sâmbătă, iulie 20, 2024

Nu doar un fel de Nopcsa Saga

Într-un interviu publicat pe site-ul Teatrului Szigligeti din Oradea, Gianina Cărbunariu, autoarea scenariului dramatic și semnatara regiei spectacolului intitulat Magyarosaurus Dacus, mărturisea că a aflat câte ceva despre complexa, fascinanta, fluida personalitate a baronului Nopcsa Ferenc, care avea să devină personaj dramatic, grație informațiilor conținute într-un  articol publicat în revista Scena 9 de jurnalistul și, mai nou, și câteodată, dramaturgul Ionuț Sociu.

Citind ceea ce a scris Ionuț Sociu în sus-menționata publicație, am aflat și eu, din păcate de abia după încheierea reprezentației – și fac precizarea aceasta tocmai fiindcă o bună înțelegere a acesteia presupune un spectator  dinainte informat, pregătit, mai ales când acesta are nevoie de supra-titrare-  că Nopcsa Ferenc a fost ceea ce se cheamă o personalitate controversată. A fost descoperitor de dinozauri pitici, mai exact al celui al cărui nume a dat titlul textului și al spectacolului, dinozaur ce a ajuns să fie alintat Magy, însă a fost și etnograf, fotograf, spion. Chiar și candidat la tronul Albaniei. Nopcsa Ferencz  a fost socotit nici îndeajuns de maghiar și nici suficient de român (provenea dintr-o familie românească maghiarizată din Săcel, o localitate situată foarte aproape de Deva), fiindcă, din câte se pare, a avut o relație de tip homosexual cu un anume Baiazid Doda. Care i-a fost o lungă bucată de vreme secretar. Relația dintre cei doi s-a sfârșit tragic.

Ionuț Sociu îl plasează pe Nopcsa Ferenc în ceea ce regretatul George Banu ar fi  numit un entre –deux. Nopcsa a oscilat- crede Ionuț Sociu- între Franz Kafka și Indiana Jones. Și același Nopcsa, care a călătorit poate chiar mai mult decât Peer Gynt, a fost, după spusele inspirate ale paleontologului belgian Louis Dollo, o ființă-cometă. Un istoric maghiar pe nume Kiisztián  Csaplár îl compara cu Lawrence al Arabiei. Posibil.

Toată această istorie și pasionantă, și încâlcită a provocat-o pe Gianina Cărbunariu. A mai contribuit și faptul că respectivul Nopcsa s-a născut în 1877, adică cu exact 100 de ani înainte ca dramaturga și regizoarea din Piatra Neamț să vină pe lumea asta. Gianina Cărbunariu și-a completat informațiile consultând alți câțiva paleontologi și istorici. Numiți ca atare în caietul de sală, după părerea mea, cam haotic și insuficient lămuritor. Așa a aflat Gianina Cărbunariu că Nopcsa Ferenc nu a fost singurul personaj interesant sau, mă rog, bizar, din familia cu pricina. Un anume Nopcsa Elek a fost director general al Operei și Teatrului Național din Budapesta și a mai fost și protagonistul unui scandal după ce o vedetă a vremii a dezvăluit că nu i-a fost prelungit contractul fiindcă ar fi refuzat să-i ofere superiorului ei favoruri sexuale. Cu istorioara respectivă începe spectacolul plasat de decorul creat de Irina Moscu în cadrele unui teatru din așa-numita La Belle Epoque. Exact aceea în care a fost construit și Teatrul din Oradea. Decorul ca și costumele imaginate într-o explozie de culori sunt remarcabil valorizate de conceptul video și de light-designul datorate lui Cristian Niculescu. În cadrele unei scene de teatru sunt inserate imagini, fotocopii din ziarele care au relatat ba despre faptele lui Ferencz Nopcsa, ba despre cele ale lui Elek. Dar și despre câteva evenimente istorice precum lupta pentru independență a Albaniei, începutul Marelui Război, căderea Imperiului sau Tratatul de la Trianon. De vreo două sau trei ori din podul scenei coboară o copie a mini-dinozaurului cu pricina.

Gianina Cărbunariu îți concepe spectacolul care ar fi mai corect a fi numit show în formula teatrului în teatru. Care îi permite și jocul pe axa timpului, și o anume indeterminare temporală, și recursul la ancronisme (cu celebrul și în rău, și în bine Franz Ferdinznd, de pildă, se vorbește cu ajutorul telefonului mobil), și momentele muzicale compuse de Trabalka Cecilia și executate de formația numită Nopcsa’s band din care fac parte actorii Dimény Levente, Szotyori József, Trabalka Cecilia, și secvențele dansante create de Dimény Levente.

Distribuția e consistentă nu numai fiindcă pe scenă apar o mulțime de personaje, ci și fiindcă pe fascinantul Nopcsa Ferenc, cu toate vârstele și identitățile sale, îl joacă mai mulți actori. Ansamblul –  Csatlós Lóránt, Dimény Levente, Fodor Réka, Firtos Edit, Gajai Ágnés, Hunyadi István, Kocsis Gyula, Kovács Enikö, Scurtu Dávid, Szabó Eduard, Szotyori József, Tasnádi-Sáhi Noémi, Tóth Tünde,Tőtős Ádám, Trabalka Cecilia- funcționează dinamic, ireproșabil, permițând totuși evidențierea câtorva individualități. Precum acelea ale performerilor Csatlós Lóránt, Dimény Levente, Fodor Réka, Gajai Ágnés, Hunyadi István, mereu surprinzătoarea Tóth Tünde, Szabó Eduard sau Szotyori József, Tasnádi-Sáhi Noémi și Trabalka Cecilia ori foarte tinerii Scurtu Dávid și Tőtős Ádám.

Magyarosaurus Dacus este și nu este reconstituirea povestea vieții lui  Nopcsa Ferenc.Este și nu este saga familiei Nopcsa. Contează enorm, după părerea mea, și ele sunt cele care furnizează adevărata cheie de lectură a montării, repetatele referințe la istoria universală. La istoria Europei Centrale.

Urmărind spectacolul mi-am amintit o afirmație extraordinară a lui Milan Kundera. Foarte adesea citată de admirabila cercetătoare și profesoară Adriana Babeți.  Aici,în Europa Centrală“trecutul refuză să treacă, iar asta nu înseamnă doar că memoria celor din Europa Centrală îl păstrează vuiu, ci și că tot ceea ce părea definitive încheiat se poate întoarce oricând, cu o forță incredibilă”.

O bună parte din reprezentație m-am bănuit că reacționez ca un profesor obsedat de referințe și citate. Asta până a venit și confirmarea că, totuși, am dreptate. Monologul din final rostit cu mult patos de Dimény Levente îmi confirmă ipoteza.

Teatrul SZIGLIGETI din Oradea                                                             

MAGYAROSAURUS DACUS de Gianina Cărbunariu

Traducerea și dramaturgia de scenă: Boros Kinga

Scenografia: Irina Moscu

Video și light design: Cristian Niculescu

Muzica: Trabalka Cecilia

Cu: Csatlós Lóránt, Dimény Levente, Fodor Réka, Firtos Edit, Gajai Ágnés, Hunyadi István, Kocsis Gyula, Kovács Enikö, Scurtu Dávid, Szabó Eduard, Szotyori József, Tasnádi-Sáhi Noémi, Tóth Tünde, Tőtős Ádám, Trabalka Cecilia

Nopcsa’s band: Dimény Levente, Szotyori József, Trabalka Cecilia

RAP: Szotyori József

Coregrafia: Dimény Levente

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro