vineri, noiembrie 6, 2026

O noapte în care câștigă dragostea

A douăsprezecea noapte, piesă scrisă în jurul anului 1600, a însemnat un „nou refugiu în comedie al lui Shakespeare”. Așa nota Haig Acterian în celebra lui monografie Shakespeare. Care la vreo 80 de ani de la apariție încă își mai păstrează din actualitate, deși s-au produs multe progrese în ceea ce privește stabilirea și interpretarea canonului șhakespearean. În A douăsprezecea noapte, după părerea aceluiași exeget‚ câteva dintre temele unor comedii anterioare sunt reluate în forme mai precise și îmbinate într-o singură acțiune. Siguranța meșteșugarului îmbracă întâmplările mai vechi într-o broderie de amănunte noi, izbutind o capodoperă”.

Capodopera aceasta, extrem de prezentă pe afișele românești (cred că e cea mai jucată scriere a lui Shakespeare pe scenele din România) are, după cum bine se știe, mai multe titluri, iar respectiva bogăție  e departe de a reprezenta (doar) un simplu capriciu. Piesa se mai cheamă Noaptea Regilor (titlul acesta a fost preferat de Andrei Șerban pentru spectacolul montat la începutul anilor ’90 pe scena Teatrului Național din București). Ea se mai numește și Noaptea de la spartul târgului (unul dintre titlurile pentru care a optat Silviu Purcărete, atunci când a înscenat piesa în anul 2004, la Teatrul Național din Craiova). De data aceasta e vorba despre un titlu a cărui semnificație este foarte apropiată de cel devenit cel mai popular căci „noaptea de la spartul târgului” e, conform unei socoteli simple, a douăsprezecea după cea a Crăciunului. E noaptea de Bobotează, noaptea ce marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Noaptea în care te desparți, cu oarecare melancolie, poate chiar cu puțină tristețe de ospețe și de sărbătoare și te întorci în cotidian. Noaptea care ar trebui să fie și cea mai veselă, mai plină de peripeții, de umor și de bună dispoziție, tocmai fiindcă, pentru moment, e ultima. Înseamnă punctul culminant al carnavalului. De altminteri, avanpremiera primei montări a textului ar fi trebuit să aibă loc la 6 ianuarie 1602. Din câte se pare, din felurite motive, avanpremiera a fost amânată. În fine, piesa mai deține un titlu, tradus la noi fie Ce doriți, fie Ce ați dori, care iarăși apărea pe afișul spectacolului datorat lui Silviu Purcărete.

Acest Ce sau Cum ați dori e socotit de criticul polonez Andrzej Žurowski a fi cel mai important. Și aceasta deoarece el scoate la iveală mai multe piste. „Ce doriți, adică: ce alegeți. Exact- ce anume alegeți?. Care atitudine vă este mai apropiată? A lui Sir Belch sau a lui Malvolio? Sau poate a Violei ori a lui Cezario? Dar totodată trebuie să apelăm și la alte semnificații ale sintagmei. What you will?- la ce visați? Ce vă doriți în adâncul sufletelor voastre? Și atunci se dovedește că ceea ce doriți sau ceea ce sunteți nevoiți în cele din urmă să acceptați nu trebuie neapărat să fie și acel ceva la care ați visat ”.

Regizorul Alexandru Mâzgăreanu a mai montat, cu zece ani în urmă, textul la Teatrul din Oradea.  Numai că de data asta a adoptat o altă perspectivă. Cred că Alexandru Mâzgăreanu a meditat și a încercat să corecteze neîmplinirile de atunci. A avut și înțelepciunea, și onestitatea profesională de a nu face din A douăsprezecea noapte sau Noaptea magilor un copy paste. Ci un spectacol în care propune asupra textului și asupra personajelor o nouă perspectivă. După părerea mea, mult mai solidă.

Regizorul nu pare a mai nutri nici un fel  parti-pris față de nici unul dintre personaje. Sigur că e cum nu se poate mai neiertător cu Malvolio, portretizat în aqua forte.  Excelent interpretat de Alexandru Jitea. Se dovedește preocupat de amestecul de comic, de ridicol, un ridicol altminteri benign, cu origini italiene, din care sunt zămislite personaje precum Maria (Luminița Erga),  Sir Andrew (Sorin Cocis), Sir Toby (Mihai Marinescu) și  Fabian (Lucian Ghimiși). Amestecă melodii celebre cu muzica originală creată de Alexandru Suciu, compozitor la ale cărui servicii a recurs și pentru varianta orădeană, însă de data aceasta lucrurile stau cu mult mai bine. Există un binevenit echilibru între momentele cântate în cele două părți spectacolului.  Comicul este mai îmbelșugat, mai autentic în cea de-a  doua. Ritmul e mai vioi în cea de-a doua parte. Și pentru acest dezechilibru nu e vinovat în totalitate Shakespeare. Regizorul nu mai este partizanul lui Orsino, nu îi acordă acestuia un rol privilegiat. Dan Bordeianu joacă personajul în cheie pasional-încrâncenată în prima parte, atunci când suferă din cauza refuzurilor repetate ale Oliviei, Orsino dobândește o seninătate calmă atunci când își află fericirea alături de Viola. În zâmbetul, în înțelepciunea personajului care și-a găsit iubirea parcă se întrevede ceva din complexitatea și împăcarea cu viața ale lui Prospero.

Ce vrea, de fapt, să arate Alexandru Mâzgăreanu montând A XI Ia noapte? Calmul, bucuria, împăcarea cu sine pe care le aduce cu ea iubirea. Lucrul acesta i se întâmplă și Violei (mi-a plăcut naturalețea Dariei Pentelie), și Oliviei (Cerasela Iosifescu), și lui Sebastian (Rareș Andrici). Chiar și lui Antonio (Răzvan Bănică) care se împacă cu sine văzându-și fericit prietenul. Indiferent de ce înseamnă această prietenie. Desigur, Feste, remarcabil interpretat de Tudor Cucu Dumitrescu, va fi un fel de maestru ceremonii. Cântecul lui din final consfințește victoria bucuriei, a echilibrului, a normalității. Contribuții utile au și Filip Ristovski (Valentin, Curio, Ofițer 1) și Mircea Teodorescu (Ofițer 2). Coregrafia semnată de  Ioana Marchidan amplifică portanța nopții de magie, în vreme ce light-desigul datorat lui Daniel Klinger completează util culoarea din decorul  imaginat de Andreea Săndulescu și din costumele Alexandrei Boerescu.  

Teatrul NOTTARA din BUCUREȘTI

A DOUĂSPREZECEA NOAPTE SAU NOAPTEA MAGILOR

de William Shakespeare

Traducerea: Mihnea Gheorghiu

Regia și versiunea scenică a textului: Alexandru Mâzgăreanu

Decorul: Andreea Săndulescu

Costumele: Alexandra Boerescu

Muzica: Alexandru Suciu

Coregrafia: Ioana Marchidan 

Light-design: Daniel Klinger

Distribuția:

Olivia – Cerasela Iosifescu

Maria – Luminița Erga

Viola – Daria Pentelie

Orsino – Dan Bordeianu

Malvolio – Alexandru Jitea

Sir Andrew – Sorin Cociș

Sir Toby – Mihai Marinescu

Fabian – Lucian Ghimiși

Feste – Tudor Cucu Dumitrescu

Sebastian – Rareș Andrici

Antonio – Răzvan Bănică

Valentin, Curio, Ofițer 1 – Filip Ristovski

Căpitanul, Ofițer 2 – Mircea Teodorescu

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

carte

 

coperta cartii

În această nouă carte, Armand Goșu urmărește desfășurarea războiului din Ucraina și negocierile de pace în contextul geopolitic inaugurat de al doilea mandat al lui Donald Trump, care a subminat dramatic – și poate iremediabil – unitatea lumii occidentale. Astfel, sunt analizate originile imperiale ale planurilor Rusiei în Orientul Mijlociu; de ce și-a abandonat Putin singurul aliat real, dictatorul de la Damasc, și a renunțat la poziția strategică din Venezuela; cum schimbă utilizarea pe scară tot mai largă a dronelor modul de desfășurare al luptelor și, adeseori, deznodământul lor; evoluțiile recente ale negocierilor pentru încheierea războiului. Vezi mai multe

Carti noi

„Superb documentată, născută dintr-o mare dragoste intelectuală, cartea Clarei Mareș vine să întregească luminos imaginea noastră despre condiția intelectualului antitotalitar în regimul comunist. Dramaturg remarcabil, eseist cu impresionante intuiții metafizice, memorialist și romancier de înaltă clasă, autor al unor pagini de neuitat despre libertate și sclavie în secolul lagărelor de concentrare și al tribunilor sociopați, I.D. Sîrbu a fost un apropiat al scriitorilor din Cercul Literar de la Sibiu, a fost chiar unul dintre fondatorii acestui nucleu lovinescian, decis să apere valorile esteticului și ale Rațiunii la ceasul anexării culturii de către dictatură.” (Vladimir Tismăneanu)

Carti noi

 

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro