sâmbătă, mai 8, 2021

O distincție a lui Epictet

Stoicismul (vezi Manualul lui Epictet) obișnuia să facă o distincție etică importantă între ce­ea ce ține și ceea ce nu ține de noi înșine. Sun­tem judecați moral pentru primul tip de fap­te, nu și pentru cel de-al doi­lea. De asemenea, greșim dacă le confundăm practic: fie a trata pasiv și fatalist ce­ea ce depinde de noi înșine, fie a acționa într-un domeniu care nu depinde de voința noastră, ca și când ar fi su­pus acesteia. Putem aplica aceas­tă distincție și la poli­ti­că, în particular, la politica ministrului Educației, Adrian Curaj. Vom constata că domnia sa este într-o dublă eroare etică: acționează în domenii ca­re, într-o mare măsură, sunt în afara po­si­bi­lității sale de acțiune și, invers, nu acționează decât insuficient și formal acolo unde ac­țiunea sa ar fi decisivă.

Aparținând unui guvern tehnocrat, fără sus­ți­nere politică clară, și cu un mandat redus, de un an (din care deja au trecut trei luni), pare o evidență că ministrul Adrian Curaj ar trebui să evite să se angajeze în reforme răsco­li­toa­re ale educației naționale. Căci, dacă nu vei avea timp să aplici nimic din ceea ce propui, e inutil să faci planuri de schimbare drastică a învățământului gimnazial, de pildă, regru­pând științele „clasice“ într-un fel de mănun­chiuri bizare, de tip „științele vieții“ (produsul corcirii dintre fizică, chimie și biologie), sau să transformi istoria în „educație pentru so­cie­ta­te“. Nu discut despre calitatea în sine a aces­tor planuri (care mi se pare dubioasă), dar to­tala lor inadecvare la condiția provizorie a aces­tui ministeriat le discreditează din start.

Pe de altă parte, ministrul e inactiv sau con­cepe numeroase chichițe birocratic-legislative care întârzie acțiunea, atunci când este vorba despre lucruri asupra cărora are controlul. Ni­mic, dar absolut nimic nu-l împiedica să re­zol­ve deja problema doctoratelor plagiate ale unor demnitari, în special ale lui Ponta, Oprea, Tobă etc., în sensul anulării lor. Mi­nis­trul a făcut însă totul pentru a nu acționa în acest sens. A desființat Comisia de etică a CNATDCU, în loc să-i revoce componența moștenită. A păs­trat Consiliul CNATDCU așa cum îl lăsase Guvernul Ponta, umflat ca număr de membri (de la 20 la 45) și dominat de cei care nu voiseră să-și asume concluzia Co­misiei de etică a Universității din București, potrivit cu care doctoratul lui Victor Ponta nu era decât un plagiat ordinar. A propus, fără să fie nevoie, un nou cadru legal pentru sus­ținerea și revocarea doctoratelor, împingând cea mai mare parte a răspunderii asupra uni­versităților. E un cadru care, așa cum a arătat fostul ministru al Educației Mircea Miclea, es­te inutil, greoi, birocratic și mare consumator de timp. Bine că, deocamdată, acest cadru n-a fost adoptat prin OUG, așa cum se auzea, ceea ce sugerează că încă nu și-a convins pre­mierul. Între timp, s-a produs „de la sine“ ceea ce n-avea cum să nu se producă, având în vedere menținerea în mare a vechii com­po­nențe a CNATDCU: rectorul Universității „Ba­beș-Bolyai“, prof. Ioan Aurel Pop, a fost ales președintele CNATDCU. Or, Ioan Aurel Pop era membru al CNATDCU și în 2012, în ziua fa­ti­dică a reorganizării sale intempestive de mi­nistrul de atunci, Liviu Pop, numai pentru a împiedica instituția de a da verdictul de pla­giat în cazul Ponta. Spre deosebire de alți co­legi ai săi, profesorul Pop s-a declarat de acord cu reorganizarea CNATDCU, declarând că ea „era necesară“. Așadar, în loc ca actua­lul ministru să revoce un CNATDCU mizerabil, care și-a pătat onoarea academică, devenind părtaș la plagiat și la blocarea unor decizii legale, el a făcut totul ca instituția să-și con­tinue o existență păgubitoare într-o compo­nență și sub o președinție dubioase din punct de vedere al eticii academice.

Întrebarea este dacă ministrul este doar un ig­norant al distincțiilor stoice. În acest caz, câ­teva ore de lectură l-ar lămuri. Ar fi mult mai rău dacă ministrul procedează astfel cu in­tenția de a deruta opinia publică trimițând-o pe piste false. Nu cumva inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-au cerut câteva lucruri simple și clare, printre care esențial ar fi fost: anularea doc­to­ratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cum­va vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?

Nu-i nevoie să-i cerem ministrului Curaj să-l citească pe Epictet. Dar putem să-i spunem că acțiunile sale seamănă tot mai bine cu o deturnare a adevăratei reforme. Cică, pentru a fi în pas cu vremurile, aceasta trebuie să fie „centrată pe elev“. Fie: Dar nu „s-ar centra pe elev“ orice dascăl care i-ar putea spune acestuia într-o zi: dacă plagiezi și copiezi, nu vei scăpa nepedepsit în țara asta, nici dacă într-o zi vei ajunge prim-ministru?

Aparut in revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Cu parere de rau, dar cred ca ati complicat lucrurile pornind de la Epictet pentru a analiza lipsa de curaj a dlui ministru Curaj.
    Mai simplu spus: actualul ministru este un grajdan de clasa joasa.
    Se implica cu avint acolo unde nu e nimic de facut, si nu face nimic acolo unde ii e locul.
    Este exponentul pefect al sintagmei „pentru contra” :P

  2. ideea cu „științele vieții“ e de inspiratie franceza. sau, ma rog, un plagiat dupa programul de studii din Franta.

    in rest, chapeau, maitre, comme d’hab !

  3. E destul de evident ca avem un impostor las si lipsit de curaj la sefia ministerului invatamantului si cercetarii. Un om apartinand sistemului. O paiata. Insa, si mai grav, avem un premier care tolereaza o situatie absolut penibila in propriul sau guvern. Cat despre presedintele mut, e o catastrofa. Iata, pe scurt, imaginea tarii in care suntem obligati sa suportam sa ne conduca niste mizerabili corupti si imorali. Curaj pare ca este emblema lasitatii. Ciolos emblema neputintei. Iar Iohannis este emblema imposturii, o paiata sinistra a sistemului. Premierul Grivco i se potriveste perfect individului ajuns presedinte doar pentru ca l-a concurat pe derbedeul de Ponta… Fenomenul Colectiv e mort. Societatea civila si strada au intrat, iarasi, in hibernare, in nepasare, in blazare… Mai sunt sperante. Eu zic ca nu. Dar, oare, aceste sperante chiar au existat vreodata cu adevarat, a existat justificare sa ne facem iluzii ca lucrurile vor intra candva intr-un fagas al normalitatii si moralitatii?

    P.S. Lui Curaj ar trebui sa i se ceara demisia. Degraba. Omul deja a dovedit ca e un las desavarsit. Cer intelectualitatii romanesti sa nu-si mai fac iluzii in ceea ce priveste buna credinta a ministrului Curaj. A avut sufficient timp la dispozitie ca vrea sa schimbe lucrurile radical in bine. N-a facut-o. De ce? Explicatia e simpla. Este parte a unui sistem putred si profund corupt si imoral.

  4. Acest individ face parte din sistemul extra corupt si nu va intreprinde nimic pentru a curata mizeria produsa in acesti ani de toti politrucii gen abramburica.
    De vina este acum PM-ul, care are DATORIA DE ONOARE sa se asigure ca mininistrul educatiei incepe procesul de curatire, proces mai mult necesar. Si atata timp cat mizerabilii plagiatori cocotati in fruntea societatii, gen ponta, oprea, toba ne rad in fata in fiecare zi si raman in posesia mizerabilelor diplome plagiate, toata educatia are de suferit si nu numai. Dar multi compatriotii ii admira pe acesti ”descurcareti” care condamna generatii de tineri care vor dori sa isi recunoasca diplomele in tarile dezvoltate. Ciudat cum PM-ul nu vrea sa actioneze in acest subiect mai mult decat important pentru societatea romaneasca.

  5. Stimate domn, daca ar fi suficient ca cineva, chiar si cei mai sclipitori dintre noi, sa citeasca Epictet ca faca distinctia intre ce poate, si ce crede ca poate, intre ceea ce tine de competenta sa si ceea ce orgoliul il impinge sa creada ca-i revine „de drept divin”, s-ar stii…
    Nefiind o stiinta exacta, filosofia raspunde fiecaruia exact asa cum se asteapta, nu contrazice pe nimeni, nu e rolul ei! De aceea probabil, nu exista filosofi „buni” si „prosti”, ci „doar” diferiti…
    Fiecare om gaseste o doctrina care sa-l aranjeze!
    Intre stoicieni (panteisti si materialisti, incruntati!), epicurieni (tot materialisti, dar mai relaxati..) sau hedonisti (superficiali, dar fericiti si surazatori!), pentru a nu cita decat 3 curente din cateva zeci repertoriate, e loc pentru toata lumea :)
    As zice deci ca problema de curaj a dlui Curaj nu s-ar rezolva prin diversificarea lecturii sale filosofice, ci printr-un simplu ultimatum : faci sau pleci!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Andrei Cornea
Andrei Cornea
Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro