Totdeauna m-a mirat până la siderare naivitatea cu care capete luminate, intelectuali harnici (până la sacrificiu de zi/noapte, casă/masă, familie/sănătate), după studii și cercetări de ani și decenii asupra istoriei nenorocirilor omenești, constată și declară cu stupoare, cu surpriză, cu inocență ca de copii: Vai, dar toți ăștia (adică marii criminali, tartori, satrapi, dictatori), erau oameni ca noi! Aveau și ei pasiuni și gusturi estetice; colecționau literatură și artă, ascultau muzică clasică, își adorau copilașii, își răsfățau nevasta și-amantele, aveau momente de tandrețe înduioșătoare, aproape maximă… Așadar: vai, erau oameni ca noi…
Iată la ce constatare – adevărată însă puerilă, onestă însă inutilă – îi duseseră (repet:) ani și decenii de lecturi și hârțogăreală, de răscolit prin toate arhivele ponosite și alergogene după detalii infime, documente, hârtiuțe și confesiuni de 2 bani (să nu zic de rahat) ale respectivilor. De ce nu aplaud o asemenea constatare și declarație? Fiindcă în cazul unor atare colegi mă dezamăgește nu atât ignorarea totală a etologiei și psihologiei umane, ci însăși evitarea și ratarea prin neducere până la capăt a propriului gând, a propriei concluzii, a realizării lor intelectuale inteligente.
Și-anume aceea că nu ei, sau nu și ei (respectivii tirani) erau oameni normali, ca mine și tine, ca noi cam toți. Ci că noi toți, adică și tu și eu, suntem (potențialmente) fix ca Ei. Căci și ei, în copilărie și-n tinerețe erau (fie și parțial) destul de comuni sau banali, poate chiar cuminți, plini de vise poetice și de idei nevinovate. Cum au evoluat în varii circumstanțe, întâmplări, oportunități și condiționări sociopolitice n-aveau cum ști nici mămicile lor care i-au răsfățat, nici guvernantele, educatoarele, popii sau profesorașii care fără cusur îi vor fi educat. Așadar vorba cu „cei 6-7 ani de acasă”, cu cultura și școlile urmate, e deseori la fel de vorbă bleagă și goală precum e și fala cu diplomele, doctoratele, funcțiile, gradele și medaliile. Iar în ultimă instanță nici treaba cu „caracterul” sau „integritatea morală” nu ține, atâta vreme cât, confundând știința cu speranța, crezi că e ceva ce se obține, fixează și rămâne negreșit imuabil, pentru toată lumea, preț de-o viață-ntreagă.
Într-un mediu ceva mai mediocru (ca astăzi de comercial, incluziv sau tolerant și lipsit de pretenții, pentru care contează numărul de studenți și chiar deloc calitatea, vocația, competența), dacă ar fi fost încurajat în legătură cu acuarelele sale ori de și-ar fi plătit niște colegi să-l ajute la desen, poate că junele Adolf H. ar fi ajuns internaționalmente un anonim, iar pentru țările germanofone un nume de pictoraș acceptabil istoricește (cu niscai fresce pe pereți de biserici sau de viloaie de lux, cu tablouașe acoperind pereți de camere de hoteluri interbelice). Nu Franco era cel mai brav și cunoscut general spaniol, pe care de-ar fi fost să existe vreun vot/plebiscit chiar și-un popor ușor prostit să-l fi pus în frunte. El personal a ezitat și-a cerut timp de gândire când a ajuns invitat, propus sau ales de propria huntă. Deci era cât pe ce să moară ca pensionar militar de duzină. Doar că odată fixat fruntaș, fascizarea țării + crimele aferente au devenit cascadă sau avalanșă istorică lungă. Și Stalin și Pinochet vor fi supt sân dulce de mămică blândă, ba chiar se vor fi-nchinat mai ceva ca mafioții sicilieni l-aceeași Maică Precistă Preasfântă.
Istoriografii au putut decoda și documenta excelent nenumărate situații similare, iată de ce nu mă obosesc să scotocesc prin alte cufere relevante. Nici loc nu e să pledez pentru virtuțile psihoistoriei (o ramură disciplinară străină românilor), cu toate că aceasta din urmă ar putea lumina nu doar situații celebre și monstruoase, ci chiar pe unele dezumflate sau câtpece evitate, însă cu mare potențial de-a fi devenit la fel de celebre în sens monstruos pe tot mapamondul, absolut constant/continuu. Istoricii sunt însă cu totul incapabili să le indice și pe cele prezente, cu-atât mai puțin să le ghicească pe cele de peste 1 an, 2, 3-4. Sau ar putea fi posibil, căci inclusiv în legătură cu multe capete nalte și mulți candidați la varii guvernări deja se știe de cât de multe infracțiuni (dovedibile sau acoperite) deja s-au făcut capabili, de ce moravuri, tendințe, idei și ideologii pătimașe-s marcați, de ce clici oportuniste și avare sunt înconjurați și împinși în sus și-nainte. Și totuși… Totuși acești lideri găsesc pe de-o parte căi de șarmare și prostire-n norod, pe de-altă parte de reprezentare a milioane și milioane de trufași belicoși, profitori ariviști, refulați pizmași și oportuniști, frustrați avizi și răzbunători. Adică de foarte mulți oameni ca toți oamenii. Niciunul dintre acești lideri virtual veroși nu ignoră istoria. Doar că egopatia lor îi împinge să o adore în ce-a avut/are ea mai barbar și mai vanitos, chiar dorind să o continue cum a mai fost, chiar crezând că repetarea ei e singura continuare ce le e profitabilă. Orice activist politic lipsit de umilință și dor de-a sluji autosacrificial poartă-n ranița plină de rumeguș patriotard-populist bastonul de tartor criminal.
De fapt, „șarmarea și prostirea” de care-am pomenit ca atu al politrucilor nu-i ceva negativ în chip unilateral, de acuzat și ponegrit doar drept armă nedreaptă sau perversitate de spirit aparținând liderilor politici și descreieraților ascunși. „Șarmarea/prostirea” țin și de o deschidere sau receptivitate a votanților, de „slăbiciunea” acestora de a se identifica și a dori drept șefi brațe de fier și inși dominanți, căci dorința de a conduce, domina, profita și ține sub control de călcâi pe alți semeni este instinct și impuls care bate la ușile atât de volubile ale oricărei psihologii omenești. Voință de putere autocrată, plăcere de a profita de ceilalți putem avea absolut toți. Cu așa ceva ne naștem toți (căci ține de instinctul supraviețuirii cu orice preț, cel ce iute-n biografia subconștientă se dezvoltă în nevoia de-a-ți asigura viețuirea prin ridicarea personală deasupra altora, prin subordonarea lor). Și nu mulți ne și eliberăm de aceste tendințe, nu mulți le eradicăm sau nu le lăsăm să ne călăuzească faptic (fie și măcar în sânul propriului cuplu, al familiei). Avem egoismul și ura drept fundamente operaționale oricând la dispoziția întregului trup biofizic, afectiv, volitiv, cu-atât mai mult la dispoziția psihismului primar, fundamental, integral. Dar îți trebuie multă cultură, iar religie și mai și (adică realizată/încorporată sau generalizată, ca-n cazul extrem al sfinților și marilor pustnici neștiuți), ca să epurezi „creierul reptilian” sau arheocortexul de tot ce teoretic e numit rău sau malign, nu doar la modul activ ci și-n modul potențial. Dar să renegi și să excizezi egofiliile ce pot duce până la antisocial, eul expandabil până-n despotism, până-n setea de înrobire sau distrugere a altora, nu e un scop popular al domesticirii și emancipării sinelui, al veritabilei Realizări de Sine.
Pe scurt/foarte scurt, ideea e că orice deraiere pornește sau măcar poate porni cu un start aproape normal, normal de-a binelea, ba chiar extrem de normal, fain, pozitiv. Nimeni nu poate prevedea când și-n ce fel cutare sau cutare o va putea lua (o vom putea lua!) razna. Iar ideea, principiul și legea care spuneau (spun încă) că democrația (oficială) e barieră și scut împotriva dictaturilor, autoritarismelor și fărădelegii, iată că le vedem (iarăși, și noi, adică sub ochii noștri) fisurate, fragile, așadar că nu țin. Vedem că democrația cum ne-o tot povestim sau dorim e mit și ideal, căci, iată, se poate renega și destrăma ca perdeaua de fum. Indivizi ca tine și mine, așadar inclusiv eu și mneata, în condițiile accederii la o putere posibil excesivă și autoritaristă, în circumstanțele prielnice excercițiilor abuzive, am putea deveni, am putea face și drege, cam ce-au fost și-au comis alți și-alți tirani, idioți, dezaxați, dictatori, criminali.
Anul ăsta (vai, ce rău de bine-mi amintesc de românescul 1990, 1992, 2000, etc) aproape toată lumea alege peste mai toată lumea. Dar avem ce s-alegem? Dacă ne uităm între cine și cine tre să alegem (măcar despre marii dictatori naționali de renume internațional știm deja că-s „eterni”, ba chiar că vor să-și întoarcă popoarele printre imperiile de la 1700-800), mai avem vreo mare brânză de libertate de alegere?
Alegeri există. Dar mai există oare alegere?…
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mai pe romaneste :
Leading without “hierarchical power”
Lateral leadership
Se poate aplica termenul si in politica ? sa conduci fara sa-ti impui puterea. La nivelurile societatilor civile / mediul economic exista deja destule programe si metode adecvate insa poate functiona doar daca ad absurdum, toti indivizii de pe pamant ar gandi la fel.
La nivelul puterii politice si militare se aplica in continuare teoria darwinismului social.
„Vedem că democrația cum ne-o tot povestim sau dorim e mit și ideal, căci, iată, se poate renega și destrăma ca perdeaua de fum. ” True. America cea democrata cu minunata ei Constitutie 1787 a adus la putere un individ ca Trump iar astazi probabil 40% dintre americani ar vota din nou pentru el sa-i conduca. Solutia e in democratie? in dictatura? Dictatura ca in Coreea de Nord, Rusia si Iran? sau ca in Singapore? sau El Salvador?
Atentie mare la China care actioneaza dupa ” picatura chineza” , au timp, planurile si obiectivele partidului comunist chinez sunt pe terme lungi si foarte lungi.
În Statele Unite se numește TDS (Trump Derangement Syndrome). În articol nu e menționat nicăieri Trump, însă în comentarii era inevitabil să apară și niște vaiete prelungi: ”da, da’ Truuump … ” 😀
În articol scrie despre Franco, dar nu scrie și despre cei 6.832 de preoți catolici pe care i-au omorât marxiștii spanioli. Pentru că asta am învățat noi în școala comunistă: numai despre Franco cel rău, nu și despre criminalii marxiști din Spania.
A aparut si Harald, ca musca la…miere cand a auzit de Trump. I s-a umplut inima de bucurie cand a vazut in sfarsit mentionandu-se numele zeului la care se inchina. Roaga-te sa mai obtina un nou mandat, ca daca pierde si de data asta nimeni nu-l mai scapa de parnaie, nici prietenul sau Putin.
Dar „mata” de unde dreaq ai mai aparut ? Ciune te-ndeamna la …. drum – si ce ai cam vtrea mata de la noi si de la …. viata ? Hai ! Marsh la „lada de gunoi a istoriei” si nu mai incerca politichie mare ! Pentru informatrea ta si a altor a ca tine : 1/ Si Trum si Biden au „dus acasa” documente secrete – DAR – Biden le tinea printr-un garaj si Trump intr-un fishet incuiat ! Dar Justitia americana a decis !! sa nu-l inculpe pe Biden „tinand cont de starea sanatatii mintale” !!!! 2/ Trump este „judecat” , invinuit ca a luat imprumut de la o banca cu gajuri imobiliare supraevaluate !! Biden & Familia AU LUAT ZECI SAU SUTE DE MILIOANE dee Dolari de la „firme” apartinand statului comunist chinez , fara nici o justificare comerciala !!! In USA este o vanatoare de vrajitoare asa cum romanii n-au mai vazut de la ‘946 …. /955 ! Atacarea lui Radescu – atacarea clasei politice, „burgheziei (ca asa le placea sa numeasca pe cei care efectiv munceau-produceau) si intelectualitatii romanesti, Distrugerea – inrobirea si socializarea Romaniei ! Ne mai aducem aminte ce facea comunismul in Romania ? Asta face acum i USA ! Clar amice ?
Puterea este ca un drog, cu cât ai mai multă putere cu atât vrei mai multă. De aceea în statele democratice numărul de mandate al președinților este limitat la max. 2. Iar asta se face prin Constituție și prin alegeri. Există și excepții: Hitler a fost ales democratic, Putin a fost ales aparent democratic și chiar Xi a fost ales aproape democratic…
Somnul rațiunii/națiunii naște monștri….
Era n bun dicton : Puterea corupe- Puterea absoluta corupe in mod absolut ! Bine zis ! A se aminti si foarte vechea scriere : Statul atenian si Statul spartan – comparatie intre cele doua sisteme de guvernare : democratia si Tirania. Cu drastica concluzie : Cea mai buna forma de conducere pare a fi o tiranie cu un tiran …. perfect ! Dar cum oameni perfecti nu „prea” exista – se recomanda tot -DEMOCRATIA (unde un Pericle, care adusese Epoca de Aur Atenei- cetate-stat, a fost …. ostracizat – expulzat din cetate !!)
Evident ca Romania zilelor noastre ,prin votul oferit de catre cetatenii,are de ales .Nota bene nu este vorba , chiar daca pare ciudat , de a alege oameni decit in masura in care acestia se ataseaza unui concept politic cu mult mai mare decit valoarea lor de intrebuintare , concept politic-social si militar ce nu are in vedere doar viitorii patru sau cinci ani el avind reprezentativitate intr-un viitor ce cuprinde zeci si zeci de ani .Alesii sunt intodeauna parte a celor care isi asuma viitorul Cetatii.Acesti oameni nu trebuie sa fie nici „ savanti de renume mondial ” si nici formatori de opinie de exceptie .Alesii nu sunt altceva decit exprimarea momentului ce obliga pe toti cetatenii sa ofere viitorului o sansa .Romania are acum o singura sansa politico-sociala si una militara sansa ce se numeste apartenta la NATO si UE . Democratia nu este un parcurs linear .Democratia este un deziderat public in continua miscare si ea capata forme nebanuite functie de ceea ce se intimpla in lume .Cine ar fi crezut cu doi ani in urma ca Germania si Japonia se pot inarma ?Cine ar fi crezut ca intreaga Europa se va desprinde total de Rusia si UE va intra intr-un regim accelerat de federalizare ?Cine si-ar fi inchipuit ca Ucraina ar putea rezista fortelor armate sovietice ? Cine si-ar fi imaginat nevoia UE de a apara ceea ce noi toti am acumulat timp de zeci de ani .Vedem cum dictatorilor lumii nu le pasa chiar daca cindva au visat si ei ca natiunile lor sa devina natiuni democrate .Si Putin si XI si-au petrecut o parte din tinerete undeva in Occident .Acum suntem in cu totul alta situatie .Cine nu intelege si nu se adapteaza piere .Cineva in copilaria mea cineva imi zicea cum razboiul dintre Occident si Rusia (ca parte a unui viitor nestiut atunci )va fi cistigat de catre Occident dupa ce Rusia va lovi simbolul noastru drag din Franta (Tur Eifel) totul urmat de o invazie masiva a Chinei in partea de Rusie ce i-a apartinut cindva .Deja o figura politica a Europei de est ne spune sau ne aduce aminte de Pearl Harbor ca si recidiva de aceasta data in Europa fara de care fortele Europei nu se vor trezi .Oare asa va fi ?
Din pacate trebuie sa va contrazic, proiectul federalizarii europene pe modelul Tratatului de la Maastricht a esuat, cel tarziu prin referendumurile franceze si olandeze care au respins constitutia europeana.
Europa si UE fost rupte de Rusia impotriva vointei lor, conflictul din Ucraina, pretextul perfect.
UE n-a resusit emanciparea de SUA si sa devina putere politica de sine statatoare, liderii nefiind in masura de implementarea acestui deziderat.
Vedem bine cum suveranistii si nationalistii incep sa prinda iar putere iar sustinerea Ucrainei ? o castastrofa si falimentul politicii europene si americane, Selensky calatorind prin lume cersind arme si munitii.
Ce s-ar fi intamplat daca intradevar s-ar fi reusit implementarea spatiului economic de la Lisabona si pana La Wladiwostok inclusiv China ? Euroasia, o entitate economica de neinvins cu resurse ” infinite ” ?
Acum UE a devenit o „peninsula” a ce numim Euroasia, fara picioare, doar un trunchi lipsita de resursele imense in est.
Sa fi fost acesta marele obiectiv cu care s-a plecat din 1992 o data cu infiintarea UE ? nu cred, Tratatul de la Mastricht spune altceva.
Cortina de Fier a fost mutata cu ca. 1500 km la est si cursa inarmarilor a reinceput si care sa fie obiectivul ?
inghenunchirea Rusiei si a Chinei ? de cine ? Deindustrializarea Europei a inceput.
Din pacate von trai de acum inainte sub amenintarea razboilui in loc sa fi continuat proiectul o data incept, pace si bunastare, o Europa federala si puternica.
Iti inteleg dorintele .Adevarul nu poate fi insa manipulat .Iata faptele .UE s-a decuplat total de Rusia .Banii din PNRR si cei obtinuti de la UE parte granturi parte purtatori de dobinda extrem de mica produc dezvoltare .UE este in plin proces de inarmare o data cu cresterea procentului din PIB atasat .Finlanda si Suedia te contrazic ele integrindu-se rapid in structurile NATO european .Turcia si Ungaria , ultimile tari ratacite , au acceptat cum dealtfel au acceptat si toate sanctiunile importiva Rusiei .Banii oferiti Ucrainei si alte imense sume oferite spre reconstructie in Ucraina produc si ele locuri de munca si ofera posibilitatea tehnologizarii Ucrainei acolo unde au inceput deja sa fie mutate mari entitati economice ce apartin unor mari firme occidentale . .Perspectiva ta nu are sustinere faptica .Traiesti intr-o iluzie obsersvabila in mai toate comentariile tale .
EU s-a decuplat de Rusia cu pretul unei crize economice majore. Nu vad unde sa inceapa o reconstructie Ucrainei in conditiile ofensivei ruse, Europa si SUA nefiind in masura sa ajute indestulator militar Ucraina.
Inarmarea UE se face pe banii care vor lipsi in alte parti, deficitele devin tot mai mari, taxele si impozitele cresc, deindustrializarea Europei a inceput, investitiile in SUA fiind mai mari decat cele in UE
Intr-o iluzie traiesc cei care cred in declaratii si discursuri politice fara a vedea faptele.
Nu intelegi mare brinza .Desprinderea de Rusia este nepretuita atit politic, social cit si economic si ofera UE tot ceea ce nu putea obtine . Urmareste doar faptele si lasa parerile deoparte .
Inca ceva, din presa straina, Ucriana trebuie sa reziste cumva pana in 2025, pana ce industria de armament europeana va putea livra cele necesare, hilare declaratii ale unor politicienid e top.
Ce naiba au facut pana acum de s-a ajuns in acesta situatie inacceptabila ? Baliverne politicianiste si care mai pot fi acele sanctiuni care ii pot opri pe rusi ?
Ati reusit sa elaborati o pledoarie impotriva locului in care traiti si in favoarea unei actiuni criminale desfasurata de un stat agressor. Europa a trecut si trece inca prin momente dificile care insa nu afecteaza major principiile si scopul pentru care a fost creata. Cu toate impedimentele pe care le intampina constructia Europei unite, aici se afla cea mai mare comunitate umana care traieste in conditii decente, comunitate model, atractiva pentru miliarde de nefericiti di toata lumea. Europa nu piere si nu va pieri, iar relatia cu SUA va fi perpetua si asigurata de originea culturala comuna. Desi au aparut si vor aparea probabil anumite sincope, europenii nu doresc si nu vor dori nici o emancipare, vor continua si consolida impreuna mostenirea civilizatiei originare, prin valorile perene proprii mamei Europa, inteligenta si creativitate. Cantecul de sirena cu damf de samahoanca, cu care sunt ademeniti spre pustiile Asiei nu vor avea success, cu atat mai mult ca cat promisiunea Edenului Siberian post sovietic are la baza dojana nucleara parinteasca al lui Medvedev. Proiectul lui – acela de pace si bunastare ; russkii mir—a inceput in Cecenia, Gruzia si continua cu success in Ucraina. Urmatorii canditati la fericire si prosperitate ar fi moldovenii, estonienii si tot asa pana la Lisabona. Asta ne propuneti ?
Si da cursa inarmarilor a inceput. Trisorii au furat startul exact acum 2ani , odata cu echipa sportiva ” secera si barosul”, calare pe tanc, care a patruns in Ucraina.
De aceea, cum spune, sau imi pare mie ca spune, articolul, eu nu am nici cea mai mica incredere in oamenii de bine, in aceia care vor sa schimbe societatea, unii chiar ar fi gata sa se sacrifice pt ea.
Eu apreciez mai degraba egoistii, aceia care declara sincer si natural ca ei fac ceva doar pt ei si pt cei dragi lor. Si-mi plac si aia care merg pe alt drum decit majoritatea, chiar daca drumul e plin de maracini!
“Governments, if they endure, always tend increasingly toward aristocratic forms. No government in history has been known to evade this pattern. And as the aristocracy develops, government tends more and more to act exclusively in the interests of the ruling class – whether that class be hereditary royalty, oligarchs of financial empires, or entrenched bureaucracy.
– Politics as Repeat Phenomenon: Bene Gesserit Training Manual”
Frank Herbert
Bureaucracy destroys initiative. There is little that bureaucrats hate more than innovation, especially innovation that produces better results than the old routines. Improvements always make those at the top of the heap look inept. Who enjoys appearing inept?
“Surely you know bureaucracies always become voracious aristocracies after they attain commanding power…
Ministers of this, …, a powerful few at the top and many functionaries below. They already are full of adolescent hungers. Like voracious predators, they never consider how they exterminate their prey. A tight relationship: Reduce the numbers of those upon whom you feed and you bring your own structure crashing down.”
Omule, ai dreptate!
Dar ar trebui sa te uiti cine scrie asemenea timpenii si cine plateste publicarea lor. S-ar putea sa ai surprize.
In alta ordine de idei, este interesanta si aceasta abordare, pentru ca demonstreaza cat de usor un om obisnuit, chiar banal, fara nimic extraodinar sau chiar cu handicapuri psihice, poate deveni tiran. Dictator. Criminal. Cat de usor societatea umana super centralizata si controlata, poate deveni victima unor ticalosi care se grupeaza in jurul unui bou. (Vezi si „Falsul Nero” – L. Feuchtwanger). Sau „porc de caine”, cum se spunea in Evul Mediu. Mai ales in zonele musulmane, care nu agreau porcul. Toate papusile astea manipulate, la un moment dat, ajung sa-si rupa legaturile si sa inghita pe cei care le-au creat.
La Putler te-ai uitat?
Ca de obicei, citesc cu bucurie textele dumneavoastră.
O urare țărănească pentru dumneavoastră:
SĂ VĂ PLESNEASCĂ HAMBARUL VIEȚII DE ROADE!
Cu respect
Constantin Pop
Felicitari pentru articol!
Mulțumim, stimate domn! Mă trimiteți la citit. Seligman, Martin. Learned Optimism ??
Foarte bun articolul
”Din lemnul strâmb al omenirii n-a ieșit niciodată ceva drept”
Immanuel Kant după Eclesiast
Cand istoria ultimei sute de ani a fost- si este – aglomerata de catre dictaturi bestiale sprijinite de ideologii de stanga, exemplificarea latentei aptitudinilor dictatoriale prin evolutia lui Franco, de la general la dictator, drept caz reprezentativ, reflecteaza forta reziduala a unei informari istorice vetuste cu subtilitati antieuropene. Razboiul civil din Spania reprezinta o pagina dureroasa din istoria civilizatiei europene. Analizarea acelei perioade trebuie facuta cu maxima obiectivitate. Consolidarea unor exagerari, omisiuni sau neadevaruri, prin reactualizarea unor sabloane repetate insistent zeci de ani, mentin o ostilitate daunatoare fata de restul Europei.
https://www.podul.ro/articol/15304/rzboiul-civil-spaniol-o-sangeroas-tentativ-de-bolevizare-pe-culmile-cruzimii-cum-a-fost-jupuit-de-viu-andreu-nin-fostul-secretar-al-lui-troki-frontul-nkvd-preoi-spanzurai-clugrie-violate-tortur-i-execuii-infiortoare
” Moscova…anii 50, pe timpul cand tovarasul Stalin conducea destinele Uniunii Sovietice, iar locomotivele utilizate de-a lungul si de-a latul Uniunii Sovietice erau locomotive cu aburi.
O seara mohorata de noiembrie! Un muncitor rus mort de beat, vrand sa ajunga mai repede acasa, intr-un cartier periferic al Moscovei, o taie printre liniile unui depou. Tot mergand pe o linie de tren, aude in spate: Puff, puff, puff, puff…o locomotiva cu aburi…sare pe o alta linie si iar Puff, puff, puff, puff….alta locomotiva ….si tot sare asa, urmarit de locomotive, pana cand ajunge acasa mai mult mort decat viu. Disperat si transpirat pune un samovar(ceainic) pe plita ca sa-si prepare un ceai, dar beat inca fiind, adoarme….se trezeste brusc auzind iarasi Puff, puff, puff, puff( apa din samovar fierbea de zguduia samovarul pe plita) ! Ia samovarul de pe plita si-l arunca pe podea calcandu-l in picioare si mormaind cu naduf: Astia trebuie starpiti de mici!”
Consecinta: Studentul rus care a inventat acest banc a fost premiat de KGB cu o excursie de 20 de ani intr-un lagar din Siberia!
Morala: Incercati sa starpiti din fasa, prin vot, intentiile unor fiinte periculoase pentru natie de a ajunge la varful politicii! Daca prin vot nu se poate, incercati orice mijloace ce pot duce la starpirea acestora!
Good luck! Sau altfel spus ; „pe cai copiii mei!…dar n-avem cai!….atunci pe curand!”
Nu exista dictaturi rele și dictaturi bune, toate sunt abominabile. A fost odată un dictator african care, nu numai că a ucis oamenii cu propriile mâini, ci i-a și mâncat periodic. Opinia că o societate omenească poate fi apreciata după monstrii pe care ii produce este justa.
Dictatura apare atunci când politica este scoasă din politică și când singura gândire care nu amenință dictatorul este gândirea sterilă a populatiei. Popoarele care nu percep libertatea ca pe o cerință fundamentală a vieții înseși dau naștere la dictatori. Mediocritatea, lașitatea și ignoranța naște dictatori despotici. Nu ajungi dictator feroce fara sa ai certitudinea că populația a devenit, sub biciul dresorului, o turmă gregară, terorizată de frica. Nu conduci o dictatură daca drepturile nu sunt restrânse drastic, daca nu le pui supușilor calusul in gură. Mania persecuției, combinata cu mania grandorii și suspiciunea patologică, este specifică dictatorilor „veșnici”. Dictatura acestora înseamnă dispreț și teroare. Totuși, omenirea sau o parte a ei, un grup izolat de oameni, nu poate suporta, multă vreme, cruzimea și disprețul dictatorului, fara a-l urî. Orice forma de dispreț, daca intervine in politică, instaurează fascismul. Daca variază calificativele, apoi concluzia e aceeași: dictatura este un drog. Dictatorii sunt dependenți de acest drog. Germanii au trăit sub dictatura în jur de patru decenii. Rușii trăiesc sub dictatura în jur de patru secole. Nazismul împărțea lumea în rase superioare și rase inferioare, acestea din urmă fiind marginalizate și, „in extremis”, exterminate. Exact la fel stau lucrurile cu/in Rusia putinista, în care dictatura absolută secera suflete deopotrivă cu capetele. Rasa rusă, ceea ce noi numim astfel, nu-i decât adunătura asta mare de tipi jalnici, abrutizați, încălecați și hăituiți de frica Dictatorului Roșu. După aproape un sfert de veac de panda și casapire, de mizerie și dispreț total, FetideNatia rusă zace încătușată prin teribile legi care mai de care restrictive și absurde. Dar acest dictator funest a fost dat lumii de către ei, mujicii. Dictatorul s-a născut și a crescut acolo, dar a devenit dictator abominabil pentru că rușii n-au dorit niciodată să se omoare pentru adevăr și drepturi și pentru că Putin a fost avortat a doua oară din cele patru dogme ale ororii: cea a oligarhatului, cea a șovinismului nefast, cea a mesianismului abject și cea a totalitarismului deșănțat. Si-apoi, Dictatorul Roșu se pricepe ca nimeni altul la tot soiul de atrocități, așa că nu merită osteneala să-l sfidezi. Mulți au sucombat sub ghilotina lui Putin, spre marea mândrie a tuturor ordurilor umane… Instabilitatea sa psihica l-a dus nu numai la excese, dar și la credința nebuna că ar fi, cu adevărat, trimisul Cancelariei Cerești. Încă nu și-a numit câinii de companie în funcția de consuli, dar mai are timp, până în 2042…In concluzie, dictatura apare acolo unde in politică nu e loc pentru moralitate, ci numai pentru pumnul de fier al dictaturii lui.
Intrebarea care ma framanta de o buna bucata de timp este daca loaza de Saloth Sâr putea sa devina Pol Pot , steaua in 5 colturi din varful piramidei dictatorilor criminali de toate orientarile, daca nu era formatat de comunisti in Franța si trimis la băi la Pornic, statiunea in care s-au bronzat si scaldat VILenin cu nevasta si soacra.
Dintre greii PCF , Maître Vergès, avocatul lui Carlos Şacalul si al lui Klaus Barbie a contribuit in mod exceptional la plamadirea monstrului care nu a fost niciodata deranjat de CPI.
Maître Vergès spre sfarsitul vietii a devenit dramaturg si interpret in propria-i piesa pusa in scena de cele mai renumite teatre din Europa.
A murit fara remuscari si admirat de colegii de breasla si Loja.
Are importanta faptul ca o parte a nucleului
” revoluționar” constituit de Iliescu Ion beneficiase in Franta de consilierea stangii internationaliste ?
Despre „speranță” – urmăriți negreșit articolul care (poate/sper) urmează.
Scuze, apostila de mai sus (despre Speranță…) era numai și numai pt colegul de mai jos, ”Vruum” !
Aici sub „Clement”, aș fi putut eventual zice așa (însă n-aș fi făcut-o de nu era gafa inserției eronate): despre Pol Pot aș fi pomenit poate altădată, în cu totul alt context (mai ales că „m-am ocupat personal” de memoria dumnealui… acu o groază de ani, întrebând în dreapta și-n stânga PhnomPhenului cu destul sârg). Dar dinadins i-am evitat aici pe necreștini, dinadins am pomenit de cei care ne sunt mai apropiați de pielea și mintea europeană. Cât despre Maître Vergès – bravo și mersi pt inteligenta completare.
„Indivizi ca tine și mine, așadar inclusiv eu și mneata, în condițiile accederii la o putere posibil excesivă și autoritaristă, în circumstanțele prielnice excercițiilor abuzive, am putea deveni, am putea face și drege, cam ce-au fost și-au comis alți și-alți tirani, …”
Sunt cateva nuante aici ce merita mentionate. Accederea la putere, vine dintr-o tendinta ce se poate depista, in functie de mijloacele folosite se poate determina si ce urmeaza. Unii asociaza in mod corect, parerea mea, dorinta de putere, de a conduce pe altii, ca o caracteristica a unui psihopat. Cu cat mai mult vrei puterea, cu cat mai mare acea putere, cu atat mai mult vei fi in stare de abuzuri pentru a o obtine. In general nici un sistem nu-ti permite lucrul asta, respectiv sa ajungi din cetatean de rand la rangul de stapan absolut, prin urmare sa ajungi la putere ai nevoie de aliati, complici, treci prin anumite etape ce includ convingerea sau coruperea factorilor actuali de putere.
Odata ajuns la putere, intervine alt un alt aspect, respectiv mentinerea ei. Daca pana acolo inamicii au fost previzibili, separatia intre ei si aliati a fost relativ usor de facut, stapanul ajuns absolut se confrunta cu testul acceptarii de catre cei condusi. Sigur, in mintea lui el s-a considerat cel mai bun, cel mai potrivit pentru a conduce, dar sunt si ceilalti de acord? Prima deceptie majora va fi constatarea ca dragostea a fost un concept prezent doar in capul lui. Tot ca in viata, va incerca mai intai cu frumosul, apoi cu constrangere si mai tarziu cu forta, sa mentina iluzia ca el si numai el merita sa fie conducatorul iubit, iar ceilalti doar nu il inteleg, sau il invidiaza, sau mai rau, vor sa-i ia locul. Motivatiile se schimba, paranoia ia locul ambitiei ce l-a propulsat in rolul de stapan, constiinta nu-i spune nimic de genul sa-si dea demisia, ‘the damage is done’, nu e vorba numai de reputatie cat de consecintele nefaste ale actelor anterioare. Dusmanul trebuie inlaturat, presupusii dusmani la fel. Lucrurile vor merge ‘din rau in mai rau’, cu iluzia ca va reusi sa stabileasca un echilibru intre puterea obtinuta si acceptul social. Iluzia de echilibru se va realiza, nu si acceptul social.
Comentariile, la fel de tari precum articolul!
Dar mai există speranțe, nu-i așa?
Nu, nu exista.
Cand domnul Ticu Dumitrescu a inteles ca PNTCDul si PNL ul au fost capuşate cu juni securisti pretins descendenti ai unor membri sau doar simpatizanti ai Partidelor Istorice, o mare parte a arhivelor Securitatii , fondul documentar al Muzeului PCR „, arhivele CCES, ale unor Institute de Cercetare, Banci si arhiva academiei Stefan Gheorghiu” au fost arse sau ” securizate” iar Dinescu a fost pus stapan peste tainele CNSAS, nicio speranta nu ne-a mai ramas.
Ma refer la sperantele puse in alegatori , candidatii la alegeri , structurile care controleaza procesul electoral si media.
Imi permit doar sa sper ca Dumnezeu draguțul, in aceste vremuri cerne graul de neghina pentru ceasul in care va trebui sa dam socoteala de ce am facut cu ” Gradina Maicii Domnului”. Daca macar o mana de grau sanatos si care nu a fost modificat genetic va ramane, o vom lua de la capat .
(vezi mai sus)