O oglindă

Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann (Editura Litera, colecția Kronika, București, 2022) este mai mult decât o nouă carte dedicată analizei resorturilor istorice, ideologice, de conștiință, amplorii ori unicității Shoah-ului. Mai mult decât o cercetare, fie ea și minuțioasă, cu o apreciabilă atenție arătată detaliilor, asupra unei imense vinovății. Vinovăție ce nu se limitează, indiscutabil, la aceea a unei persoane, fie ea și Hitler ori Eichmann, a unui partid și a membrilor acestuia (național-socialiștii germani) ori la indiferența sau chiar adeziunea unei singure țări și a unei consistente părți a populației acesteia.

Ovidiu Raețchi a scris mai mult decât o carte consacrată nebuniei ce a cuprins, la un moment dat, întreaga Europă. O nebunie documentată nu numai prin fapte, ci și prin lungi citate, adesea greu suportabile la lectură, din scrierile pretins doctrinare ale lui Hitler, ale predecesorilor ideologici ai acestuia, ale contemporanilor lui, unii chiar intelectuali de mare anvergură. De la Louis-Ferdinand Céline, în Franța, la Nicolae Paulescu, în România. Sau prin afirmații desprinse din ordine și dispoziții militare, din spusele unora sau altora, complici care nu au fost recrutați doar de pe teritoriul Germaniei, vorbe absolut înspăimântătoare păstrate în memoria publică. Datorate lui Hitler, Himmler, lui Mussolini, lui Horthy, lui Antonescu, lui Seiss- Inquart și multor altora.

Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann înseamnă mult mai mult decât o nouă carte despre banalitatea răului, în sensul riguros exact al sintagmei datorate Hannei Arendt. Sens reamintit, de altfel, de Ovidiu Raețchi în paginile de început ale cărții. Da, Istoria Holocaustului este o carte în care defilează grotesc tot felul de personaje negre, care până a ajunge în neașteptate poziții de decizie nu se remarcaseră prin absolut nimic, însă care, odată promovate, au conceput, plănuit, comis sute, mii, chiar milioane de crime. Este însă mai mult de atât. Nici cifrele nu contează la urma urmei. Deși Ovidiu Raețchi nu se dovedește nicidecum zgârcit atunci când trebuie să citeze documente.

La o adică, foarte puțin importă că, la judecata istoriei, regimurile comuniste din o jumătate de Europă, din Asia, Africa, din America latină care, în multe părți, s-au menținut la putere aproape 50 de ani (în unele locuri chiar mai mult decât atât) au pe conștiință un număr impresionant mai mare de victime decât cele din vremea Shoah- ului.

Ce a urmărit, la urma urmei, Holocaustul? Desființarea omului, ne reamintește- și bine face- Ovidiu Raețchi, slujindu-se de o sintagmă datorată lui Primo Levi. Or, cine desființează un om desființează umanitatea întreagă. E ceea ce susține și documentează cu lux de amănunte cartea. În această afirmație se găsește sensul ei profund, esența. Demonstrarea acestui adevăr înseamnă însuși scopul cărții.

Volumul are peste 700 de pagini. Organizate într-un foarte util Prolog în care se subliniază de ce contează conceptele (acestea fiind Holocaust, Shoah, Soluția finală), în patru mari părți, în note, bibliografie și un foarte util indice și de nume (persoane), și de concepte. Cele patru mari părți- Holocaustul prin cuvinte-și legi (alcătuit din 6 capitole), Holocaustul prin gloanțe (2 capitole), Soluția finală.Holocaustul prin monoxid de carbon și Zyklon B (5 capitole), Sfârșitul Holocaustului- disecă și ideologia, și originile istorice ale Holocaustului, și dimensiunea nu doar teritorială a acestuia, și geografia lui (cartea examinează  cum s-a manifestat el în marea majoritate a țărilor europene, evidențiind asemănările și diferențele specifice, înregistrează sistematic mai toate lagărele de concentrare ca și traseele trenurilor morții), vorbește fără false prudențe ori dorințe de a nu supăra clerici, istorici,  actuali decidenți politici despre amploarea nebuniei morții.

Holocaustul, susține, și nu fără temei și nici fără necesarele dovezi și argumente Ovidiu Raețchi, nu se limitează la Auschwitz, Majdanek, Treblinka, la moartea a milioane de oameni prin gazare. Se insistă în sublinierea ideii că moartea a survenit și prin împușcare, foamete, și prin măsuri despre care e foarte puțin să spui că au fost aberante. Fapt de natură să spulbere și mituri, și scuze, și comerțul cu indulgențe, și manipularea istoriei în scopul înălbirii la urma urmei inutile.

Istoria Holocaustului. Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann reprezintă, la urma urmei, o oglindă. Pe care ne-o pune în fața ochilor Ovidiu Raețchi. În oglinda aceasta nu ne vedem noi. Ci predecesori de-ai noștri. Figuri urâte, demonice, schimonosite. În oglindă se vede o anume istorie. Care nu a fost neapărat doar aceea a unui drum de glorii. Oglinda aceasta are menirea de a ne reaminti că lumea poate fi aberantă, dementă. Și că trebuie să avem grijă să nu fie astfel.

Ovidiu Raețchi ISTORIA HOLOCAUSTULUI: Desființarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuția lui Eichmann, Editura Litera, colecția Kronika,