raport legislativ, să se schimbe.

Evident, nu toate cazurile ajung în această situaţie limită, regretată de toţi participanţii la „actul medical”. Oricât de eufemistic am prezenta tabloul general, situaţia este dramatică. Într-un tulburător reportaj jurnalistic, Dan Gheorghe de la România liberă arăta cum şi de ce „numărul întreruperilor de sarcină care au avut loc între 1958 şi 2008 este mai mare decât populaţia actuală a României”.

Cu o medie de trei avorturi pentru fiecare femeie, agenda pro-life n-ar trebui să fie una periferică. Adăugaţi la criza natalităţii şi perspectiva îmbătrânirii populaţiei. Desenată cu penița sociologilor, imaginea României din 2050 arată deprimant: spor natural negativ, datorii fiscale masive şi o populaţie cu mulţi seniori. În total, 16 milioane de locuitori. Dimensiunile şocante ale acestei contracţii demografice depăşesc cu mult ameninţările unui război extern sau pericolul unei catastrofe naturale. Chiar dacă Statul liberal modern este miop metafizic, decidenţii nu pot rămâne orbi în faţa riscurile sistemice reprezentate de propagarea şi generalizarea actualului stil de viaţă.

Te-ai fi aşteptat ca doctrinarii dreptei, mai puţin progresişti decât ideologii stângii, să scoată la iveală acest subiect. Redactarea unor moţiuni interne este momentul privilegiat pentru reflecţia sistematică asupra valorilor şi asupra principiilor unui Partid. Deşi consistente la capitolul politici sociale sau economice, toate moţiunile prezentate de membrii marcanţi ai PDL tabuizează subiectul avort.

Nu se aştepta nimeni, fireşte, la o poziţie similară Vaticanului. Ţi-ai fi putut însă imagina un discurs favorabil recunoaşterii demnităţii vieţii încă de la stadiul embrionar. Ar fi o utopie să ceri politicienilor români să-i semene părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului, ori să stârneşti campioanele feminismului la un concurs filantropic în compania maicii Tereza de Calcutta. E drept că nici spaţiul academic din România nu se laudă cu bioeticieni de pătrundere, precum filozoful Leon Kass sau teologul Tristram Engelhardt Jr. Totuşi, respectul acordat valorilor tradiţiei creştine şi grija pentru viitorul naţiunii române ar fi impus o reflecţie stăruitoare asupra demnităţii persoanei (mult mai ferm angajată de popularii germani).

Vor sparge oare tăcerea vocile identificate distinct cu doctrina creştin-democrată?

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. „În Statele Unite, republicanii cântă pe mai multe voci, dar pornesc în copleşitoarea lor majoritate de la următoarea convingere: întreruperea de sarcină reprezintă o intervenţie brutală şi nedorită asupra unui organism lipsit de apărare. O societate sănătoasă şi un stat responsabil – spun politicienii dreptei nord-americane – vor descuraja avortul, fără a desfiinţa clinicile private sau posibilitatea cuplurilor de-a cere aceste servicii unor medici seculari. Partidul Republican a găsit în persoana unor Ronald Reagan sau George W. Bush Jr. susţinători necondiţionaţi ai „culturii vieţii” (aşa cum o numea papa Ioan Paul al II-lea). Presaţi de bisericile creştine şi de organizaţiile pro-life, atinşi de mesajul anumitor cărţi, filme sau documentare, chiar şi politicienii democraţi caută să tempereze practicile avortive din spitale.”

    Hai sa vedem daca dl Neamtu minte sau spune adevarul.

    „Republican Dwight Eisenhower named Earl Warren chief justice, who presided over a court-engineered social revolution in the 1950s and ’60s. Republican Richard Nixon appointed Harry Blackmun, who less than three years later penned the Roe v. Wade decision codifying abortion on demand. Republican Gerald Ford appointed John Paul Stevens, whose Kelo v. New London opinion green-lighted the taking of private property for corporate interests. Republican Ronald Reagan nominated Anthony Kennedy, who bizarrely overruled his own opinion in Bowers v. Hardwick by finding a constitutional right to sodomy in Lawrence v. Texas. Republican George H.W. Bush placed on the bench David Souter, who (alongside two other Republican appointees) delivered the Planned Parenthood v. Casey opinion upholding Roe. This list is depressing but not, alas, exhaustive. A majority of justices who voted with the majorities in Roe, Furman v. Georgia, Kelo, and Lawrence v. Texas—outrageous decisions vacating abortion laws in all fifty states, invalidating existing capital punishment laws, eroding private property rights, and making sodomy a constitutional right—were placed on the bench by Republican presidents. ” http://takimag.com/article/the_judicial_shakedown/

    SISTEMUL e defect. atat republicanii – dreapta neoliberala – cat si democratii – stanga tot neoliberala – nu pot apara valorile traditionale pentru ca sunt CUMPARATE DE CORPORATII. ce fac dl Neamtu si toti ca el se numeste frectie la picior de lemn. scriu ca sa faca propaganda si nu se va intampla NIMIC, e inginerie sociala. si ei stiu asta.

    Uitati aici adevaratele masuri pro-life : http://www.respublica.org.uk/articles/right-retail , http://www.guardian.co.uk/business/2011/apr/10/tax-supermarket-high-street-shops-thinktank

    Pana la urma, PDL prin Monica Macovei a autorizat marsul gay in Romania si in urmatorii ani va legaliza casatoriile gay, cum a facut „dreapta” republicana in SUA.

    • Eu nu știu ce are taxarea suplimentară a supermarketurilor cu propaganda pro-life, dar în mod cert este o idee proastă. Majoritatea populației ar sărăci mai mult, plătind taxe inutile pentru a se îmbogăți unii care nu mai au un model economic viabil.

  2. eu zic ca 16 mil in 2050 este de fapt un lucru bun, pamantul nu poate sa sustina prea multe miliarde si cresterea populatiei ca urmare a progresului medicinii este un lucru rau cu prea multa presiune asupra resurselor consumate.

    • pt valceanul … cred ca tu nu intelegi principiile crestine care spun ca resursele nu tin de ce ai ci de cat de creativ esti … un exemplu, daca petrolul s-ar termina in lume s-ar inventa masini pe curent, folosind energia solara sau alt fel de surse … deci argumentul tau cade.

    • Malthusienii sint peste tot…. Reloaded.
      Iti repet: eu vreau sa ne inmultim asa de tare incit sa avem mai multe genii care sa inventeze noi modalitati de zbor interplanetar, apoi sa o taiem de pe planeta asta. Ce parere ai ? Toata teoria ta se duce de ripa

  3. Intrebarea din sondaj „Sunteti de acord cu afirmatia: “Avortul este o crima si ar trebui interzis”?” mi se pare cam ciudat pusa (si ducand la concluzii inselatoare pentru un politician care ar vrea sa capitalizeze rezultatele), fiindca il obliga pe respondent sa dea un singur raspuns la doua intrebari de natura diferita, care pot avea raspunsuri divergente: cineva poate raspunde DA la intrebarea morala despre crima, dar poate raspunde NU la intrebarea de ordin normativ despre interzicerea avorturilor. Pentru exemplificare, exista un sondaj mai nuantat, facut in Ungaria foarte recent:
    http://www.caboodle.hu/nc/news/news_archive/single_page/article/11/survey_indic/?cHash=1e5f45fe42
    Dupa cum se vede, crestin-democratii de acolo (si Jobbik) sunt mult mai inaintati cu dezbaterea, inclusiv fiindca nu vor sa se limiteze doar la masuri „soft”, consiliere psihologica sau acordul parintilor pentru avortul minorelor.

    In acelasi sondaj CADI-IRES mai exista o intrebare, „Se spune des ca: “Utilizarea drogurilor de catre persoanele adulte este o problema personala a fiecaruia si ca statul nu ar trebui sa se amestece.” In ce masura sunteti de acord cu faptul ca statul nu ar trebui sa se amestece in problema consumului de droguri?”. Daca intrebarea privind avortul ar fi fost pusa in aceiasi termeni si nu in termeni de crima/interzicere, probabil ca raspunsurile ar fi fost altele.

    Dincolo de sondaje, PDL probabil e suficient de pragmatic sa-si dea seama ca ar pierde alegatori daca ar aborda in termenii din sondaj sau de Tea Party o asemenea tema, din cel putin doua motive, unul evident legat de istoria recenta si al doilea la fel de evident legat de economie: nu poti indemna oamenii sa procreeze pentru viitorul natiunii sau pentru respectul demnitatii umane intr-o tara saraca si in plin proces de strangere a curelei. Iar cele doua motive sunt mult mai corelate decat par privite doar prin prisma Ceausescu=ateism, epoca actuala=reimplicarea religiei in societate. Daca sondajul CADI-IRES ar fi pus intrebarile „ati facut un avort/ati convenit cu partenera un avort?” si „sunteti credincios/oasa crestin/a?” nu m-as fi mirat ca multimea de raspunsuri DA la prima sa se suprapuna in mare parte cu multimea de raspunsuri DA la a doua.

    Cat despre un PDL care s-ar pozitiona ferm drept crestin-democrat si ar incepe sa vorbeasca despre valorile traditiei crestine si sacralitatea vietii, cred ca le-ar trebui niste abilitati supraomenesti ca asta sa nu fie interpretat drept terminarea oficiala a separarii BOR de stat. Nu ca ar lipsi coerenta practica a pozitionarii, tinand cont ca daca statul incheie parteneriat cu biserica pentru asistenta sociala, atunci pasul logic urmator ar fi sa implice si organizatiile pro-life, toate crestine, intr-o eventuala agenda politica pro-life.

  4. Nu inteleg de ce ar fi utopica adoptarea unei pozitii crestine de catre politicieni care se pretind a fi crestini ? Un crestin crede ca Dumnezeu creeaza sufletul in momentul conceptiei si de aceea este pentru apararea vietii inca din acest moment.

  5. Orice interventie in acest moment in privinta interzicerii avortului va fi privit ca un ceausism de cea mai joasa speta! Stiu ca in articol ai incercat sa evidentiezi diferentele, dar din pacate amintirea epocii de „aur” inca este prezenta in mintea cetatenilor! Si conteaza mai putin forma in care este imbracata masura, conteaza rezultatul! Deci NU acestei masuri, cel putin o generatie de acum incolo! Sa se mai estompeze amintirea epocii de aur si apoi putem pune asa un subiect in dezbatere!

    • Nu, nu trebuie sa uitam NICIODATA femeile omorate de o lege stupida! pt altfel de acum am putea sa mai incercam un holocaust (comparatia sta in picioare).

      • Da, asa este nu vom uita femeile omorate de o lege stupida ci ne vom transforma noi insine in ucigasi. Cand meditati asupra unor probleme atat de grave ar trebui sa fiti mai profunzi. Am observat ca majoritatea adopta o pozitie de respingere fata de asemenea subiect, venind in sprijin cu motivatii de genul: „americanii de fapt nu sunt impotriva avortului sau vai ce saraci suntem ca nu avem bani sa ne crestem copiii, rodul iubirii dintre doua persoane de sex opus, si asa mai departe” .. . Nu mai raspundeti pueril la aceste intrebari de viata si de moarte. Eu cred ca cei care savarsesc sau aproba avortul, chiar si prin tacere sunt ucigasi sau partasi la crima. Apropo, Dumnezeu nu a limitat numarul creaturilor Sale, voi cei care doriti sa limitati numarul oamenilor va credeti mai presus de Creator?

        • De ce sa discutati voi, barbatii despre o chestiune pur feminina? Unde sunt femeile in discutia asta. Le tineti acasa si le puneti sa va faca copii cu forta ca sa aiba cine sa va-ntretina cand o sa fiti la pensie? Mi-e groaza de oameni cu astfel de viziuni si calcule.Nu am chef domnule sa-ti fac tie copii ca sa sporesc natalitatea! Nu v-ati saturat sa tot latrati voi pe limba voastra despre chestiuni care nu va privesc si pe care nu aveti cum sa le pricepeti, ignorand importanta celor care sunt direct implicati sau care studiaza domeniul asta. Domnul Mihail Neamtu este doctorand in teologie, mai exact studiaza teologia din secolul IV . In nici un caz nu as lasa un om infestat cu viziuni de Ev Mediu, sa ridice macar probleme de etica in secolul XXI. Omul asta nu are ce cauta in aceasta discutie. Ar fi bine daca fiecare si-ar vedea de felia lui de doctorat. Daca stii „niste lucruri” nu inseamna ca le stii pe toate. Politicienii masculi, nu au dreptul sa decida asupra corpului unei femei. Atunci cand femeile vor avea destule reprezentante in politica, abia atunci se va putea discuta echitabil pe tema asta. As vrea sa subliniez gravitatea indoctrinarii dvs ca doctorand „campioanele feminismului” sunt acele vrajitoare pe care „campionii teologiei” le ardeau pe rug in perioada pe care cu constiintiozitate o studiati.

  6. PS Sa nu uitam, apropos de dreptul de viata al embrionului, ca UN PARTID DE DREAPTA: PDL, a INTERZIS, mamelor cu prunc in pantec si venituri mari sa aiba indemnizatie de 2 ani , incepand cu 1 Ianuarie 2011! Ar fi culmea tupeului, dupa ce au respins dreptul unor gravide in luni superioare de sarcina, la asistenta sociala sa vina acum si sa spuna ca exista viata inainte de nastere! Deci, dupa cum spuneam: NU PDL are dreptul moral sa sustina avortul! Ar fi o contrazicere intre interzicerea ajutorului social pentru nasterile intre ianuarie-septembrie 2011 si problematica avortului!

  7. Ma indoiesc ca „pentru o fată de 17 ani, este mult mai greu să cumpere un pachet de ţigări decât să recurgă la întreruperea sarcinii”. In rest, discutia e tare lunga…

  8. Nu cred ca rolul statului este acela de impune o viziune crestina asupra acestui subiect. Rolul lui este sa asigure autonomia cetatenilor in luare deciziilor care ii privesc in mod direct. Daca se doreste o politica demografica de crestere a natalitatii si reducere a numarului de avorturi trebuie sa se mizeze pe educatie sexuala, politici de sustinere a mamelor singure si de suport pentru cresterea copiilor. Domnul Neamtu ar trebui sa promoveze infiintarea unui numar decent de crese, de valorizare a muncii de ingrijire a copiilor, etc. Sau se asteapta sa creasca Biserica acesti copii atunci cand mamele sunt ocupate cu munca?

  9. Dupa cum i-am zis colegului d-voastra intru ideatica, dl Alin Vara, care sustinea ca fertilizarea in vitro este evil, va consider exponentii unui nou ev mediu incipient. Evident, din respect pentru opinia mea si din respect pentru libertatile umane in general, dl Vara m-a cenzurat imediat, fiindca erau destui de multi care lingeau bine ego-ul dinsului, si nu se facea sa apara o voce distonanta.

    La fel, articolul de mai sus face pipi pe demnitatea femeilor in particular, pe libertatile umane in general; in plus, denota o grava carenta de intelegere a biologicului. Amestecul de religie cu necesitate („o tara cu spor natural negativ”) imi da fiori.

    In loc sa aratati cu degetul adevaratele cauze, anume:
    1) lipsa de sanse a unei mame tinere, mai ales daca ramine singura sa creasca un copil;
    2) depopularea Romaniei in urma politicilor inspirate ale lui Iliescu, Constantinescu, Basescu, etc [populatia activa – si fertila – e in Spania si Italia, sau aiurea]
    voi demonizati efectele.

    In scurt, gasesc atitudinea d-voastra (si a dlui Vara) primitiva. In plus, cum amindoi va revendicati de la pro-vita, nu pot sa nu remarc o contradictie: dl Vara se opunea fertilizarii (deci producerii de fiinte umane din piatra seaca in cupluri care chiar isi doresc copii, si care au de obicei si mijloace materiale de a-i sustine), d-voastra deplingeti sporul negativ.

    Imi provocati greturi matinale.

  10. “Frazarea atitudinii pro-life trebuie să plece, aşadar, de la respectul libertăţii de conştiinţă a fiecărui cetăţean. Persuasiunea – un exerciţiu fundamental în orice angajament politic – are drept scop redirecţionarea alegerii către respectul pentru viaţa umană, de la stadiul concepţiei până la moartea naturală. Cultura pro-vita deplânge faptul că, în plină criză demografică, societatea românească a ajuns să banalizeze avortul.”
    Va admir strategia de “manipulare” pe fata. Dumneavoastră ne-o prezentati metodic. Trebuie sa plecam intr-adevar de la libertatea de constiinta, dar cu ajutorul persuasiuni prin argumente statistice referitoare la demografie (avorturi, natalitate, imbatranirea populatiei, cazuri particulare lacrimogene pe spranceana alese) (« Dimensiunile şocante ale acestei contracţii demografice depăşesc cu mult ameninţările unui război extern sau pericolul unei catastrofe naturale ». Are you nuts ?), insertiuni crestin-nationaliste si glumitze anti-feministe de doi bani, o directionam catre “respectul pentru viaţa umană, de la stadiul concepţiei până la moartea naturală”.
    Domnule Mihail Neamtu dar chiar ne crezi prosti? Eu chiar nu inteleg ce au barbatii astia de tot se apuca si se reapuca de bullshitat pe marginea unei probleme specific femeiesti. Iar va apucati de vorbit in numele femeilor ? Dar mai luati-va o pauza ! Luati-va o pauza si reflectati la urmatoarele intrebari : cine, cum si din ce pozitie lanseaza afirmatii si pretentii legate de avort? care sunt grupurile de interese care apeleaza la discursul avortului si care este functia acestuia in contextul relatiilor sociale de putere? Cum este instrumentalizat avortul in discursurile crestin-nationaliste si de extrema dreapta si ce efecte produce? Care sunt si cum opereaza principiile si valorile invocate de acele grupuri de interese? Unde sunt femeile in toata aceasta poveste si cum sunt abordate interesele, libertatile si drepturile lor? Cine vorbeste si ce decide in numele lor? etc. Cred ca sunt intrebari care ne pot ajuta in demersul de demascare a relatiilor de putere inegale intre femei si barbati care structureaza societatea romanesca actuala preponderent sexista, homofoba, rasista si nationalista.
    Dreptul la avort al femeilor este fundamental in mai multe sensuri si are in spate o intrega istorie de eforturi si de lupte ale femeilor si reprezinta o expresie a liberatatii lor de a decide in privinta propriilor corpuri si a capacitatii reproductive. Discursurile religioase in general si cele crestin-nationaliste in particular, dar nu numai (si discursurile statale trebuie luate in calcul), nu intamplator exprimate preponderent de barbati, ignora, desconsidera sau chiar anuleaza drepturile, libertatile si interesele femeilor cand vine vorba de avort invocand tot felul de argumente, mai mult sau mai putin stiintifice in anumite cazuri, bazate pe orice altceva, un tert de obicei (dumnezeu, viata in general, drepturile copilului nenascut si multe alte bullshit-uri precum criza demografiei, cum vai ne imputzinam “noi barbatiii”, etc.), decat pe vietile femeilor. Pe scurt, lupta acerba a anumitor grupuri de interse (repet, preponderent ale barbatilor crestin-nationalisti din diferite elite romanesti) impotriva avortului reprezinta o lupta pentru controlul reproducerii si al corpurilor femeilor.
    Mecanismul masculinist e simplu: duci discutia (dezbaterea :P) in sferele abstracte ale valorilor absolute legata de viata in general si tot felul de crize demografice (The Big Universal Issues), pe de o parte, si negi existenta, istoriile, aspiratiile si vietile particulare ale femeilor, si astfel poti sa impui principii grandioase universalizatoare si sa vorbesti in numele celorlalte persoane, in cazul nostru femeile. Sa vorbesti si sa decizi in numele femeilor nu reprezinta decat un mecanism masculinist totalitar de control si oprimare a acestora. Intelegeti domnule Mihail Neamtu? Sau studiile de filosofie si patristica nu sunt suficiente? Daca nu sunt suficiente, va invit personal la o dezbatere mai detaliata ca sa va luminez putin si sa nu mai bulshitati in spatiul public (scuzati-mi aroganta)! O intrebare, sper eu, simpla: cum poti lasa pe altcineva sa vorbeasca in numele tau si sa hotarasca in privinta corpului si a vietii tale?
    Interzicerea avortului reprezinta o solutie la NIMIC. Efectele perverse au fost demonstrate deja de istoria romaneasca comunista, pe care o invocati cu atata usurinta si si imediat treceti peste ea ca si cum ati fi trait-o personal, ca sa convingeti ca sunteti familiar cu posibile contra-argumente. Prevenirea avortului nu se face prin interzicerea avortului. E vorba si de logica elementara aici. O informare echilibrata si „fair-play” (nu cea de genul pro-vita, pe care o sustineti in mod direct) cu privire la sexualitate, reproducere, riscuri, etc., evident fara a implica criminalizarea avortului, este modalitatea preferabila.
    Va rog mult domnule Mihail Neamtu, ca de la barbat la barbat, sa nu fiti reactiv si sa va retrageti cateva ore bune intr-un colt si sa reflectati la ce v-am scris in aceasta interventie. Nu cred ca nu veti pricepe pana la urma. Ca doar rațiunea aia ne face diferiti! Sau nu?

    • Domnule „expert” Ovidiu, dumneavoastra deturnati discutia pe teritoriul unui mecanism ideologic ce substituie dreptul la viata al copilului cu varii libertati … „Sa vorbesti si sa decizi in numele femeilor nu reprezinta decat un mecanism masculinist totalitar de control si oprimare a acestora”. In fata legii penale inainte de a fi barbat sau femeie esti individ iar daca omori un om devii criminal , libertatea femeii de a refuza maternitatea intra sub aceasta incidenta. Orice manifestare in acest sens presupune practic o inima strivita cu forcepsul, statul roman nu ar trebui sa asiste aceasta. Iar daca introduceti in paranteza valori poate nesemnificative pentru dumneavoastra precum „(dumnezeu, viata in general, drepturile copilului nenascut si multe alte bullshit-uri precum criza demografiei…)” eu unul m-as lipsi de expertiza dumneavoastra. Si poate cel putin 80% dintre conationalii nostri…

      • 1. Trecând peste condescendența dumneavoastră explicită dar nefundamentată (des întâlnită de altfel la căpșorul teologic atotștiutor), nu sunt foarte sigur că ați înțeles poziția mea, din moment ce nu realizați că înseși afirmațiile dumneavoastră sunt un efect al unui anumit „mecanism ideologic” care face posibil ca dumneavoastră să considerați „varii libertăți” ca fiind minore pe lângă „dreptul la viața al copilului” (picat de sus, nu-i așa?; nu știu ce înțelegere aveți asupra drepturilor și cum au fost acestea instituite, atribuite, legiferate, dar îmi este destul de clar că reproduceți același discurs universalist al valorilor absolute cu ierarhia de rigoare).
        2. „In fata legii penale înainte de a fi bărbat sau femeie ești individ iar dacă omori un om devii criminal , libertatea femeii de a refuza maternitatea intra sub aceasta incidenta”. Logica dumneavoastră este falacioasă prin faptul că echivalați „libertatea femeii de a refuza maternitatea” cu avortul și, ulterior, avortul cu crima așa cum este legiferată la momentul actual. Mai sunt mulți pași logici până acolo și discuția e mult mai complicată decât considerați dumneavoastră. În plus confundați maternitatea cu graviditatea și multe altele. Afirmațiile dumneavoastră duc lipsă de consistență conceptuală și coerență logică și traduc o ignoranță crasă față de o problemă legată de condiția femeilor în societatea actuală. Asta este, bărbații știu totul, fac legi și pentru femei, le fac născătoare pe bandă rulantă, știu ei mai bine care sunt drepturile cui, etc.. Asta mă amuză enorm, că nu conștientizați că reproduceți aceeași poveste masculinistă de care aminteam în intervenția mea: că până una alta sunteți mai întâi bărbat, că ați fost socializat ca un bărbat într-o societate patriarhală și că vă manifestați prerogativele implicite postulând valori absolute în ceea ce privește viața)
        3. Chestia cu 80% și cu expertiza, sunt răbufniri mărunțele ad hominem irelevante discuției din punct de vedere logic (iarăși un argument falacios; sunt convins că pe la teologie ați mai auzit de argumentul majorității! Sau ați lipsit de la cursul de logică, că doar nu avem nevoie de ea când facem legi și postulăm drepturi în numele tuturor?).
        Concluzie: Eduard, lasă-mă să sper că voi prinde ziua în care tu nu vei mai vorbi în numele altora cu atâta gratuitate și iresponsabilitate față de afirmațiile tale. Lasă-mă să sper că vei mai învăța și ceva logică între timp.

        • Multumesc pentru raspuns.
          1. Reactionez aici in primul rand prin ceea ce simt ca parinte, nu cred ca ai vazut vreo teologumena „din capsorul meu” (multumesc si pentru diminutiv) . Logica mea este inima ce se aude in a 25 zi de sarcina. Respect drepturile oricarei persoane in masura in care nu contravin drepturilor copilului din pantec. Din punctul meu de vedere dreptul la viata al unui copil este acelasi cu dreptul dumneavoastra de a trai. Ati vorbit despre drepturi dar nu pomeniti nimic despre responsabilitati. Femeia/mama ar trebui sa se gandeasca la libertatile sale inainte de a se expune unei sarcini.
          2. Vreti sa o chem pe sotia mea sa va spuna aceleasi lucruri pentru a va vindeca de viciul dvs exegetic in cheia spectrului falacios? Pe mine nu ma amuza deloc ideologia dumneavoastra pe spatele careia astazi in spitalele din Romania au fost macelariti 350 de copii. Probabil am fost socializat intr-o societate patriarhala (a se citi romaneasca) dar cu siguranta ai fost spalat pe creier intr-o societate de stanga (cumva Franta?).
          3. Lasa-ma sa sper ca va veni o vreme cand spitalele din Romania nu vor mai fi abatoare de copii.

          Vad ca autorul a nuantat mesajul initial. Sunt pentru interzicerea avortului. Cu atat mai mult cu cat Ungaria are o intentie in acest sens si din cate cunosc in Polonia, Irlanda si Malta acesta este deja interzis. Este o miza nationala. Sustin ca parinte orice demers in acest sens.
          Insa este valabila si o politica de descurajare a avortului prin diferite strategii sugerate si de Mihail Neamtu. Una este impozitarea persoanelor fara copii, Budapesta vrea sa o promulge deja . De asemenea promovarea unei imagini negative a avortului in media, premierea consistenta a nasterii prin aportul cuplului care infiaza, participarea voluntara in asemenea programe (eu cel putin as dona din salariu in acest sens), s.a.

          • Va mulțumesc că ați citit cu atenție și deschidere intervențiile mele, că ați înțeles ce susțin și că ați adus argumente interesante care să deschidă dialogul!

  11. Eu am o intrebare aici: pe ce baze se hotaraste avort = crima. Care e limita aici? Unde incepe crima asupra copilului si unde se sfarseste crima asupra mamei? Adica sa obligi o femeie sa poarte si sa nasca un copil timp de 9 luni daca ea nu doreste si mai ales sa o expui la riscurile inerente a unei sarcini nu este si asta o crima?

    Stiti ca media globala este de o femeie din 23 care moare la nastere? bine inteles, asta e media, evident in africa e mai rau, acolo o femeie din 7 moare la nastere, dar hai sa presupunem ca romania ar fi la media globala, nici prea prea, nici foarte foarte. Asta inseamna ca circa 4-5% dintre femei mor dand nastere unui copil. Din 200.000 de nasteri anual, asta inseamna 8000 de femei care mor anual. Ganditi-va bine la ce riscuri se expune o mama atunci cand doreste sa aiba un copil. Si atunci cum poti sa obligi o femeie sa faca un copil pe care nu il doreste? Si mai ales cu ce drept?

    De ce morala crestina trebuie sa se impuna peste dreptul femeii sa aleaga. Si de ce eu, o femeie atee, care nu recunosc morala crestina, ar trebui sa ma supun unor legi care deriva din aceasta? Nu militez pentru avort. Sunt de acord ca trebuie stopat fenomenul avorturilor la minore. Mi se pare ingrozitor ca exista fete de 15-17 ani care folosesc avortul ca pe o metoda de contraceptie si nu au nici cea mai mica idee despre protejare in timpul actului sexual. Dar militez pentru ca aceste fete sa fie educate. Nu sa ajungem din nou in situatia avorturilor clandestine, in urma carora toata lumea are de pierdut, femeia si societatea.

    • In privinta mortalitatii materne, Romania sta mult mai bine decat media mondiala. La noi era in anul 2000 de 58 decese din 100.000 de nasteri, media mondiala este de 400 decese la 100.000 nasteri.

  12. „abordarea cantitativ-utilitaristă a chestiunii maternităţii şi delirul de grandoare al lui Nicolae Ceauşescu”

    Păi câteva rânduri mai jos fix argumente utilitariste sunt aduse.
    Oricum, pentru o femeie obligată să poarte o sarcină nu cred că contează prea mult dacă ideologia e patriotică (ţara are nevoie de mai mulţi cetăţeni) sau bioetic-religioasă(embrionul trebuie apărat).

    Prin argumentele aduse de articol nu-i clar dacă se luptă împotriva avortului, a oricăror mijloace de contracepţie sau se insistă asupra necesităţii creşterii natalităţii.

    Dacă biserica vrea să lupte împotriva avorturilor prin apelul la moralitate e ok.
    Dacă o organizaţie laică vrea să prevină avorturile prin educaţia în domeniu, iar e ok.

    Orice iniţiativă de genul „nu fiţi c …e / proaste” e binevenită.

    Dar nu cred că trebuie adăugată interzicerea avortului promiscuităţii şi lipsei de educaţie.

    „imaginea României din 2050 … 16 milioane de locuitori”

    Şi soluţia ar fi ca femeile să fie puse să plodească cu forţa?

    Nu, cred că lucrurile s-ar rezolva dacă am ieşi din sărăcie. Atât.
    Câte cupluri amână naşterea unui copil pentru că nu au încă o locuinţă şi nici măcar siguranţa că vor avea salariu şi luna viitoare?
    Iarăşi, câţi amână copiii până ce mama/soacra va ieşi la pensie să poată avea grijă de cei mici? Pentru că nu sunt creşe/grădiniţe sau sunt, dar sunt prea scumpe, ori nu-ţi inspiră nici un pic de încredere?
    Câţi părinţi cu venituri reduse se limitează la un singur copil? Pentru ca să-l poată creşte în condiţii cât de cât decente.

    Bine, mai sus vorbeam de cei responsabili. Nu de cei care se înmulţesc fără nici o problemă şi în bordeie pe pământ fără apă curentă şi canalizare, lasă copiii să îngheţe, să moară de foame sau îi vând. Poate ăştia vor fi o parte consistentă dintre cei şaişpe milioane din 2050 dacă lucrurile continuă tot aşa.

  13. 1. Politicienii (ca mulți români) sunt creștini doar declarați, de fapt n-au nici o treabă cu principiile creștine. Asta e doar o observație personală, puteți să mă combateți dacă nu considerați că e așa (eu oricum sunt agnostic, deci nu mă încadrez nici declarativ între creștini).

    2. „Relatările din presă ori informaţiile obţinute colocvial arată că, pentru o fată de 17 ani, este mult mai greu să cumpere un pachet de ţigări decât să recurgă la întreruperea sarcinii.”

    Aici v-ați dat cu „stângu-n-dreptu’” cum se zice. Mai ieșiți în lume, măcar cât să intrați în primul birt din apropierea unui liceu. Veți vedea că un procent foarte mare din fetele de 15 – 17 ani fumează linștite. Accesul minorilor la țigări nu este deloc îngrădit în România, deși există legea.

    3. Cum zicea alt comentator mai sus – subiectul e (prea) lung pentru un simplu articol. Însă un alt principiu al „dreptei” politice este statul minimal – protejarea libertăților individuale de un stat care „știe ce-i mai bine”. Educația (culturală, cognitivă și de ce nu sexuală) sunt punctele unde se poate interveni pentru diminiuarea unei astfel de probleme, în nici un caz impunerea legislativă…

  14. @mihail neamtu
    1. „Relatările din presă ori informaţiile obţinute colocvial arată că, pentru o fată de 17 ani, este mult mai greu să cumpere un pachet de ţigări decât să recurgă la întreruperea sarcinii.”

    Cum au mai spus si altii, fraza asta este penibil de evident de falsa!

    2. „Frazarea atitudinii pro-life trebuie să plece, aşadar, de la respectul libertăţii de conştiinţă a fiecărui cetăţean.”

    pana una alta, „frazarea atitudinii pro-choice” CHIAR pleaca de respectul libertatii de constiinta a fiecarui cetatea //

  15. In sfarsit o parere bine documentata si de bun-simt!
    Subscriu in totalitate la ideea de interzicere a avorturilor si, mai mult chiar, propun ca femeile de pana la 30 de ani care nu au un copil sa fie amendate, pedepsite chiar.
    Pentru ca, nu-i asa, conform bibliei oricum sunt niste fiinte inferioare incapabile sa decida in nume propriu.

    • Legile vietii spirituale exista, fie ca vor unii sa le respecte, fie ca nu. Dar atunci unii politicieni sa nu se mai bata cu pumnul in piept ca sunt crestini. Tocmai aici se pot vedea oamenii. Pana la urma, este vorba de fidelitatea fata de anumite idei si principii.

      Ceausescu nu avea nici in clin nici in maneca cu respectarea demnitatii omului si dorea sa creasca populatia dupa cum dorea el. Interventia omului in spatiul intim al celorlalti oameni n-a dus niciodata la nimic bun. Sa vedem ce s-a intamplat si in India, China, Taiwan, alte tari asiatice (vezi Matthew Connelly), cu primele programe de contol al populatiei, cand la mii si sute de mii de femei, poate milioane, li s-au introdus sub presiune – psihica, ca va fi lipsita de locul de munca sau va fi premiata pentru ca aduce si alte femei sau presiune de alta natura – primele sterilete (care insemnau ceva absolut inspaimantator pt uterul unei femei, se introduceau cu un carlig etc) sau oamenii au fost sterilizati pe banda. Nu e rau sa se afle si despre asta. Primele sterilete si instrumente de sterilizat au fost introduse ilegal, in India sub denumirea de jucarii si cadouri de brad, de catre organizatiile internationale de planificare familiala. Haideti sa spunem adevarul pana la capat.

      • Cred că nu ai remarcat ironia comentariului meu.
        Încercam să subliniez absurdul revenirii al mentalităţile păguboase de genul celei „propovăduite” de autor.
        Se zice că cine uită nu merită…se pare că memoria scurtă este un defect al speciei umane în general şi al românilor în special. Abia au trecut două decenii de la căderea comunismului (de „rit vechi” cel puţin) şi deja revenim la mentalităţi etatiste care s-au dovedit de nenumărate ori a fi nişte eşecuri.
        Mă miră în special aşa zisa „dreaptă” din România care, defect naţional probabil, ia din „doctrina” doar ce îi convine, în speţă aşa zisă campanie „pro-life” ignorând total principiile statului minimalist şi ale libertăţilor individului.
        Dar nu vă îngrijoraţi!!! Cei care vor să se strecoare de data asta în paturile noastre vor avea în mână Biblia, nu Capitalul !

        • @anarch

          Acuma, eu zic că nu trebuie să te aştepţi la cine ştie ce subtilitate a percepţiei de la cineva care jeleşte faptul că populaţia ţărilor antemenţionate n-a mai putut să se înmulţească în progresie geometrică. :)

          În rest până şi atitudinea împuşcatului parcă era un pic mai de bun-simţ …

        • Ooo de cat timp caut si eu o formatiune de dreapta cu care sa ma identific: libertatea individului, capitalism laisse-faire, stat minimal.

          Dar nu! Tot ce gasesc este: morala, armata, religie.

  16. Miscarea Pro-vita saluta pe dl. Mihail Neamtu si abordarea, in fine, a unui subiect atat de delicat la un nivel academic.

    Intr-adevar, nu mai putem amana lamurirea doctrinara: cine isi asuma si cine nu valorile vietii, dintre politicieni?

    PS: Comparatia intre pachetul de tigari si accesul la avort este rezonabila si cel putin teoretic reflecta o realitate. Macar si pentru faptul ca o tanara de 17 ani nu are voie sa-si cumpere tigari sau alcool, dar poate avorta fara probleme.

    • Miscarea pro-vita, care are in spate partidul fascistoid Noua Dreapta. Domnule Neamtu, puteti fi mandru de sprijinul primit.

      • 1. Vezi ca s-ar putea chiar sa fie mandru. Acum cateva saptamani am incercat sa avertizez un jurnalist de apropierea inconstienta (sau asa credeam eu!) de Noua Dreapta. Am fost naiv. Era FOARTE constient de ei.

        2. Nu ca ar mai fi Ziua cine stie ce ziar, dar Ziua de Vest sustine deschis Noua Dreapta prin editorialele redactorului-sef.

        Cu jumatati de masura si cu taceri se va ingrosa gluma….

    • 1 octombrie 1966 reloaded!
      Ahahahaha! Atunci organizatiile oamenilor muncii salutau decizia titanului gandirii…..acum sunt inlocuiti de diverse grupari extremiste de crestinoizi si nationalisti de canapea.
      Tot inainte pentru a inlocui generatia „cu cheia la gat” cu cea cu „crucea la gat”.

  17. Draga Mihai,

    observatiile tale mi se par demne de o discutie serioasa. Am insa o intrebare:
    De ce nu ai participat la redactarea motiunilor PDL? Ar fi fost modalitatea optima de a incerca sa inserezi in motiunea favorita temele in discutie. Nu ai fost invitat? A iesi public cu un articol critic la adresa motiunilor mi se-ar parea neproductiv in conditiile in care ai fi fost mandatat sau chemat sa participi la redactarea unei motiuni sau alta. Sigur, daca nu ai fost madatat sau invitat e altceva…Atunci este regretabil ca cei care au coordonat redactarile nu s-au gandit sa te contacteze.

    Eu de pilda, am fost invitat dar nu am putut da curs invitatiei in vreun mod util. E motivul pentru care ma abtin sa particip la discutia critica a motiunilor. Desi, crede-ma, gasesc in ele lucruri cel putin la fel de demne de o discutie critica precum gasesti tu. Dar asta e… Nu am participat desi am fost invitat, prin urmare ma abtin de la critica.

    Nu e nevoie sa-mi raspunzi public. Sunt absolut convins ca interventia ta are resorturi justificate.

    DPA

    • Ignorati publicul, trageti-va de urechi politicos si delicat. Trebuie totusi sa va atrag atentia ca puteti sa-l iertati, a scris „partidul” cu P mare.

      Spalatul rufelor in public este de bun gust.

    • Domnule Aligica,

      Eu cred ca ideea de a pasa mingea responsabilitatii de a va alatura acestor comitete si comitii de la unul la altul este un semn al lipsei de respect fata de cele pe care le priveste direct aceasta chestiune. Cititi cu atentie comentariul lui Ovidiu Anemtoaicei de mai sus si incercati sa va reduceti contributiile la ceea ce va priveste si la ceea ce va pricepeti. Femeile nu sunt caini maidanezi, fara grai, ca sa va oferiti sa purtati false razboaie in numele lor, pe principiul: oare sa-i sterilizam sau sa-i eutanasiem? E primitiva si insultatoare interventia dumneavoastra.

  18. cel mai iubit drept al nostru este acela de a dispune absolut de viata noastra? probabil ca pariul lui Pascal este o prostie, ca sa nu mai vorbesc de o credinta adevarata? avem dreptul la iadul nostru propriu si vesnic!

  19. Reagan si neoliberalismul.

    GOP Running On the Myth of „Reagan Conservatism.”

    Shrinkage only happened when Reagan went swimming.

    During the campaign Reagan ridiculed President Carter’s deficits but after he took office he made the Carter deficits look like loose sofa change. When today’s conservatives speak fondly of Reagan’s proclivity for smaller government, consider the actual statistics, and not the fond but false memories.

    Deficit growth as a percentage of Gross Domestic Product.

    Richard Nixon -5.4%

    Gerald Ford -0.9%

    Jimmy Carter -1.6%

    Ronald Reagan +18.5%

    George H.W. Bush +12.2%

    Bill Clinton -6.8%

    George W. Bush +11.9%

    How many times have you heard people say that they vote for Republicans because they are better stewards of the economy?

    During Reagan’s presidency the federal government added 61,000 employees. By comparison, during the Clinton administration, the government slashed nearly 400,000 jobs. (And Clinton accomplished this despite all of those time-consuming office blow jobs).

    The blood of 2 million fetuses on Reagan’s hands.
    When Ronald Reagan was Governor of California he signed a permissive law that legalized abortions. Since that law went into effect more than 2 million abortions (or murders as many like to call them) have taken place in the Golden State.

    At first Reagan blamed his own inexperience, stating that had he been in office longer he would have realized that the bill was wrong. Later he blamed doctors for misinterpreting the bill. (I’m sure that Sean Hannity would gladly give President Obama a pass on an explanation like that).

    President Reagan stated, „Abortion on demand now takes the lives of up to one and a half million unborn children a year. Human life legislation ending this tragedy will someday pass the Congress, and you and I must never rest until it does.”

    During his eight years in the White House Ronald Reagan didn’t introduce a single bill to ban abortion but rumor has it that he did manage to get plenty of rest.
    http://open.salon.com/blog/rogerf1953/2010/11/11/gop_running_on_the_myth_of_reagan_conservatism

    PAUL B. FARRELL
    Aug. 10, 2010, 12:45 a.m. EDT
    Reagan insider: ‘GOP destroyed U.S. economy’
    Commentary: How: Gold. Tax cuts. Debts. Wars. Fat Cats. Class gap. No fiscal discipline

    http://www.marketwatch.com/story/reagan-insider-gop-destroyed-us-economy-2010-08-10?pagenumber=1

    Our Enemy, the GOP
    by Paul Gottfried

    February 23, 2009 http://takimag.com/article/our_enemy_the_gop

  20. Daca Republicanii sunt atat de „conservatori”, se poate spune si ca „dreapta americana” e „post-comunista”? Sau e doar o intamplare ca atat „dreapta americana” cat si „dreapta romaneasca” una zic si alta fac…..

    Oare de ce?

  21. Multumesc pentru comentarii.

    Acest text public comenteaza niste documente publice si il angajeaza doar pe autorul lui.

    E doar o modesta invitatie la o dezbatere doctrinara care, in Romania, se lasa de prea mult timp asteptata. Nu am sustinut nicio clipa interdictia prin lege a avortului si n-am invitat la masuri de tip autoritarist, cu atit mai putin totalitar. Am spus doar ca un partid de dreapta va trebui sa tina cont de sensibilitatile celor care vad in avort un pacat sau un act medical nejustificat sub rapor etic. Un partid de dreapta va putea cere mai multe filtre, care sa evite banalizarea chiuretajului (mai dificil de obtinut in Germania, Irlanda sau Olanda decit in Romania… pravoslavnica). Un partid de dreapta va sustine o alta filozofie pentru legislatia adoptiilor de copii, facilitind decizia mamelor-purtator care si-ar putea darui mai usor copilul unui cuplu steril (mai curind decit sa-l ucida). Un partid de dreapta nu poate ignora 42% din electoratul care are o problema morala cu aceasta practica. Un partid de dreapta va cere o limitare a subventiilor publice pentru un act medical asupra caruia nu exista consens. Avortul nu poate fi asimilat unei operatii de hepatita. Ca atare, nu putine voci din Partidul Republican sustin ca finantarea acestei practici trebuie sa fie din surse private, nu publice.

    Let’s get this conversation started.

    • „Un partid de dreapta nu poate ignora 42% din electoratul care are o problema morala cu aceasta practica”.
      Domnule Neamtu, cum solutionam atunci faptul ca referintele dumneavoastra, pe mine ca femeie, ma umplu de oroare intr-o masura mult mai mare decat ma indigneaza ce anume decid femeile sa faca in privinta propriului embrion. Personal nu sesizez nicio dezbatere care sa se lase asteptata in societatea romaneasca. Sau, la fel de bine, am putea imagina o problematica ce ar propune solutia introducerii obligatiei femeilor de a face avort sau aceea de a castra barbatii pentru a nu se mai ajunge la avort. Dumneavoastra ridicati false probleme, abuzand de premisa cum ca toti am fi pravoslavnici. Si chiar cei pravoslavnici poate ca nu va impartasesc sensibilitatile pur teoretice, de fiinta nenascatoare, prinsa in capcana unui discurs ce creeaza iluzia rezonabilului. Si as vrea sa nu uitati un aspect fundamental, acela de a ma fi simtit insultata de comentariile dumneavoastra in cel putin doua randuri: 1. de a ma identifica cu un concept denigrator, de mama-purtator, care reduce maternitatea la o functie si plaseaza femeia in pozitia de persoana a III a, feminin, singular in discursul dumneavoastra – simultan cu a sugera cum ca femeile, in ignoranta lor (N.B.), prefera sa ‘ucida’ in loc sa-si ofere copiii spre adoptie ceea ce insinueaza incapacitatea lor de a lua decizii proprii (o ipoteza in spirit pravoslavnic, daca ne gandim bine) si 2. de a trata femeile precum cainii maidanezi, intr-o ecuatie care le plaseaza in randul necuvantatoarelor, a unei specii care comite crime in stare de inconstienta. Va asigur ca acest lucru nu se intampla din inconstienta sau din ignoranta si ar trebui sa cugetati democratic asupra legislatiei actuale seculare care respecta inteligenta femeilor, indelung ignorata de doctrinele care va faciliteaza dumneavoastra atitudinea moralizatoare. Desi sustineti ca nu propuneti interzicerea avortului, pozitia dumneavoastra este una alarmist-misogina care alimenteaza fundamentalismul religios din societatea romaneasca si ar trebui sa fiti ceva mai responsabil cand va pronuntati asupra unor aspecte pe care, in mod evident, nu le cunoasteti si subsecvent nu le percepeti in profunzime. Probabil ca in spiritul teologic medieval pe care vi l-ati insusit in mod erudit, articolul dumneavoastra nu ia in calcul si o posibila interlocutoare – obiect tematic doar al preocuparii dumneavoastra pe o tema abstract-etica. In acest sens, va asigur ca ati izbutit cu admirabila iscusinta sa respectati acest canon istoric denigrator in ceea ce ma priveste.

      • Accentul pe pravoslavnicia pura si simpla nu cred ca era in intentia articolului; nu de alta, dar nu vad pe nimeni din PDL reusind sa nu fie ridicol daca ar poza brusc in mare cucernic(a).
        Dar daca sunteti cat de cat la curent cu discutiile violente din SUA dintre republicani si democrati pe tema reducerilor bugetare si ce miza a reprezentat finantarea pentru Planned Parenthood in amenintarea cu „government shutdown”, o sa vedeti mai bine care-i perspectiva.
        http://www.startribune.com/politics/national/119516514.html

        Pe de o parte e o problema bugetara – republicanii (in frunte cu Tea Party) acuza reforma asistentei medicale, Obamacare, ca a dus la incalcarea legii care prevede ca avorturile nu pot fi finantate de la bugetul federal, astfel incat au incercat sa arunce si copilul din albie odata cu apa, propunand sistarea de tot a fondurilor pentru Planet Parenthood, cel mai mare furnizor din SUA de servicii de sanatate a reproducerii, inclusiv pentru americancele sarace si de culoare (de unde si protestele starnite). Pe de alta parte e problema morala si religioasa: dreapta crestina pro-life, pe care o stiti din epoca Bush, a capatat acum un avant nou, dupa ce republicanii au castigat majoritatea in Camera Reprezentantilor.
        Dar republicanii pro-life nu pot aborda frontal problema asa cum ar dori, adica sa obtina din start interzicerea totala a avorturilor in SUA, si atunci merg cu politica pasilor marunti, fie incercand sa determine guvernul sa taie fondurile pentru planificare familiala, fie promovand in state diverse legi care sa limiteze dreptul la avort (interzis dupa un anumit nr de saptamani de sarcina, sau dupa ce se aud primele batai ale inimii fetale, sau permis doar cu acordul parintilor in cazul minorelor, sau sub obligatia ca femeii gravide sa i se fi aratat mai intai imaginea fatului obtinuta prin ecografie etc).

        Intrebarea din subtextul articolului imi pare deci a fi asa: pot argumentul moral si religios si argumentul bugetar sa impuna si pe agenda PDL o sincronizare cu temele de discutie din SUA si eventual niste politici similare? (o consecinta posibila ar fi ca avorturile sa nu se mai poata face in spitalele de stat, ci numai in clinicile private, ceea ce ar insemna din start o bariera financiara in calea avortului)

  22. Un partid de dreapta nu va reusi niciodata sa apere familia si valorile traditionale cata vreme consensul care sta la baza spectrului politic e progresist. Si spectrul politic neoliberal e progresist. Un partid, chiar de dreapta, nu poate reprezenta intreg spectrul politic si intreaga societate. Ceea ce fac toate partidele de „dreapta” din actualul spectru politic neoliberal e sa dea apa la moara si material de lucru stangistilor. Din cauza asta asa zisa conservatorismul a disparut si stanga are mereu castig de cauza.

    Nu e vorba NUMAI despre un partid de dreapta. Daca se merge pe aceasta linie, parera mea e ca atunci se confunda BINELE COMUN cu ideea de PARTID, ca in comunism; in aceasta eroare cade dl Baconschi in „Crestinism si democratie” cand scrie ca un partid de dreapta trebuie sa reprezinte binele comun. Si stanga ce trebuie sa reprezinte? BINELE COMUN nu trebuie asociat cu IDEEA DE PARTID cum fac neoconservatorii, ci cu SPECTRUL POLITIC. Cu alte cuvinte, BINELE COMUN inseamna TOATE PARTIDELE POLITICE, inseamna PLURALISM.

    Dar Europa actuala e scindata intre cele doua fete ale materialismului: liberalismul si socialismul, unde nu exista un consens pentru binele comun al tuturor, ci pentru binele comun al unora care ne spun ce e binele comun. Daca trebuie ca oamenii de rand sa stranga cureaua pe timp de criza, atunci sa o stranga si birocratia privata si publica. Iar daca nu se poate, atunci sa schimbam sistemul.

    Un partid de dreapta nu trebuie sa interzica avortul prin lege, ci, la fel ca si un partid de stanga ne-marxista (sunt sigur ca dl Neamtu stie ce e stanga ne-marxista), trebuie sa incurajeze prin scutire gradata de impozite si taxe familiile cu cat mai multi copii (pusa eventual si o conditie, la 3-4 copii, o familie nu va mai plati nicio taxa intr-un stat al proprietarilor unde afacerea de familie inseamna garantarea libertatii. Daca statul vrea sa fie etatist, atunci sa fie pe seama familiior fara copii, sa vedem daca poate), protectie maxima pentru mamele insarcinate si homeschooling, incurajate asociatiile de tipul „community land trust“. Dar aceste politici nu pot fi luate niciodata cata vreme un partid „de dreapta” se va juca cu cuvintele si cu sufletele noastre intr-un spectru politic progresist.

  23. 1. Cum comenteaza dl Neamtu spusele profesorului sau de la King’s College, John Milbank? Daca nu e de acord cu ce spune John Milbank, pe cand o relatare referitoare la ceea ce se intampla in UK? E Romania mai democrata decat Uk, sau avem ceva de invatat de la britanici, locul pe care canva il evoca dl Neamtu in eseurile dumnealui.

    JM: In one sense, the freeing of sex from the law has always been implied by Christianity; the 1960s’ “liberation” remains an event within Christian history. At the same time, what one saw here was a kind of democratization and commercialization of “bohemian” morals, which had themselves earlier been newly legitimated and normalized for an elite, as Phillip Blond has pointed out. The problem here is that self-pleasure can become either explicitly or tacitly a goal in itself. When the romantics earlier spoke of the importance of marriage being “free,” that seems to me nearer the mark, as a goal. Human fulfillment lies more in the direction of faithful love and inserting oneself in the continuity of generations. Marriage and the family, for all their corruption and misuse, are at base democratic institutions. Fascism for me comes into the picture because I think (following Adorno, amongst others) that the gradual separation of sex from procreation is regarded naively if we do not realize that this is what the state wants. Covertly, it wants to secure “Malthusian” control over reproduction and to deal with the individual directly, rather than through the mediation of couples. Much of liberal feminism is actually, in practice, on the side of economic and political neoliberalism. It is too rarely noticed that sexual permissiveness has today become a kind of opiate that covertly reconciles people to the loss of other freedoms—both in relation to the state and to the workplace.

    NS: Does this mean that the progress of feminism, as well as of sexual minorities, should be rolled back?

    JM: What we need is not a return to former legal coercion and social ostracism in the sexual field, but a change in ethos, which will promote both relational fidelity and the encouragement of human creativity and participation in the workplace and in civil life. As part of this, I think it is important both to support gay civil partnerships and yet to oppose the idea of “gay marriage.” Many more gay people in Europe approve of this combination than do in the US.

    NS: And finally: capital. What does the current economic crisis mean to you, theologically? How far do you think an atheist thinker like Žižek can go toward a meaningful analysis of it?

    JM: Not very far, because he tends to combine refusism with Stalinist nostalgia. The current crisis is not final, but reminds us of what happens when one wrenches the meaning of things apart from things themselves, which is a consequence both of over-abstraction and of individualism running riot. I think we need a new sense of the sacredness of land, people, and even money as real goods, though not things to be worshiped in themselves. We also need to realize that humans are gift-exchangers seeking mutual recognition before they are self-seekers. Not only are more ethical market procedures viable, but they would also permit a freer market, run more by trust and tacit understanding. It is actually the neoliberal market that needs the titanic, interventionist state.

    NS: What do you think the prospects are for a theologically-informed political movement in today’s secular world?

    JM: Red Toryism is an old current in Canadian politics, which has now been transplanted and revived in Britain by my former pupil Phillip Blond. Through him and others, including the Blue Labourites headed by Maurice Glasman, a “politics of paradox” is emerging and is making some headway in the UK. (In the UK, as in Europe, “red” denotes left-wing and “blue” denotes conservative. Hence ‘red Tory’ indicates the paradox of a Toryism blended with a non-statist associationism and distributism—with ‘socialism’ in a certain sense—and “blue Labour” indicates the paradox of a non-statist Socialism with a Tory tinge.) Basically, what we have here is an attempt to work out in practice a Communitarian politics, but one which fully includes the economic dimension. A Communitarian versus Libertarian polarity is starting to disturn the dominance of the Left-versus-Right polarity at the heart of British politics. The new thinking concentrates around Phillip’s think-tank ResPublica, and—make no mistake about it—this is something big. Already, both major parties have adopted aspects of Phillip’s ideas for an “ownership state,” which would involve more decentralized professional control of the public realm—but with non-profit, social purposes in view. To complement this new mode of state, the new “paradoxical” position also advocates a “moral market,” in which contract must itself have a social purpose, and businesses will often be partnerships of owners, workers, and consumers. This is influenced by Luigino Bruni and Stefano Zamagni, who helped draft Caritas in Veritate, Pope Benedict XVI’s recent social encyclical. One can link this also to a blending of elements in Polanyi and Marx. The argument is that an even freer market (more so than the neoliberals want) is also a moral market (as they don’t even pretend to conceive). Yet many arguments about the exact role of government in all this are yet to be played out. In any case, it has turned out that the only thing that can break with both Thatcherism and Blairism is a new fusion, and yet recreation, of both Old Labour and Old Toryism.

    NS: Of what exactly, in terms of politics, does this “paradox” consist?

    JM: It is threefold. First: in the UK today, as in the US, we see that a “liberated” market has in fact augmented the role of the state—in saving and upholding big banks, in remedial welfare, in policing individualist anarchy. Moral trust is required by the market, but neoliberalism never theorized the firm as involving such trust and has failed to avoid substituting for it mere incentives and surveillance. Second: it’s a cliche that the right has won economically and the left culturally. But this is actually the victory of one force—liberalism. To this we oppose an associationist communitarianism, which combines left egalitarianism with conservatism about cultural and ethical values. It is pro-high culture and pro-excellence in education, but wants these things to be democratically available. Ethically, it is pro-family but by no means wishes to reverse the gains of female equality and the tolerance of homosexuality—the point is rather that stable marriage is the best way for most people. It is also critical of the technologization of medicine and the increasingly calculative approach to the lives of the old; it takes for granted that all decent people are opposed to voluntary euthanasia. The third paradox is that an egalitarian democracy actually requires a hierarchy both of values and of persons of excellence. Otherwise, money and sophistry co-conspire to destroy it, as they have in recent years. Democracy can only be sustained when there is a parallel, non-democratic concern with paideia—the formation of good character—which links talent to virtue and both to positions of appropriate social influence. Without the extra-democratic inculcation of character, democracy cannot enter into the debate about the good, which is the only legitimate and non-corrupt debate that can be held.

    NS: What are the sources of this character? Are they necessarily Christian ones?

    JM: Red Tories and Blue Labourites reject both the deontology of the right and the utilitarianism of the left in favor of the view that state, society, and economy must all see their role as the building up of individual and relational flourishing—of honor and virtue. The mediating role of religious bodies in all this clearly must be crucial. We hope that many Muslims and Jews, as well as Christians, will embrace a return to the politics of the Good, rooted both in the Bible and in classical antiquity. It is this legacy, re-thought and democratized (in keeping with biblical impulses), which alone can now save Europe, America, and the world. http://blogs.ssrc.org/tif/2010/03/17/orthodox-paradox-an-interview-with-john-milbank/

    2. Ed Miliband revine la vechiul laburism de pana in al doilea razboi mondial, laburismul distributist: http://www.bbc.co.uk/news/uk-12759902

    3. The Labour Party lost four million voters in England between 1997 and 2010. To win them back, it needs to reconnect with old core values that now seem strangely conservative. http://www.newstatesman.com/society/2011/04/labour-party-english-england

    4. Our Values

    The second part of our challenge is to understand how over 13 years of government we came to seem detached and remote from the instincts and values of families across Britain – families who share our values but saw a party that was out of touch with their daily struggle.

    For all our achievements, I know what our biggest problem was – it afflicts all governments.

    We became too technocratic and managerial.

    But more than that, we sometimes lost sight of people as individuals, and of the importance of communities.

    In our use of state power, too often we didn’t take people with us. That is why over time people railed against the target culture, the managerialism of public service reform and overbearing government.

    At the same time, we seemed in thrall to a vision of the market that seemed to place too little importance on the values, institutions and relationships that people cherish the most.

    We turned a blind eye to the impact of out of town retail developments and post office branch closures on our high streets. We knew all about the benefits of a flexible and mobile labour force, but we didn’t think enough about its impact on weakening social bonds and squeezing time with our families.

    So people began to see a government which looked remote from they cared about. They could see a government doing things they either agreed with or disagreed with, but not a political movement that spoke to their values.

    To change, we will look critically at our traditions and why they have led us to become remote.

    Among the many strands of the British Labour tradition, two have proved particularly influential.

    The first was the idea of socialism as a kind of missionary work to be undertaken on behalf of the people.

    I’m sorry to give the Fabians a hard time, but this view is most obviously associated with the early Fabians around Sidney and Beatrice Webb.

    The alternative strand, represented by the co-operative movement and the early trade unions, saw Labour as a grassroots, democratic movement to enable people to lead the most fulfilling lives.

    As we seek the right traditions to draw on as a political party in the 21st century, it is so important that we understand the appropriate role of each tradition.

    The Webb Fabian tradition was born of an era where the challenge of the Left was meeting people’s basic needs for health, housing, education and relief of poverty.

    That need will always remain.

    But people rightly expect more out of their lives than simply meeting basic needs.

    The New Labour tradition which embraced dynamic markets is also important for our future and creating wealth.

    But people don’t just care about the bottom line, there is so much more to life.

    So the bureaucratic state and the overbearing market will never meet our real ambition as a party, that each citizen can be liberated to have the real freedom to shape their own lives.

    To do that, we need to draw on that other tradition based on mutualism, localism and the common bonds of solidarity that captures the essence of our party at its best.

    The belief in those common bonds means we should also be defenders of the things that people value and which are threatened – sometimes by market, sometimes by government.

    When we say we care about the closure of a Sure Start, it isn’t just about the supply of a service to individual families. Sure Start is a place where community is built, as families get to know each other and form friendships.

    The same is true of local libraries.

    The same is true of ways of life which are deeply ingrained in our country and which we should understand.

    Just before Christmas, I went with Jon Cruddas to Billingsgate fish market and met a porter there who told me that the best day of his life was when he got his porter’s badge and that there has not been a day since when he has not woken up feeling proud to be doing the job he does.

    That is why politicians should not shrug and walk away when they hear that traditional ways of life are under threat. We should seek to defend ways of life which give people self-respect.

    And a Britain of respect and decency demands obligations from all of us. What offends me most about the outrages in the banks is the sense that some of the bankers apparently feel little obligation to the society and country in which they are located.

    It isn’t enough to say this is what the market will pay me – societies are built on deeper social obligation.

    I care about the success of our financial services industry – about the jobs it creates.

    But today when we you see some of our leading bankers constantly threatening to leave the country, trying to hold the country to ransom and thinking only of themselves, it makes me angry.

    And that is why it makes me so angry that this government is refusing to act.

    To be at heart of the progressive mainstream, we also need to draw on values that may not have always been central to our party. One of our tasks is to learn the lessons of the green movement and put sustainability at the heart of what we do. Another is to draw on the traditions of liberty.

    Progressive politics is not just about meeting economic and social needs.

    Those are only ever a means to human flourishing and freedom.

    Part of that is about upholding the liberty of the person.

    Nobody should pretend there aren’t important and difficult choices to be made about how to uphold security and protect liberty. But we didn’t take the need to uphold liberty seriously enough.

    In recent months, we have shown with our willingness to support the reduction of 28 day detention to 14 days, we are determined to take liberty seriously as part of our governing philosophy. http://www.fabians.org.uk/events/transcripts/ed-miliband-speech-text

  24. Problema natalitatii este pusa gresit, in pur spirit socialist. Cine sunteti dvs. sa stabiliti care este natalitatea „potrivita” pentru Romania? De ce sa fie rau scaderea numarului de romani de la 22 milioane la 16 milioane sau chiar la 10 milioane? Socialistii si crestinii ignora un lucru fundamental: copiii aia nascuti, in sistemul socialist in care traim, vor fi intretinuti exclusiv pe asistenta sociala sub diverse forme (invatamant public, asistenta medicala de stat, servicii sociale), toate sustinute din impozitele si taxele pe care statul le impune mediului privat.
    Nu se discuta aici natalitatea unei tari, ci nasterea de copii pe spinarea altora! Nu imi pasa ca Gheorghe de la tara vrea sa faca 25 de copii – sau de ce nu 100? DAR atata timp cat nu are pretentia ca eu, prin impozitele si taxele mele, sa-i asist social. Ca nu vreau sa fiu sclav pentru niste subspecimene care sa traiasca din impozitele si taxele mele! Deci atata timp cat omul se poate autointretine, poate sa faca oricati copii vrea, cat timp nu poate si e caz social el insusi, desi consider ca nu ar trebui oprit de la reproducere, in nici un caz nu ar trebui ca ai lui copii sa fie preluati de societate, chiar cu riscul ca ei sa moara. Pentru ca pe mine si platitorii de impozite ne intereseaza mai mult de banii nostri pe care statul ni-i fura (impoziteaza) decat de copiii saracilor. Daca s-ar organiza un sondaj intre cei care platesc impozite gen „Ai prefera ca statul sa-ti elimine un impozit, sau sa asigure invatamant si asistenta medicala din banii tai copiilor din familii sarace?”, in mod sigur, rezultatele nu ar favoriza miscarea pro-life.
    Problema e ca crestinii, precum socialistii, privesc oamenii ca pe niste animale proaste, ca pe niste sclavi umili, ei vorbesc de demnitatea umana dar ii trateaza pe semeni lipsit de demnitate. Ei se asteapta ca altii sa suporte, din impozitele si taxele lor, familiile sarace, copiii saraci, si alte cazuri sociale, ca asa le dicteaza morala lor crestina (morala fiind arbitrara). Nu am nimic cu sporirea natalitatii atata timp cat nu eu suport costul ei. V-ati gandit oare cei care sustineti sporirea natalitatii, ca acei copii, in sistemul socialist pe care-l promovati, vor sta in carca societatii (invatamant public, asistenta medicala de stat, servicii sociale) cel putin 15 ani, in cele mai multe cazuri aceste costuri fiind suportate de platitorii de impozite altii decat parintii copiilor (a caror bani de impozite/taxe nu ajung de cele mai multe ori nici pentru serviciile sociale pe care statul le furnizeaza lor)? Desigur ca stiti ca acei bani vin de la altii (de la mediul privat – cel care produce toti banii stransi la buget), dar voi nu va sinchisiti de asta, considerati agentii privati buni de muls, „datori” sa va sustina voua toate idealurile socialiste si crestinesti ce va trec prin minte!
    Voi (crestinii) cereti altora sa suporte costul banesc al actiunilor voastre, pentru ca sunteti niste mizerabili si nesimtiti, precum dealtfel Biserica voastra ce traieste din bani bugetari (= produsi de mediul privat ca statul nu produce bani, el doar consuma ceea ce colecteaza din impozite si taxele mediului privat), fara sa-i considerati oameni, va pasa doar de saracii vostri, de cazurile sociale si de oamenii neproductivi, care de cele mai multe ori traiesc pe asistenta sociala sub o forma sau alta. Considerati ca noi, firmele si angajatii nostri, suntem „datoare” sa va platim costul pentru copiii saraci, pt. oamenii nevoiasi, etc.
    Asta nu e deloc malthusianism ci crunta realitate: intr-o societate capitalista 100%, unde statul n-are decat armata si justitia, cu impozitele modice necesare acestor doua functii (5% din PIB maxim), ideile voastre ar fi aplicabile, intrucat statul NU ar suporta costurile natalitatii (si deci implicit platitorul de impozite nu ar suporta aceste costuri), deoarece un asemenea stat in afara de armata si curti judecatoresti in care cetatenii sa isi rezolve conflictele NU AR avea altceva, nici un program social, invatamantul si sanatatea ar fi in maini private, iar cei care nu ar plati nu ar beneficia de ele, etc. Cat timp insa traim intr-un stat socialist, ideile voastre tampite sunt suportate banesc de mine si restul platitorilor neti la bugetul de stat, iar eu unul urasc copiii mici extrem de mult, ca sa fiu perfect onest, prefer sa imi pastrez in buzunar 1000 de lei noi evitand plata unui impozit, stiind ca un copil sarac moare pt. ca nu vor ajunge la el, decat sa platesc un impozit de 1000 de lei salvand un copil sarac.

    O si apropo de ipocritii de la asociatiile pro-viata – cat timp NU ELE sustin costurile unui copil sa taca din gura, asemenea magari merita trimisi in primele linii intr-un razboi, ca si carne de tun. Vrei ca femeile sa nu mai avorteze? Lasa tu filmele si alte porcarii, si plateste-le pentru cresterea copilului, sau propune-le o solutie viabila. Cine te opreste sa zici „Ok, femeie, tu nu vrei acest copil, dar nu-l avorta, uite ca iti platesc eu pt. el orice costuri ai pana la nastere, iar apoi il iau pe banii mei si-l cresc ca pe copilul meu” etc.? NIMENI! Dar ipocrizia e mare, mai ales la ProVita. Usor sa fi milostiv sau sa dai sfaturi pe banii altuia! Usor sa propui cresterea natalitatii (si deci o povara crescanda pe sistemul social) cand tu esti bugetar, traind din bani de la stat (= de la mediul privat fortat sa plateasca impozite, taxe, contributii), pe care tu nu ii produci! Ba chiar ai si nesimtirea si tupeul sa damnezi pe cei care, in mod indirect si fara voia lor, iti asigura painea, acuzandu-i ca nu platesc suficient de multe impozite/taxe/contributii pt. tine, ca fac evaziune fiscala (adica se feresc sa-ti plateasca tie leafa si costul vietii tale), si altele. Desigur cat timp esti popa bugetar, teolog, bugetar crestin sau alte subspecii.

    Intrebarea nu e „Sa faci sau sa nu faci avort?” ci mai degraba cine suporta costurile deciziei tale? Cat timp o suporta altul, este o nesimtire sa te pronunti tu asupra chestiunii. Cel care plateste trebuie d.p.d.v. moral sa aiba dreptul de decizie, dar cum lipsa de moralitate a doctrinei crestine prevede lipsa de responsabilitate, nu e de mirare cum bigotii si ipocritii dau sfaturi a caror cheltuieli banesti NU SUNT SUPORTATE DE EI.

    O si ca veni vorba, dreapta autentica nu poate fi crestina prin definitie, daca nu stiati crestin-democratia are mai multe in comun cu social-democratia decat cu capitalismul pur. Capitalismul e o doctrina a libertatii individuale si proprietatii private, crestinismul nu se-mpaca deloc cu proprietatea privata si libertatea individuala, ci este o doctrina sclavagista, care impune altora cum sa se comporte, cum sa gandeasca, ce au voie sau nu sa faca pe propria lor proprietate, de fapt crestinismul prin natura lui nu accepta dreptul la proprietate privata! El considera proprietatea privata ca pe ceva absurd, ce poate fi oricand confiscat de stat/Biserica/”putere superioara” sau exploatat de altii (prin impozitare si taxare). Nu mai zic, crestinismul nu are nici cel mai mic respect pt. individualismul omului, este o doctrina spurcata colectivista prin definitie.
    Deci nu are nici un drept moral sau de alta natura sa se pronunte in chestiuni precum avortul, natalitatea, etc. El este doar o credinta parazitara ai caror reprezentanti – gunoiul societatii – traiesc exclusiv pe bani produsi de altii. Cand Biserica va fi separata de stat (= se va autofinanta), atunci teologii ei vor avea tot dreptul sa impuna comportamentul moral sau de alta natura oamenilor care beneficiaza de bani de la Biserica, dar atata timp cat BOR nu este mai mult decat o structura parazitara, popii si teologii ei sa manange gunoi si sa taca din gura!
    Ma duc sa fac evaziune fiscala, ca nu cumva subspecimene religioase sa fie intretinute din banii mei! Pfff… Mai bine ucid copiii saraci si de crestini si fac inchisoare pe viata decat sa muncesc silnic pt. ca vezi doamne subspecimenele unui taranoi/popa/crestin de nimic sa fie educat, tratat medical, etc. din banul meu! Mai bine mort decat crestin/socialist/comunist sau sclav.

    • Personal, mi se pare firesc sa incerci sa aperi viata pruncului, cat si mama. Ca om si reprezentanta a genului feminin nu sunt de acord cu avortul. Dar problema, cum a sugerat si domnul Neamtu este “cum poate fi salvata viata pruncului nenascut fara a incalca demnitatea femeii?” Avortul mi se pare de-a dreptul barbar si lipsit de orice sens. Cu toate ca mi se pare josnic, nu spun ca trebuie eradicat, ci mai degraba temperat. Si haideti sa ne gandim cum s-a ajuns la atatea avorturi? Varste fragede a inceperii vietii sexuale, abuzuri, libertinaj prost inteles. O educatie mai riguroasa ar rezolva aceste aspecte. Sunt lucruri de bun simt pe care orice om le poate observa. Vrei sa previi o sarcina, foarte bine – exista metode contraceptive. Moral vorbind nu sunt de acord cu avortul, dar nici interzicerea nu este o solutie. In cazul unui abuz al unei copile de 11 ani, al carui corp nu este pregatit pentru o sarcina ce alegi? Ca atare, inclin mai mult spre o incercare de temperare a acestui fenomen. Sunt femei care raman pentru prima oara insarcinate si recurg la avort..si nu au 11 ani.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihail Neamtu
Mihail Neamtuhttp://FB/mihailgeorgeneamtu
Intelectual public și antreprenor român. Între 2012 și 2015, a fost președintele partidului Noua Republică. Doctor al Universității din Londra (2008). Ultima publicație: Credință și rațiune. Dialoguri, contradicții, împăcări, București, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro