Numirea lui Iulian Iancu la ANRE, sau cum să ne facem iar de baftă la Bruxelles

Circul nominalizării, verificării și, într-un final, al numirii dlui Iancu la ANRE într-un simulacru de dezbatere parlamentară în care nici nu s-a mai încercat salvarea aparențelor va isca stupoare la Bruxelles și, probabil, vor începe să se uite cu chiar mai multă atenție la cum gestionăm noi sectorul energiei într-un moment de criză energetică europeană fără precedent. Dacă până acum a fost cum a mai fost și ne-au tolerat numirile dubioase în diverse funcții cheie, lucrurile nu pot rămâne așa în contextul de azi, când UE are de pus în aplicare o strategie nouă de decuplare rapidă de energia din Rusia și nu se vor mai tolera derapaje de la orientarea proeuropeană cu atâta ușurință. Dacă pe numirile din companii sau de miniștri și secretari de stat UE nu prea are ce să facă, pe numirile din reglementatori în energie UE chiar are instrumente de intervenție. Am convingerea că, de această dată, reacția va fi dură și infringementul nu va întârzia.

1. Numirea dlui Iancu, în forma în care a fost făcută, încalcă legea europeană. Directiva 944 din 2019, pe care trebuia s-o transpunem și ne-am făcut că am bifat-o deși am făcut-o doar parțial, cere în mod explicit ca membrii boardului autorităților de reglementare în energie să fie numiți realmente printr-o procedură transparentă, cu dezbatere parlamentară de substanță și pe niște criterii obiective, transparente și publice. Articolul a fost introdus în baza unei recomandări a ACER (agenția europeană pentru cooperarea reglementatorilor în energie) privind independența reglementatorilor. ”Criterii”, pentru cine și-a depus vreodată un CV cu gândul să ia un job, înseamnă nu doar cerințe formale de ”eligibilitate” (minim X ani de experiență șamd), criteriile înseamnă că jobul e luat cel mai bun pe capacitățile și competențele X, Y, Z, adică o competiție reală.

ART 57 Designation and independence of regulatory authorities

(4) Member States shall guarantee the independence of the regulatory authority and shall ensure
that it exercises its powers impartially and transparently. For that purpose, Member States shall ensure that |…| the regulatory authority: |…|

(b) ensures that its staff and the persons responsible for its management:

i. act independently from any market interest; and

ii. do not seek or take direct instructions from any government or other public or private entity when carrying out the regulatory tasks.

(5) In order to protect the independence of the regulatory authority, Member States shall in particular ensure that: |…|

(e) the members of the board of the regulatory authority or, in the absence of a board,
the regulatory authority’s top management are appointed based on objective, transparent and published criteria, in an independent and impartial procedure, which ensures that the candidates have the necessary skills and experience for the relevant position in the regulatory authority

Cum am sărit peste asta când am ”transpus” Directiva? Simplu. Pachetul trecut de directive a fost transpus la noi prin două legi, L123 (piață) și L160 (reglementator ANRE). Pachetul actual a fost transpus doar pe bucata acoperită de 123, deși era evident că trebuie actualizată și L160 cu modificările privind reglementatorul ANRE. Adică suntem de facto în infringement și, având în vedere câte presiuni, scandaluri la Curtea Europeană de Justiție cu actorii din piață și amenințări cu infringement-ul au fost pentru actualizarea legii energiei ca să se transpună odată Directiva 944, nominalizarea scandaloasă a dlui Iancu le va aminti celor de la Bruxelles că încă n-am făcut ce am promis că facem. De altminteri, dl Iancu a mai făcut obiectul unor plângeri la Comisie și în anii trecuți, deci numele nu le e necunoscut și nu neapărat pentru că ar avea vreo reputație recunoscută internațional de bun specialist. Dacă până la conflictul din Ucraina poate lucrurile s-ar mai fi putut drege, se mai închidea un ochi, erau alte lucruri mai importante, în acest moment există zero toleranță la Bruxelles pentru numiri care pot pune în pericol managementul crizei energetice de proporții căreia va trebui să-i facem față.

2. De fapt, până și legea românească depășită (OUG 33/2007 cu toate modificările, actualizată practic până la pachetul anterior de directive europene) cere o procedură cât de cât competitivă. Spiritul legii e că trebuie primite mai multe candidaturi decât posturi vacante, candidații trebuie să îndeplinească niște criterii. Candidaturile sunt discutate pe îndelete în comisiile de specialitate din Parlament și apoi câștigătorul e votat în plenul celor două camere reunite. Sigur, formal s-au bifat condițiile – s-au primit mai multe candidaturi, dar ce a fost ieri în Parlament n-a fost în niciun caz o procedură competitivă, pur și simplu nici nu s-au obosit măcar formal să se uite la ceilalți în afară de dl Iancu. Faptul că și numirile din 2017 încoace s-au făcut tot în mod scandalos – să ne amintim de comisia parlamentară de anchetă a dlui Iancu care s-a soldat cu numirea mâinii lui drepte președinte la ANRE – nu înseamnă că e ok și de această dată, ci pur și simplu asta va fi ultima picătură.

3. Personal, întrucât dl Iulian Iancu înțeleg că este un specialist, nu înțeleg de ce n-ar fi câștigat detașat concursul dacă într-adevăr era cel mai bun, ba chiar și-ar fi consolidat reputația și ar fi avut ocazia să înlăture orice fel de suspiciuni dând explicații clare. În acest caz, ar fi fost în avantajul lui să fi existat o audiere reală. Să fi auzit pe dl Iancu cum răspunde la niște întrebări, măcar pentru a clarifica odată pentru totdeauna suspiciunile din trecut, care au avut efecte concrete pentru cariera sa – cum ar fi faptul că Iohannis l-a respins pentru postul de vicepremier în 2019. Ar fi fost însă interesant să aflăm și ce părere are dl. Iancu, la fel și ceilalți candidați, despre numeroase alte chestiuni. Ce părere are dl. Iancu azi despre exploatarea gazelor offshore și despre legea veche față de cea nouă? Mai este de acord cu reglementarea prețurilor și cu vechea ordonanță 114/2018? Companiile de stat din energie trebuie sau nu să concureze cu privații? Ca doctor în economie, cum consideră, concurează hidro cu gazul și cărbunele sau e nevoie să punem de-un ”mix”? Ce părere are despre modelul de piață european? De ce și-a schimbat opiniile între momentul în care se ocupa de strategia energetică din 2003 (Road Map) în calitate de secretar de stat și azi, când denunță cam toate reformele din acea strategie, de pildă privatizarea Petrom sau chiar modelul de piață de care ziceam mai sus? Care sunt planurile pe care le are la ANRE, ce viziune are el despre cum ar trebui reglementat sectorul pentru a atinge țintele asumate în Europa? Odată în funcție, cum se va desprinde elegant de interesele industriei, după ce a fost foarte mulți ani președintele CNR-CME, în care sunt toate companiile din sectorul pe care urmează să-l reglementeze? Tot așa, aș fi vrut să văd ce păreri, interese și viziuni au și ceilalți candidați, să vedem realmente cine e mai potrivit.

Sigur, acestea sunt lucruri care ar conta dacă într-adevăr s-ar vrea ca ANRE să aibă realmente un comitet de coordonare independent, competent și credibil în fața publicului și sectorului reglementat, adică dacă ar conta conținutul, nu doar bifarea formală a unor pași ceruți de lege. Până atunci, probabil se va rezolva pe calea ”legalității”, adică prin infringement și scandal european.