O comedie tandră

Fără prelungiri, o producție Paradox Film, realizată cu sprijinul CNC, al TVR și, desigur, al altor câtorva sponsori, înseamnă debutul în lung metraj al regizorului Ștefan Pătrașcu. Vine după câteva scurt-metraje realizate tot de el între anii 2019-2021. Pe genericul producției figurează numele câtorva excelenți actori care, o spun de la bun început, dau și aici nenumărate motive de satisfacție. Nu e, desigur, puțin lucru ca în producția unui debutant să accepte să evolueze Cecilia Bârbora, Nicodim Ungureanu, Demeter András, Ion Haiduc, Mihai Mălaimare, Ioan Brancu, Valentin Popescu, Magda Catone, Anca Sigartău, Tache Florescu sau Nicoleta Lefter. Și, firește, last but non least, Răzvan Vasilescu. Un actor aflat acum în mare formă ( a se vedea spectacolele în care acesta evoluează în câteva Teatre bucureștene) care face aici ceea ce mi se pare a însemna un rol de excepție.

Filmul e ceea ce se cheamă o comedie tandră. Despre tot ceea ce înseamnă vârsta a treia, despre riscul și primejdia inutilității, despre abandonul din partea familiei, despre dragostea care nu ține cont de vârstă, așa, ca în celebra Comedie de modă veche a lui Arbuzov, despre voința de a li se opune ori de a le recunoaște și a le da frâu liber, despre capacitatea de a o lua de la început. Dar și despre corupția autorităților care vor să profite, și nu doar electoral, ci și material, cu procente bine negociate,  folosindu-se de ceea ce cred a fi naivitatea unor bătrâni. De borcanul cu miere reprezentat de accesul la proiecte finanțate cu fonduri europene.

Acțiunea din Fără prelungiri se petrece într-un azil de bătrâni. Care se cheamă Apusuri însorite. O clădire ca vai de capul ei care de multă vreme ar fi trebuit reabilitată. Numai că pentru asta primăria nu are fonduri. Azilul e condus cu o mână de fier de directoarea Violeta (Cecilia Bârbora), care îi tutuiește nonșalant pe toți pensionarii stabilimentului, socotind că ar avea asupra lor drept de viață și de moarte. Directoarea are la dispoziție și un informator (Nicodim Ungureanu), le-a confiscat bătrânilor cardurile pe care aceștia își încasează pensia, știe tot ce mișcă în ceea ce pare a fi fieful ei. Aici nimeni nu îndrăznește să se revolte fiindcă, dacă ar face-o, există riscul excluderii. Al datului pe ușă afară. Al aruncării în stradă.  Și unde să te duci când fiica ta (Nicoleta Lefter) nu mai vrea să audă de tine crezând că ești iremediabil alcooloc și îți restricționează până și dreptul de a-ți vedea nepoții (emoționantă secvența convobirii telefonice dintre nepoată și bunic, emoționant în rol Mihai Mălaimare), când contractezi mici datorii pe care te faci că ai uitat să le mai plătești (Ion Haiduc)? Directoarea are ciupelile ei puse la cale împreună cu un consilier local (Tache Florescu). Personalul de la Apusuri însorite nu e tocmai rău și cum să fie când când Rodica (Magda Catone) e îndrăgostită de Nelu, iar Maria (Anca Sigartău) de Laci,  altminteri un ungur cumsecade (Demeter András) care are de înfruntat un fel de mini- discriminarea etnică. Scenariștii Alex Molico și Marius Th. Barna au inventat câte un scurt moment biografic și pentru ceilalți pensionari ai azilului. Tot atâtea ocazii pentru evoluții solistice cu totul remacabile ale actorilor Ioan Brancu, Valentin Popescu, Anghel Popescu.

Directoarei și consilierului le vine ideea de a se înfrupta din fondurile europene primite dacă ar antrena pensionarii în așa-zise acțiuni culturale. Ca, de pildă, exercițiile de yoga. Numai că acestea eșuează. Unui fost sportiv pe nume Dinu (jucat cu infinite, rafinate nuanțe de Răzvan Vasilescu) îi vine și lui o idee. Aceea  de a constitui cu pensionarii azilului ca și cu mici întăriri o echipă de fotbal. Bună și aceea de vreme ce directoarei căminului îi trece prin gând să o trimită să evolueze în partide amicale, însă desigur aranjate, cu directorii feluritelor direcții, servicii, instituții aflate în subordinea Primăriei. Și asta pentru că pe lângă șefii mari și mici e întotdeauna bine să te guduri. Intervine însă neprevăzutul fiindcă primărița, dornică să fie realeasă ( Georgiana Saizescu), plănuiește închiderea, mai exact dărâmarea azilului. Pe al cărui teren investitori, desigur, strategici vor construi un mare mall. Viața merge totuși înainte și fiecare personaj se va aranja în felul său. Pare-se că scenariștilor și regizorului Ștefan Pătrașcu le sunt pe plac finalurile și moralizatoare (a se vedea minidiscursul lui Dinu), și optimiste.

Să fim bine înțeleși. Fără prelungiri  nu va produce gaură în cer. Nu e nici pe departe o capodoperă. Nu înseamnă o revoluție în cinematograful românesc. Se susține nu prin scenariu care are o consistentă doză de previzibil, ci prin evoluțiile actoricești. Care chiar merită văzute și aplaudate.  

Paradox Film

FĂRĂ PRELUNGIRI

Regia: Ștefan Pătrașcu

Scenariul: Alex Molico și Marius Th. Barna

Producători: Marius Th. Barna și Avram Iclozan

Imaginea Silviu Stavilă și Adriana Crăciunescu

Scenografia: Carmen Pușcariu

Montajul: Ligia Prodan și Alex Pintică

Cu: Răzvan Vasilescu (Dinu), Cecilia Bârbora (Violeta), Nicodim Ungureanu (Costică),Demeter András (Laci), Ion Haiduc (Ticu), Mihai Mălaimare (Nelu), Ioan Brancu (Vasile), Valentin Popescu (Fane), Magda Catone (Rodica), Anca Sigartău (Maria),Georgiana Saizescu (Primar), Tache Florescu (Un consilier local), Anghel Popescu (Iulian),  Nicoleta Lefter (fiica lui Nelu), ș.a.