Într-un documentat și bine scris articol, publicat în numărul 336 al revistei Cultura, Nicolae Bârna polemizează cu opinia potrivit căreia Pavel Dan ar fi un scriitor neîndreptățit. Rezum aici principalele argumente ale binecunoscutului istoric literar.
Debutul scriitorului transilvan care nu a trăit nici treizeci de ani a fost a fost entuziast salutat de importantul critic al vremii, din păcate azi uitat, Ion Chinezu. La nici un an după ce Pavel Dan a murit, ca urmare a unui cancer agresiv, scrierile lui au fost editate în volum de același Ion Chinezu, alte și alte ediții apărând la cinci-șase ani distanță una de cealaltă, ceea ce înseamnă o periodicitate normală. Opera lui Pavel Dan, atâta câtă e, a fost pertinent comentată, asupra ei pronunțându-se, între alții, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu sau, mai aproape de noi, Cornel Regman, Nicolae Manolescu, Florian Potra ori Ion Negoițescu. Întregi volume de analiză critică i-au fost dedicate de Monica Lazăr, Ion Vlad sau, cel mai recent, Gabriela Chiciudean. Scrieri reprezentative ale lui Pavel Dan au fost publicate imediat după cel de-al Doilea Război Mondial în Franța, în traducerea lui Eugen Ionescu, încă atașat cultural la Paris, dar care semna deja Eugène Ionesco, și a lui Gabrielle Cabrini. E vorba despre Urcan bătrânul, Înmormântarea lui Urcan bătrânul, Copil schimbat și Zborul de la cuib.
În prefața cărții, devenită cunoscută în România de abia în 1965, atunci când fiul scriitorului, criticul și profesorul Sergiu Pavel Dan, a izbutit să o publice în Gazeta literară, Ionesco face observația fundamentală potrivit căreia”scriind despre țărani, prozatorul a fost preocupat de om în sensul cel mai general, de condiția umană”. Fapt care, cred, că se regăsește și în substanța scenariului dramatic al spectacolului Zborul de la cuib, scris și regizat la Compania Liviu Rebreanu a Teatrului Național din Târgu Mureș de Radu Afrim. Spectacol în care binecunoscutul artist își continuă demersul vizând investigarea unor lumi dispărute. La loc de cinste situându-se până acum anii ’70-80 ai secolului trecut, surprinși cu o acuratețe ideatică și artistică extraordinară în spectacole precum Pasărea Retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte, Grand Hotel Pasărea Retro și, mai recent, Comunitatea –Eco Romanță secuiască sau capodopera absolută care e Casa dintre blocuri. Aceasta din urmă găsindu-și acum perechea în Zborul de la cuib. Veritabilă super-producție, impresionantă nu neapărat prin durată (da, Afrim e incorigibil, mai toate spectacolele lui durează în jur de 4 ore, care însă atât în Casa dintre blocuri cât și în Zborul de la cuib nici nu știi cum zboară) cât îndeosebi prin perfecțiune. Vizibilă atât la nivelul relațiilor dintre personaje (pe scenă evoluează vreo treizeci de actori, aceasta însemnând aproape întreaga trupă mureșană, întărită prin prezența bucureștenei Natalia Călin a cărei invitare nu a fost nicidecum un moft, plus a doi elevi de liceu (Benjamin Forrer și Ianis Pancu) cât și prin frumusețea excepțională a imaginilor teatrale. Veritabile picturi în mișcare. În care vedem casa veche, izolată, cu pereți transparenți, un loc, loc de memorie, cum ar spune Pierre Nora, care devine curte,loc de dispute cetățenești, cimitir, ulițele satului.Toate fiind senzațional valorate de admirabilul light design datorat lui Trucza Samu și de video designul creat de Andrei Botnaru.
Perfecțiunea aceasta despre care vorbeam mai sus este cu atât mai lăudabilă cu cât Radu Afrim nu se mulțumește cu puțin. La o adică, regizorul putea să pună în scenă doar dramatizarea uneia dintre cele mai celebre scrieri ale lui Pavel Dan- Moartea lui Urcan bătrânul. Aceasta acoperă, de altminteri, întreaga primă parte a spectacolului și nu înseamnă nicidecum puțin, ci o impresionantă desfășurare de forțe actoricești. De talent. De rigoare a compoziției.
Nicu Mihoc în rolul versatilului și ipocritului preot Tiron, Dan Rădulescu în cel al bătrânului Urcan, Elena Purea, distribuită în rolul Urcănesei, femeia ce se manifestă prin tăceri subordonate unor tradiții și unor reguli, Theo Marton, absolut admirabil în rolul lui Simion, exploziva Dana Pancu care face un rol de nota zece în fățarnica Ludovica,Alexandru Andrei Chiran cum nu se poate mai surprinzător și mai credibil în momentul în care Valer se dezlănțuie și își spune oful, Ale Țifrea, în rolul soției lui. Anica, Ștefan Mura, creatorul unui travesti de mare efect, semnează adevărate momente de referință în carierele lor de până acum . Cu toții construiesc alături de Luchian Pantea, Mihai Cr ăciun, Csaba Ciugulitu, Cristian Iorga, Sergiu Ștefanache, Cristina Holtzli, Loredana Dascălu, Delia Bălașa, Radu Anastas, Natalia Călin, Larisa Dobrin, Daniel Suciu, Ion Vântu o lume. Vie, complexă,, colorată, complementară, contradictorie. Astăzi devenită parte din muzeul pe care îl descoperă adolescenții jucați de Larisa Dobrin, Daniel Suciu, Ianis Pancu, Benji Forrer.
Încă din această primă parte, Radu Afrim, în dubla lui calitate de scriitor al scenariului dramatic și de regizor, dezvăluie marile teme ale scrierilor majore ale lui Pavel Dan. Sărăcia, egoismul, lăcomia, dramele din jurul pământului, ravagiile simțului practic. Ca și neliniștile ființei, ascunzișurile din tăceri, duritatea și vulnerabilitatea omului și, firește, moartea.
În partea a doua a spectacolului găsim rescrieri scenice ale altor trei nuvele de mâna întâi ale lui Pavel Dan. Alte trei spectacole care, la o adică, ar putea funcționa independent.
Zborul de la cuib tratează binecunoscuta temă a dezrădăcinării. Chemat urgent în satul în care s-a născut și a trăit de o telegramă care îi anunță moartea tatălui, aparent cvasi-indifererentul profesorPavel ( cu o admirabilă economie de mijloace interpretat de Theo Marton) se reîntîlnește, la modul simbolic, nu doar cu cel dispărut (încă o creație ireproșabilă a lui Nicu Mihoc), ci și cu o lume care dispare. Cu reminiscențe, cu singurătăți, cu ființe ce foarte curând vor trebui să se despartă în primul rând de ele însele. Începând cu mama lui, emoționat, sensibil jucată de Natalia Călin. Întâlnirea în cauză produce în el o modificare, Mi se pare important de spus că și ceilalți actori din distribuție- Ștefan Mura, Delia Bălașa, Alexandru-Andrei Chiran, Ale Țifrea, Dana Pancu,Larisa Dobrin, Elena Purea, CrIstina Holtzli, Radu Anastas, Csaba Ciugulitu au primit de la regizor sarcini precise. În roluri uneori doar de un minut sau doua se rețin. Au contur. Au și substanță. Dețin o certă relevanță.
Copil schimbat e, pesemne, cea mai cunoscută scriere a lui Pavel Dan. Unii o socotesc o capodoperă. Regretatul profesor Ion Vlad a caracterizat-o ca fiind cea mai izbutită compoziție de proză fantastică românească. Toate calitățile ei rămân intacte, aș zice chiar mai mult, sunt potențate, amplificate de regizor care cu contribuțiile de mare rafinament și admirabilă trăire ale actorilor Mihai Crăciun, Alexandru-Andrei Chiran, Daniel Suciu, Dana Pancu, Sergiu Ștefanache, Ștefan Mura, Csaba Ciugulitu, Nicolae Cristache conferă mister ca și substanță unor eresuri, unor credințe străvechi, imaginației folclorice.
În fine, Ursita e o izbutită și răscolitoare meditație pe tema iminenenței morții,. Pe faptul că aceasta e partea cea mai sigură din toate rânduielile vieții. E o componentă, poate cea mai sigură, a firescului. Dincolo de toate eforturile soției Ana (iarăși foarte bună Natalia Călin), ale cumnatului Vasile (iar cu totul remarcabil Nicu Mihoc), ale Ravecăi (Ale Țifrea), Iacob, interpretat fără cusur de Mihai Crăciun, o împlinește.
Întreg spectacolul poartă marca autenticității. S-au căutat și s-au găsit obiecte de recuzită conservate peste timp, Spectacolul este vorbit în grai ardelenesc. Lucru nicidecum simplu, realizat fără nici cel mai mic derapaj, fără nici cea mai fragilă, sesizabilă urmă de caricatură. Autenticitatea vine și din pachetul muzical. Aleasă tot de Radu Afrim. Din bocetele, din cântecele de înmormântare cântate live.
Teatrul Național din Târgu Mureș – Compania Liviu Rebreanu
ZBORUL DE LA CUIB de Radu Afrim după nuvelele lui Pavel Dan
Scenografia: Irina Moscu
Ilustrație muzicală: Radu Afrim
Light designer: Trucza Samu
Video design: Andrei Botnaru
Asistent regie: Nicolas Cristache
Asistent scenografie: Alexandra Nemeș
Asistent Lighting Design: Cristi Bortoș:
Distribuția:
Elevi:Larisa Dobrin, Daniel Suciu, Ianis Pancu, Benji Forrer
Supraveghetorul:Luchian Pantea
ÎNMORMÂNTAREA LUI URCAN BĂTRÂNUL
Dan Rădulescu (Urcan), Elena Purea (Urcăneasa), Theo Marton (Simion, fiul lui Urcan), Dana Pancu (Ludovica, soția lui Simion), Alexandru- Andrei Chiran (Valer, fiul lui Simion), Ale Țifrea (Anica, nevasta lui Valer), Nicu Mihoc (Popa Tiron), Luchian Pantea (Diaconul Gavril), Ștefan Mura (Lelea Magdalena), Mihai Crăciun (Vlădica de la Blaj),Csaba Ciugulitu (Jóska) Cristian Iorga (Jóska), Sergiu Ștefanache (Rudy Buhăitu), Ale Țifrea, Cristina Holtzli, Loredana Dascălu, Delia Bălașa, Dana Pancu (Bocitoare), Radu Anastas, Natalia Călin, Alexandru Andrei Chiran,Mihai Crăciun, Larisa Dobrin, Daniel Suciu, Ion Vântu (Săteni)
ZBORUL DE LA CUIB
Theo Marton (Pavel, profesorul), Nicu Mihoc (Toader, tatăl lui Pavel), Natalia Călin (Nastasia, mama lui Pavel), Ștefan Mura (Poștașul),Delia Bălașa (Doamna Mitzi), Alexandru-Andrei Chiran (Șoarecele, Groparul), Dan Rădulescu (Vecinul), Cristian Iorga (Preotul),Sergiu Ștefanache(Diacon), Ale Țifrea (Bocitoare), Dana Pancu, Larisa Dobrin, Elena Purea, Cristina Holtzli, Delia Bălașa, Radu Anastas, Csaba Ciugulitu, Ștefan Mura (Săteni)
COPIL SCHIMBAT
Mihai Crăciun (Mocanul matur-Grigore), Alexandru Andrei Chiran (Mocanul tânăr-Grigore), Daniel Suciu (Copilul schimbat), Ale Țifrea (Sîia, nevasta Mocanului), Daniel Suciu (Copilul schimbat), Dana Pancu (Țăranca), Sergiu Ștefanache (Copilul hain), Ștefan Mura (Persida), Csaba Ciugulitu (Mogâldeața), Nicolae Cristache (Umbra-voce)
URSITA
Mihai Crăciun (Iacob), Nicu Mihoc (Vasile, fratele Anei), Natalia Călin (Ana, soția lui Iacob), Ale Țifrea (Raveca Rarului)
