„Pământul este amenințat din atâtea părți, încât îmi este greu să rămân optimist. Amenințările sunt prea mari și prea multe. În primul rând, Pământul devine un loc prea mic pentru noi. Resursele naturale se epuizează într-un ritm alarmant. I-am oferit planetei un dar fatal: schimbarea climatică. Temperaturi în creștere, topirea calotei glaciare, defrișări, suprapopulare, boli, război, foamete, lipsa apei potabile și decimarea faunei; toate acestea au o rezolvare, dar până acum nimic nu s-a rezolvat.”[1] – Stephen Hawking
În „Nexus”, Yuval Noah Harari insistă să demonstreze că nevoia de informație în societate nu este destinată nici ajungerii la adevăr, cum cred optimiștii, nici pentru obținerea și stăpânirea puterii, cum sunt convinși realiștii, ci pentru a menține ordinea în societate. De ce ar fi nevoie să fie menținută ordinea? Pentru că, asemeni oricărui sistem natural, în timp și societatea este menită să-și crească gradul de dezordine. Și atunci factorul politic, statul ca atare, cheltuiește (tot mai multă) energie, într-un fel sau altul, pentru a menține ordinea socială. Pentru a reuși în ceea ce-și propune, se străduiește să aibă acces la informație: dacă este un stat autoritar sau dictatorial, o centralizează, dacă este un stat democratic, preferă varianta distribuită a gestionării informației între puterile tradiționale: administrativă, judecătorească și legislativă, plus presa liberă.
Dar de ce ar fi validă ideea că societatea ar fi în mod natural predispusă spre dezordine? Aici răspunsul vine din… termodinamică, mai exact primele două principii ale termodinamicii. Stephen Hawking a demonstrat că legile termodinamicii sunt valide chiar și pentru a descrie comportamentul găurilor negre, arătând astfel încă o dată că legile fizicii se aplică oriunde în natură. Primul principiu al termodinamicii spune că – și citez interpretarea lui Hawking (eseul „Ce se află în interiorul unei găuri negre?” din „Răspunsuri scurte la marile întrebări”): „… o mică schimbare în entropia unui sistem este însoțită de o schimbare proporțională în energia sistemului”. Al doilea principiu al termodinamicii postulează că „… entropia poate doar să crească cu timpul”.
Cum societatea umană, la nivel național și global, se supune în fond acelorași legi naturale ca orice alt sistem din univers, în timp tinde să-și crească starea de dezordine (entropia). Pentru a combate efectele entropiei, statele sunt nevoite să cheltuiască tot mai multă energie, pentru că orice modificare a entropiei are o relație directă cu energia sistemului.
Dacă scopul este menținerea ordinii – și nu poate fi altul – atunci pe măsură ce dezordinea amenință societatea umană (națiunile sau global, pentru că lumea este acum interconectată) trebuie să sporească și consumul de energie cu care alimentăm aceste sisteme: hrană, apă curată, energie electrică, petrol, gaze – utilități cu alte cuvinte, climă stabilă sau măcar predictibilă, cu (inevitabile) perturbări gestionabile și, desigur, noi și dezirabile idealuri politice, pentru că omul este „un animal politic”, o știm de la Aristotel.
Pentru a fi eficienți, trebuie să închidem atent buclele de feedback; adică trebuie colectată permanent informație de valoare, care să fie interpretată cu acuratețe și pe baza evaluărilor corecte să se ia prompt deciziile necesare. Ajunși aici, nu știm care dintre modelele autoritarist sau democratic al gestionării informației ar fi cel mai potrivit pentru a o scoate la capăt și nici dacă inteligența artificială (AI) ne-ar fi de vreun folos ori dimpotrivă.
Putem, totuși, paria fără nicio teamă că, dacă nu vom proceda cum trebuie, dezordinea sporește (natural!) și se va ajunge în faza în care reglarea sistemului se face violent: războaie, degradarea climatică globală severă și negestionabilă datorită încălzirii planetei, perturbarea gravă a disponibilității resurselor pentru comunitățile umane: apă, hrană, căldură, medicamente, bunuri necesare traiului și așa mai departe.
După toată această evaluare, ne putem concentra pe întrebarea zilelor noastre: asistăm cumva în acești ani la o criză a statelor în fața unei degradări entropice, pe care în loc să o gestionăm colaborativ, am ales să o folosim ca pretext global de răfuială, declanșând o competiție oarbă ce nu va avea în final niciun câștigător? Și dacă da, ce ar fi de făcut?
Ce lideri sau ce model anume de leadership ar fi potrivit să ne scoată la liman, să smulgă din noi și din natură în mod eficient, colectiv înțeles și asumat acele rezerve de disponibilitate, creativitate și altruism de care avem nevoie să punem în aplicare un nou model global de ordine?
Sunt personaje ca Vladimir Putin, Xi Jinping, Viktor Orbán, Donald Trump, Recep Tayyip Erdogăn, Benjamin Netanyahu, ayatollahul Ali Khamenei din această categorie sau ne înșelăm? Ne putem baza pe oameni de afaceri ca Elon Musk să ajute omenirea sau ei sunt întocmai ca personajul „Peter Isherwell” din distopicul film artistic „Don’t look up!”?
Mi-e teamă că toate acestea sunt întrebări de care nu putem scăpa.
RĂFUIALA
Alegerile pentru Casa Albă au trecut și știm acum învingătorul: Donald Trump pentru al doilea mandat. Nu i-a „furat” nimeni victoria, cum ne avertizau fanaticii săi susținători în timpul campaniei electorale, așadar revanșa a fost luată. Pentru că întreaga competiție pentru Casa Albă a fost marcată de ideea de revanșă pentru înfrângerea total neașteptată de la alegerile din 2020, despre care Donald Trump însuși, atunci președinte în funcție, a afirmat că au fost „furate de democrați” și le-a cerut susținătorilor săi în ianuarie 2021 să ia cu asalt Capitoliul și să-i împiedice pe aleși să voteze pentru învestirea lui Joe Biden.
Toate acestea sunt acum istorie, nici măcar una fără precedent: să nu uităm de „Watergate”, de toată acea rețea pusă la punct de oamenii unui alt președinte republican controversat, Richard Nixon, omul care pretindea de asemenea că este reprezentantul poporului și luptă împotriva „elitelor” și a „sistemului”, întruchipate de democrați. Așa că i-a spionat, i-a discreditat cum și pe unde a putut și nu a ezitat să-și încurajeze colaboratorii apropiați din echipă să recurgă pentru asta inclusiv la oameni din serviciile secrete ale Americii. Deci, s-au întâmplat și lucruri mai rele altădată, democrația a fost poate chiar mai greu încercată de Richard Nixon decât a îndrăznit – deocamdată – Donald Trump.
Revin. Revanșa s-a produs, America este acum mulțumită, liniștită, iar cei care nu sunt mulțumiți și încă protestează în stradă sunt expediați ca insignifianți, elitiști, minorități progresiste nereprezentative și așa mai departe. Cu echipa Trump – Vance, America se va întoarce la ceea ce contează, coloana vertebrală a națiunii: muncitorii și fermierii. În numele lor taxele pentru cei avuți, ba chiar putred de bogați, se vor reduce, se va renunța la multe programe sociale promovate de administrația democrată, iar imigranții fără acte și evreii sunt la dispoziție pentru a încasa vina pentru tot ce, la o adică, nu va merge bine.
Tot încasatori de serviciu vor fi și Ucraina, dacă nu va fi de acord să fie împărțită după o discuție a tandemului Trump – Musk cu Putin, Narâșkin, Patrușev & Co.; dar și Uniunea Europeană va fi un încasator pe cinste pentru Donald Trump, pentru că întruchipează tot ce Trump detestă: dezbate mult, adică, trece orice decizie prin tot felul de filtre și respinge cu oroare tranzacționalismul primitiv.
Când negociezi cu europenii ca președinte al Americii, stai la o masă cu vreo treizeci de lideri, unii atât de insignifianți încât ar merita să fie trimiși după cafea, apă și fursecuri, nu să participe la „jocurile băieților mari”.
Dar dacă ar fi cu adevărat unită, așa, ca un stat federal, ca Statele Unite, Europa ar da bătăi mari de cap Americii „Great Again”, deci este preferabil pentru o Casă Albă în care la Biroul Oval se află Donald Trump ca personaje de genul Orbán și Fico să-și facă de cap și să „bage mereu bățul prin gard” la Bruxelles. O viziune deloc îndepărtată de cea a „bunului prieten Vladimir”, de la Moscova.
Una peste alta, dorința de revanșă l-a readus pe Donald Trump acolo unde-și dorea încă din 2020, doar că revanșa nu are elemente comune în niciun fel cu înțelepciunea și nici cu buna guvernare. În schimb, revanșa este un simptom evident al creșterii entropiei, al „temperaturii” din societate.
După nefericitul episod Richard Nixon și mandatele mai puțin convingătoare ale președinților Ford și Carter (nu lipsiți de merite, totuși) – a venit la Casa Albă Ronald Reagan, omul care a grăbit sfârșitul Uniunii Sovietice pentru că a știut exact cine este inamicul și nu a fost dispus la absolut niciun compromis în competiția cu acesta, iar pe aliații Statelor Unite i-a ținut aproape și s-a bazat pe colaborarea cu ei. Nu mult după ce a predat mandatul a ajuns să-și vadă încununate eforturile politice și sacrificiul personal.
Acum, însă, mai multe elemente ale realității cotidiene fac diferența: a revenit la Casa Albă exact autorul moral al dezastrului din 6 ianuarie 2021 și niciun semn nu lasă să se întrevadă altceva decât o continuă „creștere a temperaturii”. Sau, cum ar fi spus-o Hawking, exista cu siguranță o rezolvare la criza din ianuarie 2021, dar cum nimic nu s-a rezolvat între timp, creatorul acelei crize a ajuns din nou în fruntea bucatelor.
THE TO DO LIST
Ajuns în acest punct al analizei, îmi doresc să fiu foarte bine înțeles: administrația democrată a președintelui Joe Biden a contribuit la rândul său la „ridicarea temperaturii” în societatea americană, la fel cum nu a găsit soluțiile îndrăznețe care s-ar fi impus pentru a combate efectele haosului creat în Occident urma atacării Ucrainei de către Federația Rusă și, mai ales, la mișcările clare de coordonare dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord.
În toamna anului 2022 și primăvara anului 2023, Ucraina a arătat că luptătorii săi foarte determinați au capacitatea de a pune în mare dificultate atât armata rusă cât și trupele de mercenari și deținuți aduși pe front de contractorul Wagner. Singurul lucru pe care Kievul îl solicita atunci era să fie cât mai bine susținut cu tehnică militară modernă (tancuri și alte tipuri de blindate, artilerie, avioane și apărare antiaeriană) și muniții pentru a-i arunca pe ruși dincolo de frontieră.
Occidentul, cu Washingtonul în frunte, a răspuns mai mult decât precaut la aceste solicitări și a și motivat de ce: pentru a supăra Kremlinul, care ar fi putut interpreta totul ca o escaladare și ar fi răspuns atacând Ucraina sau chiar teritoriul NATO cu arme nucleare tactice. În 2024 am avut totuși proba – când trupele Kievului au intrat în oblastul Kursk, pe teritoriul Federației Ruse – că Moscova nu este chiar atât de decisă să escaladeze cum lăsa retorica lui Putin să se înțeleagă.
Leadership-ul ezitant al administrației Biden în privința Ucrainei a fost repetat și în relația cu Ierusalimul, după 7 octombrie 2023, deși Washingtonul a deplasat rapid forțe semnificative în Orientul Mijlociu, ca să nu existe îndoieli că-și va sprijini militar aliatul. Totuși, în paralel, diplomația americană a descurajat cât de mult a putut guvernul de la Ierusalim să răspundă Iranului și forțelor sale proxy în forță, cum s-ar fi cuvenit, în speranța că Partidul Democrat nu va pierde sprijinul votanților săi care simpatizează cu cauza palestiniană și sunt victimele eficientei propagande pro-Hamas și pro-Hezbollah.
Toate aceste ezitări înseamnă că marile oportunități de a gestiona eficient focarele de dezordine și haos au fost ratate de administrația Biden. Totul a culminat cu impasul creat de problemele de sănătate ale președintelui octogenar, care nu mai părea fizic capabil să-i țină din nou, victorios, piept lui Donald Trump. Restul este istorie, o istorie în care, contrafactual multe ar fi trebuit să fie altfel: GOP ar fi trebuit să ia serios în calcul o candidatură onestă și de calitate, cum a fost cea a lui Nikki Halley, iar Democrații ar fi trebuit să o arunce pe Kamala Harris în luptă încă din prima parte a anului 2023. Competiția pentru Casa Albă ar fi fost la modul ideal, cred eu, cea dusă între Nikki Halley și Kamala Harris. Nu a fost să fie.
Nimeni nu știe însă ce va face Donald Trump în timpul celui de-al doilea mandat, nici măcar republicanii. Dacă democrații sunt năuciți de modul în care au pierdut în alegerile din acest an cam tot ce se putea pierde, republicanii serioși asistă la șarada formării echipei pentru Casa Albă, unde J.D. Vance este un fel de observator din rândul al doilea, Ivanka Trump și Jarde Kushner sunt într-o expectativă la care nu se aștepta nimeni, iar Donald Trump se sfătuiește cu… Elon Musk.
Prin urmare, partidul a ajuns în faza în care consumă cerneala ziarelor sau spațiul on-line al acestora pentru a-i sugera viitorului președinte ce anume să includă în programul său politic, fără a avea certitudinea că acesta va lua în seamă câtuși de puțin aceste sugestii. Să luăm de exemplu articolul lui Douglas Murray din New York Post – „10 things Trump do to clean up Biden’s messes abroad”[2], care oscilează între o „to do list” și o colecție de teme „wishful thinking”, dar atinge probleme importante și vine cu sugestii interesante.
Mă îndoiesc că viitoarea administrație Trump, creată acum după chipul și asemănarea câștigătorului competiției electorale tocmai cu scopul de a-l „elibera” de „constrângerile sistemului” – se pare chiar că Donald Trump a cerut să se sară peste vetting-ul obligatoriu al FBI pentru membrii viitoarei sale echipe – va avea rigoarea de a urmări cu cerbicie un plan de acțiuni, așa cum s-a întâmplat, spre exemplu, în administrația Reagan.
Nu mă opresc la sugestiile jurnalistului Douglas Murray, prefer să spicuiesc mai degrabă din viziunea unui republican ceva mai influent în partid – dar care nu cred că face parte din tabăra populistă, a trumpiștilor din GOP -, anume congresmenul de Ohio Mike Turner, încă președinte al Comitetului Ales Permanent al Camerei Reprezentanților pentru Informații (Intelligence), oferită în cadrul unui dialog cu Frederick Kempe, CEO-ul Atlantic Council[3].
Mai întâi o evaluare generală pe care a făcut-o Mike Turner:
Actuala administrație nu a avut un set coerent de politici care să combată crizele ivite în timpul mandatului ci a ales să răspundă punctual. Mai mult, președintele a împins problemele dificile către Guvern să le rezolve, Guvernul a ales să le gestioneze în cadrul comun al NATO, iar acolo, dacă nu s-a identificat un consens pentru rezolvare, atunci au rămas în suspensie, fără ca administrația Biden să formuleze o politică prin care să deblocheze soluționarea lor. Deci viitoarea administrație va moșteni o serie întreagă de probleme de politică externă, de crize nerezolvate, Ucraina fiind una dintre acestea. În ceea ce ține de Ucraina, administrația Biden a avut o abordare inegală, a fixat restricții în utilizarea echipamentelor militare furnizate, pentru „a nu provoca„ Rusia și a nu escalada conflictul. La fel și în cazul Israelului, unde au cerut Ierusalimului să nu răspundă dur Iranului, pentru a nu escalada conflictul, deși Iranul a atacat direct teritoriul Israelului, ceea ce este clar o escaladare. Și în chestiunea rebelilor Houthi care atacă transporturile navale în Golf, s-a acționat limitat și nu foarte decis. Cât privește intențiile rușilor de a duce arme nucleare în spațiu, administrația fie a ales să ignore total subiectul, fie să lase impresia că Washingtonul are putea tolera acțiunea; în orice caz, nu a existat o discuție asupra modului în care s-ar acționa într-o astfel de situație. Rusia a adus trupe nord-coreene pentru a le folosi pe câmpul de luptă în Ucraina, iar administrația Biden nu a reacționat nici măcar prin a da de înțeles că ar putea fi depășită astfel o linie roșie.
Viitoarea administrație de la Casa Albă trebuie să ia atitudine, insistă Mike Turner, să preia inițiativa, să dea dovadă de leadership puternic, aliații vor trebui stimulați și încurajați, iar adversarii, care dau dovadă că se coordonează, trebuie să se convingă că Statele Unite și aliații lor sunt deciși să acționeze, că nu este altă soluție decât să de-escaladeze, având în față o alianță occidentală foarte hotărâtă.
China este cu siguranță purtătoarea celei mai serioase amenințări la adresa Statelor Unite, dar cea mai urgentă amenințare este materializată prin ceea ce se poate numi o „Axă Răului” constituită din cooperarea Rusiei cu Coreea de Nord și Iran, care împreună este cu adevărat amenințătoare pentru Statele Unite și aliați. Ori, principala chestiune pe care viitoarea administrație trebuie neapărat să o soluționeze, este că la acest moment Statele Unite aproape că nu mai reușesc să se coordoneze cu aliații săi.
De exemplu, în conflictul Iranului cu Israelul vedem Iranul atacând direct Israelul, dar nu vedem Israelul atacând fabricile de muniție sau echipamente militare pe care le furnizează Rusiei pentru a fi utilizate pe frontul din Ucraina. În schimb, Iran, Coreea de Nord și Rusia nu au deloc probleme în a se coordona pentru scopurile lor. Dacă deasupra tuturor mai pui și China și sprijinul pe care îl acordă Axei Răului, înțelegi că avem acum o amenințare extrem de periculoasă, cum rareori trăim în o sută de ani. Nu suntem în fața unor provocări, a unor conflicte militare izolate ici și colo, ci în fața unui conflict global serios, căruia trebuie să-i facem față.
După ce Iranul a atacat direct Israelul, administrația a cerut Ierusalimului să ofere un răspuns limitat, să nu escaladeze, să nu provoace. Doar că inamicii noștri nu gândesc la fel. Ei nu se gândesc la acțiuni limitate, ei nu își fac probleme, escaladează. Așadar, trebuie ca și răspunsul nostru să fie pe măsură. Similar în Ucraina: de ce să nu le oferim tot sprijinul de care au nevoie? Sunt soldați excepționali, determinați să obțină victoria și ar trebui să îi susținem cu tot ce au nevoie ca să își atingă scopul. Revenind la Iran, există o oportunitate acum, când Israelul a început să demanteleze structura de proxy ai Iranului, ca Iranul să nu mai poată să se ascundă în spatele acestora și să fie confruntat direct. Iar în confruntare directă, Iranul trebuie determinat prin orice mijloace să nu ajungă să aibă arma nucleară.
Despre desfășurarea de forțe ale Coreei de Nord pe frontul din Ucraina, actuala administrație, observă congresmenul Mike Turner, nu a spus nimic concret, s-au transformat doar într-un fel de reporteri care oferă știri despre prezența acestor trupe în sprijinul Rusiei, dar nu și declarații politice despre ce are de gând Casa Albă să facă pentru a descuraja acest tip de escaladare, dacă este sau nu o linie roșie pentru Statele Unite și pentru NATO în general.
Nu este în interesul nimănui să avem trupe nord-coreene combatante, de pe continentul asiatic (un precedent) adică, în luptă în Europa. Statele Unite și Aliații trebuie să înceapă discuțiile și să decidă dacă aceste trupe nu devin ținte legitime pentru măsurile de contracarare inițiate de NATO.
În fine, Statele Unite trebuie să-și modernizeze arsenalul nuclear și să nu piardă inițiativa în spațiu, avertizează Mike Turner.
Am un Cadillac din anii ‘50, o mașină grozavă, pe care o țin în garaj. Teoretic am o mașină, în realitate dețin o mașină de epocă, care nu are nici dotările mașinilor noi și nici nu se poate compara cu performanțele tehnologice ale mașinilor noi. Ei bine, la fel este și cu armele nucleare: teoretic bifăm că avem în silozuri un număr de arme nucleare, dar ele sunt vechi și nu știm cu adevărat dacă ne putem baza pe ele, trebuie să le modernizăm pentru a fi siguri. În ultimii ani China și Rusia au făcut asta. Și în timp ce ei construiesc arme nucleare moderne, se uită la noi, văd că noi nu facem nimic și trag concluzia că ar avea o șansă împotriva noastră într-un conflict. Nu este vorba că avem nevoie de mai multe arme nucleare sau să ținem pasul, ci că trebuie să fim cu un pas înainte. Ori noi suntem mult în urmă.
Rusia și China au vectori hypersonici purtători de arme nucleare, noi nu; mai rău, noi nu avem deloc rachete hypersonice, nici măcar ca armament non-nuclear. Rusia construiește arme anti-satelit. Să ne imaginăm dacă JFK citea această informație, așa cum s-a întâmplat în criza din Cuba. Ar fi stat cu mâinile în sân și nu ar fi făcut nimic? Dacă un satelit rusesc anti-satelit va ajunge în spațiu, intrăm într-o nouă eră a amenințărilor, pentru că noi nu avem această tehnologie și nici nu am gândit o tehnologie pentru a o contracara. Toate acestea sunt grele neîmpliniri ale ultimelor administrații, este clar acest lucru.
DIN HAOS DOAMNE-AM APĂRUT ȘI NE-AM ÎNTOARCE-N HAOS…
„Lumea de acum nu e o lume bună”, scrie Dan Stanca. „Cel puțin de asta nu ne îndoim. Și nu e bună, fiindcă nu are idealuri. Lecuirea de idealurile propuse de sistemele totalitare a însemnat lecuirea de orice fel de ideal. A însemnat distrugerea ideii de viitor, fără de care e greu să trăiești. Oricât de îmbuibat ai fi, viața de pe o zi pe alta îți dă tot senzația înfometării. Ne e foame de un ideal adevărat, care să strângă în jurul lui mii și mii de oameni.”[4]
Nu aș vrea ca textul meu să fie interpretat ca o „teorie pentru orice” prost plasată. Scopul meu este să arăt că, atât timp cât în mod obiectiv pe scara timpului entropia are tendința să crească, societatea trebuie la rândul său să-și mobilizeze resursele de energie, atenția și imaginația pentru a înțelege profunzimea fenomenului și a-i face față. Este un sentiment destul de prezent, în fond, o dovedește și textul prozatorului Dan Stanca.
Idealurile care să elibereze noi energii nu pot fi cele trasate de un dictator, în numele unor scopuri care, în esență, nu au legătură cu poporul, ci cu interesele grupului care l-au adus la putere și îl protejează. Are vreun rost să-l aducem în discuție pe liderul chinez Xi Jinping, cât timp toată lumea poate înțelege că nimic nu s-a schimbat în China comunistă din vremea lui Mao Zedong încoace? Numai dacă ne gândim cum a fost reprimată mișcarea din Piața Tianenmen în 1989 și ar fi suficient; în plus, Xi Jinping se străduiește să-i semene cât mai mult lui Mao, cel care a aruncat de două ori China în haos cu „Marele Salt Înainte”, apoi cu „Marea Revoluție Culturală”.
În ceea ce-l privește pe Vladimir Putin, omul care, de când este la putere, aprinde focuri peste tot – în Cecenia, în Georgia, acum în Ucraina – în care au pierit sute de mii de oameni, ar ajuta să amintesc de modelul opresiv și criminal pe care l-a pus în operă pentru a descuraja orice opoziție în interior? Vladimir Putin este imaginea haosului după modelul strămoșilor mongoli, suzeranii cnezatului Moscovei; acel cnezat al Moscovei care în numele tătarilor colecta taxele a terorizat celelalte cnezate și ținuturi rusești, începând cu secolul al XIII-lea, pentru ca apoi să le înghită pe rând.
Cum, necum la trei decenii de la dizolvarea Uniunii Sovietice amenințarea haosului revine dinspre Est asupra Europei. Aparent într-o poziție mai bună ca niciodată în istorie, Europa este totuși fragilă în fața unei astfel de amenințări. La Est, Rusia are aliați puternici cu instincte absolute de prădători; în interior, are parte de marionete pe care Moscova le manevrează abil pentru a submina unitatea alianțelor occidentale; peste Atlantic se întrevede transformarea celui mai puternic aliat într-un concurent capricios, lipsit de simpatie, care pune mai presus de principii și valori ideea de târguială.
Europa este o miză, dar nu este singura. Lumea întreagă a devenit o masă de poker, înconjurată de jucători cu revolverele la vedere. Istoria poate evolua după mai multe scenarii, pe mai multe căi. Europa se poate mobiliza, poate câștiga atuuri în confruntarea cu inamicii săi, sau poate fi „unită” mâine prin forță de o ofensivă devastatoare ruso – nord-coreeană la care America să asiste cu mâinile în sân. Ce s-ar schimba, în fond?
Odată aruncate semințele confruntării, se cheamă că șansele sunt mai degrabă de partea haosului. Energia pe care umanitatea, la scară globală, trebuie să o mobilizeze pentru a reveni la cooperare și la ordine ține de acum la un alt palier, mult mai înalt. Confruntarea la care asistăm este de o cu totul altă factură față de ceea ce memoria umanității a conservat ca lecție de însușit, pentru că am permis să se ajungă aici, și asta în numai câțiva ani.
Nu ne-ar strica acum un miracol, o forță a binelui care să schimbe jocul. O intervenție divină.
[1] Eseul „Vom supraviețui pe Pământ?” din volumul „Răspunsuri scurte la marile întrebări” – Stephen Hawking, Editura Humanitas, 2024
[2] https://nypost.com/2024/11/07/opinion/10-things-trump-can-do-to-clean-up-bidens-messes-abroad/
[3] https://www.atlanticcouncil.org/event/elections-2024-congressman-mike-turner-on-geopolitics-and-the-next-us-president/
[4] Dan Stanca – „Criza vine din viitor”; România literară, nr.47 din 8 noiembrie 2024
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
autorul tinde sa foloseasca metafore din domeniul fizicii sau matematicii, pe care nu prea le intelege.
L-as sfatui sa citeasca cite ceva din teoria haosului.
PS rar am citit ceva atit de tendentios! O remarca, „clubul celor rai”, brics, deja cuprinde 3,5 miliarde din populatia globului. Daca-l adaugam si pe Trump, pe Orban, pe Erdogan la cei rai ajung la peste 4 miliarde. Deci va fi nevoie de multe bombe atomice!
Aș zice că modelul de gestionare (și diseminare) a informației trebuie corelat direct cu nivelul de educație și instruire al societății. E posibil ca modelul autoritar să fie singurul care funcționează într-o societate mai „primitivă”. Democrația nu e pentru toată lumea și este esențial modul în care este percepută de oameni și adâncimea nivelului la care este percepută.
Idiotizarea maselor nu poate duce decât către autoritarism, cred. Asta nu înseamnă că statele conduse autoritar au popoare idiotizate, dar autoritarismul îndelungat are o componentă de idiotizare a maselor.
În egală măsură, democrația îndelungată poate susține o spălare a creierelor, care frizează idiotizarea populației. Și avem exemple, din ce în ce mai multe.
”Buni”, „răi” – de fapt, sunt relativ ușor de înțeles, dacă privim prin lupa bunului simț.
cred ca Hawking cu eseul „Ce se află în interiorul unei găuri negre?” din „Răspunsuri scurte la marile întrebări”, scrise prin 2018, s-o fi inspirat si din ”The Entropy Law and the Economic Process” scrisă vreo 50 de ani inainte de Georgescu-Roegen, un român care a creat pentru americani noțiunea si stiința bioeconomiei de-au ajuns acestia sa aibe astazi cca 195 (una suta nouazeci si cinci !!!) de biorafinarii și sa furnizeze 55% din productia mondiala (ccincizeci si cinci la suta) de biocombustibili avansați.
Am avut si ceva incercari modeste pe aci prin Contributors sa explic cite ceva cum e cu bioeconomia si ce buna ar fi ea pentru România sa inchida Neptun Deep (numai cu 10 din cele 195 biorafinarii ale americanilor) și cum sa fim ”verzi”, pe bune, posibil si realist…dar, e greu de inteles si mai greu de facut
Sigur, noi am putea, pentru ca suntem mici (consum, si populatie), dar avem potentialul necesar…insa americanii sunt mult prea mari ca sa poata face asta asa usor
Cum zicea Georgescu Roegen…omenirea va avea energie solara destula ca sa avem o entropie joasa dar in echilibru…dar omul si activitatile sale cresc entropia inexorabil
Rezumat:
– Entropia e o chestie care creste. Trump e de vina;
– revolverele sint pe masa doar ca pistoalele Europei sint cu capse. Trump e de vina;
– clima e schimbatoare. Trump e de vina;
– duminica sint alegeri si oferta e de refuzat in corpore. (Nu cumva adie un vinticel de dreapta prin Romania? Nu ca la noi dreapta e conservatoare cu hrean in saramura, functionareste la stat si cind nu leaga celofanu’ munceste cu sirg in pantaloni.) Trump e de vina;
– saptamina trecuta s-a aprobat nu stiu ce fond, vreo septe sute de milioane de iepuroi pentru ceva inchidere de mine si pentru naiba stie ce la Termocentrala Paroseni. Ceva Tranzitie justa care nu-i deloc entropica ca e de la Bruxelles deci e din aia buna si inclusiva. Ce-or mai pune la panouri pe blocurile decrepite din Cartierul Dallas al orasului Vulcan, sa te tii ce tranzitie justa or sa faca somerii Vaii Jiului prin recalificare la crestere de matasea broastei.
Da’ stai sa vezi ca nu noi sintem de vina ci Trump, mama lui de capitalist veros, clown, maga(r), violent, impulsiv si n-are manera, inca n-am aflat ca e cine mai stie, incestuos, putinist, orbanist, vindut Chinei etc dar se lucreaza. Aflam noi, daca natia o cere, vorbe noi livram, dupa buget. Patriotic, european si constient climatic, vivat Cop 30 ca 29 s-a fisiit.
Trump e de vina!
OT – intre timp imi vine-n feed, prin AI, evident, o dracovenie. Aratarea se numeste Romanian Diversity Chamber of Commerce. https://www.rdcc.ro/
Să constatăm că în ultimele 4 mandate din SUA (2-Obama, 1-Trump, 1-Biden), America a pierdut poziții geostrategice importante care au dus la o scădere a relevanței globale a SUA. Pretenția lui Trump de a face America măreață din nou este un răspuns agresiv la această scădere a hegemoniei americane.
În plus, să nu ignorăm starea internă a societății americane, prinsă într-un adevărat război civil între progresiștii și curentele stângiste din Partidul Democrat vs conservatorismul clasic din Partidul Republican. Din acest punct de vedere, îl prefer pe Trump. Dar este treaba americanilor să-și rezolve problemele interne.
În ceea ce privește aspectele conflictelor globale, pe noi ne interesează mai mult poziția SUA asupra războiului din Ucraina și politica lui Trump față de Europa.
În legătură cu Ucraina, cred că Trump va vrea să scape de această situație minoră și dezagreabilă și, ori va face o Pax Americana cu Putin, ori va pasa rezolvarea problemei Europei. Aici, cred că este mai bine ca Trump să rezolve EL situația din Ucraina direct cu Putin, oricare ar fi soluția. Nu am încredere în Europa de Vest, existând pericolul ca Germania+Franța să-și de-a mâna cu Rusia și să sacrifice Polonia, România, Ucraina, etc.
România sper că va ieși bine dintr-o pace SUA cu Rusia, dar nu va ieși bine dintr-o pace Europa de Vest cu Rusia. Amintirea Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939, dar și al „păcii” de la Yalta este înfricoșătoare pentru popoarele din Estul Europei
O analiza la firul ierbii a politicii externe. Dar dupa WW2, Europa de Vest a fost preocupata de propria bunastare ale natiunilor componente, Europa de Vest a cochetat cu SUA, Europa de Est a servit URSS. Dupa anul 1990, crizele economice si monetare, pandemia au diluat solidaritatea europeana. Crearea UE si extinderea ei graduala nu au dat rezultatele dorite. In SUA Obama si Bdden au avut viziuni pacifiste. Relatia cu F. Rusa cu UE a fost acceptata si continua pana la izbucnirea razb.cu Ucraina. Dincolo de care lucrurile s- au impotmolit politic, militar si economic. Fara niste compromisuri teritoriale si economice acest conflict nu se va stinge prea repede. Iar pe plan mondial este o lupta acerba pt resurse, apa, putere si bani, pentru suprematie globala.
Excelenta analiza. Din păcate, Forța binelui a cam luat o pauza și e prezenta doar în filme, în timp ce Raul absolut, care știm cu toții ca este noua Axa a râului, își face de cap.
E nevoie de un efort enorm sa nimicim Axa raului, care este cel mai probabil scenariu, având în vedere ca motivațiile lor sunt unele ale unui perdant complexat, nu ale unui învingător mindfulness, doar ca prețul plătit se mărește cu fiecare zi în care nu punem piciorul în prag și ne purtam cu mănuși încă în fata acestor bătăuși medievali.
„Dacă scopul este menținerea ordinii – și nu poate fi altul – atunci pe măsură ce dezordinea amenință societatea umană (națiunile sau global, pentru că lumea este acum interconectată) trebuie să sporească și consumul de energie cu care alimentăm aceste sisteme…”
Nu știu exact, cu toate strădaniile mele de până acum, ce explicație entropică ar oferi Nicholas Georgescu-Roegen, adaptând o teorie proprie termodinamicii în științele sociale, situațiilor socio-politice [și implict economice] din Sudanul de Sud, sau Burundi, ori Liberia etc. Demonii entropiei au demonstrat că în unele locuri de pe Glob nicio religie nu e capabilă să-i domolească, fără ca lumea ori viața să se sfârșească acolo, Capacitatea de adaptare a vieții la cele mai neprielnice condiții este mereu uimitoare.
Desigur, Vladimir Putin nu este veșnic, dar voința sa de a rămâne în istorie s-a împlinit deja. Și SUA au mai avut perioade autarhice, și Federația Rusă a avut perioade mai bune și mai puțin bune în istorie. Noutatea este proiectarea Chinei ca super-putere și conturarea binomului antagonic SUA-China, cu aliații/vasalii lor și posibilitatea reală ca Chină să devină singura mega-putere mondială.
Cât despre Orientul Apropiat, presa a scris atât de mult, iar subiectul este atât de sensibil, încât probabil este preferabil să fie evitat. Aș îndrăzni să spun doar că, cred eu, este o eroare să fie identificat domnul Netanyahu, care are problemele domniei-sale cu legea, cu guvernul statului Israel, iar guvernul extremist actual al statului Israel să fie identificat cu statul însuși, sau cu poporul israelian. Aceste opinii, cât se poate de raționale și valabile pentru orice șef de stat sau guvern juste (după cum a arătat istoria) pentru orice guvern al oricărui stat, sunt exprimate, atât actualmente cât și în trecut, de înșiși cetățenii israelieni.
Povesti!
Qui vivra verra!
“It’s hard to argue that a Putin apologist who is friends with Assad represents conservative foreign policy. It’s hard to argue that someone who wants to get rid of fluoride in your water and favors abortion for all nine months is a conservative family pick,” said Marc Short, a longtime adviser to Pence, referring to Gabbard and Kennedy, respectively, before saying that the Gaetz choice “makes a mockery of the whole Department of Justice — which could be what Trump wants to do — but it’s not really advancing law and order.”
Asta zice un republican citat de W Post. Ne asteapta din nou o administratie disfunctionala, cu yes-men incompetenti si lupte interne in cadrul partidului republican.
Daca si Romania ar invata de la SUA (vezi maiorul propus ca sef al Pentagonului!) dv ati putea deveni seful SRI iar eu seful armatei, ca locotenent (ori sublocotent, nu mai tin minte) rezervist:) As refuza imediat:)
Fascinant articol! Dar în același timp cutremurător. M-a impresionat finalul în care ați prezentat discursul republicanului Mike Turner. Omul își elogiază un adversar politic, JFK, care nu ar fi stat cu mâinile în sân într-o situație teribilă cum este cea prin care trece USA de azi.
Situația e dură, e cumplită. Și dacă umbra zvasticii care a umbrit șase ani Europa ar fi fost îndepărtată doar de americani, poate azi umbra secerii și a ciocanului bolșevic nu ar mai fi amenințat iarăși Europa și USA deopotrivă.
Vă mulțumesc pentru minunatul articol.
Crește entropia?
Soluția ar fi accelerarea punctelor de echilibru dinamic al sys.
Avandu in minte recent pe Mike Tyson și pe Rocky…
dar și pe Gioana se reîntoarce mai tânăr zi de zi mai ceva că Boc cu al sau centru de greutate atât de jos, aproape de pămînt… și pe Ciuca cel obez, e CLAR pentru toți că lumea ce sta să se nască nu are Lideri politici corespunzători.
(echilibrul perfect poate fi atins doar in momentul morții oricărui sys – însă nici atunci pentru mult timp având în vedere procesele de putrefacție ori acțiunea razelor cosmice)
Douglas Murray nu este doar ziarist ci și autor, ale carui cărți merită citite.
„The Strange Death of Europe: Immigration, Identity, Islam” (2017), despre efectele imigrației masive și ale multiculturalismului în Europa, care duc la pierderea identității europene. Cartea e un thriller absolut.
„The Madness of Crowds: Gender, Race and Identity” (2019) despre politicile identitare și impactul lor asupra societății occidentale.
„The War on the West” (2022), unde explorează și critică atacul cultural, intelectual și ideologic asupra valorilor și tradițiilor civilizației occidentale. Cel care provine din interiorul societății occidentale, deși susținut probabil dinafară de inamicii Occidentului. Practic, Murray dezvăluie o mișcare coordonată, sistematică, de a delegitima și de a distruge moștenirea culturală și istorică a civilizației occidentale, un adevărat război cultural. Are patru capitole Rasă, Istorie, Religie și Cultură, intercalate cu niște contrapuncte (China, Reparații pentru sclavie, Recunoștință). E un pic arid, lectura necesită un pic de efort, dar scrie cu nerv și mult umor despre Teorica Critică a Rasei, revizionismul istoric, declinul religios și presiunile ideologice asupra științei și culturii, și aduce argumente foarte solide în apărarea valorilor occidentale. Lucru care mi se pare deosebit de important în acest moment, când multă lume deja nu mai are o percepție corectă asupra Occidentului, iar opiniile înclină spre din ce in ce mai mult spre Est. Pe scurt, o carte mare.
Desi ma identific ca liberal, citind cărțile lui m-am descoperit și latura conservatoare. Dacă interesează, pot să dau mai multe detalii,
Interesant. Pare un autor vrednic să fie descoperit de cititorii din partea noastră de lume.
daca imi dati coordonatele dvs va trimit cartea deja tradusa.
Din fericire, în condițiile progresismului de azi, liberalismul clasic a devenit conservator.
Cum unde se pot procura/citi cartile de mai sus?
@dl.Constantin & dl. Adrian,
Pornind de la interesanta viziune emisa in articolul dlui Felea, voi incerca sa-i ”dau apă la moara” articolului, tocmai prin prisma termodinamicii (stiința exacta) aplicata societatii umane (in care, modest, am incercat sa semnalez contributia uriasa a lui Georgescu-Roegen) si, astept comentarii, astfel:
– entropia măsoara dezordinea, (in procese fizice, chimice, etc., dar si in natura si de ce nu societate) deci poate fi aplicata in diverse sisteme ale activității umane, dar, finalmente urmareste echilibrul.
– in procesele generatoare de entropie (care este intotdeauna in crestere), elementul esential care defineste procesul este EFICIENTA (adica, cit de multa energie utila pot extrage dintr-un sistem de presiune si temperatura creat artificial sau natural, si cita energie ”reziduala” ramine in natura, care va ajunge la echilibru in natura,….dar, atenție…VA FI ALT ECHILIBRU !).
Sa trecem la aplicarea principiilor termodinamice la umanitate și tot ce face ea:
Tot ce spun Douglas Murray, Donald Trump, Putin, etc., tot ceea ce sunt politici (liberala, conservatoare, dictaturi, etc.) tot ceea ce sunt sisteme economice și, mai presus de toate sisteme democratice sau autoritare, si finalmente bogati și saraci, care toti traiesc și se lupta pentru ceva (DE FAPT SE LUPTA PENTRU RESURSE !) iar TOATE ACESTEA SUNT COMPONENTE ALE UNUI SISTEM ENTROPIC , umanitatea care-și cauta echilibrul in condițiile ”amestecului de subsisteme”, care vor ajunge ORICUM la un echilibru, mai devreme sau mai tirziu, fie ca ne place sau nu rezultatul !
De altfel, Georgescu Roegen a si aratat ca omenirea, pentru echilibru, ar trebui să-si urmareasca obtinerea binelui propriu, ”ca sa se simta bine” (hrana, energie, confort decent, etc.), cu impact minim asupra ecosistemului in care traim (mai putine resurse epuizabile – generatoare de lupte- extrase din pamint si apoi, reziduurile-inclusiv energie termică reziduala- eliberate in mediul in care traim si care-i creste entropia).
Singurul factor important, pentru sistemul entropic al planetei ar ramine energia soarelui (atenție – nu numai trivialele panouri fotovoltaice, ci in primul rind soarele care furnizeaza energie padurilor, pamintului in special agricol, apei, etc. și care acestea vor da oamenilor hrana, energie și un mediu curat, respirabil și locuibil…acestea fiind elementele bieconomiei si economiei circulare…asta apropos de jet-uri private ca sa mergem la COP-uri, ultimul d ela Baku)
Revenind la factorul politic, care este esența articolului, interesant, propus:
– cum spunea legea entropiei explicata mai sus, se naște o intrebare: este democratia actuala un PROCES EFICIENT ? intrebarea pare legitima in decursul comentariului dlui Adrian: ”…Lucru care mi se pare deosebit de important în acest moment, când multă lume deja nu mai are o percepție corectă asupra Occidentului, iar opiniile înclină spre din ce in ce mai mult spre Est. Pe scurt, o carte mare….”
dar, cel mai mult mă intrigă, daca nu ingrozește (!!) ceea ce ne spune Douglas Murray: ”…presiunile ideologice asupra științei și culturii, și aduce argumente foarte solide în apărarea valorilor occidentale…”
Care sunt argumentele solide in apararea valorilor occidentale azi ? Care valori ? După mine, asta e un element (doar unul din multe altele…de ex. aburcarea la putere a unor nulități) care arată INEFICIENTA DEMOCRATIEI DE AZI !…abdicarea de la cultura si stiinta este calea sigura spre pierzanie….sau, ajungerea in punctul de echilibru entropic…sau gaura neagra
In final, legile fizicii sunt si vor ramine in vigoare, in ciuda presiunii ideologice asupra lor, deci, așa cum un sistem creat și organizat cu presiune si temperatura mai mare se va scurge intotdeuna, inexorabil spre un nivel dezorganizat mai mic de presiune si temperatura,
…nu mai conteaza daca esti liberal, sau conservator, de stinga sau de dreapta, de sus sau de mai jos
Nu-i asa ?
Si o ultimă ”găselniță”:
– o mare parte din omenire este ”inflamată” de autenticitatea sau falsitatea emisiilor GES (adică și cum spun mulți comentatori simpatici si aici prin Contributors – Codoi).
Nu mai stam acum sa calculam, dezbatem, să ne luptam fratricid ca ce influenta ar avea CO2 asupra INCALZIRII GLOBALE ci, ”prind din zbor” articolul dlui Felea si să intreb cititorii, conform Legilor termodinamice /entropiei expuse de alții mai cunoscători, cum ar vedea dinsii INCALZIREA MEDIULUI datorita ENERGIE TERMICE REZIDUALE eliberata de omenire in atmosfera, pe care, vrem nu vrem trebuie sa o aruncam (incepind cu aragazele cind facem cartofi prajiți si deschidem geamul sa aerisim, apoi cu boilerele de inclazire a casei, apoi cu autoturismele cu care mergem la servici, apoi cu termocentralele care arunca pe cosuri si pe turnuri de racire VASTE cantitati de energie termica REZIDUALA, incepind de la cca 30-40 C pina pe la 150 C (astea sunt eficiente, zice-se !!!), sau, de ex, centtrala nucleara de la Cernavoda, (si multe alte sute) care incalzeste, vrem nu vrem, apa Dunarii, care se duce in mare, samd
Asta n-o fi o crestere a entropiei sistemului (planetar) ?…chestie de bun simț, nu de știința
PS la comentariul precedent:
nu stiu daca ”Codoi”, cum zic vajnicii comentatori la (CO2), politicienii, unii oameni de stiința, ONU, Comisia EU, Parlamentele etc., etc., este ăla care/cit incălzește pamintul , insă cu siguranța și usor de perceput și inteles este ca ”Qdoi” in mod clar, de bun simț și obiectiv incalzeste fără doar si poate pamintul, prin simpla existența a oamenilor, animalelor, activitățile aferente, in special industriale.
”Qdoi” este porecla lui Q=energie termica, botezata și recunoscută ca atare in termodinamică (ce poate fi de inalta temperatura sau de joasa temperatura ; ne oprim aici, ca diferentele mai subtile la face taman entropia)…iar ca o alta subtilitate, in general oamenii cumpara/sau isi fac energie termica din aia cu temperatura mai ridicata decit mediul inconjurator (temperatura masoara ”calitatea” energiei termice)…pentru ca și apa rece la 10 C contine multa energie termică ! (dar nefolositoare decit la dusuri scoțiene sau la racitul berii)….depinde de utilitate
BOTTOM LINE: pot sa fac 50 C utila si dintr-o resursa (facuta) de 100 C,
DAR
pot sa fac aceeasi caldura de 50 C si dintr-o resursa (existenta) de 10 C (dar, cu consum de energie !)
tot termodinamica, bat-o vina, poate face astea
Asa este!
Era necesar să definiți ordinea umană in prealabil, ca să nu (mai) ajungeți să vă legați iluziile de lideri și doctrine politice care propagă haosul și caută/provoacă conflicte societale (intr-o logică morbidă hegeliană in care se așteaptă ca din ciocnirea maselor scindate pe criterii de rasă, gen, religie să iasă ceva bun).
Altfel dorința de ordine se leagă întotdeauna de o paradigmă autoritaristă, de aceea sunt votați/iubiți/slăviți lideri precum Putin, Zelensky, Xi Jinping, Trump, Orban. Cei ce aleg asemenea personaje nu se gândesc și ei decât la ordine, nu la entropia globală. Dorința exacerbată de ordine produce asemenea episoade și regimuri autoritariste. Adică fix ce vă doriți și dumneavoastră.
Accesul statului la informație e probabil o glumă (cinică) a domnului Yuval. Probabil voia să se refere la tăierea accesului la Informație de către Stat și monopolizarea Informației Pure (ca Adevăr Suprem proclamat de autorități), dar a ieșit altcumva, Accesul pe care-l visează unii etatiști este cel pe care corporațiile l-au obținut prin acord de la clienții lor sau pe care l-ar putea obține pe viitor prin utilizarea a mii de dispozitive conectate la internet. Este accesul la informație definit de statul totalitar chinez. Asta visați și dumneavoastră? Nu cumva e și asta o curiozitate morbidă? De ce ar trebui ca Statul și pigmeii lui să știe atât de multe despre noi? Ca să aibă ce să mai vândă și ca să genereze noi pârghii de putere asupra noastră?
Sunt două lucruri bune legate de revenirea la putere a lui Trump:
1. Sfârșitul proiectului Ucraina – în maxim două luni de zile, rezidentul de Kiev își pierde alocația și toată propaganda cu războiul sfânt al lumii democratice împotriva regimurilor autoritare se va risipi la fel de brusc, precum s-au risipit și știrile despre virusul ”mortal” imediat după momentul 24 februarie 2022.
Și da, este vorba despre aceeași lume democratică, care în perioada pandemiei 2020-2021 și-a ținut în teroare propria populație și a pus în practică cel mai sinistru experiment medical din istoria omenirii.
2. Sfârșitul demenței eco-marxiste și a curentului woke
De acum pot să trăiesc liniștit că nu mai vine statul cel atât de grijuliu față de mediu, ca să îmi impună mie ce mașină să conduc, ce normă de km am voie pe an, cu ce să-mi încălzesc locuința și alte imbecilități în numele așa-zisei reducere a emisiilor de carbon.
SUA aprobă utilizarea de rachete care pot lovi Rusia în adâncime. Iara semințele războiului mondial de cine sunt plantate: de către o administrație profund stângistă care nu mai are ce sa piardă și care se agață de putere cu ultimele resurse. O administrație care va putea aduce un dezastru pentru umanitate. Rugati-va sa fie bruiate cu succes aceste rachete ATACMS și sa nu lovească vreo țintă rusă importanta până pe 20 ianuarie 2025. Administrația progresistă și senila de la Washington nu înțelege nici în al 12-le-a ceas ca o astfel de decizie nu ajută Ucraina deloc, dimpotrivă o expune riscului de extincție totală.
Orban si Fico nu sunt importanti ca provocare anti-europeana. Acum cativa ani tot din acea parte a Europei a fost izolat Jorg Haider. E o zona foarte fragila fara iesire la mare si care depinde de toti vecinii si de resurse convenabil de ieftine din Rusia.
Cel mai puternic adversar al Uniunii Europene a fost inca de la infiintare si este si acum Marea Britanie. Care se straduie sa gestioneze o iluzie de imperiu global numit Commonwealth dar si o realitate, o comunitate de tari anglosaxone, mostenire a Imperiului Britanic. Pentru asta are dezvoltata o retea de relatii comerciale maritime care ii asigura o diversitate de resurse si o izoleaza de problemele Europei continentale. Nu intru in detalii legat de relatia EU-UK dar, la relativ scurt timp de la infiintarea UE, Marea Britanie atragand tarile nordice a incercat sa creeze o alianta paralela fata de UE. Alianta nu a functionat prea bine si treptat s-a topit, ajungand si Marea Britanie sa ceara aderarea la UE. A incercat o perioada „subminarea din interior”, la fiecare intalnire importanta negocierea dura si blocajele veneau de la britanici. Si-a atras suplimentar Polonia si tarile baltice la alianta initiala cu tarile scandinave. Motivul Brexit e mai greu de inteles fiindca subminarea din exterior au mai incercat-o dar pare o alegere strategica din partea lor fiindca laburistii s-au intors la putere cu o majoritate enorma si nu se grabesc sa intoarca decizia Brexit.
Europa continentala, in special Germania nu isi poate lua resurse competitive economic decat fie din Rusia fie din Orientul Mijlociu si Nordul Africii – inspre vestul Germaniei resursele sunt si mai putine si partajate de mai multe tari dezvoltate. De aceea exista interesele Germaniei pentru Balcani. De aceea, pentru SUA si Marea Britanie, principala miza strategica a razboiului din Ucraina e decuplarea Germaniei de Rusia (taierea conductelor terestre, distrugerea Nord Stream, crearea de dificultati pentru legaturile prin Marea Baltica). Taierea accesului prin Marea Rosie adauga necompetitivitate Germaniei, poate fi unul din motivele pentru care SUA nu se grabeste sa consume resurse impotriva Yemen. Germania este in recesiune, cu efecte si pentru Romania care are creata o dependenta fata de Germania, e poate cea mai importanta dependenta pentru Romania. In acelasi timp, desi in recesiune si criza, Germania isi mentine deficite bugetare mici, e important pentru soliditatea si independenta unei economii.
Germania la fel ca si Japonia din cauza ultimului razboi mondial nu au capacitate deplina de independenta politica. Pentru a o atinge e nevoie de doi factori: cresterea bugetelor militare si reducerea prezentei militare americane pe teritoriul lor. Japonia multe decenii a avut interzise cheltuielile militare. Acum foloseste orice oportunitate pentru a creste inarmarea, mergand pana la a investi in dezvoltarea de rachete hipersonice. Al doilea factor e mai delicat dar odata cu cresterea capacitatii militare, refuzul de a plati suficient de mult pentru stationarea trupelor americane va fi probabil un motiv pentru ca SUA sa se mute in alte tari. Din punctul asta de vedere intr-un fel razboiul din Ucraina ajuta Germania prin mutarea trupelor americane inspre est dupa care o posibila intoarcere inapoi probabil ca nu va mai fi acceptata.
Nu stiu cum va fi cu Trump el a venit cu un mandat de dezescaladare a conflictelor si de legare mai mare de glie a populatiilor. In schmb cu cele doua warmongerite Kamala si Haley entropia militara si migrationala ar fi atins noi culmi.
Civilizația actuală fuge de Adevăr, acel Adevăr al sorții actualei civilizații care a fost prevestit acum mii de ani.
În contextul actual puțini mai cer miracolul unui Adevăr, căci mult prea mulți sunt care au uitat de acel trecut al unui viitor pe care acum în fapt și-l doresc.
Un articol numai bun să te bage intr- o depresie profunda!
Noroc că argumentele autorului sunt de genul: China actuala nu este diferita de cea de pe timpul lui Mao, aducând ca argument, reprimarea mișcării in Piata Tien anmen de acum 35 de ani!
Asa ca, pentru mine, depresia profunda, se amană!
O reflecție interesantă despre direcția societății, dar un miracol fără schimbări concrete nu va schimba nimic.
In opinia mea,
DEZORDINEA e cea mai perfecta ORDINE!
Cresterea ENTROPIEI?
Cand entropia este maxima, avem echilibru perfect.
Asta se atinge, in cazul omului, cand e mort deja.
Cresterea entropiei va duce la moartea societatatii?
La disparitia LUMII?
Daca acestea sunt niste
legi, care scapa de sub controlul omului, ce e de facut?
Avem nevoie de tapi ispasitori, pe care ii gasim in politica, in cei care conduc lumea.
Solutia, propusa in final, pentru stabilirea unui echilibru de forte nuclear, mi se pare nepotrivita cu argumentele prezentate anterior.
Eu sunt de formatie matematician.
Formulez judecati de forma:
Daca….., atunci…
Pe undeva regasesc aceste formulari, cand concluzia este ca un anumit lider, daca nu, mai toti, este vinovat de acest HAOS.
Citind articolul, am senzatia ca totul e vraiste.
Ca nimic nu e la locul lui.
Ca nu avem acel punct de sprijin pentru a rasturna UNIVERSUL!?
Pe undeva, imi vin in minte doua articole, cu privire la numarul mortilor din Razboiul Civil si din Razboiul de peste o mie de zile din Ucraina.
Cum adica?
Sa nu poti stabili cu exactitate numarul mortilor dintr- un razboi?
Inseamna ca stiinta este incapabila sa numere?
Atunci ce pretentie sa ai de la ea sa rezolve probleme mult mai complicate decat o ” o simpla numarare”?
Trist, dar adevarat!
Am citit toate comentariile.
In ultimul, se spune un mare adevar:
eCălin 18/11/2024 La 18:47
Un articol numai bun să te bage intr- o depresie profunda!
Noroc că argumentele autorului sunt de genul: China actuala nu este diferita de cea de pe timpul lui Mao, aducând ca argument, reprimarea mișcării in Piata Tien anmen de acum 35 de ani!
*Asa ca, pentru mine, depresia profunda, se amană!*
Apropo de faptul ca punctul de entropie maxima e atins cand omul moare. Atunci echilibrul e perfect!
Un comentator remarca foarte bine ca acesta este
” un punct”. Si ca, dupa ce acest punct este atins, incepe actiunea razelor cozmice. Si se trece la fenomenul de putrefactie, etc….
Asadar echilibrul, la scara timpului, este de foarte scurta durata, e un punct. Si urmeaza
ceea ce zicea Lavoisier:
_” In natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă_ .” ~ Antoine Lavoisier.
~ *Să incercăm și noi, să ne transformăm în bine și frumos.~…*
Am vazut demult un film cu Annie Girrardot si Philippe Noiret. Iata o replica din film:
„Cand barbatul nu poate, da vina pe femeie.
Cand lumea nu poate, da vina pe evrei.”
Annie G. era o evreica adapostita de un betiv Ph. Noiret, in timpul WWII.
In articol, sunt prea multi vinovati. Au si nume.
E democratie.
Presa e libera.
À bon entendeur, salut!